Sunteți pe pagina 1din 84

Gilda Mologhianu

KINETOPROFILAXIE
Note de curs si lucrari practice

Editura Universitar Carol Davila Bucureti 2006

ISBN: 978-973-708-197-1

Editura Universitar Carol Davila Bucureti a U.M.F. Carol Davila Bucureti este acreditat de Consiliul Naional al Cercetrii tiinifice din nvmntul superior (CNCSIS), cu avizul nr. 11/23.06.2004

Cuprins C1 C2 C3 C4 C5 C6 Bibliografie 5 7 10 47 71

CAPITOLUL I I. 1. Introducere, terminologie, definiii Kinetologia este un termen creat de Dally in 1957. Este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii fiintelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura activitatile motrice normale ale omului preocupandu-se si de inregistrarea, analiza si corectarea mecanismelor neuromusculare deficitare. Limitarea activitatii motorii poate fi produsa de: 1) scaderea fortei musculare; 2) limitarea de amplitudine de miscare; 3) lipsa coordonarii miscarilor. Medicina Fizica si Recuperarea Medicala specialitate terapeutica prin excelenta cu ajutorul careia se poate stabili diagnosticul functional utilizand metode de evaluare specifice, pentru ca apoi sa poata fi conturate programe adaptate de recuperare functionala; utilizeaza ca metode: miscarea si factorii fizici: caldura, curentul electric, apa, climatul, agentii mecanici (masajul). Kinetologia poate fi: profilactica, terapeutica si de recuperare. KINETOLOGIA PROFILACTICA cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologiei ce se adreseaza mentinerii si imbunatatirii starii de sanatate si prevenirii starii de boala. Poate fi: -primara (are definitia de mai sus); -secundara (aplica toate mijloacele necesare pentru prevenirea agravarii sau aparitiei complicatiilor patomorfo- functionale ale unei boli cronice). KINETOLOGIA TERAPEUTICA se ocupa cu manipularile, imobilizarile, posturarea. Si-a redus mult campul de
5

actiune propriu-zisa lasand loc kinetologiei profilactice si de recuperare. KINETOLOGIA DE RECUPERARE principala metoda in asistenta de recuperare functionala, masajul, hidrotermoterapia si electroterapia fiind metode adjuvante. Nu exista deosebiri semnificative din punct de vedere tehnic intre cele trei tipuri de kinetologie. Le deosebeste doar metodologia de aplicare. Majoritatea timpului de lucru al fiziokinetoterapeutului trebuie sa fie dedicat kinetologiei iar celelalte metode sa fie adjuvante: termoterapia, hidroterapia, electroterapia, masajul. Unitatea terapeutica obligatorie in recupearea functionala o reprezinta: caldura sau crioterapia, exercitiul fizic terapeutic si masajul. Termeni sinonimi cu cel de kinetologie sunt: Kineziologie, kineziterapie, Iar cu cel de kinetoterapeut sau fiziokinetoterapeutkineziterapeut. Scopul kinetoprofilaxiei este mentinerea formei fizice. Avantaje: cost scazut, randament ridicat, nocivitate net inferioara altor mijloace terapeutice. Utilizeaza, ca mijloc, exercitiul fizic bazat, sub raport metodologic , pe functia normala a organismului, pe modelul atitudinii si miscarilor fiziologice. Termeni perimati, utilizati in trecut sunt: gimnastica medicala care are principii si reguli relativ rigide, avandu-si originea in scoala suedeza si ca promotor pe Ling; cultura fizica medicala , termen ambiguu care a persistat multa vreme, dar la care s-a renuntat; Alti termeni utilizati si in prezent: educatie fizica- termen ce se refera la programele de kinetoprofilaxie ce se efectueaza in scoli, avand ca obiectiv, dezvoltarea armonioasa la copii si tineri; gimnastica corectoare, gimnastica de intretinere, exercitiu terapeutic.

Capitolul II II.1. Repere istorice Chinezii au observat primii rolul miscarii ( 4700 ani IC), au descoperit si creat sistemul Kung- Fu de calmare a durerilor, apoi in India antic (3000 ani IC), apar informaii despre exerciiul efectuat n scop terapeutic n Vedele. In Grecia antic : Herodicus, profesorul lui Hypocrate, a descoperit efectele benefice ale micrii i pe cele nefaste ale imoblizrii prelungite i a descris un sistem complicat de exerciii intr-o carte intitulat : Ars Gimnastica. Hypocrate, elevul acestuia, este de fapt primul care realizeaza relatia dintre miscare si muschi, dintre imobilizare si atrofie, oferind date despre valoarea exercitiului fizic in refacerea fortei muscularea, iar in carte sa Despre articulatii, afirma ca intreg organismul functioneaza mai bine bine n prezena micrii. De altfel, in exercitiile si programele de antrenament ale vechilor greci, care aveau un adevarat cult al frumusetii corpului omenesc, recunoastem bazele kinetologiei profilactice si pe cele ale antrenarii sprotivilor de performanta. Roma antica avea sa copieze Grecia in multe domenii dar a avut retineri in ce priveste exercitiul fizic pe care l-a socotit potrivit doar antrenarii sclavilor ( gladiatorilor) pentru luptele din arena. Totui medici ai Romei precum Asclepios, Cornelius Celsus, Galen, Herodicus au ineles valoarea exerciiului fizic n meninerea sntii. A urmat obscurantismul Evului Mediu, cnd cercetarea tiinific n toate domeniile a fost blocat. Abia n secolele XV XVI apar personaliti precum Pietro Veregrio (1349-1428) i Vittorio da Feltra care n 1423, va deschide la Mantua o coal unde alturi de instruirea minii se practicau i exerciii fizice. Dup apariia tiparului, n secolul XVI, Leonard Fuchs scrie lucrarea Institutiones Medical unde apare prima data ideea de terapie ocupaional.
7

Christobal Mendez n 1556, n Libro del Exercicio, traseaz unele principii de kinetoterapie. Abia n secolul XVII scrierile n domeniu ncep s se multiplice. Va aprea coala mecanicist a lui Fabricio Aquapendante. In secolul XVIII apar i aparate specializate pentru gimnastic- cal cu mnere, scaun vibrator, etc. n secolul XIX apar primele noiuni de kinetologie tiinific. Astfel, suedezul Pehr Ling, fost maestru de scrim, alctuiete primele programe de kinetoprofilaxie i de kinetoterapie pe afeciuni. Dup Ling, metoda suedez de gimnastic includea patru componenete: Componenta pedagogic i educativ, cu exerciii de gimnastic profilactic adresat persoanelor sntoase i bine construite, Gimnasica militar, cu exerciii ce pot folosi i n scop de aprare, Gimnastica medical i ortopedic, adresata pacienilor cu diferite afeciuni sau deficiene i care se asociaz cu masajul, Gimnastica estetic pentru armonizarea parilor simetrice ale corpului, practicata n scopul obinerii frumuseii corporale i graiei. n secolul XIX Georges Demeny creaz metoda francez de gimnastic i apare curentul neo-suedez . n acelai secol se dezvolt mecanoterapia, tot n Suedia i tot cu ajutorul lui Ling. n zorii secolului XX apar metodele bine cunoscute de kinetoterapie i de kinetoprofilaxie ce i-au luat numele dup cei care le-au imaginat, metode i tehnici care se folosesc i astazi ( Frenkel, Klapp, Bergonie, ce dezvolta ideea de terapie ocupaional). Ctre mijlocul secolului epidemia de poliomielit face multe victime . Atunci apar primele noiuni de hidrokinetoterapie ( inginerul Hubbard n USA se ocup de bazinele de hidrokinetoterapie), Tot atunci apar si primele elemente legate suspensoterapie- Guthrie- Smith. Sunt conturate principiile metodelor: Burger, Codman, Kohlraush, tehnicile de manipulare articular i vertebral ale lui Mennell i Maigne, metoda de kinetoterapie Williams, tehnicile de cretere de for muscular dup
8

De Lorme- Watkins, programele Hettinger i Muller. Tot atunci de contureaz i tehnicile de facilitare neuro-proprioceptiv: Kabat, Knott, Voss, Bobath, Rood, Brunstromm. Ulterior s-au dezvoltat metodele moderne de kinetoterapie i kinetoprofilaxie mpreun cu aparatura ajuttoare: bio-feedbackul EMG, diverse metode de electrostimulare ntre care electrostimularea funcional deine un loc important, aparatura de cretere de for i rezisten muscular aparatele iso-kinetice, ca i sectorul complex al terapiei ocupaionale i ortezrii care formeaz astzi obiectul unei specializri suplimentare n statele Europei de Vest i n USA.

Capitolul III III. 1. Evaluarea globala a individului BILANTUL ANALITIC exprim cu precizie pn la amnunt un aspect sau altul al disfuncionalitii locomotorii a unui individ, fr a oferi imaginea n ansamblu a rsunetului deficitului funcional asupra acestuia. TESTE GLOBALE = aprecieri sintetice, gestuale ale strii aparatului neuro- mio- artrokinetic, de exemplu: evaluarea mersului, evaluarea abilitii prin tipurile de pense, ADL(activity daily living). La individul normal urmrim: 1. creterea i dezvoltarea (aprecierea aspectului general al corpului, rezultanta atitudiunii, a nivelului de cretere i dezvoltare global n raport cu vrsta i sexul). 2. statica, postura i aliniamentul segmentelor corpului 3. mobilitatea articular; 4. fora i rezistena muscular; 5. echilibrul, coordonarea i abilitatea; 6. capacitatea de efort. III. 1.1. Metode de evaluare a creterii i dezvoltrii, a posturii i aliniamentului segmentelor corpului 1) SOMATOSCOPIA este reprezentat de examinarea vizual a aliniamentului global al segmentelor corpului din fa, din spate i din profil, n stare static i dinamic. Iniial se realizeaz subiectiv, fr instrumente de masur: -n ortostatism; -se examineaz subiectul stnd cu umerii relaxai, membrele superioare pe lang corp cu palmele supinate i degetele uor flectate, barbia orizontal, privirea inainte, clciele apropiate, vrful picioarelor deprtate la 45 grade; Exist doua tipuri de somatoscopie:
10

a. somatoscopia general ( inspecia) prin care se urmrete: -statura( normo-, hiper-, substatural) -starea de nutriie (normal, hiper/supraponderal sau deficitarsubponderal) -proporionalitatea ntre ansamblul somatic i elementele sale sau ntre anumite segmente -concordana ntre vrsta biologic i cronologic prin care apreciem nivelele de cretere i dezvoltare -tegumentele i fanerele -elementele sistemului limfatic -esutul subcutanat (grosimea si distribuia stratului de esut adipos) -muschii scheletici: forma, relief, - in funcie de vrsta, sex, profesie, biotip somatic. -oasele (dimensiuni, form). Mai urmrim: sechele de traumatisme i rahitism, lipsa unor segmente sau existena segmentelor supranumerare, articulaiile (form, volum, dezaxri, motilitate voluntar, motricitatea n general, atitudinea n timpul examinrii). b. somatoscopia segmentar: se apreciaz caracteristicile morfofuncionale ale unor regiuni, segmente ale corpului , n mod metodic supero-inferior sau invers, ex. : cap, gt, trunchi, torace anterior, abdomen, membre superioare, torace posterior, bazin, membre inferioare. n afara somatoscopiei subiective mai exista i o metod obiectiv de examinare, somatoscopia obiectiv ce se efectueaz cu ajutorul unor instrumente: -cu firul cu plumb se apreciaza raportul pe vertical dintre segmentele corpului; -cu cadrul antropometric de simetrie / oglinda (2x1m) gradat stnga- dreapta de la linia de mijloc din 10 in 10 cm. Pacientul este aezat n aa fel ncat linia de mijloc s se suprapun peste linia median a corpului. -examenul radiologic completeaz datele examenului clinic. 2)SOMATOMETRIA reprezint ansamblul de msuratori antropometrice cu calcularea unor indici specifici prin care se
11

apreciaz nivelul creterii i gradul dezvoltrii fizice. Utilizeaz repere antropometrice cutanate sau proiecii tegumentare ale unor elemente scheletale. Instrumente: -taliometrul - pentru inalime; -banda metric (centimetrul), pentru lungimi i circumferine; -compasul - pentru diametre; -caliperul pentru plicile cutanate; -rigla gradat; -echerul. Se msoar dimensiunile: longitudinale: inaltime, inaltime bust, lungime cap, gat, membre.( cu taliometrul, banda metric, rigla gradat) transversale: diametre - bitemporal, toracic, bicret, biacromial ( cu compasul). sagitale: diametre- cap, torace, sacro-pubian( cu compasul). circulare: perimetrele- cap, gat, torace (cu banda metric). Repere antropometrice: 1) vertex- punctul cel mai inalt de pe craniu, in ortostatism; 2) menton- punctul cel mai anterior de pe corpul mandibulei; 3) trichion- la intersectia fruntii cu scalpul, pe linia mediana; 4) glabela- intre sprancene (arcadele sprancenoase) pe linia mediana; 5) opistocranion- protuberanta occipitala externa; 6) narion- intersectia nasului cu fruntea (intersectia proceselor nazale ale osului frontal cu oasele nazale); 7) punctul suprasternal- la incizura jugulara; 8) punctul mezosternal- jumatatea distantei dintre punctul suprasternal si apendicele xifoid; 9) omfalion- la ombilic; 10) xifion la apendicele xifoid; 11) punctul acromial- la acromion; 12) epicondilion humeral- se refera la proeminentele laterala si mediala ale epifizelor distale humerus; 13) punctul radial- punctul cel mai lateral al capului radial;
12

14) stilion- punctul cel mai distal al procesului stiloid radial sau ulnar; 15) dactilion- punctul cel mai distal medius; 16) punctul simfizar- marginea superioara a simfizei pubiene pe linia mediana; 17) punctul sacral- pe linia mediana a bazei sacrului; 18) punctul gluteal- punctul posterior cel mai proeminent din regiunea fesiera; 19) punctul iliorectal- punctul cel mai lateral al crestei iliace; 20) punctul iliospinal- spina anterosuperioara; 21) trohanterion- supero-lateral pe marele trohanter; 22) epicondilion femural; 23) punctul tibial- proeminenta supero-externa mediala si laterala in epifiza proximala tibie; -proeminenta supero-laterala a proeminentei superioare a tibiei; 24) sferion tibial- varful distal al maleolei mediale; 25) sferion fibular- varful distal al maleolei laterale; 26) pterion- punctul posterior al calcaiului cand subiectul este in ortostatism cu greutatea egal distribuita pe membrul inferior; 27) acropolion- degetele 1 si 2 in ortostatism; 28) metatarsianul tibial- punctul cel mai medial al capului metatarsianului 1; 29) metatarsianul fibular- punctul cel mai lateral al capului metatarsianului 5. Exemple de msurtori: Talia ( nlimea), se msoar ntre vertex i planul plantelor din stnd la perete, cu echerul sau cu taliometrul, se msoar n apnee postinspiratorie; Bustul= se msoar distana dintre vertex i linia biischiatic, subiectul fiind aezat, cu echerul sau cu taliometrul; Gtul= se msoar distana dintre menton i punctul suprasternal; Membrul superior= se msoar distana dintre punctul acromial i dactilion; Anvergura= se msoar distana dintre cele doua dactilioane cu braele abduse la 90 de grade i coatele extinse. Determinarea plicilor:
13

Plica este dublul strat al pielii cu esut adipos subcutanat, dar fr muchi. Msurarea plicilor se realizeaz cu caliperul plasat cu muchiile la 1 cm de police i index, prin ciupire. Se masoar plicile de esut adipos n regiunea bicipital, tricipital, plica subscapular, plica supraspinal, plica abdominal (5 cm lateral de ombilic), plica coapsei, plica gambei (pe faa medial). Putem determina procentul de tesut adipos prin masurarea a cinci plici: plica tricipital- se msoara pe vertical, subscapularinferior i lateral de unghiul scapulei, supraspinoas- la 7 cm deasupra SIAS ( spinei iliace antero-superioare), abdominal- la 5 cm lateral de ombilic, a coapsei- pe vertical, pe linia median a feei anterioare a coapsei. plici ( n cm)x 0,15 + 5,8 x S corp(m) Normal <25% Indici antropometrici importani Indicele de mas corporal ( IMC/ BMI- Body Mass Index):

IMC= G corp(kg.)/ Talia (m)

Interpretare: IMC<20 = subponderal IMC ntre 20-25 = normoponderal IMC ntre 25-30 = supraponderal IMC>30 = obez Indicele de osatur: P.art.pumn + P.glezna + P genunchi ------------------------------------------ x 100 talie Interpretare:
14

- dac indicele < 43,5 = persoan cu osatur mic, gracil - 43,6 < indicele < 46 = persoan cu osatur normal - indicele > 46 = persoan cu osatur puternic. Indicele muscular al lui Pendl (% masa musculara) P.brat +P.antebrat + P.coapsa + P.gamba ------------------------------------------------ x 100 4 Postura este influenat de: ereditate, patologie, obisnuin. Aspectul general al corpului e rezultanta a trei elemente: - atitudinea corpului; - creterea corporal, reprezentat de acumulri cantitative n nlime, mrime, greutate; - dezvoltarea global a organismului n raport cu vrsta. Evaluarea poziiei ortostatice cu firul cu plumb: 1) repere pentru modificari de static n plan frontal: -protuberana occipital extern; -procesul spinos C7 -pliul interfesier -spaiul dintre condilii femurali interni -maleolele mediale 2) repere pentru modificri de static n plan antero-posterior ( sagital): - lobul urechii - umrul - trohanterul mare - rotula, partea posterioara - maleola tibiala. Evaluarea alinierii segmentelor din fa: CAP- linia bisprancenoas, se pot observa asimetriile faciale; TORACE - clavicule si umeri linia bimamelonar ( la bbai) se pot observa malformaii toracice, asimetrii, deformri: torace n caren, n plnie, n butoi,evazat, etc ;
15

PELVIS - linia bicret linia bispinoas linia bitrohanterian se pot observa asimetrii de bazin, inegaliti de membre inferioare; MEMBRUL INFERIOR Se apreciaz spaiul dintre condilii femurali interni, linia bimaleolar, poziia rotulei (cu ajutorul careia se apreciaz torsiunea tibial) genu valgum ( deviaie a genunchilor in X) genu varum ( deviaie a genunchilor in O) halux valgus ( deviaie lateral a halucelui) degete in ciocan (hiperflexia interfalangian)

16

Fig. 1.Modificri ale membrelor inferioare observate din fa. Evaluarea alinierii segmentelor din profil: se pot observa: capul deviat anterior fa de axa de simetrie proeminena posterioar a unghiului scapulei ( scapule alate) cifoza ( accentuarea cifozei dorsale) lordoza ( accentuarea lordozei cervicale sau lombare) abdomenul relaxat membrele inferioare deviate de la axa de simetrie (ex. genu recurvatum prin laxitate musculo-ligamentara, hipotonie de ischiogambieri, piciorul plat privit dinspre fata medial). Linia Feiss = unete maleola intern cu regiunea metatarsofalangian I se traseaz perpendiculara pe linia Feiss la nivelul navicularului: daca tuberculul navicularului e in primele 2/3 ale perpendicularei = picior plat de gradul I daca tuberculul navicularului e in ultima 1/3 = picior plat de gradul II daca tuberculul navicularului atinge solul = picior plat de gradul III Evaluarea alinierii segmentelor din spate se urmrete axa de simetrie a corpului; capul, linia bilobular trebuie s fie perpendicular pe firul cu plumb; scapulele cu unghiul lor inferior (trebuie sa fie orizontale, perpendiculare pe axa de simetrie); se pot observa: dac spatele este plat sau rotund dac exist genu valgum sau varum picioare in eversie (calcaneu in exterior), sau n inversie(calcaneu in interior) membre inferioare inegale
17

dezechilibru de bazin.

18

Fig. 2 Alinierea segmentelor din profil i din spate, repere.

19

Fig. 3. Inegalitate de membre inferioare cu dezechilibru de bazin

III.2. Evaluarea amplitudinii de micare

20

Aceast evaluare trebuie efectuat de ctre fiziokinetoterapeut i are ca scop determinarea limitelor de mobilitate ntr-o articulaie, fapt care influeneaz funcia segmentelor ce o compun. Are ca obiectiv determinarea necesitilor de recuperare funcional n vederea evitrii disfunciilor, instalrii disconfortului i diformitilor, determinrii necesitilor de ortezare sau de utilizare a obiectelor ajuttoare ca i determinrii progresului sau regresului funcional. Este important i aprecierea unor senzaii subiective atunci cnd exist limitri de mobilitate, nu numai msurarea cu goniometrul. Exemple: - rezistenta: dur - osoas: -poate fi produs de un calus, fragment osos ( n fracturi); moale - cnd sunt implicate tesuturile moi se rezolv prin stretching i tehnici de mobilizri articulare pasive (MAP); - mixt n retracturi capsulare - se apreciaz i: - durerea care poate aprea la mobilizare - jocul articular, micrile anormale n articulaie pe direcii nefiziologice. GRADELE MOBILITII 0 = ANCHILOZA nu exista mobilitate n articulaie 1 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE MARCATA 2 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE USOARA 3 = MOBILITATE NORMALA 4 = HIPERMOBILITATE USOARA 5 = HIPERMOBILITATE IMPORTANTA 6 = INSTABILITATE ARTICULARA Limitrile amplitudinii de micare se datoreaz pe de o parte esuturilor periarticulare si pe de alt parte articulaiilor propriu-zise Mobilizarea unui segment al corpului nu implic doar participarea articulaiei ci i a structurilor adiacente (ligamente, tendoane, muchi, fascii, vase, nervi, tegumente), toate realiznd micarea. Limitarea mobilitii reprezint un deficit de amplitudine a micrii, se refer att la micarea activ ct i la cea pasiv; se

21

datoreaz unui deficit att la nivelul articulaiei ct i al parilor moi periarticulare. Imposibilitatea de a realiza complet sau parial o micare activ, dar permiterea celei pasive are la baz un deficit de comand neuromuscular sau de rspuns muscular in afectri periferice neurologice, fr interesarea aparatului articular i peri-articular. Flexibilitatea definete mobilitatea maxim ntr-o articulaie, care poate fi atins ntr-un efort de moment, cu ajutorul unui asistent sau unui echipament. Redoarea (rigiditate, stiffness) este dificultatea de a realiza o amplitudine de micare maxim, aceast micare puntndu-se totui realiza. Tipul cel mai caracteristic de redoare este ntlnit n tixotropie = dificultatea de a realiza o micare activ la nivelul unei articulaii. Exista trei tipuri de flexibilitate: 1. dinamic (kinetica)- reprezint amplitudinea maxima de micare ce se obine printr-o miscare activa. 2. stato-activ reprezint amplitudinea maxima de miscare realizata printr-o miscare activa si mentinuta voluntar la nivel maxim prin contractia agonistilor si sinergistilor 3. stato-pasiva reprezint amplitudinea maxima ce este mentinuta la extrema prin propria greutate corporala, cu ajutorul unui asistent sau al unui echipament. Flexibilitatea stato-pasiva este mai importanta decat cea dinamica si cea stato-activa. Mrimea flexibilitii depinde de: - factori interni: - tipul articulaiei (ex: amplitudinea micarii de rotaie este mai mare la nivelul oldului dect la nivelul gleznei) - modificari structurale articulare - elasticitatea structurilor conjunctive: tendoane, ligamente si capsula articulara - elasiticitatea musculara - cicatrici - depuneri calcare - fibrozari - retracturi
22

- elasticitatea tegumentelor - capacitatea muschilui de a se relaxa si contracta - grosimea stratului de esut adipos - temperatura (temperatura scazuta afecteaza flexibilitatea) - factori externi: - vrsta, sex - temperatura mediului ambiant - momentul zilei (dupa amiaza = maxim de flexiblitate) - stadiul vindecarii tisulare dupa diferite leziuni - abilitatea personala de a performa mcri. Redoarea reprezint o dificultate de realizare a micrii ce are la baz tesuturile moi care creaz o rezisten la alungirea fibrelor de colagen i musculare. Contribuia diferitelor structuri anatomice la instalarea redorilor: - 44% capsula i ligamente - 41% fascii musculare - 10% tendoane - 2% pielea Redoarea este determinata de lipsa de miscare pe toata amplitudinea, poate sa apara dupa perioade prelungite de repaus. Tixotropia = este un tip de redoare ce se traduce printr-o senzaie de ruginire, de greutate n miscare i se poate ntlni dimineaa la trezire sau dupa mai multe ore de stat intr-o anumita poziie, apoi dispare prin micare. Incontinuitatea micarii determina unele modificari tranzitorii: deshidratare creterea Ca intracelular lubrefierea defectuas a articulaiei staza circulatorie local control motor defectuos. Modificrile ce se produc sunt reversibile. Decondiionarea btrnilor este un tip de redoare ; se instaleaza lent, devenind ireversibil; apar procese de scurtare adaptativa a fibrelor musculare; aderene;
23

transformarea fibrelor colagenice; cresterea nivelului de fragmentare tisulara. Limitarea amplitudinii de micare propriu-zise = reducerea mobilitii la nivelul unei articulaii ce se produce din motive anatomice, n unele situaii fiind datorat afectrii articulaiei (capsula, capete osoase), n altele esutului moale (ligamente, tendoane, fascii). A. Limitarea datorat afectrii esutului moale Cauze: - diferite boli generale care necesiut repaus prelungit la pat: insuficiene organice-insuficiena respiratorie, cardiac, etc; - bolnavi ce nu se pot mobiliza datorita durerilor (inflamaie, spondilartropatii) - stari patologice locale traumatisme ce afecteaza tesutul moale periarticular - ischemii, contracturi, arsuri, edeme - afectiuni musculare ischemice (sindrom Volkmann). Modificari adaptative musculare ce apar dupa imobilizari prelungite: Imobilizarea unui membru intr-o anumita pozitie determina doua tipuri de modificari: I. Initial, pe partea de angulare a segmentelor imobilizate, musculatura se scurteaza, se reduce numarul de sarcomere dar creste cantitatea de tesut conjunctiv care inlocuieste fibrele musculare. Cand se reia miscarea pot aparea rupturi musculare. - pe partea opusa se produce o intindere plastica, iar dupa o perioada mai lunga de timp, poate creste numarul sarcomerelor. Aceste modificri pot fi tranzitorii n aceast etap, muchiul putnd reveni la starea normala. II. dupa o perioada variabila de timp, se produc si modificari ale tesutului conjunctiv periarticular ce pot limita amplitudinea de miscare: - se produc scurtari adaptative pe fata de angulare si la nivelul ligamentelor, tendoanelor, fasciilor, capsulelor; - apare o scadere a rezistentei conjunctive prin cresterea fibrelor de elastina;
24

- apare scaderea cantitativ a fibrelor de colagen. Fragilitatea tesuturilor inlocuitoare este mult mai mare. Proprietatile reologice si de lubrifiere ale tesutului conjunctiv scad si cresc aderentele intre planurile de alunecare => apare scurtare adaptativa atat pentru muschi cat si pentru tesutul conjnctiv. Tipuri de contracturi: 1. miostatica = scurtarea adaptativa a structurilor musculoligamentare - este data de cicatricile tisulare care se formeaza atunci cand tesutul conjunctiv este lasat sa se vindece in imobilizare (ex.: ruptura de tendon achilean); - prin aderente fibrotice rezultate in urma unui proces inflamator; - ireversibila data de inlocuirea definitiva a tesutului conjunctiv cu tesut fibros, cu sau fara calcifieri. Tesuturile inlocuite sunt total inextensibile => este nevoie de chirurgie corectoare 2. pseudomiostatica este data de leziunile SNC ce limiteaza miscarea (ex.: spasticitatea) B. Limitarea mobilitii datorata afectarii articulaiei 1. de cauza osoasa cele doua capete osoase sunt afectate prin procese distructive si proliferative - micarea este blocata prin fracturi parcelare cu dezaxare de oase calus de volum mare, dupa fracturi articulare malformatii osoase tumori osoase osteonecroze procese infectioase artropatii din boli neurologice artrodeze chirurgicale Kinetoterapia n aceste cazuri ramne inoperanta. 2. de cauza caspulara poate aparea in poliartrita de umar
25

poate fi abordata prin procedeul kinetic MAP (mobilizari articulare pasive) Capsula se insera la distanta variabila de suprafata articulatiei, permitand un joc articular mai mare sau mai mic, participa si la congruenta sau incongruenta articulara. Capsula este afectata de procesele inflamatorii ale sinovialei care o captuseste, procese urmate de fibrozari si retracturari adaptative. Pe fondul imobilizarii in diferite pozitii este blocat jocul articular, (ex.: periartrita scapulo-humeralacapsulita retractila sau umar inghetat). III. 3. Evaluarea fortei si rezistentei musculare Deoarece noi nu efectuam miscarile pe intreaga amplitudine sau la intreaga forta musculara posibila, muschiul isi pierde capacitatea contractil , iar tesuturile moi periarticulare au tendinta sa sufere un proces de scurtare-retractie (mm.psoas iliac n coxartroza, de ex.). Utilizarea zilnica a 25-35% din forta maxima a muschiului determina o pierdere treptata de forta musculara. Pierderile morfofunctionale ale aparatului neuro-mio-artro-kinetic se mai datoreza si varstei sau lipsei de antrenament. Necesitatea testarii : - permite kinetoterapeutului sa-si formeze grupuri de lucru omogene, - se pot cuantifica progresele. III. 3. 1.Sisteme de testare Sistemul Hettinger Este un set de 10 exercitii dintre care primele 5 testeaza mobilitatea articulara , flexibilitatea , echilibrul si coordonarea , iar urmatoarele forta si rezistenta musculara. 1. Se executa in ortostatism cu genunchii extinsi si se flecteaza coloana incercand sa se atinga podeaua cu palmele

26

Tabel 1. Atinge podeaua cu palmele Atinge podeaua cu degetele Atinge podeaua cu virful degetelor Distanta degete-sol < 2cm Distanta degete-sol 3-5 cm Distanta degete-sol 11-15 cm Distanta degete-sol >15 cm Puncte 10 8 6 5 4 2 1

2. Din asezat pe podea se incearca aducerea halucelui la nas Tabel 2. Se atinge nasul Distanta haluce-nas < 5cm Distanta haluce-nas 5-10cm Distanta haluce-nas 10-20cm Distanta haluce-nas >20cm Puncte 5 4 3 2 1

3. In ortostatism, mainile se ating pe spate cu fata dorsala in contact cu spatele Tabel 3. Varfurile degetelor se depasesc Varfurile degetelor se ating Distanta 5 cm Distanta 5-10 cm Distanta > 10 cm Puncte 5 4 3 2 1

4.O rigla de 40-50 cm se aseaza pe palma dreapta deschisa (cotul la 90) si se balanseaza pana cade, se masoara cat timp se poate
27

mentine in secunde. Se fac cate 3 incercari pt. fiecare mana si se puncteaza cea mai buna. Tabel 4. >12 sec 11-9 sec 7-9 sec 4-6 sec <3 sec Puncte 5 4 3 2 1

5. Se aseaza un prosop pe podea si din stand intr-un picior incercam sa-l ridicam cu degetele celuilalt picior.Se fac 5 incercari pentru fiecare picior si se acorda 1 punct pt. fiecare incercare reusita. 6. Din decubit dorsal se ridica concomitant trunchiul si membrele inferioare extinse , sezutul ramanand pe sol si se cronometreaza timpul de mentinere a pozitiei. Tabel 5. >45sec 41-45 sec 36-40 sec 6-10 sec <5sec Puncte 10 9 8 2 1

7. Decubit ventral cu palmele pe sol se ridica trunchiul si membrele inferioare extinse -cosuletul- si se incearca mentinerea pozitiei.Se puncteaza ca la exercitiul 6. 8. Flotari : 1 sec flotarea membrelor superioare( abdomenul trebuie sa atinga usor podeaua ) ,1 sec intinderea bratelor.

28

Tabel 6. Femei >14 14 12 10 8 6 4 3 2 1

Barbati >21 21 18 15 12 9 6 4 3 2

Puncte 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

9. Saritura iepurelui din pozitia de flotari cu membrele inferioare in ghemuit si inapoi. Tabel 7. Femei >24 24 21 18 15 12 9 6 4 2 Barbati >16 16 14 12 10 8 6 4 3 2 Puncte 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

10. Decubit dorsal cu palmele pe coapse se ridica trunchiul la verticala , calcaiele pe sol- 1 sec ridicarea, 1 sec coborrea. Tabel 8.
29

Femei >18sec 18 16 14 12 10 8 6 3 1

Barbati >27 27 24 21 18 15 12 9 4 1

Puncte 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Se insumeaza rezultatele celor 10 teste. Maxim 100 puncte ; peste 65 puncte =punctaj bun Se acorda bonusuri in functie de virsta : 50-60 ani : 1 punct pentru fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul > 60 ani : 2 puncte pentru fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul Testarea Richter (1974) Se apreciaza capacitatea motorie si de efort a subiectilor neantrenati. Se fac 5 exercitii si se noteaza in functie de varsta si sex. 4. Decubit dorsal, se ridica ambele membre inferioare apoi se reaseaza pe sol 20 sec. Se numara ridicarile. 5. Pozitia pentru flotari : flotarea doar pana la 90 grade , in 30 sec . Se numara flotarile. 6. Pe scaunel in ortostatism cu picioarele apropiate. Pe scaunel se monteaza o rigla de 50cm, din care 20cm sub scaun si 30cm deasupra marginii acestuia. Subiectul flecteaza trunchiul si se noteaza pe rigla unde a ajuns cu virful degetelor ( + sub nivelul scaunului, - deasupra) 7. Din ortostatism cu picioarele departate, spatele la 50cm de zid . In dreptul subiectului pe zid se noteaza un cerc cu creta. Se executa
30

aplecari pana cand ambele maini ating solul, se ridica si se incearc atingerea semnului de pe zid, alternativ stanga/dreapta, in 20sec. 8. Pacientul linga zid in lateral ridica bratul ct mai sus pe zid. Se noteaza nivelul la care s-a ajuns. Se face diferenta intre doua salturi cu bratul ridicat si se noteaza .

31

Tabel 9. Varsta

20-29ani

30-39ani

40-49ani

peste 50ani

III. 4. Testarea capacitatii de efort III. 4.1. Metabolismul energetic si contractia musculara Contracia muscular devine posibil prin transformarea energiei chimice in energie mecanic, datorit interaciunii dintre filamentele de actin si miozin. Singura molecul a carei energie poate fi utilizat imediat este ATP ul , dar rezervele sunt limitate i nu permit dect cteva contracii , fiind necesar resinteza acestuia . Muchiul dispune de rezerve de energie sub form de creatinfosfat, glucide i lipide. Din degradarea lor rezult energia necesar resintezei ATP. Exista trei tipuri de metabolism prin care se refac rezervele de ATP: 1. metabolismul anaerob alactic 2. metabolismul anaerob lactic 3. metabolismul aerob

Fig.4. Metabolismul energetic Exist trei proprieti ale metabolismului energetic:


33

1.ineria= rapiditatea intrrii in funcie a ciclului metabolic 2.puterea= debitul de energie per unitate de timp sau numrul de molecule ATP resintetizate pe secund 3.capacitatea= cantitatea de ATP resintetizat intr-un anumit timp 1. Metabolismul anaerob alactic Caracteristici utilizarea ATP este imediat; resinteza se efectueaz in primele secunde ale contraciei prin transformarea fosfatului de la CP la ADP apoi ATP i creatina; ineria este instantanee ; puterea maxim este atins imediat; este necesar o singura enzim CPK( creatinfosokinaza) puterea este foarte mare mai ales la sportivi cu masa muscular mare, preponderen de fibre rapide foarte bogate in CPK capacitatea este mic, puin important , deoarece cantitatea de CP redus nu permite resinteza ATP pentru exerciii intense nu necesit prezena O2 nu rezult acid lactic. 2. Metabolismul anaerob lactic( glicoliza anaerob) Caracteristici prezenta cataboliilor activeaz catabolismul glicogenului i glucozei; din acid piruvic rezult trei molecule de ATP per molecula de glucoz degradat din acid piruvic rezult acid lactic - fig.4, cu participarea NAD, un acceptor de hidrogen se modifica pH-ul muscular i sanguin ineria este mai mare dect la metabolismul anaerob alactic, egal cu cteva secunde sunt necesare mai multe enzime pentru formarea acidului lactic(fosforilaza, fosfo-fructo-kinaza) puterea este mai mic dect la cel anaerob alactic i mai mare dect la cel aerob, cea maximal fiind atins dup cteva secunde capacitatea este puin important, numrul de ATP permite activitai intense- de aproximativ 40 sec, oricum mai intense dect cele permise de metabolismul anaerob alactic
34

pH-ul muscular scade la 6.5 , fapt care blocheaz sinteza ATP si interaciunea miofilamentelor acidul lactic este adesea considerat a fi cauza crampelor musculare, curbaturilor , febrei musculare, dar aceasta survin i din lips de antrenament. Febra muscular este rezultatul unor tulburri electrolitice membranare, consecin a unei activitai fizice prelungite, iar acidoza lactic favorizeaz indirect apariia acestor tulburri, producnd creterea volumului compartimentului extracelular al muchiului. 3. Metabolismul aerob( fosforilarea oxidativ) Caracteristici permite exerciii de lung durat datorit energiei rezultate din oxidarea glucozei i lipidelor la nivelul mitocondriilor. degradarea glucozei se continu dup stadiul acidului piruvic, prin decarboxilare i intrarea in ciclul Krebs. Bilanul energetic al acestui proces este mult superior celui al glicolizei anaerobe, 38 de molecule de ATP fiind resintetizate in loc de trei. lipidele si acizii grai liberi ptrund in mitocondrie, printr-un mecanism de transfer activ cu ajutorul acilcarnitin- transferazei (ACT) i intr in ciclul Krebs dup formarea de acetil CoA lipoliza trigliceridelor adipocitare i intramusculare duce la acizi grai liberi utilizarea lipidelor nu este important dect in timpul exerciiilor prelungite, premise de metabolismul aerob, fiindc ele depind de reacii hormonale cu efect intrziat ( catecolamine, hormoni de cretere, cortcosteroizi). Rezult c pentru a pierde in greutate este necesar practicarea sporturilor de rezisten, cci doar in acelea consumul caloric este important i utilizarea grsimilor de rezerv devine obligatorie. randamentul energetic al oxidrii glucozei i lipidelor este foarte crescut nu exista catabolii care ar putea s perturbe metabolismul puterea este inferioar celelorlalte dou metabolisme. Ea depinde de cantitatea maximal de O2 ce poate fi utilizat de mitocondrie. Debitul sanguin i in consecin, sistemul cardio35

vascular sunt factori determinani eseniali ai consumului maxim de O2. Dezvoltarea metabolismului oxidativ al muchiului este considerat un factor de adaptare la exerciiile de anduran. In scopul aprecierii aptitudinii sportivului sau a efectelor antrenamentului , puterea maximal a metabolismului aerob este msurat prin aprecierea consumului maximal de O2 (VO2 max.) prin teste de teren sau de laborator. ineria este mare pentru ca sunt necesare multe enzime, fiind de cteva secunde pna la minute este necesar un echilibru intre necesarul i consumul de O2; la inceput exist un deficit de oxigen, acoperit de metabolismele anaerobe. Faza de recuperare dupa oprirea exerciiului exist o faz de recuperare in care oricare ar fi exerciiul, parametrii cardio-respiratori nu revin imediat la repaus, regresnd dup o curb exponenial la inceput rapid, apoi lent. Dup exerciiile intense sau prelungite sunt necesare cteva ore pentru ca metabolismul aerob i consumul de O2 sa revin la valorile iniiale. din primele momente de recuperare ATP ajunge la normal se produce reacia invers: ATP+creatina=ADP+CP energia de resintez a ADP si CP este rezultatul metabolismului aerob, in timpul fazei de recuperare. rezervele de O2 fixate in mioglobina si hemoglobina sunt reconstituite la inceputul fazei de recuperare. cantitatea de O2 necesar reconstituirii stocurilor de O2 este denumit datorie alactic. in perioada de recuperare, acidul lactic e preluat de ficat (neoglucogeneza), cord i muchi scheletic, astfel c energia e recuperat de organism. sunt necesare circa 15 min pentru obinerea unei diminuri la jumtate a acidului lactic muscular; daca exerciiul este de intensitate moderat, eliminarea acidului lactic muscular si sanguin este mai rapid.

36

dup exerciii prelungite, crete consumul de oxigen peste valorile obinuite, datorit interveniei i a altor procese biochimice celulare celulare: sinteza proteic, refacerea rezervelor de glicogen, de lipide, reajustarea diferitelor concentraii ionice( mai ales de potasiu), intra- i extracelular. uneori revenirea la normal a metabolismului celular necesit mai multe zile. Tabel 10. Metabolism Anaerob alactic Anaerob lactic Aerob Inertie + ++ +++ Putere ++++ ++ + Capacitate + ++ ++++++++++.

Importana procesului metabolic in practica sportiv 1. Activitatea de scurt durat cteva secunde dar de intensitate mare pune in funciune metabolismul anaerob alactic : sprint de citeva sec, alergari 100m, ciclism , salt in lungime/inaltime; Dupa o astfel de activitate este necesar un exerciiu de intensitate moderat pentru eliminarea acidului lactic muscular i sanguin. Cnd exerciiul se repet, perioada de recuperare dintre exerciii trebuie sa fie suficient pentru refacerea ATP si CP i pentru evitarea trecerii in faza de metabolism anaerob lactic. 2. Faza metabolism anaerob lactic apare in exerciii intense, susinute ( zeci de secunde) : curse de vitez sub 400m, nataie 100 m, repetarea sprinturilor sub 3 minute, activitai foarte intense de scurt durat repetate la un interval scurt de timp sub 3minute 3. Faza de metabolism aerob corespunde exerciiilor de foarte lunga durata jogging, de intensitate mica : rezistena, maraton, ciclism. Toate cele trei metabolisme sunt stimulate simultan i succesiv in sporturi in care fazele intense alterneaz cu perioade mai lente : fotbal, handbal, hochei, alergare: 800-1500m. Valoarea medie a consumului de O2 : neantrenati , tineri 3l/min
37

antrenati 6l/min

III. 4. 2. Capacitatea de efort Definiie: posibilitatea sistemului muscular de a elibera prin glicoliz anaerob sau fosforilare oxidativ energia necesara producerii unui lucru mecanic ct mai mare posibil i meninerea acestuia timp cat mai indelungat. Dup DARLING, capacitatea de efort este definit ca fiind: capacitatea organismului de a menine echilibrul mediului intern in timpul unui efort, ct mai aproape de valoarea de repaus i de a restabili prompt dup terminarea efortului, modificrile produse. O definiie mai simpl sugereaz faptul c este vorba despre cantitatea maxim de lucru mecanic efectuat de un individ intr-o unitate de timp. Orice program de kinetoprofilaxie primar trebuie s cuprind antrenamentul la efort. Un alt termen utilizat in ultimii ani este acela de FITNESS ( engl.to fit= a fi pe msura ta = s fii in form). - indic nivelul de funcionare al sistemului cardiovascular, exprimarea facndu-se prin valoarea capacitii consumului maxim de oxigen ( VO2 max. ).Alt exprimare este prin ritmul cardiac proporional cu consumul maxim de oxigen. - se poate vorbi despre nivele de fitness determinate de vrst, ereditate, gradul de antrenament sau inactivitate, sau de starea de boal. - un anumit nivel de fitness e dependent de cantitatea de oxigen transportat la muchii in activitate i de eficiena muchiului in a utiliza O2. Nivele de fitness : - pentru un atlet = performana de a alerga un anumit parcurs intr-un anumit timp. - pentru un adult obinuit = activitatea sa fizic dup o zi de lucru.

38

- pentru vrstnic = capacitatea de a efectua diverse activiti in casa , de a merge pe jos o anumita distan, de a urca scri, de a fi independent etc . Fitness-ul depinde de rezistenta general a organismului. Andurana ( rezistena general) este capacitatea de a efectua un efort fizic pe perioade lungi de timp fr s apar oboseala; depinde de buna funcionalitate a unor aparate i sisteme pulmonar, cardiovascular, de capacitatea sngelui de a transporta oxigenul, de capacitatea esuturilor de a extrage oxigenul din snge, de potenialul oxidativ muscular. Consumul maxim de oxigen este msura capacitii aerobice maxime.VO2 max. Crete prin antrenament la efort; are drept consecin creterea capacitaii energetice a muchiului printr-un program de exerciii cu o anumit intensitate, durat, frecven. Scopul antrenamentului este s realizeze adaptarea organismului la efort, concretizat i prin creterea nivelului de anduran. Uniti de msur pentru intensitatea efortului fizic Intensitatea efortului fizic se poate exprima n MET 1 MET( echivalent metabolic)=cantitatea de energie necesar pentru acoperirea nevoilor organismului n condiii bazale, de repaus 1 MET=1,2 kcal/ min =3,5-4 ml O 2 /kgc/min Eforturile au intesiti exprimabile n multipli de MET; Ex: 2 MET exprim efortul prin care se produc 2,4 cal/ min consumndu-se 7-8 ml O2 / kgc/min. Efortul se mai poate exprima n: watt (W)- bicicletele ergometrice sunt calibrate in W; kgm/min, 1 W=6 kgm/ min; pentru efectuarea unui kgm/min e necesar un consum de O2 = 1,78 ml; caloria (cal) sau kilocaloria (Kcal), este cantitatea de caldur produs , necesar creterii cu 1 grad a unui l de apa; o kcal = 200ml VO2; Consumul maxim de O2 (VO2 max) se exprim n l/ min sau ml/ kgc/min. Consumul de O2 crete linear odat cu creterea intensitii efortului fizic pna la un punct , dup care orict ar creste
39

intensitatea efortului VO2 nu mai crete, valoarea atins n acest moment poart numele de VO2 max. VO2 poate fi msurat prin metode directe i indirecte (prin utilizarea nomogramei Astrand Ryhming) Metodele directe: se fac determinri spiroergometrice mai ales n medicina sportiv, folosindu-se analizoare de gaze pentru msurarea gradientului dintre aerul inspirat i cel expirat iar efortul se efectueaz la cicloergometru sau covor rulant. n metoda propus de OMS se ncepe de la 75100 W i se mrete apoi sarcina cu 50-75 W la fiecare 3 min., pn la atingerea unui vrf maxim al posibilitilor aerobe. Metodele indirecte : se realizeaz prin calcularea consumul maxim de O2 pe baza relaiei lineare dintre FC ( frecvena cardiac) i consumul de O2 la o intensitate submaximal a efortului n faza stabil ( steady state). Din punct de vedere al consumului energetic eforturile pot fi: - uoare micri automatizate cu consum enrgetic mic, ex: mers pe teren plat, igiena corporal, alimentaia; - medii- includ majoritatea profesiilor; - mari- solicit pn la 80 % din VO2 max i sunt urmate de instalarea strii de oboseal. S-au descris doua vrfuri circadiene maxime ale capacitatii de efort: ora 8 i ora 19 i doua minime: ora 14 i ora 3. Daca n urma unui efort fizic se atinge consumul maxim de O2, spunem c efortul este maximal, dac se atinge un consum de 80-85 % efortul este submaximal, iar testele de efort de asemenea. In condiii normale VO2 este dependent de: Sex= mai mare la brbai, un barbat de vrst medie sedentar va avea VO2 max= 30-45 ml/ kgc/min, iar o femeie cu 15 % mai puin Vrsta=consumul maxim de O2 crete cu vrsta pn la 18-25 de ani, apoi scade treptat, astfel ca: - la 45 de ani va fi de 78%;
40

- la 55 de ani va fi de 71%; - la 65 de ani va fi de 65%. Msurarea frecvenei cardiace este o modalitate practic foarte rspndit de apreciere a intensitii efortului. Frecvena cardiac (FC) teoretic maximal= 220-vrsta in ani; Dac se atinge, n urma efortului efectuat doar 80% din FC maximal , efortul prestat este submaximal.

41

Fig. 5.

III. 4.2.1.Testarea capacitatii de efort fizic Teste - majoritatea sunt destinate testarii capacitii aerobe. Se pot efectua: - pe teren (in medicina sportiv ).
42

- n sala de kinetoterapie, (pentru pacienii deficieni motori care au parcurs perioade lungi de imobilizare, pentru subieci sedentari dar sanatoi) - n laboratorul de explorri funcionale ( pentru subieci sntoi sau pacieni cardio-respiratori). Exist probe de durat - scurt < 10 minute. - lung cu ajutorul crora studiem unii parametri respiratori i cardiaci ( ventilaie, consum de oxigen, ritm cardiac ). - mers, alergare, urcat cobort 1-2 trepte. - cicloergometru, covor rulant. Unele probe, rezervate testrilor cardio-respiratorii, pot fi utilizate in alctuirea programelor de profilaxie secundar, in afeciunile respiratorii i cardio-vasculare. In profilaxia primar sunt recomandate probele ce se fac in medicina sportiv. I.Teste de teren ( sunt destinate persoanelor tinere, sntoase). Obiective: - evaluarea capacitii de efort fizic aerob. - evaluarea funcional a adaptrii la efort - evaluarea refacerii post efort ( dup exerciiul fizic propriu- zis). TESTE SPECIFICE Testul Ruffier: msoar valoarea frecvenei cardiace pe care o notm: - in repaus = P 0 - imediat dupa exerciiu, efort fizic = P1 - dupa 1 minut de refacere = P2 (dup efortul fizic) Derularea testului P0 = subiect in repaus (decubit dorsal sau eznd) - se numr frecvena cardiac in 15 secunde (se masoar pulsul). - se multiplica cu 4, se obine valoarea/minut. P1 = Se cere pacientului s fac 30 de genuflexiuni in 45 de secunde cu picioarele pe sol, fr s sprijin, bust vertical, micarea fiind complet. Respiraia trebuie s fie liber, natural, pacinetului
43

explicndu-i-se tehnica corect. Trebuie evitat apneea sau hiperventilaia. Trebuie recomanadat pacientului un echipamentul adecvat care s nu-l impiedice in timpul efecturii exerciiului. Dupa exerciiu, subiectul reia poziia initial: culcat sau seznd; imediat se masoara P1 P2 se inregistreaz dupa un minut de la terminarea exerciiului. Utilizarea metodei auscultatorii poate decela aritmii, sufluri cardiace. Indicele Ruffier: I = (P0 + P1+P2)- 200/10; Interpretare: = 0-5 excelent. = 5-10 bun. = 10-15 mediu. = 15-20 slab (persoana neantrenata ) P0 este cu att mai mic (bradicardic) cu ct subiectul examinat , sportivul este mai bine antrenat. P1 nu trebuie sa depeasc 2xP0. Daca P1 > 2xP0, rezult subiect obosit, neantrenat sau supraantrenat.

44

Fig. 6. Testul Ruffier II. Teste de sal sau de laborator

Condiiile testarii la efort: dimineaa dupa dou ore de repaus digestiv, ntr-o ambian corespunzatoare, n laborator cu izolare fonic, umiditate i temperatur constante ) 18-20 C. Se pot efectua cu: - bicicleta ergometric (cicloergometrul ). - covorul rulant. - scaria (testul Master ). Sunt destinate persoanelor sntoase, dar mai ales celor cu cu afeciuni cardio-pulmonare. Testul Master: - se folosete o scri cu trei trepte (23 cm inalimea treptei). - se calculeaza valoarea efortului in Watti = 4/3x [Gx9,81x h (cm. treapt) x f (nr. urcri/ minut)]/60 -in care 9,81 = cifra de conversie a Kgm in Watt.
45

Testul Master este mai rar folosit. El a fost inlocuit de testarea cu ajutorul bicicletei ergometrice sau covorului rulant. Cicloergometrul - folosit mai des n Europa. - calibrat n Watti - intensitatea efortului se crete pe trepte de ncrcare. Dezavantaj: antreneaza mase musculare mai reduse si subestimeaza capacitatea de efort a unor bolnavi (supraponderali). Efortul se pornete de la nivele reduse: 25- 30 W. Se crete progresiv cu 25- 30 W pe fiecare treapt de testare. Intensitatea efortului se crete prin incrcarea in trepte, sau prin creterea duratei testului, pstrndu-se ritmul de pedalare constant Durata probei: aproximativ 2- 6 minute (n medie - 3 minute) pana se ajunge la un echilibru intre consumul si aportul de oxigen, in momentul opririi efortului la pacientii cardiovasculari. Covorul rulant - este superior cicloergometrului; - antreneaza mase musculare mai mari; - permite evaluarea optim a capacitii de efort a bolnavului, efort ce poate fi prestat de orice bolnav indiferent de pregatirea lui anterioara. Pentru un anumit nivel al efortului consumul miocardic de O2/ kg corp este acelai indiferent de greutatea corpului. Intensitatea efortului la covorul rulant se crete prin nclinarea pantei cu 2,5-10 , viteza de derulare rmnnd constant. Incapacitatea fizic a bolnavului de a continua efortul sau dorinta acestuia de a-l opri, sunt semne ce pot aparea in timpul testrii la efort i determina sistarea probei. Testul are i o latura diagnostic pentru decelarea unor afeciuni coronariene (angina pectorala de efort). Cu ajutorul testrii la efort investigm: 1. rspunsul cronotropic al cordului. 2. rspunsul aerobic al organismului. 3. modificarile EKG la efort. 4. frecventa cardiaca maximala (220/ min - vrsta n ani).

46

5. deficitul cronotropic in %: = 100 x frecv. cardiaca maxima teoretica- frecv. cardiaca realizata frecv. maxima teoretica pentru varsta bolnavului Capacitatea cronotrop sczut a inimii poate avea drept cauz o suferint coronarian (cardiopatie ischemica). Deficitul funciei aerobe (VO2) se afl prin compararea capacitaii de efort aerobe a individului cu VO2 maxim teoretic. Metodologia propriu-zisa de testare n laborator Este obligatorie evaluarea pacientului inainte de testare. - inregistrarea EKG (in 12 derivatii) inainte de testare si pe toata durata testarii. - la bolnavii cardio-vasculari nu se intrerupe medicatia cardioactiva. - testele se fac numai in prezenta medicului cardiolog pentru bolnavii cardio-vasculari. Orice laborator de testare la efort trebuie sa aiba un aparat de urgenta dotat cu EKG, defibrilator, medicamente de prim ajutor. Testarea se face la 2-3 ore postprandial, 2-3 ore fara tigari si alcool. Apoi pacientul urc pe cicloergometru sau pe covor ; testarea se incepe cu 25 W ( pentru cicloergometru); se creste cu 25W/3 minute si se inregistreaza EKG-ul pe tot parcursul efortului. In ultimul minut al fiecarei trepte se masoara TA. Viteza de pedalare, respectiv de derulare a covorului, trebuie sa fie constanta. La terminarea testarii, in primele 15 secunde se repeta EKG-ul. La terminarea probei se continua efortul la o treapta joasa (25 W) pentru a evita reactia vagala. Daca pacientul este simptomatic se opreste proba de efort si se inregistreaza EKG-ul din 3 in 3 minute. In 10 minute trebuie sa dispara simptomele. Bolnavul paraseste laboratorul de testare la 10 minute de cand devine complet asimptomatic si ramane sub supraveghere 2 ore.

47

Indicaiile testarii la efort- n laboratorul de explorri funcionale Clasa I ( testul de efort trebuie indicat) diagnosticul cardiopatiei ischemice (CI) la barbai cu simptome; evaluarea capacitii funcionale i prognosticului CI certe; evaluarea capacitii funcionale i prognosticului dup revascularizarea miocardic; evaluarea capacitii funcionale i prognosticului dup IMA ( Infarct miocardic acut); evaluarea bolnavilor cu simptome sugestive de tulburri de ritm induse de efort; evaluarea capacitii funcionale n unele cardiopatii congenitale; eveluarea bolnavilor purttori de peace-mackere Clasa II ( testul de efort poate fi indicat ) evaluarea barbailor asimptomatici cu vrste de peste 40 de ani; evaluarea brbailor sedentari peste 40 de ani care doresc s presteze efort fizic; diagnosticul CI la femei cu dureri tipice sau atipice; diagnosticul CI la pacieni cu tulburri de conducere sau sub tratament digitalic; evaluarea bolnavilor cu angor vasospastic; evaluarea bolnavilor din clasa I care au modificri EKG de repaus; urmrirea anual a celor cu CI cert; evaluarea bolnavilor cu IMA complicat, ulterior stabilizat; evaluarea capacitaii funcionale in unele valvulopatii; evaluarea rspunsului presional la hipertensivi tratai ce doresc s presteze efort fizic viguros; evaluarea unor cazuri selectate de pacieni cu valvulopatii congenitale.
48

Complicatiile testarii la efort: - hipoTA. - oprirea cordului. - IMA. - IC congestiva. - Insuficienta circulatorie cerebrala acuta (sincopa- AVC). - traumatisme fizice accidentale. - moarte subita Contraindicatiile testarii la efort 1. IMA in primele 6 zile de evolutie 2. angina pectorala de repaus. 3. insuficienta ventriculara stanga (IVS) simptomatica, severa (dispnee, tahicardie, ortopnee). 4. disritmii cardiace potential periculoase: fibrilatii, flutter. 5. pericardita acuta, miocardita,endocardita. 6. HTA severa 7. valvulopatii severe. 8. embolii si infarcte pulmonare. 9. tromboflebita profunda sau superficiala. 10. boli acute sau boli generale severe. 11. afectiuni neuromusculare sau articulare care nu permit efort. 12. boli metabolice decompensate: DZ, tireotoxicoza, mixedem. 13. refuzul pacientului. Teste la efort pentru membrul superior - difera de cele pentru membrul inferior, masa musculara fiind mai redusa iar consumul maxim de oxigen mai redus (cu 30%). Are indicatii in urmatoarele situatii: - la bolnavii care nu pot presta efort cu membrele inferioare (paraplegii, posttraumatice, hemiplegice). - la cei care lucreaza predominant cu mana Testele de efort izometric Handgripp- folosesc un dinamometru. S edetermin iniial contracia voluntar maximal iar apoi se utilizeaz 25-30% din contracia maximal voluntar care e meninut izometric 3-5 min. - se urmareste TA, frecventa cardiaca in fiecare minut.
49

- Se inregistreaz inaintea efecturii probei, n timpul acesteia i dup, EKG clasic n 12 derivaii. Contraindicatii: - in general la fel ca si la contractia izometrica - HTA severa. - AVC recent. - IMA in primele 6 saptamani. - anevrism ventricular - fenomene de IVS ( insuficine ventricular stng). Testarea capacitii anaerobe de efort Se poate realiza mai ales n medicina sportiv urmrindu-se : - Inregistrarea randamentului activitii musculare n condiii de anaeorbioz; - Detreminarea cantitativ a unor parametri ai metabolismului energetic utiliznd indicatori ai schimburilor gazoase( deficit ed O2, datorie de O2, coeficient respirator); Msurarea unor parametri biochimici caracteristici metabolismului anaerob ( lactacidemie, excesul de baze). Cateva exemple de teste sunt: testul Sargent, testul Bosco, testul Szogy Cherebeiu, testul Wingate, proba Harvard, toate utilizate n medicina sportiv.

50

Capitolul IV IV. 1. Obiectivele programelor de kinetoprofilaxie 1. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al segmentelor corpului 2. Mentinerea supletei articulare 3. Mentinerea fortei si rezistentei musculare 4. Mentinerea coordonarii si abilitatii de miscare 5. Mentinerea capacitatii de efort 6. Relaxarea Efectele profilactice ale exercitiului fizic Cardio-vasculare : creste debitul cardiac, volumul-bataie creste extractia de O2 la nivel muscular fluidifica sngle; Respiratorii : creste ventilatia pe minut; Os : stimularea remodelarii osoase; crete densitatea minerala osoasa (contractia ritmica stimuleaza osteoblastii); Muchi: cresterea fortei si rezistentei musculare; scade deconditionarea batrnilor; imbunatateste echilibrul; Metabolism: glucidic creste capacitatea de extractie a glucozei din snge lipidic creste capacitatea de preluare a grasimilor din snge si de a le utiliza in vederea obtinerii de energie; Sistemul imunologic : stimuleaza funcia de aparare a organismului; Digestiv : imbuntete tranzitul intestinal; Sistem nervos : imbunatateste coordonarea
51

creste viteza de reactie imbunatateste functia cognitiva Un program de kinetoprofilaxie primar sau secundar trebuie s cuprind toate obiectivele. Un obiectiv comun al kinetologiei de recuperare si al kinetoprofilaxiei este relaxarea. IV. 2. Programe de kinetoprofilaxie general OBIECTIVE: I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare urmarind mobilizarea in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai putin utilizate: 1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai din cap 2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe umeri 3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau incrucisate la piept 4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi pana la atingerea solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate 5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la spate 6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la zenit;se termina prin sprijin pe taloane 7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se extinde cate un genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru iliopsoas) 8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se departeaza picioarele-mana stanga prinde piciorul drept 9.fandari simple 10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi (intinderea fesierilor)

52

11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu ajutorul membrului superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului) 12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se ridica membrul inferior in abductie 13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90: se apleaca ambii genunchi alternativ pana ating solul (! Periculos discopatie) 14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare . Fiecare exercitiu se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii. II.Mentinerea fortei musculare -doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima -contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare in aparat gipsat -exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec. TEHNICA EUSIZ -exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic; -60-70% din forta maxima -intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele) Contraindicatii: HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular. TEHNICA ERSIZ -exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic; -in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze duble, repetate de cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii. 1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie dplasate. Tonifiem flexorii gatului, antebratului, trapezul

53

2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului, tricepsul brahial 3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90 in stanga si in dreapta 4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru flexorii degetelor si ai mainii 5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec., 3 serii cu 12 sec. pauza intre exercitii 6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic 7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz) 8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi putin flectate 9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral 10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem abductiei 11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei 12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt 13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la 40-45 si mentinem 14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem 15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul

54

Scripetoterapie

Fig. 7 Tehnici de izometrie III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii 1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera 2.Joaca cu o minge 3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis 4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate 5.Cumpana 6.Saritura cu coarda IV. Mentinerea posturii si aliniamentului
55

1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul) Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul 2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu barbia orizontala si se mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine la aceeasi pozitie; se executa genuflexiuni din aceasta pozitie 3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate 4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa a genunchilor la piept 5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de 90 incercam sa presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete incercam sa apropiem calcaiele de perete 6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza 7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un membru inferior si membrul superior opus alternativ V. Mentinerea si imbunatatirea capacitatii de efort Antrenamentul la efort Benefeciari ai antrenamentului la efort 1. Bolnavi cardiovasculari, mai ales sechelari dupa infarctul de miocard 2. Bolnavi respiratori cu BPOC ( bronhopneumopatie cronica obstructive), sindroame post TBC, sechele toraco pleurale etc. 3. Sechelarii unor afectiuni ale aparatului locomotor care au mult limitata miscarea 4. Subiecti care au pierdut capacitate fizica de performare a efortului printr-o gresita conduita de viata devenind sedentari. Intre cele patru categorii sus mentionate exista diferente sub raportul tolerantei la efort. Efortul fizic este starea contrara repausului fizic.
56

Efortul fizic la care trebuie sa antrenam un subiect este acel nivel al activitatii fizice la care parametrii cardio respiratori nu se pot adapta rapid si corespunzator valoric. Acesti parametrii au fost standardizati in urma testarilor a mii de indivizi in functie de varsta , sex, activitate profesionala, grad de antrenare. Efortul fizic este un stres complex pentru organism. Pentru reantrenarea la efort trebuie sa stim: de la cel nivel al capacitatii de efort plecam; unde putem ajunge teoretic tinand seama de starea patomorfo-functionala a subiectului; ce mijloace de antrenament fizic pot fi aplicate la subiectul respectiv. Metode de antrenare la efort 1. Mersul: exercitiul simplu care nu necesita explicatii sau instalatii speciale punand in actiune mari grupe musculare. - Dezavantaj: dozajul relativ dupa ritmul pasilor, distanta parcursa, durata de mers si inclinarea pantei pe care se face mersul. O varianta este cura de teren din statiunile balneare. 2. Activitatile de autoingrijire si casnice ce pot reprezenta un efort fizic deosebit la pacientii cu deficiente cardio pulmonare si locomotorii severe. 3. Urcatul scarilor si pantelor- progresia efortului se face prin cresterea numarului de trepte si duratei urcarii precum si prin cresterea a distantei si ritmului de urcare ca si de inclinare a pantei. 4. Bicicleta ergometrica si covorul rulant: - Avantaj: posibilitatea de dozare a efortului si de urmarire a comportamentului parametrilor cardio vasculari in timpul efortului. - Progresia efortului se face prin cresterea duratei si rezistentei la pedalaj pentru cicloergometru, a vitezei de derulare si a inclinarii pantei pentru covorul rulant. 5. Alergarea poate fi un bun mijloc profilactic pentru sedentari dar si pentru pacientii cardio pulmonari ajunsi la o anumita capacitate de efort in urma alergarii.
57

- Parametrii de progresie sunt: ritmul alergarii, nivelul de ridicare a genunchilor, distanta parcursa si durata alergarii. Un mijloc bun de antrenare mai poate fi: alergarea pe loc, saritura cu coarda sau cu mingea. 6. Inotul ridica probleme legate de dozaj precum si cunostinte tehnice, dar este un foarte bun mijloc de antrenare la efort. 7. Terapia ocupationala poate fi un bun mijloc de antrenare pentru pacientii cardio respiratori si locomotori 8. Sportul terapeutic( basket, volei, fotbal ) reprezinta un mijloc de electie de kinetoprofilaxie primara pentru sedentari si obiectiv final in reantrenarea la efort a pacientilor cardiopulmonari si cu afectiuni locomotorii. Se recomanda alegerea celui mai adecvat sport, a intensitatii de practicare, a duratei, cu stabilirea numarului de repetari ale sedintelor sportive in cursul saptamanii, ceea ce reprezinta chiar dozajul la efort. Cunostintele tehnice au foarte mare importanta. 9. Munca poate fi un mijloc de readaptare a pacientilor la diferite activitati profesionale in functiile de ocupatiile detinute anterior. Exista pacienti care suporta bine efortul si pacienti care nu il tolereaza, trebuind sa renunte la reantrenarea la efort.Aparitia semnelor si simptomelor cardiovasculare obliga la intreruperea efortului. Colegiul American de Medicina Sportiva precizeaza caracteristicile de care depinde eficienta efortului fizic de antrenament: - intensitatea eforturi cu intensitate peste 50% din VO2 max. - durata peste 10 min. - frecventa mai mult de 2 ori pe saptamana Intensitatea efortului obiectivul este sa se ajunga pentru pacientii cardiaci si pulmonar in urma antrenamentului la 6080% dinVO2 max.Intensitatea efortului trebuie sa creasca progresiv incepand cu 25-50% din VO2 max. Un efort mai mare pentru acest tip de pacienti poate dfeveni periculos si nu aduce imbunatatirea performantei cardiace.

58

Durata efortului 10 -20 min., la intensitatile de mai sus trebuie crescuta progresiv. Initial se indica eforturi de scurta durata, intermitente si repetate (ex. 3 min. de efort cu pauze de 30-180 sec. cu repetarea ciclului timp de 30-60min.).Initial se instaleaza foarte repede oboseala, inainte de a atinge durata minima a exercitiului, datorita deconditionarii fizice la efort. Frecventa de 2-3 ori pe saptamana pentru cei ce pot performa eforturi de intensitati si durate mai mari, iar pentru cei ce nu pot efectua decat eforturi de intensitati si durate mai mici se recomanda sedinte zilnice sau repetate in cursul aceleeasi zile. Metodologia Haskell Conform acestei metodologii un exercitiu fizic de antrenare la efort trebuie sa cuprinda trei parti: I. prima parte- 6-15 min.- perioada de incalzire, de adaptare, recomandandu-se exercitii de gimnastica generala, lente fara efort deosebit, din decubit sau sezand, urmate de mers prin sala intr-un ritm din ce in ce mai alert si urmate de exercitii de respiratie ample. II. Partea a doua a programului cuprinde exercitiile propriu zise de antrenare la efort( la bicicleta, covor rulant, scarita, alergare, etc.) III. Partea a treia este trecerea la starea de repaus , dureaza 510 min. si are rolul de a permite organismului sa revina lent la starea initiala. Se executa miscari usoare de membre, mers relaxat, exercitii respiratorii. Aceasta etapa a metodologiei este necesara pentru evitarea hipotensiunii brutale post efort ( vasodilatatia produsa de efort nu dispare brusc dupa incetarea lui, iar prin oprirea contractiei musculare din timpul exercitiilor, cu rol de pompa periferica a sangelui, se poate produce hipotensiune, lipotimie si tulburari de ritm). In perioada de revenire scade frecventa cardiaca, tensiunea arteriala se stabilizeaza, caldura acumulata in timpul efortului se disipeaza, metabolitii acizi acumulati sunt eliminati. Durata exercitiilor se recomandam a fi de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive, pentru program aerobic, inot, mers cel putin 30
59

min/zi. Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara FC maximala (220-varsta in ani); in eforturile submaximale FC putand ajunge pana la 70-80% din FC maximala. Efectele antrenamentului la efort 1. Ameliorarea conditiei psihice prin scaderea sentimentului de dependenta, cresterea increderii in sine, disparitia senzatiei de teama 2. Scaderea tensiunii arteriale in timp, a produsului FcxTA s, ameliorarea contractilitatii ventriculare si cresterea fractiei de ejectie. 3. Cresterea suprafetei alveolo- capilare de schimb cu ameliorarea raportului ventilatie- perfuzie si ameliorarea difuziunii oxigenului. 4. Crestrea extractiei de oxigen la nivelul tesuturilor 5. Scaderea amplitudinii denivelarii segmentului ST pe EKG. 6. Scaderea nivelului catecolaminelor si lipidelor serice cu cresterea raportului HDL/colesterol total. 7. Scaderea tesutului adipos si sporirea masei musculare 8. Cresterea capacitatii sexuale 9. Aparitia unor modificari favorabile in coagulare si fibrinoliza. Programe de kinetoprofilaxie primar 1. Programul de 10 minute Hettinger Exercitiul 1: alergare pe loc in ritm de 70-90 de pasi dubli/min timp de 30 de secunde Exercitiul 2: in ortostatism(ost) cu picioarele usor indepartate si bratele in cruce: se fac miscari circulare cu bratele, crescand treptat amplitudinea, apoi scazand-o timp de executare 30 de secunde, pauze 5 sec, apoi se reia in sens invers Exercitiul 3: o minge mai mare (fotbal) sau un baston rotund de 30-50 cm se tine in echilibru pe frunte timp de 10 sec

60

Exercitiul 4: acceasi minge sau baston se tine in echilibru pe un picior ridicat de pe podea timp de 10 sec, apoi se schimba piciorul Exercitiul 5: subiectul se ridica pe varfuri cu bratele la zenit si inspira; se lasa in ghemuit, bratele cad pe langa corp cu expiratie; se repeta de 3-5 ori in 15-20 sec Exercitiul 6: se face izometria muusculaturii cefei (ant, post, lat stg, lat dr) cu opozitia mainilor; timp de executie 10 sec Exercitiul 7: subiectul in maini cu doua mingi mici: arunca una in sus cu mana dreapta si repede transfer ape cea din stanga in dreapta etc; durata 25 sec; este de preferat sa se lucreze cu trei mingi; Exercitiul 8: subiectul in Ost cu bratele in cruce, cu coatele flectate, se extend de 3-4 ori bratele, ultima extensie facandu-se apoi cu cotul extins; durata executiei 15 sec; Exercitiul 9: in Ost cu picioarele indepartate, bratele in cruce si cotul inctins: se apleaca trunchiul, mana stanga atinge piciorul drept de 5 ori, apoi mana dreapta atinge piciorul stang (de 5 ori), timp de executie 20 sec. Exercitiul 10: alergare pe loc ca la exercitiul 1. La fiecare al 10lea-12-lea pas subiectul se opreste, isi ridica apoi coapsa, tragand-o spre piept cu ajutorul mainilor; treptat se creste ritmul alergarii sau (si) nivelul de ridicare al genunchilor; durata executiei 45-60 sec. Exercitiul 11: exercitii izometrice (vezi ex. 4-5 de la mentinerea fortei musculare) la care se adauga postura cu mainile la piept, degetele prinzandu-se ca niste carlige unele dealtele, coatele la orizontala; se trage in laturi cu forta 5 sec, durata executiei 20 sec. Exercitiul 12: se repeta ex. 5 de mai sus. Exercitiul 13: in Ost, cu mainile in solduri: se fac miscari circulare de bazin de 5 ori spre dreapta si apoi de 5 ori spre stanga, timp de executie 20 sec. Exercitiul 14: din DD se executa bicicleta timp de 20-25 de sec. Exercitiul 15: din DD cu membrele inferioare lipite si ridicate drepte spre in sus, bazinul fiind ridicat si sustinut de maini (lumanarea): se executa 5 miscari circulare spre dreapta, apoi spre stanga, timp de executie 20-25 sec. Exercitiul 16: in D.D., cu miinile de-a lungul trunchiului, cu palmele pe podea: se ridica membrele inferioare lipite, trecindu-se
61

pe deasupra capului, pina ating podeaua cu virfurile degetelor (genunchii cit mai in extensie), apoi se revine la pozitia initiala se repeta de 3-4 ori in 15-20 s. Exercitiul 17: in D.D., cu genunchii la 90 grade; repaus, cu respiratie linistita timp de 15 s. Exercitiul 18: suita de exercitii izometrice care dureaza 50-60 s. -in DD, cu bratele la orizontala, coatele pe sol, antebratele in sus; se apasa puternic in dusumea cu coatele si bratele se repeta. -in DD, cu membrele inferioare intinse: gamba dreapta se aseaza peste cea stinga si apasa in jos, in timp ce gamba stinga incearca sa se ridice, dupa care se inverseaza. -in DD, cu membrele pelviene intinse; calciiele se sprijina pe un pat scund sau pe un teanc de carti, scaunel, etc. : se apasa in jos. -idem din decubit lateral drept, apasind cu piciorul heterolatera, apoi homolateral, dupa aceea trecindu-se in decubit lateral sting (apoi se inverseaza). -idem, in decubit ventral: se apasa concomitent cu ambele picioare. -in decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade : gambele, asezate pe scaun, preseaza in jos. Exercitiul 19: saritura: ca mingea, pe ambele picioare, timp de 10 s. Apoi pe cite un picior de 5 ori (20 s) si din nou pe ambele picioare (10 s )Exercitiul 20: se repeta exercitiul 5 Exercitiul 21: in Ost: se trece pe sub picioare o coarda, capetele ei infasurindu-se in jurul miinilor: -coatele flectate linga trunchi : se trage in sus de capetele corzii -trunchiul usor aplecat in fata, cu bratele in lateral; se trage in sus de capetele corzii -idem, dar miinile se duc in lateral spre spate si de aici se trage in sus -trunchiul flectat la 90 grade (coarda se scurteaza) ; se trage in sus din aceasta pozitie ; poi trunchiul se apleaca mai mult 9coarda se scurteaza corespunzator) : se trage la fel de capetele corzii. -idem ca mai sus, dar capetele corzii sunt acum inegala 9unul mai jos, spre picior, altul mai sus, la nivelul coapsei-genunchiului); se

62

trage puternic in sus, apoi se inverseaza lungimile celor doua capete ale corzii. Tot exercitiul 21 dureaza 45-60 s. Exercitiul 22 : se sare coarda timp de 30 s. Exercitiul 23: din nou se repeta exercitiul 5 Exercitiul 24: se repeta exercitiul 10 Exercitiul 25; se merge relaxat prin camera : in inspiratie se ridica bratele in sus, in expiratie se lasa in jos, cu flectarea trunchiului; din cind in cind se face cite o oprire, scuturind cite un membru inferior timp de executie 25 30 s. Acest program se va invata treptat la inceput el va dura mai mult, pinase dobindeste abilitatea necesara unei executii peo durata de 10 minute. Programul se poate prelungi apoi prin inmultirea numarului de repetari ale unora sau ale tuturor exercitiilor. 2. Programul de 11 minute A fost intocmit de Fortele Aeriene Canadiene, caracteristice fiindu-i progresivitatea si alcatuirea lui in functie de varsta. Programul este compus din sase grupe din cite cinci exercitii. Din punctul de vedere al incarcarii, fiecare grupa de exercitii se executa in patru etape (D -B - C - A ), fiecare avind trei trepte de dificultate. Vom descrie deci tipurile de exercitii pentru cele sase grupe, apoi vom da tabelul de progresie. Grupa I: Exercitiul 1: in Ost. Cu picioarele usor indepartate si cu bratele ridicate in sus; se apleaca miinile pina ce degetele ating solul, dupa care se ridica, cu accentuarea extensiei trunchiului se bratelor (genunchi intinsi, dar nu in hiperextensie) Exercitiul 2 : in DD, cu picioarele usor indepartate (15 cm) si bratele pe linga corp : se ridica umerii si capul pina se vad calciiele 9genunchii intinsi) Exercitiul 3: in decubit ventral, cu palmele su coapse ; subiectul ridica simultan capul si un membru pelvian (intins) apoi pe celalalt coapsa se desprinde de palma Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu miinile sub umeri si palmele pe sol : se ridica trunchiul prin impingerea bratelor 9cot in extensie),
63

genunchii si gambele raminind pe sol; prin indoirea coatelor, se revine cu pieptul pe sol. Exercitiul 5: alergare pe loc, piciorul ridicat la 10 cm, cu numaratoare pe piciorul sting : la fiecare 75 de pasi dubli se fac 10 pasi saltati; (Pasul saltat di Ost se sare in sus, ducind membrul pelvian drept si membrul superior sting in fata si pe celelalte in spate), dupa revenirea pe sol se sare din nou schimbind orientarea membrelor. Dupa cei 10 pasi saltati se reia alergarea, conform tabelului de progresie. Progresivitatea efortului prin cele 5 exercitii ale grupei I este redata in tabelul 10-II Cifrele reprezinta numarul de repetitii pentru ficare exercitiu in etapa si treapta respective. La exercitiul 5, cifra reprezinta numarul de pasi alergati. In ultimele doua coloana sunt trecute doua modalitati ale antrenamentului la efort, realizabile zilnic in etapa respectiva. Durata fiecarui exercitiu este fixa ; exercitiul 1 2 minute; exercitiile 2, 3 si 4 cite 1 minut fiecare; exercitiul 5 6minute; total 11minute Aceste durate se vor pastra pentru toate cele sase grupe de exercitii. Grupa I de exercitii se incepe de la etapa D-, progresindu-se pina la A+, dupa care se va trece la grupa II-a de exercitii etapa D Trecerea de la o treapta la alta este in functie de varsta si se face astfel: -Sub 20 de ani cel putin dupa 1 zi -Intre 20 si de 29 ani, cel putin dupa 2 zile; -Intre 30 si 39 de ani, cel putin dupa 4 zile -Intre 40 si 49 de ani, cel putin dupa 7 zile -Intre 50 si 59 de ani, cel putin dupa 8 zile -Pest 60 de ani, cel putin dupa 10 zile In general se va trece de la o grupa la alta numai atunci cind cele cinci exercitii ale grupei anterioare se executa cu usurinta in cele 11 minute. Exercitiile trebuie facute absolut zilnic, de preferat la aceeasi ora (dimineata sau seara, inainte de masa)

64

Grupa II-a : Exercitiul 1 ; acelasi ca la grupa i, ce deosebire ca in momentul aplecarii, cind degetele de la miini ating solul, se executa o tensiune cu exagerarea flexiei. Exercitiul 2 : idem ca la grupa I, dar se executa ridicarea trunchiului pina in sezind si apoi revenirea 9membrele inferioare ramin pe sol). Exercitiul 3 : idem ca la grupa I, dar se ridica ambele membre inferioare si capulExercitiul 4 : idem ca la grupa i, dar sprijinul in pozitia ridicat sew face pr miini si virfurile picioarelor (nu pe genunchi si gambe) Exercitiul 5 : alergare pe lo : la fiecare 75 de pasi se fa 10 saritur de clovn, apoi se continua alergarea (Saritura de clovn se sare in sus, in aer desfacind mult picioarele, iar bratele se duc in cruce) Progresivitatea exercitiilor din grupa a II-a este notata in tabelul 10-III Grupa a III-a : Exercitiul 1 : idem ca la celelalte grupe ; flexia trunchiului, miinile ducindu-se in afara piciorului sting la 15 cm fara ridicare, se trec miinile printre picioare pina ating solul; se face o tensiune,se atinge solul la 15 cm in lateral de piciorul drept, apoi de-abia se ridica trunchiul la verticala cu bratele in sus, cu o hiperextensie. Exercitiul 2 : idem ca la grupa II-a, dar miinile se tin pe ceafa; eventual, picioarele se fixeaza sub un dulap sau cu ogreutate pe gambe. Exercitiul 3 : idem ca la grupa a II-a, dar miinile sun cu palmele pe fese ; se urmareste ca pieptul si coapsele sa fie ridicate de pe sol Exercitiul 4 : idem ca la grupa a II-a, dar se urmareste atingerea solului cu fruntea inapoia liniei miinilor ; se realizeaza prin ridicarea cie mai sus a bazinului; apoi se intind bratele si se revine la pozitia initiala (fig.10-4 a, b, c) Exercitiul 5 : alergare pe loc ; la 75 de pasi se executa semiflexiuni de genunchi, apoi se continua alergare (Semiflexiunea de genunchi picioarele apropiate, miinile in solduri, corpul drept ; se flecteaza genunchii la 110 100 ; se revine in extensie de genunchi, cu ridicarea pe virfuri, si se repeta, etc)
65

Grupa a IV-a Exercitiul 1 ; idem ca la grupa a III-a; cind se ridica trunchiul se executa o rotatie de trunchi si brate ( care sunt ridicate), pentru ca apoi sa se coboare cu miinile din nou la 15 cm de piciorul sting; la jumatatea numarului de repetitii ale acestui exercitiu se va incepe cu aplecarea spre piciorul drept deci rotatia la ridicarea trunchiului va fi in sens invers. Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu bratele ridicate pe linga cap : se ridica trunchiul si bratele se trec prin verticala (ajungindu-se in sezut), dupa care se apleaca spre picioare, miinile incercind sa le atinga Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele in lateral (in cruce): se ridica de la sol pieptul, bratele, coapsele, cu genunchii intinsi, intocmai ca o pozitie de zbor Exercitiul 4 : din decubit ventral, cu palmeme pe sol la 25 cm de urechi, lateral :se incep flotari Exercitiul 5 : alergare, genunchii ridicindu-se pina la nivelul ombilicului : la 75 de pasi se fac 10 sarituri in sus, ca mingea. Progresia este ilustrata in tabelul 10-V Grupa a V-a Exercitiul 1 : idem ca la grupa a IV-a, dar rotatie este mai ampla Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu miinile la ceafa : ridicarea trunchiului in sezut, concomitent cu flectarea genunchilor si cu rotarea trunchiului spre dreapta, in asa fel incit cotul sting sa atinga genunchiul drept; la fiecare ridicare se schimba directia de rotare. Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele pe linga cap, intinse inainte: se face o extensie cit mai ampla cu bratele, capul, pieptul si membreleinferioare Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu palmele pe podea,sub umeri ; ridicarea ca la fletare, dar la revenire se face in aer o bataie din palme (sa se auda), apoi se lasa corpul pe miini, pina la pozitia initiala Exercitiul 5 ; alergare cu genunchii la nivelul ombilicului; la fiecare 75 de pasi se fac 10 sarituri de clovn , dar pornindu-se de la o pozitie cu genunchii semiflectati, palmele pe coapse anterior, cu revenire in aceeasi pozitie.

66

Desi cele 25 de exercitii par relativ simple, ritmul in care ele se desfasoara devine epuizant prin cresterea numarului de repetari in cadrul aceluiasi timp. Exercitiile din grupa a V-a si jumatate din exercitiile din grupa a IV-a (etapele A si B) par sa fie rezervate numai sportivilor antrenati. Noua ni se par usor exagerate si celelalte grupe de exercitii, prin numarul foarte mare de repetari in acelasi interval de timp. De aceea credem ca numarul unor astfel de repetari mai trebuie eventual revizuit de catre kinetoterapeut. Ideea acestui program de kinetoprofilaxie bazat pe grupaje de exercitii, etape si trepte de progresivitate ramine, prin ea insasi, deosebit de valoroasa in kinetologie. IV.3. Modalitati practice de refacere a amplitudinii de miscare Se apreciaza cauza de limitare pentru a putea alege metoda adecvata (tesut moale, articulatia propriu-zisa, capsula) Se poate face stretching (intindere) pentru muschi si tesutul conjunctiv, sau tehnici particulare pentru muschi = tehnici de inhibitie activa Daca limitarea se datoreaza capsulei articulare se folosesc MAP (mobilizarile articulare pasive). Daca limitarea se datoreaza distorsiilor articulare se folosesc manipulari. STRETCHING = orice manevra care alungeste tesutul moale patologic scurtat, crescand amplitudinea de miscare pentru muschi desfacerea miofibrilelor de actina si miozina prin ruperea puntilor transversale -. se ajunge la lungimea normala a muschiului TIPURI DE STRETCHING PENTRU MUSCHI BALISTIC sport- muschiul intins e folosit ca un resort ce arunca corpul sau segmentul in directie opusa; se realizeaza activ; poate determina intinderi bruste ale fusului care determina stretch- reflex
67

cu contractie musculara consecutiva si se anihileaza obiectivul urmarit; intalnit in antrenamentul sportivilor DINAMIC- miscari voluntare lente ale segmentelor incercand sa se treaca bland peste punctul maxim al amplitudinii de miscare. Se creste gradat amplitudinea sau viteza de miscare si se fac 8- 10 repetitii, oprindu-se exercitiul in momentul aparitiei oboselii musculare. Un muschi obosit are elasticitate scazuta rezultand scaderea amplitudinii de miscare. Este o metoda foarte buna pentru incalzire inainte de exercitiile aerobice. ACTIV sau STATO-ACTIV se realizeaza prin efectuarea unei miscari voluntare pana la amplitudinea maxima posibila, segmentul fiind mentinut la acest nivel timp de 10 -15 sec. prin contractia agonistilor fara ajutor extern. Este o buna metoda de ameliorare a flexibilitatii in tip yoga. STATIC (PASIV) realizat nu prin forta proprie si de o forta externa , de alte parti ale corpului, de propria greutate corporala, de un echipament sau kinetoterapeut. Ex.- flexia sold in decubit ventral -> propria greutate. Este util pentru relaxarea contracturilor musculare, scade oboseala si durerea dupa efort sau program kinetoterapeutic intens. IZOMETRIC combinare stretching pasiv cu contractie izometrica in pozitia de intindere maxima. Dupa acest exercitiu se relaxeaza si se intinde mult mai bine. Rezistenta o asigura kinetoterapeutul. Se recomanda apoi relaxare de minimum 20 sec. V. Programe de kinetoprofilaxie speciala Kinetoprofilaxia aparatului locomotor . Kinetoprofilaxia primara reprezinta evitarea factorilor de risc a caror actiune, mai devreme sau mai tarziu ar putea conduce la degradarea structuriloraparatului musculo articular si al instalarea suferintei clinice.Ea actioneaza inaintea instalarii oricarei deficiente functionale sau anatomic si uneori chiar inaintea aparitiei factorilor de risc.

68

. Kinetoprofilaxia secundara incepe odata cu aparitia deficitului functional, urmarind oprirea evolutiei spre incapacitate functional ape termen lung. Astfel se suprapune partial peste notiunea de kinetoterapie si kinetologie de recuperare. Rolul kinetoprofilaxiei secundare este sa invete un pacient cu suferinte cornice ale aparatului locomotor cum sa se comporte permanent din punct de vedere al posturilor si miscarilor pentru a opri sau incetini evolutia suferintei. Factorii de risc 1. generali cu efecte locale: a.lipsa de miscare ( sedentarismul, imobilizarea unui segment in aparat gipsat, etc.). Consecintele lipsei de miscare sunt: redorile, tulburarile circulatorii, tulburari de lubrifiere articulara, hipotrofii si atrofii musculare de inactivitate, urmate de instabilitatea articulara. b.miscarea exagerata (stresul prin miscare) genereaza afectiuni ale aparatului locomotor la sportive, sindroame miofasciale si periarticulare la muncitori sau profesionisti obligati sa execute miscari stereotipe. c.excesul ponderal - produce incarcarea mecanica a articultiilor portante, factor determinant sau agravant al suferintelor aparatului osteoarticular; poate genera si tulburari de statica vertebrala; la obezi se poate intra intr-un cerc vicios prin eliminarea activitatii fizice, reducerea capacitatii cardiopulmonare la efort si limitarea mecanica a amplitudinii de miscare. d.frigul (mai ales cel umed, sau curentii de aer rece) poate exacerba focarele de infectie latente sau poate actiona local pe diferite regiuni ale corpului, producand contracture musculare. 2. locali actioneaza asupra unei articulatii sau grupe de articulatii si asupra tesuturilor moi periarticulare a. modificari in congruenta articulara cresc frecarea la nivelul cartilajului articular, grabind instalarea procesului artrozic, se produc tulburari de nutritie pe zone de hiperpresiune in articulatie, rezultand dureri dupa ortostatism prelungit sau mers pe distante mari.
69

Cauze de modificari in congruenta articulara: anomalii congenitale osteoarticulare (luxatia congenitala de sold), boli ale capetelor ariculare aparute in copilarie (osteonecroze), traumatisme articulare- fracture intraarticulare vicios consolidate sau tulburari circulatorii la nivelul capatului osos articular (NACF) si boli osteoarticulare (TBC, boala Paget, tumori, reumatisme inflamatorii, etc. ). Uneori este necesara corectia chirurgicala a incongruentelor inaintea apritiei procesului degenerativ. b. modificari in statica si aliniamentul secmentelor corpului : deviatii de coloana vertebrala (scolioze, cifoze, hiperlordoze) ce necesita corectarea precoce, inegalitati de membre inferioare congenitale sau dobandite cu dezechilibre secundare de bazin, deviatii ale coloanei vertebrale ce reprezinta factori de degradare articulara, deviatii in axa ale genunchilor congenitale sau dobandite, cause de suferinte articulare si periarticulare, deviatii ale piciorului congenitale sau dobandite (picior plat, cav, valg, var, ecvin) ce necesita uneori si corectie ortopedico-chirurgicala c. instabilitatea articulara datorata afecterii ligamentelor, capsulei articulare (aparatul de stabilizare pasiva ) sau afectarii musculaturii periarticulare(aparatul stabilizator activ). Poate aparea in boli neurologice periferice, miopatii, traumatisme. d. microtraumatismele agresiuni minore ce nu determina vizibil vreo leziune a structurilor interesate, dar care le poate produce prin repetarea multipla (ex. mersul poate fi generator de microtraumatisme prin vibratiile create de contactul pantofilor cu talpi dure de caldaram), factor favorizant si agravant in afectarile discurilor intervertebrale ale soldului sau ale genunchiului.Sunt expusi la microtraumatisme, muncitorii ce lucreaza cu masini care vibreaza, ciocane pneumatice, cei care lucreaza in anumite pozitii mult timp, cei care poarta greutati in maini, dansatorii, balerinii., acrobatii, etc. Masuri de combatere a factorlor de risc: unele tin de medic si cadrele medicale; altele tin de fiecare dintre noi:
70

- evitarea posturilor, miscarilor, obiceiurilor ce pot deveni daunatoare pentru structurile articulare si periarticulare; - invatarea si executarea cu regularitate a unor programe de gimnastica medicala de mentinere a functionalitatii normale, articulare si musculare si de crestere a capacitatii de efort; - respectarea unui regim alimentar pentru evitarea si combaterea excesului ponderal. Au fost create programe de kinetoprofilaxie pentru principalele suferinte ale aparatului locomotor ce sunt predate ca lectii unor grupe de personae interesate ce prezinta factori de risc pentru suferinta respective (ex. scoala spatelui, regulile de igiena ortopedica a soldului si genunchiului). Reguli comportamentale: pentru coloana cervicala: stiind ca extremitatea cefalica are aproximativ 2 kg. sunt create conditiile ce pot determina suferinte cervicale adica: pozitia imobila a gatului la cei ce stau mult pe scaun, la birou, este de evitat prin alternarea activitatilor statice cu cele dinamice si mobilizari simple ale capului la fiecare ora; pozitiile de hiperflexie si lateralitate din timpul somnului datorita pernelor defectuos se pot evita prin utilizarea de perne speciale, prosoape rulate sub ceafa; evitarea dormitului in decubit ventral sau a acivitatilor prin care trebuie sa mentinem capul sau coloana cervicala in hiperextensie, reglarea distantei dintre ochi si obiectul muncii (nu sub 40 cm.), corectia cu ochelari a defectelor de vedere, aranjarea inaltimii scaunului sau mesei in functie de inaltimea trunchiului persoanei; evitarea expunerii la frig in sezonul rece a regiunii cervicale, evitarea obiceiului de a purta greutati pe cap. pentru umar: principala patologie a umarului este cea periarticulara. Se vor evita miscarile repetitive ale umarului cu coatele departate de corp,purtarea de greutati, limitarea greutatilor carate, se recomanda flectarea cotului pentru evitarea tractiunii tendoanelor umarului.Se va evita dormitul cu bratele deasupra capului sau munca cu bratele
71

deasupra capului timp indelungat, prin ridicarea prin scaune, trepte si intercalarea unor pause, evitarea purtarii greutatilor pe un singur umar, iar pentru conducatorii auto, mentinerea mainilor pe partea superioara a volanului. pentru cot: principala patologie a cotului este tot cea periarticulara (epicondilite mediale si laterale), de evitat actiunile manuale repetate, strangerii puternice a obiectelor in mana, intercalarea cu pauze frecvente, cand activitatea cu anumite scule este intensa sic ere effort mare, evitarea sprijinului pe coate pe un plan dur (birou), ce poate duce la aparitia bursitelor olecraniene. pentru pumn si mana: patologia cea mai importanta la acest nivel este reprezentata de tendinite, tenosinovite, artoze ale articulatiilor mici ale mainii si leziuni iritative ale nervului median.Se vor evita actiunile lucrative cu gesturi repetitive, fiind indicate intercalarea de pause la 20 min., evitarea gesturilor cu forta crescuta (strans, rasucit, frecat), ingrosarea manerelor sculelor, evtarea miscarilor bruste la unghiuri maxime, ridicarea si mentinerea de greutati in maini. Se prefera impingerea sau rostogolirea obiectelor grele, fiind indicata folosirea ambelor maini, a manusilor de protectie. pentru coloana lombara se foloseste programul de kinetoprofilaxie Scoala spatelui, patologia cea mai importanta la acest nivel fiind cae discala. Redam mai jos cateva reguli de care trebuie sa tina seama indivizii cu afectiuni vertebrale lombare. SE VOR EVITA: eforturile fizice mari ridicarea de greuti n poziie aplecat purtatul de greuti micrile de rsucire a trunchiului micrile de aplecare poziiile prelungite monotone purtatul de tocuri ce depesc 4 cm
72

expunerile la frig, umezeal, cureni de aer rece traumatismele coloanei vertebrale; SE RECOMAND: fixarea coloanei vertebrale prin contracia musculaturii naintea efortului echilibrarea de greuti n ambele mini dormitul pe pat tare, dur cu scndur sub saltea purtatul de nclminte cu talp moale continuarea kinetoterapiei i dup externare. pentru sold si genunchi: patologia cea mai frecventa este cea degenerativa ( sunt articulatii portante) si anexam cateva reguli de igiena ortopedica a genunchiului: scadere in greutate evitarea ortostatismului si mersului prelungit evitarea mersului pe teren accidentat mers cu sprijin in baston (tinut in mana opusa soldului sau genunchiului afectat) corectarea prin sustinatoare a piciorului plat evitarea pozitiilor de flexie(indoire) puternica a genunchiului evitarea pastrarii prelungite a unei aceeasi pozitii a genunchiului miscari de flexie-extensie libere inainte de trecerea de la repaus la ortostatism se recomanda mersul pe bicicleta pentru glezna si picior: patologia cea mai frecventa la acest nivel este datorata afectarilor periarticulare (ligamente, tendoane) sau articulare (artrozele). Trebuie corectate tulburarile de statica plantara inca din copilarie, prin folosirea de sustinatori de bolta plantara (ex. picior plat), dar si la adult evitarea cresterii ponderale si a ortostatismului prelungit, fiind indicate exercitii de intarire a musculaturii intrinseci a piciorului.Se vor evita instabilitatile de glezna(ex. dupa entorse), prin evitarea purtarii de tocuri, recomandarea purtarii de incaltaminte
73

inalta (tip gheata) si exercitiilor pentru tonifierea musculaturii stabilizatoare a gleznei.Se recomanda persoanelor care prin natura profesiei trebuie sa mentina ortostatismul prelungit sau sa mearga mult, purtarea pantofilor adecvati si pauzelor prin asezare pe scaun. RELAXAREA Relaxarea este inversul starii de activitate a unui muschi sau al starii de tensiune nervoasa. Este un obiectiv de realizat n kinetologie, aplicabil la toate programele fie profilactice, fie de recuperare, la sfritul edinei. Relaxarea este procesul prin care un sistem care a fost scos din starea de echilibru revine la echilibrul initial sau trece intr-o alta stare de echilibru. Poate fi: - generala - intrinseca - partiala - extrinseca Este un proces de inhibitie reciproca psihic - sistem muscular care induce o stare de liniste menita sa asigure echilibrul. Exista trei curente care realizeaza relaxarea intrinseca: - oriental - fiziologic - psihologic METODA JACOBSON Are la baza relaxarea progresiva pe baza principiului identificarii kinestezice a starii de tensiune, de contractie musculara, prin antiteza cu lipsa contractiei Tehnica: - se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu capul pe perna , genunchii usor flectati, membrele superioare in abductie de 30 cu palmele pe pat Are 3 secvente: - prolog respirator - antrenamentul propriu-zis - revenire
74

I. Prologul respirator 2-4 minute - bolnavul respira amplu si linistit, inspir pe nas, expir pe gura II. Antrenamentul propriu-zis - incepe cu membrul superior drept, apoi stang - rugam pacientul sa ridice bratul lent, cu mana cazuta astfel incat sa realizeze o contractie F=3; apnee 15-30 secunde - pacientul se concentreaza asupra ideii de efort III. Revenire brusc isi lasa membrul superior sa cada, in expir - urmeaza o secunda de respir linistit si se repeta ciclul La fel si la membrul inferior. Trunchiul pe pat inspir cu desprinderea trunchiului de pe pat prin lordozare, chiar si imaginativ (15-30 sec.) expir cu senzatia de prabusire Ridicarea capului dupa aceeasi schema. Se poate aplica metoda Jabobsen inversata 6-8 sec. METODA JAREAU- KLOTZ - este o varianta doar pentru membrul superior a metodei Jacobsen - se numeste relaxare pendulara - se executa cu bolnavul in sezut 15-30 sec. - se revine la un tonus normal - pacientul incepe prin a face niste grimase, strange orbicularii, pumnii apoi se intinde in timpul unui inspir - programul dureaza 15-40 min. - are importanta psihica redusa BIO-FEEDBACK - contractia musculara + relaxarea de catre pacient care incearca sa-si realizeze autocontrolul Exista derivate de Jacobson-Wolp cu mai multe etape.

75

Exista si metode volitive: - executarea unor miscari libere, neimpuse care sa creeze o constientizare a starii de contractie sau relaxare. TRAINING AUTOGEN SCHULTZ - face parte din curentul psihogen - induce autocontrol mental imaginativ de relaxare periferica dar are influenta si asupra viscerelor Principiul: - un strict control al sistemului nervos, al vietii de relatie poate influenta activ sistemul nervos autonom - e apropiat de inducerea unei stari de hipnoza Prin autorelaxare se obtine: 1. reabilitarea unui echilibru psiho-fiziologic 2. autolinistire 3. autoreglarea functiilor organismului 4. cresterea randamentului 5. supresia sau diminuarea durerii 6. autocritica si stapanirea de sine Antrenarea o face fiecare individ singur. Terapeutul se afla in preajma lui provizoriu pentru a-i controla reflexele si progresul. Persoanele mai isterice se acomodeaza mai greu. Curente orientale: - Vede (vedism) Hindus (reintoarcere permanenta) Budism (atingerea nirvanei = eliberare totala de lume) Zeu semnifica meditatie, contemplatie care duc la o treapta mai inalta a constiintei (China) Arte martiale (Japonia) Metode recente: Tehnica Virel derivata din Schultz, utilizata in psihoterapie, oniroterapie Tehnica Kretzchner hipnoza activa gradata sau fractionata Tehnicile Lapir, Cault, Cohan Tehnica Caycedo a creat sofrologia - se ocupa de armonia spiritului
76

- Meloterapia - Masaj - Hidroterapia VI. Adaptarea la efortul fizic ADAPTAREA APARATULUI RESPIRATOR LA EFORTUL FIZIC Concentratia sanguina a bioxidului de carbon creste, consumul de oxigen creste in timpul exercitiului, presiunile partiale ale bioxidului de carbon si oxigenului variaza putin pentru exercitiul submaximal (<75%(max. oxigen)). Acest fenomen este posibil datorita unor reglari simultane ale debitului sangvin si volumului respirator Cresterea ventilatiei\m: - are loc chiar de la inceputul exercitiului, in mod reflex =>creste ventilatia alveolara - e reglata prin scaderea presiunii partiale (Pp) a oxigenului si cresterea Pp a dioxidului de carbon in mod reflex - are loc pana la acomodarea organismului cu valoare efortului (steady state) ADAPTARILE LA EXERCITIUL AEROB sunt: - in repaus la o persoana antrenata avem: cresterea ventilatiei pulmonare cresterea ventilatiei\m cresterea ventilatiei alveolare cresterea capacitatii de difuzie alveolo-capilara a gazelor sangvine - in timpul efortului la persoane antrenate avem: - cresterea capacitatii de difuzie - cresterea capacitatii de extragere a oxigenului in periferie =>cresterea gradientului presional la nivelul membranei alveolocapilare. ADAPTARI METABOLIOCE LA EFORT
77

La persoanele antrenate in repaus avem: - hipertrofie musculara cu cresterea densitatii capilarelor musculare => o mai buna capacitate de generare a ATP cu cresterea numarului de mitocondrii si celule musculare - scaderea consumului de glicogen muscular - creste capacitatea ozidative a carbohidratilor datorita cresterii potentialului oxidativ mitocondrial - scaderea nivelului de lactat sangvin datorita metabolismului mai bine aprovizionat cu oxigen rezultat din antrenarea metabolismului aerob - cresterea consumului maxim de oxigen Adaptarea depinde si de varsta: - cresterea volumului de oxigen maxim mai putin la tineri pentru ca scade capaciatea aeroba a musculaturii active din motive anatomice - scade DC => scade fluxul sangvin muscular - creste toleranta la glucoza =>scade incidenta Dz tip II - creste activitatea SNV simpatic ADAPTARI HORMONALE LA EFORT - pt exerciti de intensitate submaximala, nivelul plasmatic al GH creste proportional cu intensitatea exercitiului - nivelul plasmatic al prolactinei creste in exercitii intense => probleme ginecologice ale tinerelor sportive antrenate care au amenoree, neregularitati si intarzieri menstruale - nivelul ACTH creste in timpul exercitiilor intense => creste secretia de cortizol si aldosteron => lipoliza - scade insulina - glucagonul plasmatic nu creste decat daca exercitiul este prelungit (cateva ore) - creste esnsibilitatea celulelor pancreatice la glicemie - creste testosteronul anabolism prin cresterea sintezei proteice - creste agresivitatea - creste eritropoieza - creste sinteza de glicogen - creste densitatea osoasa
78

- in timpul efortului creste sinteza de renina Amploarea raspunsului hormonal depinde de: intensitatea exercitiului nivelul de antrenament durata exercitiului

Fig. 8

79

Fig.9 ADAPTAREA CARDIO -VASCULARA LA EXERCITIUL FIZIC I. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC DINAMIC In timpul unui exercitiu fizic intens si prelungit consumul de oxigen poate creste de 10-20 de ori fata de repaus (3,5-4 ml/kg/min pana la 35-40 ml/kg/min) prin 2 mecanisme: Creste debitul muscular (Q) O mai buna extractie a oxigenului din sange conform ecuatiei Fick: Cresterea debitului sanguin muscular se realizeaza prin:
80

1. scaderea rezistentei vasculare periferice(RVP) 2. cresterea debitului cardiac(DC) 3. redistributia debitului sangvin local (DS). 1.scaderea RVP se datoreaza vasodilatatiei de la nivel muscular, consecinta unei vasodilatatii la nivel arteriolar cu deschiderea sfincterelor precapilare. Acest proces se realizeaza prin metabolitii rezultati in urma efortului si care au efect vasodilatator (hipoxie, acidoza, lactacidemie, cresterea PG cu rol accesor). La vasodilatatie mai participa si factori neurologici: -extrinseci-inhibarea tonusului vasoconstrictor ce poate interveni temporar, doar la inceputul exercitiului -intrinseci-celule nervoase ce joaca un rol direct in vasodilatatia din timpul exercitiului 2.DC=Dsxfrecv.card=>cresterea DC este rezultatul cresterii DS si a frecventei cardiace In repaus, la trecerea din decubit in ortostatism apare o scadere a debitului sanguin. In timpul exercitiului fizic cei doi parametri evolueaza in functie de intensitatea exercitiului si de pozitia in care se realizeaza travaliul muscular. La sedentari DS 65-85 ml90-110 ml La sportivi 150 ml -creste contractilitatea miocardului -frecventa cardiaca creste liniar in functie de nivelul exercitiului fizic pana atinge valoarea maxima(220-varsta in ani) -frecventa cardiaca si consumul de oxigen necesita cateva minute pentru a atinge un platou -tensiunea arteriala in timpul efortului variaza in functie de DS si RVP.In timpul exercitiului maxim RVP totala se prabuseste, cu toate ca DC creste.La sportivii de performanta TA nu se modifica. -sunt mai solicitante exercitiile fizice cu membrele superioare pentru ca la scaderea RVP totala vasodilatatia e mai mica si intereseaza o musculatura mai putin importanta;se produce vasoconstrictie in teritoriul inactiv; frecventa creste foarte mult -creste diferenta arterio-venoasa in Q

81

- consumul de oxigen creste de 10 ori in timpul unui exercitiu maxim chiar daca DC nu creste decat de 4 ori; Dc creste in favoarea organelor cu consum mare de oxigen 3. cresterea DC nu este suficienta pt asigurarea nevoilor de oxigen ale muschiului =>trebuie sa existe o redistributie a sangelui in teritorului cutanat, splanhnic si al muschilor inactivi. Are loc vasodilatatie in muschii care participa la exercitiu si vasoconstrictie in zonele care nu participa. Aceste procese sunt cu atat mai accentuate cu cat intensitatea exercitiului este mai mare. Debitul: - coronarian: creste in timpul efortului - cerebral: ramane neschimbat. II. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC STATIC Contractiile izometrice dezvolta o crestere importanta a tensiunii la nivelul muschiului fara ca lungimea sa fie modificata =>se produce o scadere a debitului arterial. In timpul contractiilor izotone organismul reactioneaza in sensul unei ameliorari a perfuziei muschiului contractat si se observa o crestere a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale (sistolice+diastolice) Frecventa cardiaca -se accentueaza de la inceputul contractiei si cresterea este cu atat mai mare cu cat forta dezvoltata este mai mare scade rapid si revine la valoarea de repaus in mai putin de un minut de la oprirea exercitiului Tensiunea arteriala creste in cursul contractiei izometrice de la inceput cresc ambele valori impreuna si aceste cresteri au tendinta sa se intinda in timp si sa devina stabile, cu valori mai mari de 10-15 mmHg fata de normal. Contractiile izometrice sustinute se fac cu blocarea toracelui in inspir =>intoarcerea venoasa sa fie impiedicata si creste presiunea intracraniana.

82

Bibliografie 1. Sbenghe T. : Kinetologie profilactic, terapeutic i de recuperare, Ed. Medical, Bucuresti,1987; 2. Sbenghe T. : Kinesiologie, tiina micrii, Ed. Medical, Bucuresti, 2002, pag ; 3. Sbenghe T. 4. Monod H. et Vandewalle: Sports et medicine, Ed. Medicales Fournier Fereres Pharmuka, tome 1-3, Paris , France 1982 5. Dragan Ion : Medicina Sportiva, Ed. Medicala, Bucuresti, 2002 p. 152- 170, 215-230 ; 6. Obrascu C. : Recuperarea bolnavilor cardio-vaculari prin exercitii fizice, Ed. Medicala, 1986, p. 31-38, 38-63 ; 7. Armean P. : Managementul Recuperarii bolnavului cardiac varstnic, Ed. CNI Coresi, 2004, p. 41-84 8. Sbenghe T. : Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Ed. Medicala, Bucuresti 1999, p. 99-132 ; 9. Appelton B. Stretching and flexibility, Biomecanics and fitness, Human Kinetics Pub. , USA 1996 ; 10. Kisner C. , Colby l. Therapeutic exercise ( Foundation and Techniques), F. A. Davis Pub. Philadelphia, 1990 ; 11. Leroy A., Pieron G. si colab. : Kinesitherapie , Ed. Flammarion, Paris , 1986 ; 12. Sbenghe T. : Corelari intre proprietatile mecanice ale tesutului moale si tehnica stretching, Balneofiziot. si Rec. Med. , 12/1996 ; 13. Stevens N., Sykes K., : Aerobic fitness testing : an Update. Occup. Health, 1996/ 48/436-438 ; 14. Williams J. : Contractile apparatus and sarcoplasmic reticulum function : effect of fatigue, recovery and elevated Ca, J. Appl. Physiol. , 1997/ 83/444-450 ; 15. Bandy W, Irion J. si colab : The effect of time and frequency of stretching on flexibility of the hamstrings muscles, Physical therapy, 1997/77/1090-1096 ;
83

16. Cordun Mariana : Kinetologie medicala, Ed. Axa , Bucuresti, 1999 ; 17. Zdrenghe D., Branea I. : Recuperarea bolnavilor cardiovasculari , Ed. Clusium , 1995 ; 18. Haber P., : The science of medical training, Wien Med. Wochenschr. 1993/143/26-35 ; 19. Heleu J. : Physiologie du tendon, Rev. Prat, 1991/41/18 ; 20. Grimby G. : Physical activity and muscle training in the elderly, Acta Medica Scand. Suppl, 1998/711/233-237 ; 21. Barstow T., Jones A., si colab,Influence of muscle fiber type and pedal frequency on oxygen uptake kinetics of heavy exrcise, J. Appl. Physiol.,1996/81/1.642-1.650.

Director: Dr. Ing. V.L. Purcrea Secretar tiinific: Conf. Dr. Bogdan Voiculescu Tehnoredactare: Ing. Graziella Grozavu Copert: Ing. Graziella Grozavu Format: A4 Bun de tipar: Decembrie 2006, Aprut: Decembrie 2006 Copyright 2006 Toate drepturile aparin Editurii Universitare Carol Davila

84