Lacrimi catre Cer

E primavara, si cerul inca acoperit de nori Si vantul sufla darnic peste copaci si flori. Eu pe Episcopiei pasesc grabit Spre parcul ce-mi apare la asfintit. In fata mea, o fata, cu parul lung, balai Inalta, uscativa si firava ca un pai. Mergea, parca ingundurata, cu capul aplecat Defapt sa stiti plangea, iubirea i-a plecat. Plangea sarmana fata, plangea ca un copil Tot ce-a avut, acum nu mai e, s-a dus tiptil. Si singura lasata pe strazi in Bucuresti Isi cauta iubirea, dar unde s-o gasesti !? Merge ea disperata, tot suspinad, tot mai sperand Ca undeva la colt, e el, barbatul ei din gand. Si-l cauta cu disperare, il cauta oriunde Nestiind ca Cineva, de ea, inca-l ascunde. Asa e, cand dragostea ta de-o viata, in Cer dispare Iar viata ta de-acum nu are nici o culoare Dar cine-i poate spune, acestei dragi copile Ca el e dus Acolo, si sigur nu mai vine.