STEFAN AUGUSTIN DOINAS (1922-2002)

Poet neoclasic , s-a afirmat in mod spectaculos dupa revolutia din 1989. S-a nascut in 1922 in satul Caporal Alexa (judetul Arad). A studiat filozofia la Universitatea din Cluj. Si-a facut debutul in Juranlul literar al lui Calinescu in 1939. A fost profesor in Caporal Alexa, Halmagiu si Gurahont. A fost o personalitate marcanta in cultura contemporana romaneasca. A fost director de onoare al revistei de literatura si arta Euphorion din Sibiu si cetatean de onoare al municipiului Arad. A fost casatorit cu celebra prima balerina Irinel Luciu Din 1964 incepe sa publice carti : Cartea mareelor, 1964; Omul cu compasul, 1966; Semintia lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968; Alter ego, 1970; Lampa lui Diogene, 1970; Poezie si moda poetica, 1972; Versuri, 1973; Papirus, 1974; Orfeu si tentatia realului, 1974; Anotimpul discret, 1975; Locuiesc intr-o inima, 1978; Hesperia, 1979; Lectura poeziei, 1980; Poeme, 1983; Vanatoare cu soim, 1985; Foamea de Unu, 1987; Mastile adevarului poetic, 1988; Interiorul unui poem, 1990; Arie si ecou, 1991; Brutus si fiii sai, 1996; Psalmi, 1997; Poeti straini, 1997; Ovidiu la Tomis, 1998; Poeti romani, 1999; Scriitori romani, 2000; T de la Trezor, proze, Fundatia Culturala Secolul XXI, 2001 Versurile de maturitate ale lui Stefan Aug. Doinas pun un si mai mare accent pe ceea ce poetica moderna numeste ecriture. Sunt versuri rotunde, muzicale, fara disonantele, rupturile pe care le reclama poemul modern. Nevoia de simetrie impune multe versuri de legatura, indicand o pauza a spiritului si un gol in constructie. De aici vine, poate, si impresia ca poemele, avand totdeauna volum, cer spatiu si o buna perspectiva pentru a putea fi privite. Nu cred sa ma insel spunand ca poezia lui Doinas este dominata de ideea monumentalului. (Eugen Simion) Articol publicat in 1945 in revista Cercului literar. Radu Stanca e un creator, teoretician al baladei. Ideile lui sunt impartasite si de alti poeti: St. Aug. Doinas in Mistretul cu colti de aur si de Ioanchie Olteanu. In articol impune 3 probleme: poezia pura, capodopera si genurile poetice: balada si elegia. s3z8zb 1. Problema poeziei pure: Definitie: eliminarea semnificatiilor mitice, magice, religioase, morale. Poezia conduce la neant, vorbeste despre nimic. A cazut in manierism, in mestesug, e un produs de confectie. A luat un aspect normativ, limiteaza libertatea de creatie a poetilor, are un caracter tiranic. 2. Problema capodoperei: Are o estetica oxiologica; capodopera se naste din interpatrunderea valorilor estetice cu celelalte valori extraestetice Interventia valorilor etice sporeste un continut estetic 3. Problema genurilor - balada: rezultat al interferentei. E genul preferat: poezia nu se reduce la lirism, liricul se imbina cu epicul si dramaticul. E comunicarea unei stari afective prin mijlocirea unui

eveniment. - contrapune balada elegiei: comunicarea unei stari afective in mod direct Articolul decade in partea a IV-a: Clasificare simplista a baladei. Nu are un criteriu unic de clasificare. Vorbeste despre lamentatia baladesca, starea afectiva = esentiala, discursul e la persoana I, categoria legendei: epicul si lexicul fuzioneaza, se afla in echilibru (ex: Luceafarul) iar in balada propriu-zisa epicul domina lexicul -; dialog si personaj in actiune (ex: baladele lui Goethe) Debutul A debutat n 1939, cu o poezie, n Jurnalul literar, ctignd apoi, cu volumul Alfabet poetic, n 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul ns nu a mai aprut, din cauza instaurrii comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis n spatele gratiilor, pentru convingerile sale, i pe poet. Astfel nct tefan Augustin Doina a reuit s debuteze n poezie abia n 1964, cu volumul Cartea mareelor, cuprinznd poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rmas nepublicat, Alfabet poetic, dar i versuri de dat recent, marcate de concesii fcute ideologiei oficiale (care reprezint ns o excepie n creaia sa). Volumul marca tranziia poeziei sale de la balad la o poezie mai cerebral. A teoretizat alturi de ali poei membri ai Cercului literar de la Sibiu (n special, Radu Stanca) estetica baladei n poezie. n timpul studeniei clujeano-sibiene din anii rzboiului, a fost unul dintre membrii de seam ai Cercului Literar de la Sibiu i a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a aprut n ziarul Viaa n 1942. Opera omnia Alte volume publicate: Omul cu compasul (1966), Seminia lui Laocoon (1967), Papyrus (1974). Abia n 1978 reuete s-i publice volumul Alfabet poetic. Mai public Hesperia (1979) i Foamea de UNU (1987), nainte de anul de rscruce 1989. Interiorul unui poem i Psalmii sunt cteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis n anii din urm. tefan Augustin Doina este i autorul unor cri de eseuri i reflecii pe marginea poeziei romneti i a poeziei n general: Lampa lui Aladin (1970), Poezie i moda poetic (1972), Orfeu i tentaia realului (1974), Lectura poeziei (1980). Cel mai cunoscut poem al su, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodat n limba romn este Mistreul cu coli de argint. A fost, n ultimul deceniu al vieii, directorul revistei Secolul XX, apoi preedintele fundaiei cu acelai nume, care s-a transformat n Secolul 21. Activitatea sa literar acoper toate genurile, meritele sale culturale i literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician n anul 1992.

Poezie Cartea mareelor, Buc., EPL, 1964 Omul cu compasul, Buc., EPL, 1966 Seminia lui Laokoon, Buc., Tin., 1966 Ipostaze, Buc., Tin., 1967 Alter ego, Buc., CR, 1970 Ce mi s-a ntmplat cu dou cuvinte, Buc., CR, 1972 Papirus, Buc., CR, 1974 Anotimpul discret, Buc., Em., 1975 Hesperia, Buc., CR, 1979, Poeme, Buc., CR, 1983 Vntoare cu oim, Buc., CR, 1985 Interiorul unui poem, Buc., CR, 1990 Arie i ecou, 1991 Lamentaii, 1993 Aventurile lui Proteu, Buc., Hum., 1995 Alexandru refuzind apa tefan Augustin Doina - Poezii Mistreul cu coli de argint Un prin din Levant ndrgind vntoarea prin inim neagr de codru trecea. Croindu-i cu greu prin haiuri crarea, cnt dintr-un flaut de os i zicea: - Venii s vnm n pduri neptrunse mistreul cu coli de argint, fioros, ce zilnic i schimb n scorburi ascunse copita i blana i ochiul sticlos... - Stpne, ziceau servitorii cu goarne, mistreul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vnatul cu coarne, ori vulpile roii, ori iepurii mici ... Dar prinul trecea zmbitor nainte privea printre arbori atent la culori, lsnd n culcu cprioara cuminte i linxul ce rde cu ochi sclipitori. Sub fagi el ddea buruiana-ntr-o parte: - Privii cum se-nvrte fcndu-ne semn mistreul cu coli de argint, nu departe: venii s-l lovim cu sgeat de lemn!...

- Stpne, e apa jucnd sub copaci, zicea servitorul privindu-l iste. Dar el rspundea ntorcndu-se: - Taci... i apa sclipea ca un col de mistre. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Privii cum pufnete i scurm stingher, mistreul cu coli de argint, peste plaiuri: venii s-l lovim cu sgeat de fier!... - Stpne, e iarba fonind sub copaci, zicea servitorul zmbind ndrzne. Dar el rspundea ntorcndu-se: - Taci... i iarba sclipea ca un col de mistre. Sub brazi, el strig ndemnndu-i spre creste: - Privii unde-i afl odihn i loc mistreul cu coli de argint, din poveste: venii s-l lovim cu sgeat de foc!... - Stpne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul rznd cu dispre. Dar el rspunde ntorcndu-se: - Taci... i luna sclipea ca un col de mistre. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolii cum st n amurg, la izvor aplecat, veni un mistre uria, i cu colii l trase slbatic prin colbul rocat. - Ce fiar ciudat m umple de snge, oprind vntoarea mistreului meu? Ce pasre neagr st-n lun i plnge? Ce veted frunz m bate mereu?... - Stpne, mistreul cu coli ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohind, sub copaci. Ascult cum latr copoii gonindu-l... Dar prinul rspunse-ntorcndu-se. - Taci. Mai bine ia cornul i sun ntruna. S suni pn mor, ctre cerul senin... Atunci asfini dup creste luna i cornul sun, ns foarte puin.

tefan Augustin Doina Doar tu Cnd omul, prbuit, la nceput, n iarba dumnoas i-n rn adulmec-n rul greu, pe-o ran, miresmele ce se-nlau din lut i, nemaivrnd ostatic s rmn sub zarea strivitoare ca un scut, se rsucea s-o urce, renscut i se-aga de fulgere c-o mn, acea cumplita smulgere din smoal cu palma-ntoars ca o cup goal fu primul dans n care se zbtu, elan de floare palid, involt, vibrat pe scri de sunete spre bolta pe care-n mers l aminteti doar tu tefan Augustin Doina Astzi ne desprim Astzi nu mai cntm, nu mai zmbim. Stnd la nceput de anotimp fermecat, astzi ne desprim cum s-au desprit apele de uscat. Totul e att de firesc n tcerea noastr. Fiecare ne spunem: - Aa trebuie s fie ... Alturi, umbra albastr pentru adevruri gndite st mrturie. Nu peste mult tu vei fi azurul din mri, eu voi fi pmntul cu toate pcatele. Psri mari te vor cuta prin zri ducnd n gu mireasm, bucatele. Oamenii vor crede c suntem dumani. ntre noi, lumea va sta nemicat ca o pdure de sute de ani plin de fiare cu blan vrgat. Nimeni nu va ti c suntem tot att de aproape i c, seara, sufletul meu, ca rmul care se modeleaz din ape,

ia forma uitat a trupului tu ... Astzi nu ne srutam, nu ne dorim. Stnd la nceput de anotimp fermecat, astzi ne desprim cum s-au desprit apele de uscat. Nu peste mult tu vei fi cerul rsfrnt, eu voi fi soarele negru, pmntul. Nu peste mult are s bat vnt. Nu peste mult are s bat vntul ... Miercuri Ce-i astzi, mari? Ateapt. C mine-n zori, poetul ptrunde iar sub coaja btrnului stejar, descuie apte cercuri de lemn cu igaretul i-ajunge-ntr-un imperiu de dans i de poiar n care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereti, i fluvii curg, i-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aaz zimi pe iarba ce tremur-n amurg. Iar joi poetul iese i cautnd spre soare se-ntreab-ncet: Acuma, n ce copac sunt oare? Instantaneu mi plac fotografiile - la ceasul cnd se preschimb-n tigri: fiecare i ine-n gur halca ei de timp. Noi notm - n ochii lor: zmbind, mai facem gesturi mari i luminoase sub cerul nflorit... Dar dedesubt, nsngerat, ap fr umbr ne-a i vrsat ntr-o bulboan sumbr. Marea El cnt pe rm. Perfida, unda mrii s-alint. Ea zicea: M simt silfid, prinde-m - i sunt a ta... Marea chicotea: - Ha! Ha!...

i-a srit n ap fata. Unda mrii, nspumat, doar atta atept. Ca pe-o floare-n vnt o poart valul viu i apa moart. El o caut-n zadar: trupul ei mereu i pierde n argint albastru-verde auriul chihlimbar. Iat - atingnd nadirul snii goi i trandafirul. Dar cu mna prin safire pescuitu-i o poveste fr margini, ca i marea. Consumat-n strlucire, ziua nu le-a dat de veste s-i consume-mbriarea. E trziu. Cnd - beat de dor el o prinde i-o srut, unda mrii scade, mut, tremurnd n jurul lor. Unde-s rmurile?... Nu-s. Doar azurul jos i sus, clatin pe valuri cree tulburat frumusee, ani de fum, eoni de foc. Oie de vis a lumii, ei - n linguirea spumii ard rotindu-se pe loc. Toate-n jur se sparg, se curm, se desfac, se prbuesc. Numai ei nu mai sfresc srutarea cea din urm. - Prinde-m i sunt a ta, murmur apa livid. Iat-o prins! Dar a cui e? Unde-i sprinena silfid? Unde-i cel ce-o caut? Joac apa amruie neagr-vnt-verzuie. . .