Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA

BABES-BOL YAI SI STITNTE ALE EDUCATIEI

FACULTATEA DE PSlliOLOGIE

MASTER: EDUCATlE INTEGRATA

ADHD-ul

din perspectiva tulburarilor de limbaj, scris- vorbit

MASTERAND: LILIANA MARIANA CUCIUREANU - PA.TRU

Sindromul atentiei deficitare cu hiperactivitate, cunoscut sub prescurtarea de A.D.H.D. (attention-deficit hyperactivity disorder) este cunoscut ca si tulburare comportamentala de la inceputul secolului. In ultimii ani s-a demonstrate existenta unei conexiuni intre abilitatea unei personae de a-si mentine atentia concentrata asupra a ceva si nivelul de activitate a creierului. In general, A.D.H.D. debuteaza inainte de sapte ani si este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale din copilarie si adolescenta cuprinzand intre 5% pana la 10% din populatie. Scopul urmarit de mine in alegerea titlului acestei lucrari nu se refera la diagnosticul medical, ci la un posibil "diagnostic", 0 depistare precoce facuta de noi, profesorii psihopedagogi. Recunoasterea simptomelor specifice sindromului A.D.H.D. ne obliga sa conducem 0 discutie constructiva cu parintii, din care sa aflam informatii concrete despre problemele comportamentale de acasa ale copilului si in care sa oferim informatii despre comportamentul copilului la scoala. Nu trebuie sa pornim de la premiza ca impresia noastra despre copil va coincide cu imaginea pe care 0 au parintii. De regula, copiii se comporta diferit in situatii diferite. Exista parinti care au cunostinta de existenta acestui sindrom, dar care refuza doar idea ca propriul copil ar putea avea aceasta problema. Insa marea majoritate a parintilor nu au niciun fel de informatie in legatura cu aceste tulburari. Ei le percep ca pe ceva firesc "e neastamparat, se va linisti cand va mai creste". De aceea, noi avem datoria de a fi un partener de discutie util parintilor, sa Ie recomandam orientarea spre un psihiatru specializat in problemele copiilor, care are cunostintele si competenta necesara pentru a stabili un diagnostic exact si pentru a aplica un tratament medicamentos, daca va considera ca este necesar. Unii copii sunt mai activi decat altii si fiecare copil poate fi la un moment dat foarte agitat, poate intampina dificultati in concentrarea asupra sarcinii, fiind usor distras de ceea ce Se intampla in jurul sau. Cu totii stirn ca celor mic i le este mai dificil sa se concentreze sau sa stea intr-un loc timp indelungat. Cu cat un copil va inainta in varsta se va putea concentra mai bine. Ceea ce diferentiaza copiii cu hiperactivitate de cei cu 0 dezvoltare normala este frecventa si intensitatea cu care apar problemele (se concentreaza greu, este usor distras, este agitat, etc.). spre deosebire de copiii de aceeasi varsta, cei cu hiperactivitate prezinta manifestari mai intense in eel putin trei dornenii importante, astfel ei atrag atentia prin: dificultati de atentie si concentrare; comportamente impulsive; hiperactivitate (agitatie evidenta) Dificultati de atentie si de concentrare Copiilor le este greu sa se concentreze timp indelungat la aceeasi activitate. Ei sunt usor distrasi de ceea ce se intampla in jurullor si din aceasta cauza cele mai multe sarcini (in special cele care presupun efort intelectual sustinut) nu sunt finalizate. Aceste probleme apar mai frecvent in activitatile impuse de aIte persoane cum ar fi: temele de casa, sarcinile din casa. La scolarii mici aceste probleme apar si in activitatile alese de ei (in joc). Chiar daca la inceput, copilul manifesta interes fata de sarcina, aceasta dispare in scurt timp, iar copilul se orienteaza spre 0 alta activitate. Spre deosebire de acestia, copiii 2

mai mari sau cei la care problemele nu sunt atat de accentuate, se pot concentra pe parcursul activitatilor preferate, dar nu si in activitatile impuse de altii. Comportamente impulsive Spre deosebire de copiii de aceeasi varsta, copiii cu hiperactivitate, actioneaza inainte de a gandi, isi urmaresc primele impulsuri si idei fara a lua in calcul urmarile. Ei nu-si pot amana indeplinirea dorintelor pana la momentul in care acestea ar putea fi realizate fara probleme, cand isi doresc ceva aceasta trebuie sa se intample imediat. Astfel, ei se comporta imatur in raport cu varsta pe care 0 au, raspund inainte ca intrebarea sa fie adresata complet si ii intrerup frecvent pe ceilalti. Hiperactivitatea Mai ales in c1asele primare, acesti copii se caracterizeaza prin agitatia lor exagerata si prin nelinistea permanenta. Aceste manifestari apar in special in situatiile in care li se cere sa stea linistiti. In timpul orelor isi parasesc deseori locul, le este dificil sa se joace linistiti cu altii, ei alearga sau se catara tot timpul. Fiind atentionati de profesori sau de parinti, se linistesc eel mult pentru cateva secunde, dupa care revin la manifestarile anterioare. La unii copii manifestarile comportamentale sunt atat de pronuntate incat ele pot fi observate foarte rapid. Acesti copii pot fi greu acceptati la gradinita si la scoala, iar in familie ei devin 0 povara. La majoritatea copiilor problemele sunt mai putin pronuntate, ele nu apar cu aceeasi intensitate in toate situatiile si este posibil ca ele sa nu fie observate. Trecerea de la comportamentul normalla cel problematic este continua. Aspectele importante in diagnosticul A.D.H.D. se caracterizeaza printr-un set de comportamente sau simptome principale, de diferite niveluri, care vizeaza 3 domenii ale vietii psihice: 1. Neatentia, are
0

scala de noua simptome:

deseori nu observa detaliile, iar in realizarea temelor sau altor activitati fac greseli datorate neatentiei; de multe ori intampina dificultati cand trebuie sa-si mentina atentia concentrata la teme sau la joc, pentru un timp mai indelungat; de cele mai multe ori cand altii ii vorbesc da impresia ca nu asculta; de multe ori nu urmeaza intru totul cerintele celorlalti si nu pot fmaliza temele sau celelalte activitati, sarcini; deseori are greutati in organizarea temelor si a altor activitati; adesea evita sau respinge activitatile sau temele care ii solicita efort mintal (de exemplu participarea la lectii sau realizarea temelor); pierde adesea obiecte care sunt necesare realizarii temelor sau activitatilor (jucarii, creioane, carti); se lasa usor distrasi de stimulii exteriori; este uituc in activitatile zilnice.

2. Hiperactivitatea: deseori isi misca mainile si picioareJe sau nu-si gaseste locul pe scaun; de multe ori se ridica in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa stea pe scaun; alearga sau se catara in situatii in care acest comportament nu este adecvat; are dificultati cand trebuie sa se joace sau sa faca anumite activitati in liniste; de multe ori este agitat si are 0 activitate motorie exagerata, care nu poate fi influentata prin reguli sociale sau prin observatiile parintilor. 3. Impulsivitatea: deseori raspunde fara sa astepte ca intrebarea sa fie complet formulata; are dificultati in a-si astepta randulla joc sau in alte activitati de grup;

I.

ii intrerupe si ii deranjeaza frecvent pe ceilalti (de exemplu se amesteca in discutiile sau in jocul celorlalti); deseori vorbeste foarte mult, fara sa ii pese de constrangerile sociale. Pentru diagnosticul de A.D.H.D. trebuie sa apara mai muIte caracteristici din lista prezentata, iar acestea sa fie mai evidente in raport cu copiii de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de dezvoltare. In nlus. aceste manifestari trebuie sa apara in mai multe arii de activitate.
.

A.D.H.D.-ul prezinta trei subtipuri: 1. Subtipul predominant neatent (ADD) in care sunt prezente sase dintre cele noua simptome de pe scala de "Neatentie". 2. Subtipul predominant hiperactiv/impulsiv (HI!) in care sunt prezente sase din cele noua simptome de pe scala de "Hiperactivitate/Impulsivitate". 3. Subtipul combinat (CT) in care sunt prezente sase dintre simptomele de pe ambele scale. Acest subtip este eel mai asemanator eu elasifiearea A.D.H.D. din DSM. A.D.H.D.-ul se manifesta cu intensitate maxima in primii doi ani de scoala. ill medie, intr-o clasa obisnuita exista 1-2 copii cu A.D.H.D. si un elev la fiecare trei elase sufera de 0 forma severa de A.D.H.D .. S-a constatat 0 incidenta mai mare a A.D.H.D.ului la baieti. Hiperactivitatea si impulsivitatea sunt mai frecvente la baieti, in timp ce neatentia apare mai frecvent la fete. Neatentia este mai putin evidenta decat hiperactivitatea si impulsivitatea, de aceea A.D.H.D. poate fi mai putin diagnosticat la fete. Afectiunile frecvent asociate cu A.D.H.D. sunt: tulburare opozitionala sfidatoare, tulburare de conduita, depresie, sindrom Tourette, anxietate, inabilitati legate de invatare, dificultati de limbaj sau auz si dislexie. A.D.H.D. este 0 tulburare neurobiologica, ce poate face ca viata sa fie confuza, frustranta si neplacuta pentru copilul afectat. Sunetele si imaginile se schimba intr-o schimbare continua, distragerea, fuga e idei si plictiseala fiind comune. Din acest motiv persoana respectiva isi creeaza si mentine cu greu prieteniile, fapt care ii genereaza un sentiment de izolare si de subapreciere. Copiii cu A.D.H.D. stiu ca sunt diferiti, insa adesea nu inteleg de ceo Copiii cu A.D.H.D. pot fi amuzanti, creativi si iubitori. Insa hiperactivitatea, toanele si 0 aparenta inabilitate de a
4

asculta in mod adecvat sau de a urrna instructiunile ii epuizati, neputincicsi si la capatul puterilor. Metodele argumentele rationale sau mustrarea pot parea inutile, profesorilor S1 rezultatele scolare slabe creeaza si mai

poate face pe parinti sa se simta uzuale de disciplina, cum sunt in timp ce nemultumirea multa ingrijorare.

Daca A.D.H.D. nu este identificat si tratat in mod adecvat, copiii pot fi la rise crescut de: subapreciere (lipsa increderii in sine), performante scclare diminuate, depresie, probleme din punct de vedere al stabilirii prieteniilor si relatiilor interumane. aproximativ doi din trei copii ell .lA1.D.H.D. simptcmele persista la varsta adulta.

La

Atat in cazul manifestarilor de tip hiperactiv cat si in cazul celor de tip opozitionai se porneste de la 0 cauzalitate multifactoriala. Aceasta inseamna ca nu exista 0 singura cauza, ci la aparitia si evolutia acestor probleme concura mai multi factori. Pana in prezent nu exista 0 explicatie clara si atotcuprinzatoare a aparitiei manifestarilor cornportamentale de tip hiperactiv. Totusi cei mai multi oameni de stiinta considera ca principala cauza a acestor problerne ar trebui cautata in tulburarile functiilor cerebrale, dar si in conditiile in care traiesc copiii: familii, gradinite sau scoli. Si acestea inlluenteaza simtitor manifestarea si evolutia tulburarii. In cazul scolarului mic (ca etapa de dezvoltare), odata cu debutul scolarizarii problernele se accentueaza, deoarece copiii sunt confruntati ell noi cerinte: liniste, rabdare si concentrare, cerinte carora nu reusesc sa le faca fata. Totusi unii copii fac fata dificultatilor de debut ale scolarizarii fara ca problemele sa se accentueze. De multe ori acesti copii au performante scolare slabe si dificultati in insusirea scrisului si a cititului. Dificultatile pot fi atat de mari incat este necesara repetarea clasei sau rescolarizarea. De aceea acolo unde exista scoli speciale, este recomandabil sa fie orientat copilul spre acestea.

In A.D.H.D. principalele deficite constau in memoria de lucru (adica in generarea si mentinerea activata a unor strategii, controlul erorilor), inhibarea raspunsului motor, inhibarea unui raspuns anterior recompensat si in amanarea raspunsului fata de recompense prezente. In plus acesti copii au abilitati maternatice mai scazute precum si probleme cu memoria de lucru spatiala.
Evolutia simptomelor A.D.H.D. se modifica pe masura ce individul creste. Exista continuitate diagnostica intre copilul si adolescent-ill cu p".D.H.D .. In aproximativ 40% simptornele continua intr-o forma clinica sau subclinica la adult, insotite de 0 varietate de probleme sociale si emotionale.
O

Copiii cu manifestari hiperactive, au deseori performante scolare scazute la anumite materii, eel mai adesea este afectatacompetenta de a citi si a scrie, in timp ce la matematica si la ca1cul copilul obtine performante mai bune. In aceste cazuri poate exista o tulburare clar circumscrisa a scrisului si cititului. Copiii cu astfel de probleme au dificultati inca din clasa intai, in formarea abtitudinilor de baza pentru scris-citit. Le este greu sa fie atenti la litere si daca reusesc acest lucru atunci au dificultati in integrarea literelor in sctructura cuvantului si apoi in citirea cuvantului. Daca Ii se dicteaza un cuvant atunci ei nu stiu cum sa-I scrie. Problemele de citit se diminueaza adesea in primii doi sau trei ani de scoala, dar problemele legate de insusirea scrisului persista, mai ales la dictari neexersate anterior. Pentru a identifica astfel de probleme copilul trebuie supus unei examinari psihologice, apoi este necesara 0 testare a inteligentei pentru a stabili daca problemele de insurire corecta a scrisului si a cititului nu sunt cauzate de un nivel scazut de dezvoltare intelectuala. Ulterior testarea cu probe speciale de citit-scris ne va ajuta in evaluarea acestor competente. Copiii cu probleme de insusire a scrisului si a cititului au nevoie de asistenta de specialitate. Scoala ofera partial, prin curriculum ore suplimentare care vin in sprijinul celor cu astfel de dificultati, dar cel mai adesea acestea nu sunt suficiente. Psihologii, profesorii logopezi si profesorii de sprijin ofera un suport calificat si training specializat. Daca problemele de insusire a scris-cititului nu sunt atat de grave, atunci parintii pot oferi si ei ajutor exersand cu copiii. Cei mai multi copii isi pot imbunatatii competentele de scriere corecta prin exercitii tintite pe acest tip de problema, exact ce se face si in cadrul unui training. In raport cu spacialistii, parintii au doua dezavantaje: ei nu poseda cunostiinte de specialitate in domeniu si nu stiu cum sa conceapa exercitii tinta, la care se adauga faptul ca ei ajung mai usor la conflicte cu propriul copil. Fata de parinti copiii exprima indoiala si rezistenta, iar parintii au mai putina rabdare comparativ cu un specialist. Este mult mai indicat sa se faca exercitii mai dese si scurte, de exemplu tot la doua zile cate 20 de minute. Trebuie sa se stabileasca cu copilul reguli clare asupra timpului destinat exercitiilor si asupra modalitatii de recompensare daca respecta programul de exercitii si daca lucreaza corect. Se dovedeste de ajutor un plan de recompensare cu puncte (de exemplu un punct pentru fiecare cuvant scris corect, punct pe care mai tarziu il va putea schimba intr-o alta recompensa).

Adhd tulburarea copiilor moderni


Daca in urma cu cativa ani ADHD era cotat cu 0 prevalenta de 6-8% in randul populatiei de copii, astazi cifrele indica un procent de 17. Un prim pas spre ameliorare este cunoasterea acestei stari de catre parinti si familie, pentru a se reusi 0 interventie precoce. ADHD inseamna tulburare prin hiperactivitate si deficit de atentie. Un copil ce manifesta 0 astfel de stare pur si simplu nu poate sta locului, "e ca argintul viu", nu se poate concentra si adesea devine obraznic, rebel, agresiv. De cele mai multe ori, parintii pun acest comportament pe seama varstei si asteapta ca, odata cu trecerea anilor, manifestarile de conduita ale copilului sa se imbunatateasca. La un an, parintii si rudele

cred ca eel mic este foarte simpatic, la doi ani toti sunt deja lesinati dupa limbajul sau complex, il considera genial, iar la trei ani ii lauda de acum personalitatea, pentru ca el nu cedeaza, da din picioare, urla, are crize de afect. Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie, ADHD, este 0 tulburare behaviorista care se manifesta prin lipsa concentrarii, concomitent cu dificultatea realizarii unei sarcini. Copilul este neatent, impulsiv, hiperactiv, agitat, are un comportament inadecvat. Simptomele devin evidente odata cu inceperea scolii. Copilul are note si scoruri mici la testele de aptitudini, nu se poate organiza, nu-si poate planifica timpul de invatare, are probleme de socializare, isi creeaza 0 imagine de sine negativa si are impresia ca este respins de colegi. Odata descoperita cauza, exista solutii. Atat psihologii, cat si psihiatrii considera ca medicamentele imbinate cu psihoterapia au rezultate mai bune decat fiecare dintre ele separat. Astfel, se poate apela Ia specialisti. De asemenea, la Cluj, psihologul Daniel David deschide un centru virtual pentru tratarea acestei tulburari de comportament si a altora la fel de problematice, iar din acest an va functiona un program national pentru copii cu profiluri atipice de evolutie, intre care ADHD e prioritar. In privinta psihoterapiei, s-a constatat ca procesul terapeutic are 0 eficienta sporita cand se desfasoara in cadrul unor grupuri de copii. Impreuna, acestia invata sa relationeze, nu se mai simt izolati, descurajati, ajung sa coopereze, sa comunice, deprind o serie de reguli. Si toate acestea le accepta mult mai usor de la cei asemenea lor decat de la adulti. Pentru un diagnostic corect, copilul trebuie vazut de mai multe ori. Una din caracteristicile tulburarii este inconstanta: un copil care prezinta in mod normal simptome ADHD poate, pentru 0 ora sau doua, sa-si suprime comportamentul problematic, intr-o situatie total noua pentru el sau intr-o interactiune de tip unu la unu cu un adult necunoscut. In formele usoare de ADHD si nu numai, simptomatologia se poate manifesta doar in contextele in care copilul trebuie sa depuna efort sustinut, la gradinita sau la scoala de exemplu, unde e nevoie sa se supuna unor reguli sau unui program mai riguros. In acest caz, ADHD poate fi considerat 0 tulburare dependenta de context. Uneori, ADHD poate fi confundat cu tulburarea de opozitie. Aceasta presupune refuzul de a se implica in anumite activitati sau sarcini ce necesita efort sau concentrarea atentiei, deoarece ei nu vor sa se supuna solicitarilor celorlalti. Astfel de manifestari apar si in cazurile de ADHD, insa hiperactivitatea intervine si in situatii cand se realizeaza activitati ce nu sunt impuse. Rareori se inregistreaza cazuri pure. Adesea, simptomele apar impreuna cu tulburarea de limbaj, de invatare, cu retardul mmtal sau cu tulburarea autista.

ADHD este cea mai obisnuita afectiune neurocomportamentala a copilariei. Este una dintre cele mai frecvente afectiuni cronice pe care le poate intalni pediatrul. Grija pentru documentarea corecta a comportamentelor, a tulburarilor de invatare si a altor tulburari mentale coexistente asigura evaluarea corespunzatoare si comprehensiva a copilului. Academia Americana de Pediatrie (AAP), ill asociatie cu Academia Americana de Psihiatrie pentru Copil si Adolescent (AACAP) au formulat ill 2001 un ghid practic de recomandari pentru diagnosticul si evaluarea copilului scolar cu ADHD. Pentru organizarea acestui ghid practic, autorii s-au condus dupa 4 principii: 1. abordarea multidisciplinara, care a indus medici de familie, specialisti pediatri, psihologi si educatori; 2. focalizare pe metode specifice de evaluare si diagnostic In cabinetul medicilor din teritoriu; 3. folosirea celor mai bune dovezi disponibile (din studii controlate, randomizate, cand au fost disponibile); 4. aplicarea recomandarilor care ar ameliora practica primara. Parintii si profesorii trebuie sa inteleaga ca 0 evaluare completa si ingrijita va necesita cateva vizite la cabinet si se vor impune testari speciale sau consultat ii. Acestia accepta mai bine amanarea tratamentului imediat daca medicul arata ca intelege comportamentele care Ii ingrijoreaza, prezinta 0 implicare serioasa In a face ce e mai bine pentru copil si explica pasii acestei evaluari necesare unui diagnostic corect pentru problemele copilului. Medicii trebuie sa initieze evaluarea ADHD la copilul cu varsta intre 6-12 ani care prezinta tulburari de atentie, hiperactivitate, impulsivitate, achizitii teoretice slabe sau probleme de comportament. Chiar daca simptomele centrale ale ADHD nu sunt prezente, evaluarea va avea loc chiar daca plangerile parintilor se refera doar la probleme de comportament sau rezultate slabe la scoala. AAP considera ca screening-ul pentru simptomele de baza ale ADHD trebuie facut cu ocazia unor vizite anterioare de controlla cabinet si recomanda unele intrebari utile: 1. Cum se descurca copilul dumneavoastra la scoala? 2. Ati remarcat, dumneavoastra sau profesorii, vreo problema legata de invatare? 3. Copilul dumneavoastra este fericit la scoala? 4. Sunteti ingrijorat de vreo problema de comportament la scoala, acasa sau cand copilul dumneavoastra se joaca cu prietenii?

5. Copilul dumneavoastra are probleme legate de rezolvarea temelor ill clasa sau acasa?

Unii clinicieni considera util un chestionar cu aceste intrebari, oferit parintilor inainte de vizita de evaluare. Altii prefera interviul clinic. Pentru a ob- tine mai multe date de la parinti sunt utile materiale de popularizare (postere, fluturasi, carti) oferite in sala de asteptare. Nu se indica folosirea de rutina a altor teste ill stabilirea diagnosticului de ADHD. AAP recomanda un examen fizic complet care sa includa determinarea acuitatii vizuale, audiograma, masurarea taliei, a greutatii, a perimetrului cranian si a TA. Examenul neurologic trebuie sa includa semne neurologice de focar sau semne de hipertensiune intracraniana. Trebuie cautate trasaturi dismorfice si, de asemenea, sa se observe trasaturile de baza ale ADHD (neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea) ill timpul vizitei la cabinet, desi majoritatea copiilor nu le prezinta ill mod evident in acele momente. Numerosi pediatri vor include sarcini neurodevelopmentale in examinarea lor, desi nu sunt cerute pentru un diagnostic de ADHD. Acestea evalueaza 0 serie de componente ale functionalitatii neurologice asociate cu invatarea si atentia. Utilitatea lor consta ill oferirea unor date despre posibile tulburari de invatare, probleme motorli sau de limbaj si ill impunerea unui stress copilului care poate evidentia comportamente specifice ADHD. Exemple de teste de acest fel sunt oferlte de AAP, alaturi de functiile evidentiate de acestea: 1. Rugati copilul sa scrie
0

propozitie.

Exprimare in scris si controlul motor grafic

2. Rugati copilul sa va vorbeasca despre un film sau desen animat vazut recent. Exprimare orala, memorie, secventializare 3. Rugati copilul sa citeasca un paragraf corespunzator varstei. Fluenta cititului 4. Cititi copilului un paragraf si rugati-l sa va faca un rezumat. Intelegerea (comprehensiunea) propozitiilor si fluenta exprimarii 5. Rugati copilul sa copieze persoana" .
0

figura geometric a sau faceti testul "deseneaza

Abilitatile motorii fine si vizuo-spatiale 6. Rugati copilul sa repete - 1) de la 5 la 10 ani].


0

serie de numere alese la intamplare [eel putin (varsta

Memoria de scurta durata si secventialitatea 7. Rugati copilul sa execute 0 sarcina complexa (mai multi pasi) in ordinea data [(varsta - 1) sarcina de la 5 la 10 ani]. Comprehensiunea propozitiei si sintaxa 8. Rugati copilul sa faca
0

propozitie din 3-4 cuvinte.

Semantica, fluenta exprimarii si sintaxa Vizita initiala sa dureze eel putin 20 de minute. Este util mai mult timp dar, din pacate, greu de realizat. Daca se aloca 20 de minute se considera ca 0 evaluare pe larg pentru majoritatea copiilor va dura 3 asemenea vizite. ADHD este 0 afectiune cronica care necesita achizitionare de date suficiente de la copil, parinti si profesor. 0 altemativa la vizita de 20 de minute ar fi 2 vizite de 30 de minute. In setul AAP pentru ADHD exista 0 scala de evaluare pentru parinti si profesori utila pentru ghidarea interviului. Consultul de specialitate pentru ADHD Parintii vor cere sfatul in domeniul sanatatii in urmatoarele situatii: - cand sesizeaza simptomele de ADHD la un copil cu varsta mai mica de 7 ani - cand simptomele de ADHD pro due dificultati la scoala, acasa si in relatiile interpersonale. Aceste probleme sunt sesizate de catre parinti si profesori odata cu intrarea in c1asa intai primara - cand un copil prezinta semnele unor tulburari mentale, precum depresia si anxietatea, care dureaza de cateva saptamani sau simptomele s-au inrautatit in ultima perioada - cand un copil prezinta esec scolar si probleme de comportament. Expectativa vigilenta pentru ADHD In perioada de copil mic si prescolar Expectiva vigilenta este atitudinea cea mai potrivita la aceasta grupa de varsta (sub 5 ani), deoarece limita dintre comportamentul normal si simptomele de ADHD este foarte greu de stabilit. Daca parintii au observat comportamente indezirabile si daca dupa o perioada de 6 luni in care au incercat sa modifice problemele comportamentale ale copilului, nu au reus it sa le imbunatateasca sau sa le rezolve, mai ales daca acestea au dus

10

la exmatricularea copilului din cresa sau din gradinita, se vor adresa specialistului pentru evaluare comportamentala si tratament. Perioada de scolar si adolescent Expectativa nu este indicata la aceasta varsta. Daca problemele de relationare ale copilului sunt constatate atat de familie cat si la nivel scolar, unde acesta va prezenta performante academice slabe, se recomanda sa se ceara sfatul specialistului.Probleme determinate de inatentie pot sa nu fie semnificative si sa fie depistate doar in situatii care presupun schimbarea scolii (mutarea la alta scoala, trecerea din ciclul primar in eel gimnazial sau admiterea in liceu) sau a mediului (mutarea in alt oras). Medicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul ADHD sunt: - medicul de familie - pediatrul - psihiatrul de copii sau de adulti - neurologul de copii sau de adulti Specialistii care nu sunt abilitati sa prescrie tratament medicamentos dar pot acorda servieii de psihoterapie si consiliere psihologica sunt urmatorii: - psihologul, care frecvent poate pune diagnosticul de ADHD - psihoterapeutul comportamental - asistentul social - specialistul in consiliere psihologica - terapeutul de familie. Se va apela numai 1apersoane competente sa evalueze simptomatologia si sa stabileasca diagnosticul corect de ADHD. De asemenea, diagnosticul nu poate fi pus in pripa, ci doar dupa 0 atenta examinare a copilului si un interviu amanuntit cu parintii. Acuratetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita 0 observare atenta pe parcursul mai multor vizite repetate la specialist. Investigatii in cazul ADHD Asociatia Americana de Pshiatrie a stabilit un set de criterii pe baza caruia este pus diagnosticul de ADHD. Conform acestor criterii, in manualul DSM-IV au fost descrise mai multe subtipuri: - ADHD tipul mixt - ADHD in care predomina simptomele de inatentie - ADHD predominant hiperactiv/ impulsiv. S-a mai descris tipul nespecificat, cand simptomele de inatentie, hiperactivitate si impulsivitate sunt prezente, dar nu pot fi incadrate in nici unul din cele trei tipuri descrise mai sus.

11

Profesionistii in domeniul medical folosesc criterii bine definite pentru a stabili diagnosticul de ADHD: - istoricul copilului: parintele va face 0 scurta descriere a dezvoltarii socio-emotionale, educationale si comportamentale - examenul fizic - completarea de catre parintii si profesori a scalelor standardizate si a chestionarelor pentru ADHD. Pe baza evaluarii statusului mintal (evaluarea abilitatilor de vocabular si vorbire, estimarea clinica a inteligentei, coordonarea motrica fina sau grosiera, evaluarea formei, continutului si logicii gandirii) medicul specialist va aprecia daca problemele comportamentale sunt determinate de ADHD sau de catre afectiunile psihiatrice asociate. In plus, prin evaluarea educationala se vor determina deficientele in dezvoltarea limbajului scris sau citit, cat si problemele de calcul matematic. Testarea tulburarilor de invatare este 0 componenta importanta, deoarece sta la baza alcatuirii unui program interventional individualizat adaptat deficientelor si nevoilor copilului. Investigatii suplimentare vor aduce dovezi pentru sustinerea diagnosticului unor probleme medicale care interfera cu dezvoltarea achizitiilor scolare si pot explica simptomatologia copilului, precum: - deficientele de auz (evaluarea acuitatii auditive) - deficientele de vedere (evaluarea acuitatii vizuale).

Terapia logopedica
Terapia logopedica are in vedere rezolvarea tulburarilor de limbaj si comunicare. Acestea se pot manifesta astfel: * copilul nu vorbeste, desi a implinit varsta aparitiei limbajului * copilul vorbeste, dar deformeaza si/sau inlocuieste sunete1e * copilul refuza sa vorbeasca din cauza unui context emotional negativ in care se afla (vorbeste doar cand se simte in siguranta) * copilul se balbaie tot timpul sau in anumite situatii * copilul prezinta tulburari ale vocii * copilul intampina diticultati in insusirea lirnbajului scris - citit In aceste cazuri este necesara evaluarea complexa a copilului pentru stabilirea tulburarilor prezente si conceperea planului terapeutic in vederea e1iminarii lor. Consilierea parintilor este necesara deoarece ei vor fi irnplicati in terapia copilului, atat in cabinet cat si acasa. Tulburarile de limbaj tratate de logopedie sunt: dislalia, alalia, rinolalia, disartria,disgrafia,dislexia,logonevroza, etc. Sfera logopediei se extinde asupra tuturor tulburarilor de limbai si a studiului
11- . A .. A ..

"'V.LllULll"'CUU HI "'UUlI.1.l l"'IUUUV.l

U.l."'.lUlUaJ.I'"
.

U'" U"'L.VVU.Q.l'" Ul'",l<>vuaIU.QLll,


.. I'

llll:;IVUaJ.IU

u"""plaL,

.ll.1 ","VllL.lJ..J..Ut.UJ.

';)..L },J..,""V,",U.l-'Q.l.l.1.""

'-'.1,

.::u.

P'""

\..1""1.'-'

Q.H . , .1.V1.llQ.UJ.VJ..

Logopedia inscrie in preocuparile sale asemenea deziderate si tocmai prin aceasta ea are, prin excelenta un caracter aplieativ: deprevenire si inlaturare a tulburarilor de limbaj, in vederea dezvoltarii psihice generale a persoanei de a stabili sau restabili relatii eu semenii sai, de a faeilita insertia in eoleetiv, de a se forma si dezvolta pe masura . disponibilitatilor sale. Activitatea logopediea este centrata in special asupra copillor nu numai datorita frecventei mai mari a handieapurilor de limba dar si pentru faptul ea la acestia vorbirea .este ill continua structurare si dezvoltare, iar dereglarile apamte au tendinta, ca 0 data eu trecerea timpului, sa se consolideze si sa se agraveze sub forma unor deprinderi deficitare ceea ce necesita un efort mai mare pentru corectarealor si inlaturarea efectelor negative asupra comportamentului si personalitatii.

t.

CONCLUZII
ADlID (tulburarea hiperkinetica eu deficit de atentie) este 0 tulburare neurocomportamentala cronica cu inalta prevalenta care afecteaza in principal copiii (l012%), eu posibilitatea de a persista atat la adolescent (6%), cat si la adult (4%). Studiul s-a efectuat pe un lot de de 93 de eopii indrumati catre un centru de. .. speeialitate in afectiuni neuropsihomotorii, eeea ce explica prevalenta erescuta a ADHD . in aeeasta populatie (in medie 21.8%) si proportia mare a eazurilor de ADlID asoeiat eu alte afectiuni (91.4%), in principal intarzierea de limbaj, retardul mental si tulburarea de . spectru autist. Numarul de eazuri noi evaluate in fieeare an in centru a avut 0 evolutie _ erescatoare, rezultat probabil atat al cresterii vigilentei medieilor in reeunoasterea afectiunii, cat si, posibil, al ineidentei bolii, in contextul cresterii progresive in intreaga lume a tulburarilor de sanatate mintalala copii. Raportul eazurilor de ADHD din lot in functie de subtipuri a eonfmnat predominenta subtipului combinat. In mod particular, acesta este urmat de subtipul hiperactiv/impulsiv (si nu de cel inatent, .ca in literatura), consecinta, probabil, a reeunoasterii mai facile a aeestor simptome decata eelor de inatentie .: Compatarea copiilor eu ADlID in functie de evolutia bolii sub tratament a relevat urmatorii factori asociati semnificativeu o.evolutie favorabila: tipul de ADlID pur, statusul socio-economiemediulbun, absenta intarzierii in dezvoltarea motorie sau/si de limbaj in primul an de viata, absenta retardului mental sau al intarzierii de limbaj, numar redus de afeetiuni eoncomitente si tratamentul eu atomoxetina. Deoarece ADlID este 0 afeetiune croniea, eu multiple eonsecinte sociale, economice, medicale si in plan academic, atat pentru pacient cat si pentru familia sa, se impune continuarea 'studiilor despre epidemiologia si.caracteristicile ADHD la populatia pediatrica din Romania,

13

Bibliografie : .

1. Cirneci D - Demascarea secolului: Ce face din noi creierul? Introducere in neurostiintele dezvoltarii. Cluj-Napoca, Ed. Eik.on, 2004 2. Dopfner M, Schurmann S, Lehmkuhl G - Copilul hiperactiv si incapatanat, Ghid de interventie pentru copiii cu tulburari hiperchinetice si opozitionale, Cluj-Napoca, Ed, Rts, 2006 3. Iancu M, Popescu V, Dragomir D et al- Probleme de diagnostic intr-un caz de convulsii recurente. Poster, Congres National de Pediatrie, Iasi, 2000 (vezi carte rezumate). ' , 4. Iancu M, Popescu V, Dragomir D et al- ADHD siafectiuni comorbide. Poster, Congres National de Pediatrie, Mamaia, 2003 (vezi carte rezumate). 5. Popescu V - Copilul cu sindrom THADA (ADHD). In: Popescu V (ed): Algoritm diagnostic si terapeutic in pediatrie, Bucuresti, Ed. Amaltea, 2003, 40, 464-467. 6. Popescu V - Copilul cu tulburari hiperkinetice si deficit de atentie (sindromul THADA). ViataMedicala, 1999,20,2. " 7. Popescu V - Copilul cu tulburari hiperkinetice si deficit de atentie (sindromul THADA sau ADHD). Pediatrie, 2000, XLIX (2), 217-222.

14