Sunteți pe pagina 1din 1

Autoperfectionarea fizica a omului

Evolutia educatiei fizice si a sportului de la inceputurile omenirii pana in zilele noastre demonstreaza tendintele permanente ale omului de autoperfectionare. Practicand exercitii fizice, omul devine mai rezistent, invata sa invinga, sa lupte cu oboseala si sa fie hotarat in actiuni. Pe langa deprinderile motrice aplicative, pe care le imprima prin practicarea sa sustinuta se dezvolta si pretioase calitati motrice si moral-volitive. Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare "corporala" necesara pentru asigurarea sanatatii omului, respectiv "a starii de echilibru si functionare a organismului" . Definirea educatiei fizice evidentiaza "baza fiziologica si psihologica" a activitatii de formaredezvoltare a personalitatii umane aflata intr-un proces de "reasezare" in functie de solicitarile tot mai intense ale societatii moderne (intelectuale, etice, filosofice, politice, religioase, tehnologice, ecologice, estetice, igienice etc). Interventia sa vizeaza intretinerea sanatatii organismului dar si provocarea "efectelor mintale si morale" care sunt mai putin remarcabile in plan imediat, generand insa efecte sociale multiple, raportabile la universul valoric propriu culturii fizice si sportului . Educatia fizica reprezinta astfel activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane proiectata si realizata prin valorificarea deplina a potentialului fizic, fiziologic si psihologic al organismului in conditiile specifice societatii moderne, contemporane. Continutul educatiei fizice include un ansamblu de deprinderi si capacitati specifice domeniului care vizeaza dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane printr-un echilibru functional realizat practic intre "calitatile fizice" si "calitatile psihice". Proiectarea acestui tip de echilibru functional stimuleaza direct sau indirect orientarea vocationala a personalitatii prin valorificarea deplina a insusirilor fizice, fiziologice si psihice, in perspectiva integrarii sociale - scolare si profesionale - continue, progresive, in anumite conditii ele evolueaza chiar in directia realizarii lor "sportive", la nivel de varf sau de masa, dar mai ales in sensul general-uman al "pedagogiei olimpismului. Metodologia educatiei fizice raspunde cerintelor pedagogice legate de: a)dezvoltarea armonioasa a personalitatii in cadrul unui echilibru functional "fizic-psihic"; b) orientarea integral-vocationala a personalitatii in cadrul actiunii de valorificare deplina a insusirilor fizice, fiziologice, aplicata in mod progresiv. Strategiile educatiei fizice evolueaaza in jurul metodelor bazate pe actiune - exercitiul, jocul, jocul cu roluri etc. - contribuind la: a) proiectarea educatiei fizice in sens pedagogic general, ca activitate psihosociala complexa, "nu doar ca un mijloc" de recreere dupa o activitate intelectuala mai intensa ; b) realizarea educatiei fizice in stransa corelatie cu toate celelalte dimensiuni ale educatiei, valorificate in mod specific (cu educatia intelectuala, pentru dezvoltarea functionala a sistemului nervos, premisa in desfasurarea oricarei activitati de invatare eficienta; cu educatia morala, pentru formarea trasaturilor superioare de vointa si caracter, integrate in structura personalitatii; cu educatia tehnologica, pentru perfectionarea deprinderilor psihomotrice si a calitatilor acestora - forta, viteza, mobilitate, indemanare etc. - necesare in diferite activitati productive; cu educatia estetica, pentru stimularea miscarilor ritmice, individuale si colective, in concordanta cu "criteriile frumosului".