Sunteți pe pagina 1din 47

Cuprins:

INTRODUCERE 1. Sistemul Monetar International: etape premergatoare si realizari 2. Functiile monedei 3. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia 3.1 Clasificarea monedei 3.2 Caracteristicile monedei 3.3 Stabilitatea 3.4 Clasificarea sistemelor monetare 4 Reglementarea emisiunii de moneda 5. Principiile care au stat la baza SMI 6. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton Woods 6.1 . Prabusirea sistemului de la Bretton Woods 7. Institutiile Sistemului Monetar International 8.1. Rolul F.M.I. in economia mondiala 9. Sistemul Monetar European: etape premergatoare

INTRODUCERE
-1-

Rolul monedei in viata economica i sociala necesita abordarea evolutiei i a functiilor ndeplinite de aceasta nca din perioada circulatiei pieselor din metale preioase.Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb, concurenial antreneaza importante modificari in rolul ndeplinit de bani in cadrul tuturor laturilor activitatii umane i economice. Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor care s-au dezvoltat prin studierea acestui domeniu. n primul rand, se remarca teza neutralitii potrivit creia, fenomene precum crizele economice, recesiunea, omajul nu pot fi reglate prin instrumentarea masei monetare. Rolul activ al monedei ca instrument de influenare a economiei a fost evideniat, pentru prima data, de economistul John Maynard Keynes, care in lucrarea Teoria generala a folosirii manii de lucru, a dobanzii i a banilor" (1936) demonstreaza modul in care statul poate regla circulatia monetara i creditul in scopul echilibrarii economiei. reconsiderare esentiala a rolului banilor in viata economica este realizata in cadrul teoriei cunoscute sub numele de monetarism". Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei creteri anuale a masei monetare in circulaie cu 3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de moned necesar plilor, fr antrenarea de fenomene inflaioniste. Reprezentantii monetarismului sunt cunoscuti in literatura de specialitate ca reprezentanti ai colii de la Chicago" in frunte cu Milton Friedman, i sunt apreciati ca principalii oponenti ai modului de gandire Keynesian. Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei ca instrument al reglarii vietii economice, esential este ca in contextul economiilor contemporane, dei s-au produs modificari importante din punct de vedere al formei de existenta moneda continua sa ndeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata i mijloc de tezaurizare.

-2-

1. Sistemul Monetar International: etape premergatoare si realizari


Definitie: Sistemul Monetar International poate fi definit ca un ansamblu de reguli, instrumente, organisme si piete referitoare la crearea, valorificarea si circulatia monedelor internationale.Crearea unui sistem monetar international trebuie privita ca expresie a interdependentei economice dintre statele suverane, si nu ca o modalitate de a subordona sistemele monetare nationale. Odata creat, un sistem monetar international, inclusiv organismul menit sa asigure cooperarea si sa sprijine aplicarea principiilor, trebuie adaptat cerintelor de orice fel care intervin in relatiile economice, sociale si politice dintre statele membre ale sistemului. Etape premergatoare Prima incercare pe linia cooperarii sistemelor monetare nationale a fost conventia prin care s-a creat Uniunea Latina, semnata la 23 decembrie 1865 de Franta, Belgia, Italia si Elvetia.Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului monetar bimetalist (aur si argint), care reprezenta elementul comun al tarilor semnatare ale conventiei. Cu acest prilej se recunoaste o unitate monetara comuna: francul, care era impartit in 100 centime. Un numar de tari au emis monede similare celor din Uniune, fara a adera insa la ea.Aceste tari au adoptat numai o parte din prevederile conventiei, pastrand raportul valoric de 1/15,5 dintre aur si argint. Printre tarile mentionate se numara: Austro-Ungaria, Romania, Serbia, Bulgaria, Spania, Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetara Latina a contribuit la consolidarea pentru o perioada scurta de timp a pozitiilor bimetalismului. Din septembrie 1873 s a limitat baterea monedelor din argint si, practic, s-a trecut la etalonul monometalist aur. O alta incercare de aliniere a sistemelor monetare nationale a reprezentat-o Conferinta de la Genova, care a avut loc intre 10 aprilie -; 19 mai 1922, si la care au participat 33 de state.Principala recomandare care se desprinde din aceasta conferinta este de a se limita utilizarea aurului, prin pastrarea disponibilitatilor de valute in conturile de la bancile din strainatate. In acest scop, se propunea adoptarea etalonului aur -; devize in cadrul sistemelor monetare nationale si
-3-

folosirea unui sistem de cliring international.

In cadrul acestei conventii,

adoptarea unui etalon sau a altuia era considerata o problema de politica interna, astfel ca nici o tara a carei moneda era folosita ca valuta de rezerva nu era angajata in relatiile cu alte tari, decat in masura in care aceasta ii servea propriilor interese. O forma mai concreta de colaborare monetara o reprezinta Blocul aurului. Acesta a fost creat prin conventia din luna iulie 1933, la Conferinta monetar a si economica de la Londra, unde Franta, Belgia, Olanda, Italia, Elvetia si Polonia, care aveau la baza sistemelor lor monetare etalonul aur, s-au angajat sa mentina paritatile existente.Din aceasta pozitie a avut de castigat Franta care, cu toate dificultatile pe care leintampina a reusit sa mentina paritatea monedei sale, moneda care era supraevaluata. Din cauza intensificarii speculatiilor monetare, Italia iese din blocul aurului in 1935, iar un important pas in directia cooperarii monetare a fost facut prin Acordul monetar tripartit, incheiat intre SUA, Anglia si Franta. Prin acest acord, de la 25 septembrie 1936, guvernele Statelor Unite si Angliei apreciau reajustarea francului francez, promitand evitarea greutatilor in calea ajustarii, impiedicarea unor deprecieri competitive. Rezulta, astfel, ca nici unul din acordurile monetare internationale incheiate in perioada anilor '30 pana la inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial nu au dus la formarea unui sistem monetar international. Crearea Sistemului Monetar International de la Bretton Woods Intre 1 si 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinta Monetar a si Financiara Internationala a Natiunilor Unite si Asociate. S-a considerat ca pentru prima oara a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord international.Baza discutiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods, in 1944, a constituit-o planul White si planul Keynes.Planul lui Harry Dexter White (consilier al ministrului de finante al SUA) a fost publicat in aprilie 1943 intr-o ultima varianta, sub denumirea: Proiect preliminar de schita a unei propuneri pentru un fond international de stabilizare a Natiunilor Unite si Asociate.Planul lui John Maynard Keynes (numit in Anglia, in 1940, consilier onorific al Ministerului
-4-

Finantelor) a aparut in forma sa finala, ca document oficial, la Londra, in aprilie 1943, sub denumirea: Propuneri pentru o Uniune de cliring international. Planul White exprima preocuparea principala a Statelor Unite dea restaura libertatea tranzactiilor si platilor internationale, fiind prevazuta instituirea Fondului de stabilizare, al carui capital era format prin subscrierile tarilor membre (30 % in aur, iar restul in moneda nationala).Monedele tarilor membre trebuiau sa fie definite in unitati, moneda Fondului de stabilizare, care avea un rol limitat, putand fi cumparata si vanduta contra aur in cadrul operatiunilor cu Fondul.Aceste unitati de cont erau egale cu greutatea in aur corespunzatoare pentru 10 dolari, paritatea in aur neputand fi modificata decat cu acordul Fondului, cu o majoritate de 3/4 din voturi. Planul Keynes exprima preocuparea de reconstructie a economiilor occidentale, bazata pe promovarea cresterilor economice si ocuparea deplina a fortei de munca. Acest plan prevedea crearea Uniunii de cliring. Uniunea de cliring se considera o super -; banca centrala, care trebuia sa emita, in favoarea tarilor membre, o moneda scripturala internationala, definita in aur, si numita bancor. Pentru promovarea cooperarii internationale in domeniul monetar si financiar, prin acordurile in cheiate la Bretton Woods, au fost infiintate doua institutii interguvernamentale:Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare.Cele doua institutii au avut si au statut de organisme specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite. F.M.I. activeaza in domeniul valutar si al echilibrului balantei de plati, iar B.I.R.D. in domeniul dezvoltarii economice prin investitii.La baza sistemului creat la Bretton Woods a fost asezat etalonul aur -; devize iar in cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de etalon si de principala moneda de rezerva si plata. Sa renuntat, astfel la propunerile lui Keynes si White Definirea dolarului ca etalon avea in veder e mecanismele monetare bazate pe etalonul aur, care existau in functiune la acea data. Dolarul a fost definit prin valoarea paritara de0,888671 gr ame au r, avand la baza rezervele de aur de 24 mld. U.S.D. aflate la dispozitie
-5-

Ca etalon al sistemului, intre dolar si aur s-a stabilit un raport valoric de 35 $ uncial (o uncie = 31,05 grame). Valutele erau legate de aur fie direct, fie indirect, prin referinta la dolar luat ca unitate de cont, insa cu un continut precis in aur. Astfel, scopul principal al Sistemului Monetar International, creat in 1944, a fost realizarea cooperarii monetare, pe baza mecanismelor sale de functionare. 2. Functiile monedei Definirea monedei i masurarea acesteia reprezinta operatiune dificila, fara a ajunge sa fie perfect riguroasa, dupa cum demonstreaza dezbaterile dintre teoreticieni, pe de parte, i cele dintre statisticieni, pe de alta parte. Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel: definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);. definirea statistica (prin analizarea indicatorilor sj agregatelor monetare). Formele pe care le mbraca moneda sunt numeroase i in continua schimbare, ceea ce conduce la definirea acesteia prin functiile pe care le Tndeplineste.Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor ndeplinite de moneda, in esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii i a divizarii ntr-un numar mai mare sau mai mic: A) C) D) functia de standard sau etalon al valorii functia de mijloc de plata (si de schimb) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)

B)functia de unitate de cont

E)functia de standard al platilor amanate Indeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata in contextul economiilor monetare, in cadrul carora moneda reprezinta principal a modalitate prin care sunt realizate tranzactiile.
-6-

Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor in natura) este caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, in economia contemporana exista manifestari ale acestuia. Astfel, barterul apare ca un raspuns la excesul de produse i materiale, situatie in care anumite firme ncearca sa realizeze tranzactii directe - marfa contra marfa.

A. Functia de standard sau etalon al valorii - Reprezinta cea mai importanta functie, ntrucat permite exprimarea valorii bunurilor economice, in termeni monetari i efectuarea de comparatii ntre preturile diferitelor bunuri i servicii. - Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta anume caracteristica i anume in constanta. Moneda sau banii, cu care se masoara valoarea tuturor bunurilor i serviciilor i a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. in acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor. - Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii, prezinta i trasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor de care are nevoie i pe care le prefera. B. Functia de unitate de cont Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valorii, rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de nregistrari contabile i efectuarea de analize financiare. Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii in timp i cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.
-7-

Functia de unitate de cont, poate fi ndeplinita de moneda, fara existenta fizica a acesteia. Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri i servicii este exprimat ntr-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari. De exemplu, in Anglia, a devenit obisnuit, in secolul al XX"ea, ca medicii i avocatii sa stabileasca pretul serviciilor ntr-o moneda utilizata in secolul trecut, numita guinea. Pornind de la raportul de paritate existent ntre moneda curenta i moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 /1 guinea, beneficiarii serviciilor respective achita contravaloarea acestora in . Un alt exemplu l reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de Tragere) care a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul finantarii internationale. Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita in functie de 5 monede: $, DM, FF, , Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu uurinta a DST ca unitate de cont in sectorul privat i in numeroase tranzactii comerciale internationale. Dei evaluarea tranzactiilor se realizeaza in DST, plata acestora trebuie realizata ntr-una din monedele aflate efectiv in circulate. Astfel, moneda DST, desj exista ca unitate de cont, nu poate exista i ca mijloc de plata. C.Functia de mijloc de plata (de schimb) Dupa cum rezulta din exemplul prezentat, moneda nlatura inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc ntre toate bunurile din economie. De asemenea, moneda duce la disocierea schimbului marfa contra marfa In doua operatiuni distincte: operatiune de vanzare (flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda i operatiune de cumparare (care permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obtinerea bunurilor reale). In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au
-8-

acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum painea, laptele, hainele si alte bunuri de stricta necesitate, ntrucat puteau s i procure tot ceea ce doreau cu tigarile respective, intr-o forma mai atenuata, utilizarea tigarilor ca mijloc de plata a caracterizat i tarile estice, inclusiv Romania in anii 70-'80. Chiar la nceputurile anilor '90 in Uniunea Sovietica tigarile erau utilizate ca mijloc de plata pentru procurarea unor produse occidentale, precum aparatura video, ori pentru catigarea accesului spre putere. Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda i ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila, ntrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plata. in anul 1828, guvernul rus a ncercat sa introduca platina, ca metal monetar, nsa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului i a valorii foarte ridicate. In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor din economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau scriptuali. D. Functia de rezerva a valorii / mijloc de tezaurizare Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economiei, conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile, terenuri, lucrari de arta, bijuterii, moneda constituie forma a acestor rezerve de avere.Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu celelalte forme. La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale, presupune un inconvenient major, atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate, rezulta ca
-9-

populatia si agentii economiei pastreaza sumele mari de bani fie in numerar, fie in moneda scripturala. In anumite circumstante, moneda nu reprezinta rezerva efectiva a valorii. Este cazul perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei. in asemenea situatii, valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a acestora, iar rata dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierderea de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se cauta alte forme de prezervare a valorii, dintre care aurul este modalitate preferata dupa anii '70, cand inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie reprezentau plasamentele in metale pretioase. Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii '80, cand pretul aurului a sporit considerabil, depasind 850 $/uncia (o uncie = 31,1035 gr), comparativ cu pretul aurului de 200 $/uncia cat se inregistra cu cativa ani inainte. Declinul aurului ca instrument de rezerva a valorii intervine la jumatatea anilor '90, cand pretul unciei scade sub 370 $ si in contextul unei ameliorari a inflatiei (5 % in cazul economiei americane). Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caror valoare nu este fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente personale, care permit actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia. E. Functia de standard a platilor amnate Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la data viitoare. De exemplu, un colectionar de arta accepta sa plateasca unui pictor, care va termina un tablou peste 3 luni, anumita suma de bani, cu conditia livrarii acestuia la momentul stabilit. intr-un asemenea caz, se considera ca moneda in care s-a exprimat contractul indeplineste functia de standard al platilor viitoare.
- 10 -

Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezinta, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.

3. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia


De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existenta, de la forma marfa a acesteia la forma abstracta sau moneda semn. Pentru a intelege modificarile de ordin cantitativ si calitativ care au marcat evolutia monedei, este necesara clasificare in functie de anumite criterii reprezentative. 3.1 Clasificarea monedei Forma de existenta a monedei este un prim criteriu de clasificare, in functie de care se distinge: moneda material;! (A) si moneda scripturala (B). A. Moneda materiala cunoaste doua forme, in functie de calitatea materialului din care este confectionata: moneda din metal si moneda din hartie. A.I. Moneda metalica, cunoscuta inca din antichitate, este alcatuita din metale comune, obisnuite sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, in mileniul al Ill-lea i..n., instrument de schimb se folosea arama, iar in mileniul al II-lea aurul. La Inceput se utilizau lingourile, dar, datorita inconvenientului pe care il
- 11 -

prezentau prin operatiunile de divizare si cantarire in momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisa a monedelor, ca piese metalice. Literatura de specialitate plaseaza baterea primelor monede in Grecia Antica, apreciind ca descoperirea monedei a fost una din cele mai pretioase contribute, pe care cultura greaca a adus-o civilizatiei umane". Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibila datorita calitatilor fizice si chimice ale acestora, astfel: sunt putin alterabile, iar prin aliaje cu alte metale capata un grad de rezistenta ridicat; se caracterizeaza printr-o mare divizibilitate (tehnica actuala permite tragerea a 1400 foite,dintr-o tabla de 1 mm aur); metalele pretioase concentreaza valoare mare intr-un volum mic, ceea ce face posibila indeplinirea functiei de etalon al valorii; falsificarea pieselor din metale pretioase este usor recunoscuta; in anumite perioade, autoritatile monetare pot adopta masuri de protejare a stocurilor de metale pretioase. Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii economico-sociale reclama, la un moment dat, cantitate mai mare de metal pretios. Cantitatea limitata de metal pretios si chiar utilizarea acestuia in alte scopuri decat cele monetare (peste 2/3 din cantitatea totala de aur se utilizeaza in scopuri industriale si sub forma de tezaure personale), a condus la manifestarea unui dezechilibru intre cererea si oferta de moneda din metalul pretios, si a impus cautarea altor forme de moneda. Apare, astfel, moneda de hartie, care imbraca la randul sau doua forme: - moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota) - moneda conventional (emisa de stat)

- 12 -

Moneda de hartie reprezentativa are la baza anumita garantie, iar marimea, cantitatea si circulatia acesteia este precis reglementata. Cele mai reprezentative forme sunt: biletele de anca sau bancnotele.Valoarea nominala a unui bilet de banca ar trebui sa fie garantata cu valori reale, respectiv sa existe un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce da posibilitatea transformarii in aur prin convertibilitate. Aparitia biletului de banca (bancnota) s-a realizat prin 2 modalitati: certificatul de depozit circulatia cambiilor.

Existenta certificatelor de depozit este plasata in timp, in China, in secolul al X-lea, cand se prezentau in cadml schimbului, anumite inscrisuri care echivalau cu cantitate de metal pretios.In Europa, activitatea negustorilor care se deplasau dintr-o localitate in alta, era insotita de depunerea cantitatilor de moneda (aur) la banca din localitatea de domiciliu si obtinerea, in schimb, a unui inscris, sub forma de certificat de depozit nominal. Un asemenea inscris putea fi transformat in metal pretios, de catre alta banca, din alta zona, cu care banca emitenta avea relatii. Prin aparitia cambiilor, biletul de banca sau bancnota intra in circulate, in sensul ca orice detinator al unei cambii (care reprezinta anumita obligate a emitentului), daca depune la banca, primes.te, in schimb, bancnota proprie a acesteia. Varianta moderna a bancnotei apartine intemeietorului bancii Suediei, Palmstrunk. Din acest moment, bancnota se confectioneaza dintr-un anumit material, hartie speciala semnata de catre emitent.In functie de utilizarile bancnotei se pot distinge urmatoarele perioade in evolutia acesteia, astfel: de la aparitie, pana la sfarsjuil sec. al XVIII-lea, perioada in care bancnota a fost folosita ca mijloc de plata intre banci; de la inceputul sec. al XlX-lea pana la jumatatea sec. XIX, perioada in care bancnota a fost utilizata ca moneda in relatiile comerciale; de la jumatatea sec. al XlX-lea pana la sfarsitul secolului, cand bancnota este folosita ca moneda auxiliara (moneda principala era confectionata din
- 13 -

aur); de la sfarsitul sec. al XlX-lea pana la Tnceputul primului razboi mondial, cand bancnota este folosita ca moneda principala; de la sfarsjuil primului razboi mondial, bancnota este tipul unic de moneda. A. Cealalta forma de existenta a monedei de hartie reprezinta moneda emisa si pusa in circulate de catre stat, numita si moneda de hartie conventionala sau hartie moneda. Aceasta moneda este pur conventionala, fara acoperire si garantie din partea statului. Scopul pentru care este emisa Tl reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si, in special, aceasta moneda Tndeplineste functia de mijloc de circulate. B. Crearea monedei, fara garantarea cu un stoc de aur la nivelul emitentului, practicata de catre bancile comerciale, prin Tnscrierea Tntr-un cont a sumei detinute de client, conduce la alta forma de existenta a monedei, si anume moneda scripturala (de cont). Aceasta reprezinta forma a bancnotei, bazata pe incredere (moneda fiduciara) si care cunoaste importante modificari din punct de vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciare, emisiunea lor avand la baza deschiderea unui cont la banca de catre agentii economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaza la inregistrari in conturile bancare prin care se diminueaza, respectiv, se majoreaza sumele din conturi corespondente. alta forma de existenta a monedei scripturale reprezinta cartile de plata (cardurile bancare) si moneda electronica. A.II In functie de unitatea emitenta, distingem urmatoarele forme de moneda5: A - moneda creata de agentii economici - moneda creata de tezaur sau trezoreria statului - moneda creata de band

- 14 -

A.

Moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul

sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. in baza acestui mecanism, agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in schimb echivalentul in aur moneda. Un lingou standard reprezenta 400 uncii, respectiv 12,44 kg aur. De exemplu, in anul 1928, pentru un lingou de aur, suma minima schimbata, in Franta, era 215.000 FF. B. Moneda creata de tezaur reprezinta moneda creata de trezoreria

statului in functie de necesitatile economiei reale, si prin respectarea restrictiilor impuse de politica monetara. C. scripturala Moneda creata de catre banca cuprinde atat moneda creata de catre creata de catre bancile comerciale apare sub forma soldurilor

banca centrala cat si moneda creata de catre bancile comerciale. Moneda creditoare Tnregistrate la nivelul Tntregului sistem bancar,si se regaseste in economie sub forma creditelor acordate. Moneda creata de banca centrala se regaseste, in circulate sub forma numerarului (moneda metalica si bancnote) aflat la detinatorii nebancari. Moneda creata prin procesul creatiei monetare se regaseste in pasivul bilantului la nivelul bancii centrale si al bancilor comerciale.In functie de obligatia pe care sj-o asuma banca emitenta se disting urmatoarele forme de moneda: A - moneda convertibila - moneda neconvertibila Prin definitia data de FMI, convertibilitatea reprezinta, in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale, iar in sens restrans, obligatia bancilor din fiecare tara de a cumpara propria moneda detinuta de alte band cu conditia ca aceasta sa provina din operatiuni curente.A. Convertibilitatea monetara a cunoscut doua forme principale: convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta, fiecare din acestea putand imbraca forma convertibilitatii interne si externe.
- 15 -

Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-monede, mecanismul acesteia dand posibilitatea schimbarii in aur a Tntregii cantitati de bancnote detinute de populatie sau de agentii economici. Convertibilitatea in valuta, ca forma a convertibilitatii care se practica in prezent, a fost adoptata de tarile europene in anul 1958, si da posibilitatea transformarii unei monede in alta. in conditiile convertibilitatii interne, atat rezidentii cat si nerezidentii pot, in mod liber, sa vanda si sa cumpere devize in schimbul monedei nationale, si pot face operatiuni cu devize, in Romania, in anul 1991, s-a adoptat forma convertibilitatii interne a leului in valute.Convertibilitatea externa in valuta este rezervata numai persoanelor nerezidente si este limitata datorita nivelului limitat al rezervelor valutare ale tarilor. Avantajele convertibilitatii in valute constau in urmatoarele: stimuleaza realizarea echilibrului valutar al tarii respective; face posibila sporirea eficientei comertului exterior; este posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea celor mai eficiente sectoare; cursurile valutare se fixeaza pe baza raportului real Tntre cerere si oferta. B. Moneda neconvertibila cuprinde numai moneda care circula in cadrul granitelor nationale si care este detinuta numai de catre persoanele rezidente. Dupa valoarea intrinseca, moneda cunoaste urmatoarele doua forme: moneda cu valoare integrala moneda-semn.

Moneda cu valoare integrala este moneda care contine cantitate de metal pretios, egala cu valoarea nominala atribuita. Spre deosebire de aceasta, moneda semn (numita si fiduciara) are inscriptionata valoare nominala diferita de valoarea reala a materialului din care este confectionata. Dupa capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face distinctive:
- 16 -

- moneda legala - moneda facultative - moneda fractionara Moneda legala este stabilita prin lege, (in 1867, in Romania se adopta ca moneda leul, cu 100 subdiviziuni numite bani) si are capacitate circulatorie sau liberatorie nelimitata. Moneda facultativa este moneda care exista ca alternativa de constuire a depozitelor, in perioadele de manifestare a inflatiei si de depreciere a monedei nationale. in general, este moneda straina, care nu fluctueaza puternic la manifestarea anumitor factori din interiorul granitelor nationale, asigurand protectie a economiilor populatiei si ale agentilor economiei. Nu este moneda legala, dar este acceptata de institutiile bancare. Moneda fractionara este specifica perioadei bimetalismului si caracterizeaza moneda de argint, care circula paralel cu moneda de aur. Din diversitatea formelor de prezentare a monedei de-a lungul evolutiei, rezulta ca anumite caracteristici s-au mentinut in permanenta, astfel meat sa permita Tndeplinirea tuturor functiilor sale. 3.2 Caracteristicile monedei In perioada monedei metalice si a metalelor pretioase, principalele caracteristici ale acestora le-au consacrat in rolul de metal monetar, astfel: deteriorarea era nesemnificativa; nu erau inflamabile; erau impermeabile si rezistente la orice factori distructivi; puteau fi topite si returnate Tntr-un numar mai mare si in alta dimensiune; prezentau si avantajul unei valori intrinseci sporite. Astfel, portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurinta reprezinta cele mai importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trasaturi sa fie mai putin importante, astazi. bancnota de
- 17 -

100.000 lei este mai usor de transportat decat piesa de aur de 20 lei sau de 10 lei (potrivit definitiei de la 1867,1 leu = 0,3226 gr aur, cu titlul 900 %o)- De asemenea, un cec emis pentru 1 milion lei nu aduce in discutie natura materialului din care sunt confectionati banii si nu prezinta importanta nici divizibilitatea monedei. Acceptabilitatea reprezinta caracteristica a monedei, indiferent de forma acesteia si de perioada de timp in care a circulat. Cu cat moneda este mai acceptata, cu atat este mai cautata, respectiv este universal dorita, TntrucatTn schimbul ei pot fi primite bunuri si prestate servicii. Acceptabilitatea este baza lichiditatii. Lichiditatea este cea care face ca detinatorul de moneda sa utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fara a suporta costuri de transformare. Moneda este fundamentul lichiditatii; alte forme, de active financiare sau reale, sunt mai mult sau mai putin lichide unele fata de altele, dar nici unul nu este in aceeasi masura ca moneda.

3.3 Stabilitatea
Pentru ca utilizarea monedei sa fie satisfacatoare, este necesar ca aceasta sa fie caracterizata prin stabilitate.Atunci cand moneda este utilizata ca rezerva a valorii sau ca standard al platilor amanate, este important ca valoarea monedei sa nu prezinte fluctuatii semnificative.Hiperinflatia din Germania, din anul 1923, cand rata inflatiei a ajuns la 1000 % lunar, ori cea din China sau Austria de dupa al II-lea Razboi Mondial, au distrus complet valoarea monedei si au nimicit economiile a milioane de deponenti. Instabilitatea monedei creeaza dificultati si in procesul de utilizare a acesteia ca mijloc de schimb. Cand populatia Tsi pierde Tncrederea in moneda nationala, atunci va Tncerca sa se elibereze de aceasta, cat mai repede posibil. in mod similar se Tncearca sa se pastreze moneda in perioadele de scadere a preturilor, Tncurajand astfel, viitorul declin al preturilor. Stabilitatea nu trebuie considerata ca invariabilitate a monedei. scadere moderata a valorii monedei poate fi acceptata sj argumentata Tntr-o economie,
- 18 -

atunci cand preturile Tnregistreaza crestere graduala. De asemenea, poate aparea normala si mentinerea nemodificata a valorii monedei de-a lungul unei perioade de timp. Atributele legale ale monedei reprezinta caracteristici stabilite prin lege si se refera: A - legalitatea monedei - etalonul monetar A. Legalitatea monedei Scopul declararii legalitatii monedei este acela de a create acceptabilitatea acesteia. De-a lungul timpului, legile cu privire la moneda legala au avut diferite grade de complexitate, dar acestea s-au simplificat. Leul, moneda legala a Romaniei, are caracteristica de moneda legala pentru orice suma si pentru orice scop. Depozitele constituite in alta moneda, decat cea nationala, pot genera avantaje pentru detinatorii acestora, ca urmare a cursului de schimb, dar nu sunt recunoscute ca moneda legala. B. Etalonul monetar in functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloane monetare metaliste si nemetaliste. in cadrul etaloanelor metaliste se disting etalonul aur, etalonul argint si bimetalismul. In prezent, etalonul monetar Tl reprezinta puterea de cumparare. Primul sistem monetar al Romaniei (1867) adopta etalonul bimetalist, in care rolul de echivalent general Tl Tndeplineste atat aurul cat sj argintul. Unitatea monetara fixata prin lege, este stabilita la 0,3226 gr aur si 5 gr argint. Raportul de valoare dintre cele doua metale s-a stabilit la 1/14,38. in 1890, odata cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai printr-o cantitate de aur: 1 leu = 0,3226 gr. Legea monetara adoptata in 1929, cu prilejul reformei monetare de stabilizare redefineste moneda nationala; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce inseamna devalorizare de 32,26 ori rata de ultima detinire. Alte momente in evolutia monedei nationale sunt marcate de relormele monetare din 1952 si 1954.

- 19 -

in 1952, legea revalorizeaza leul prin stabilirea continutului in aur la 79,346 mg aur, iar in 1954, continutul in aur sporeste la 0,148112 gr in aur a monedei nationale.

3.4 Clasificarea sistemelor monetare


In functie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut identifica, de-a lungul evolutiei lor urmatoarele tipuri: - sisteme metaliste - sisteme nemetaliste. Sistemele monetare metaliste au la baza metalul monetar, in functie de care se poate realiza distinctia Intre bimetalism si monometalism. Bimetalismul Fundamental, pentru functionarea acestui sistem, era baterea monedelor din doua metale: aur si argint, intre care exista un raport legal, fix.In functie de existenta efectiva In circulate a monedelor din cele doua metale, se poate face distinctia intre: bimetalism integral si bimetalism partialin prima varianta, moneda se putea bate liber, atat In aur cat sj in argint., cu un raport legal de 1/15,5 (o cantitate de aur valora de 15,5 ori cantitate egala de argint). In cadrul bimetalismului partial, monedele erau confectionate numai din aur; moneda se batea in mod nelimitat din acest metal, iar puterea liberatorie a monedelor era deplina.Bimetalismul a fost adoptat in Anglia in 1716 si a fost mentinut un secol, in Franta in 1803 si a fost mentinut pana in 1876, iar in Romania in 1867 fund mentinut pana in 1890. Monometalismul

- 20 -

Comparativ cu sistemul precedent, in cadrul monometalismului, rolul de metal monetar este indeplinit fie de aur, fie de argint.Marea Britanie a adoptat monometalismul in 1816, SUA in 1853, Portugalia in 1854, GermaniaTn 1873, Rusia si Japonia 1897. Atunci cand metalul monetar (etalonul monetar) a fost reprezentat de argint, sistemul a fost denumit silver standard", iar in cazul folosirii aurului ca metal monetar denumirea sistemului a fost, gold standard" acesta fiind eel mai raspandit si stem monometalist. Au existat si incercari de a folosi, ca baza a sistemului monetar, platina, dar datorita raritatii si a valorii ridicate s-a renuntat la acest metal . Indiferent de formele pe care le-a cunoscut, monometalismul aur a prezentat serie de inconveniente evidentiate inca la vremea respectiva (Leon Walras, Etudes d'economie politique appliquee) in literatura de specialitate. Dintre acestea se remarca urmatoarele aspecte: cantitatea de aur disponibil are caracter limitat, comparativ cu necesitatile de moneda ale economiei. Utilizarea aurului in calitate de marfa antreneaza efecte asupra nivelului rezervelor, si conduce la scaderea continua a pretului acestuia; cresterea valorii monedei, care se traduce prin scaderea preturilor, modifica echilibrul din economie; agentii economiei beneficiaza de scaderea preturilor, Tntrucat puterea lor de cumparare sporeste; monometalismul bazat pe aur nu este apt de a garanta stabilitatea monetara, datorita faptului ca antreneaza scadere a preturilor, care perturba activitatea economica. Datorita raritatii aurului in cadrul acestui sistem, se poate opta pentru argint, care existand in cantitati importante permite evitarea scaderii preturilor. Sistemele monetare bazate pe aur au cunoscut urmatoarele forme: sisteme monetare cu etalon aur - moneda (Gold specie standard); sisteme monetare cu etalon aur - lingouri (Gold bullion standard); sisteme monetare cu acoperire mixta (aur si devize) denumite gold
- 21 -

exchange standard a) Sisteme bazate pe etalonul aur - moneda se diferentiaza de celelalte sisteme prin urmatoarele aspecte: reprezinta forma clasica a etalonului aur; aurul circula, in interiorul tarii, sub forma de monede precum i in relatiile cu alte state; baterea monedelor, de aur, in cadrul acestui sistem, este nelimitata; in circulate exista bancnote liber convertibile in aur, la pretul stabilit de stat; masa monetara se adapta la necesitatile economiei prin baterea monedelor de aur si tezaurizarea lor. Sistemul monetar bazat pe acest etalon era rigid i presupunea existenta unor stocuri de aur, implicand i cheltuieli de circulatie importante.Insuficienta cantitatii de aur comparativ cu dimensiunile productiei au condus la renuntarea la acest etalon, in anii premergatori primului razboi mondial, cu exceptia SUA unde s-a mentinut pana in anul 1923. b) Sisteme bazate pe etalonul aur - lingouri se caracterizeaza prin urmatoarele: uncii aur =12,44 kg aur); convertibilitatea era limitata (sunt convertibile numai sumele care au valoarea eel putin egala cu un lingou); aurul era folosit in relatiile de plata internationale; bancile de emisiune Tncep sa concentreze cantitati importante de aur monetar; rolul bancilor centrale consta in interventiile prin care se urmarea echilibrarea masei monetare, in functie de variatia stocului de aur. in perioada crizelor economice, sistemul monetar s-a caracterizat printr-o
- 22 -

in circulatie se afla bancnote convertibile in lingouri (1 lingou = 400

instabilitate accentuata; bancnotele convertibile aveau acoperire in aur monetar, numai in proportie de 30% - 40%. Acest sistem a fost considerat un etalon aristocratic" care a avantajat categoriile bogate, respectiv detinatorii de sume importante (eel putin 1557 in Anglia, in anul 1925, i eel putin 215.000 FF in Franta in 1928) i a functionat perioada scurta de timp. c) Sisteme bazate pe etalonul aur devize Caracteristic acestor sisteme monetare este ca moneda aflata in circulate sa fie garantata atat cu metal pretios (aur) cat i cu titluri de creanta exprimate in moneda straina, numite devize. unitatea monetara a fiecarei tari este definita printr-o anumita cantitate de aur, sau printr-o valuta; in circulate existau numai bancnote convertibile in devize, care erau, ulterior,convertibile in aur, deci nu se mai manifesta legatura directa Tntre cantitatea de moneda aflata in circulatie i cantitatea de aur monetar detinut de banca centrala; astfel de organizare a generat stare de dependents a sistemelor din tarile mai putin dezvoltate fata de cele dezvoltate, prin faptul ca acoperirea in aur a monedei unei tari reprezenta i acoperirea in aur a valutei altei tari; institutionalizarea acestui etalon monetar s-a realizat in cadrul Conferintei Monetare si Financiare Internationale de la Bretton Woods, din 1944, ocazie cu care s-au pus bazele Sistemului Monetar International. Dintre principiile care au stat la baza SMI retin atentia urmatoarele aspecte, strict legate de functionarea etalonului aur - devize: convertibilitatea diferitelor valute in dolari si a acestora in aur;
- 23 -

Sistemul monetar bazat pe etalonul aur - devize a functionat, potrivit principiilor stabilite, pana la aparitia fenomenelor de criza ale dolarului (care se depreciaza puternic in raport cu aurul), cu Tncepere din anul 1960. Evenimentele monetare petrecute in anii '70, referitoare la renuntarea la convertibilitatea dolarului in aur, la largirea marjelor de fluctuare Tntre monede ( 2,25%) i, ulterior, renuntarea la cursurile fixe, au condus la renuntarea organizarii monetare pe baza etalonului aur - devize.

4 Reglementarea emisiunii de moneda


Emisiunea monedei de hartie Rolul monedei de hartie in evolutia sistemelor monetare nationale este legat de existenta, de-a lungul unei perioade indelungate de timp, din antichitate pana in Evul Mediu, a anumitor Tnscrisuri si certificate care atestau existenta unei cantitati de aur si argint bine determinate. Prin trecerea certificatului de la persoana la alta se producea transferul cantitatii de metal monetar de la un detinator la altul. Aparitia biletelor de banca In anul 1609, Banca din Amsterdam a adoptat initiativa prin care s-a procedat la emisiunea de bilete de banca in schimbul pieselor metalice care se
- 24 -

aflau in circulate. Aceste bilete se deosebeau de vechile certificate, Tntrucat nu corespundeau unei cantitati individualizate de metal. In raport cu piesele pe care le inlocuiau, biletele de banca prezentau avantajul unei utilizari mai usoare in tranzactiile zilnice; punerea in circulate a unui bilet de banca antrena retragerea din circulate a unei cantitati de metal de aceeasi valoare. Cu Tncepere din anul 1656, prin contributia lui Palmstruch, fondatorul bancii Suediei, se trece la realizarea a doua operatii concomitente: emisiunea de bilete s.i scontarea efectelor de comert. Reglementarea emisiunii bancnotelor Referitor la acest aspect s-au conturat doua pozitii (curente) monetare, concretizate in doua scoli a caror denumire reflecta esenta modului de reglementare a emisiunii si circulatiei biletelor de banca: contesta natura monetara a biletului de banca si considera ca acesta reprezinta un substituent al aurului; scoala bancara (Banking school) care considera ca biletul de banca este un instrument de credit al economiei, iar emisiunea acestuia depinde de conjunctura economica. Prima teorie a fost larg raspandita, ceea ce a contribuit la recunoasterea, in materie de emisiune a biletelor de banca, a monopolului bancii centrale.Diferentierile s-au manifestat, de la tara la alta, datorita modului de acoperire a cantitatii de bancnote emise. Astfel, in cazul Angliei, acoperirea era asigurata in proportie de 100% in bonuri de tezaur (potrivit actului din 1844: Act de Peel). Pentru Banca Frantei, emisiunea bancnotelor nu era limitata, Tntrucat acestea erau convertibile in metal monetar (pana Tnanul 1848).In alte momente ale evolutiei sistemelor monetare, cantitatea de bancnote emise era plafonata la un nivel variabil in functie de nevoile circulatiei, dependente de cresterea produsului intern brut.
- 25 -

scoala circulatiei monetare (Currency school) care

In SUA, emisiunea monedei de hartie era conditionata de acoperire minima in aur. inainte de al II-lea Razboi Mondial, rezervele de aur de care dispuneau Bancile Sistemului Federal de Rezerve fund considerabile, au condus la sterilizarea" aurului, prin interzicerea utilizarii unei parti a acestuia pentru acoperirea emisiunii monetare. Ulterior, dupa 1945, cantitatea de aur permitea acoperirea doar in proportie de 40% respectiv, 35% a biletelor emise si a depozitelor bancare. Alte tari au mentinut, pentru institutia lor de emisiune, obligatia de a se conserva acoperire metalica minima, in Belgia, stocul de aur trebuia sa reprezinte 33% din angajamentele la vedere. in Elvetia, acest procent era de 40%, iar in Portugalia de 25%. Indiferent de sistemele de acoperire adoptate, analiza reglementarii emisiunii si circulatiei bancnotelor evidentiaza rolul monetar al acestora si importantul caracter de instmment de credit in economie. In economia moderna avantajele utilizarii biletelor de banca, respectiv a bancnotelor, decurg din caracteristicile acestora: sunt rezultat al procesului de creditare in economie; prezinta anumita stabilitate, care rezulta din: - acoperirea bancnotei; - convertibilitatea bancnotei; - prevenirea si eliminarea actiunilor de falsificare a bancnotei. Acoperirea bancnotei rezulta din obligatia emitentului de a detine un stoc de metal pretios sau, alte valori, care sa stea la baza emisiunii. in functie de evolutia in timp si particularitatile reglementarilor din fiecare tara, pot fi identificate urmatoarele forme de acoperire: acoperire metalica; acoperire in devize sau mijloace de plata straine; acoperire in efecte comerciale; acoperire in titluri emise de stat. Dintre masurile de eliminare a actiunilor de falsificare a bancnotei, pot fi retinute urmatoarele:
- 26 -

utilizarea unei hartii speciale; semnarea bancnotei de catre emitent; Tnserierea bancnotelor; filigranareahartiei. Cele mai intense actiuni de falsificare a bancnotelor s-au constatat in cazul dolarului american, fapt explicat prin aceea ca toate cupiurile de dolari au aceeasi marime si culoare.

5. Principiile care au stat la baza SMI


Principiile pe care s-a bazat sistemul monetar international, al carui organism era Fondul Monetar International, au fost urmatoarele: cooperarea monetara internationala creSterea echilibrata a comertului international; dezvoltarea economica a tuturor membrilor; stabilitatea cursului de schimb;
- 27 -

multilateralizarea platilor internationale; convertibilitatea monetara; lichiditatea; echilibrarea balantei de plati. Analiza fiecarui principiu i a felului In care a fost aplicat de tarile membre i de F.M.I, da posibilitatea unei aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar International creat la Bretton Woods.Analiza fiecarui principiu si a felului in care a fost aplicat de tarile membre si de F.M.I. da posibilitatea unei aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar International creat la Bretton Woods.Aplicarea acestor principii in activitatea SMI s-a realizat dupa cum rezulta din urmatoarea analiza: A. Cooperarea monetara international Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat esenta SMI si factorul determinant al crearii F.M.I., organismul care sa asigure consultanta si colaborare in problemele monetare internationale. Acest principiu al cooperarii era considerat realizat prin insasi adeziunea la Fond.Se poate afirma ca din punct de vedere teoretic, prin intermediul F.M.I. se urmarea a se ajunge la armonizarea politicilor monetare cu obiectivele unei cooperari internationale, in folosul tuturor tarilor membre. Preocuparea principala era reprezentata de stabilitatea cursului de schimb, multilateralizarea platilor si eliminarea restrictiilor valutare. Practic, cooperarea prevazuta nu a operat in majoritatea domeniilor de activitate ale F.M.I. mai mult de 10 ani, facand ca la finele anului finan ciar 1955/1956, deficitul cumulat sa fie de 14,21 milioane dolari S.U.A., ca urmare a unor cheltuieli de functionare situate cu mult peste incasari. Unele forme de cooperare monetara internationala apar in perioada anilor 60, sub forma acordurilor de imprumut si a facilitatilor de finantare compensatorie precum si sub forma DST urilor. B. Cresterea echilibrata a comertului international Acest principiu a fost formulat in linii generale, ca orientare pentru F.M.I. de a contribui la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca
- 28 -

exprima un obiectiv si nu un principiu al sistemului monetar international pe care Fondul ar fi trebuit sa-l propage ca baza sigura a stabilitatii si echilibrului balantei de plati. Actiunea F.M.I. s-a limitat la inlaturarea restrictiilor valutare. C. Dezvoltarea economica a tuturor membrilor Modul in care F.M.I., prin activitatea sa, a urmarit realizarea acestui principiu comporta controverse si puncte de vedere diferite din partea tarilor dezvoltate si a celor sarace.Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a fost de a inlatura din preocuparile F.M.I. acest obiectiv, considerandu-se ca el intra in atributiile B.I.R.D. si ca formularea din Acord ar reprezenta doar exprimarea unei consecinte a cresterii comertului international.Inca de la inceputul discutiilor asupra planului White, India a propus sa se prevada, ca principiu, sprijinirea dezvoltarii economice a tarilor sarace, propunere reinnoita in toate discutiile si formulata in doua variante de amendamente si la Bretton Woods. In anul 1973, cu ocazia raportului referitor la reforma S.M.I. se mentiona ca o atentie deosebita trebuie acordata pozitiei si intereselor tarilor in curs de dezvoltare. D. Stabilitatea cursului de schimb Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului monetar international a fixat optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur -; devize. In acest scop, fiecare tara trebuia sa stabileasca p entru moneda sa, cu acordul F.M. I., valoarea p aritara exprimata in aur sau in dolari S.U.A. Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau varia in jurul unei marje de 1 %, tarile emitente avand obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie. Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata, tarile membre urmau sa intervina prin vanzarea sau cumpararea de moneda pentru asigurarea respectarii limitelor de fluctuare. Daca nu se produceau efectele asteptate in urma acestor interventii, se recurgea la modificarea valorii paritar e, dar numai pentru corectarea unui dezechilibru fundamental in economia unei tari. Ca rezultat al aplicarii acestui principiu, dolarul ca p rincipal activ de rezerva in conditiile etalonului aur -; devize, in loc sa fie un factor de stabilitate a
- 29 -

devenit, in urma alimentarii excesive a lumii cu $, o sursa de instabilitate. SUA ajun ge in imposibilitatea de a converti la cererea autoritatilor monetare straine, dolarii in aur. In primii sai 15 ani de existenta, Fondul a dus o politica rigida in aplicarea si urmarirea aplicarii aspectelor principiului stabilitatii monetare legate de declararea valorii paritare si a modificarii ei. Treptat, aceasta politica s-a relaxat, adaptandu-se cerintelor impuse de practica. Experienta anilor 60 a aratat ca o rigiditate in mentinerea unor cursuri fixe unice pe baza unei valori paritare exprimata in aur (marfa subevaluata) sau in dolari (supraevaluati) nu contribuie la mentinerea stabilitatii. Numeroase tari au adoptat cursuri multiple in forme mai simple sau mai complicate, iar tarile care se angajasera fata de F.M.I. sa inlature restrictiile valutare au adoptat alte genuri de masuri car e sa le asigure aceleasi rezultate.Analiza datelor statistice ale F.M.I. evid entiaza ca intre 1949 si 1967 (prima si a doua devalorizare a lirei sterline), S.U.A. si Japonia nu au facut nici o modificare a valorii paritare,R.F. Germania si Olanda au revalorizat monedele lor cu 5%; Belgia, Danemarca, Luxemburg,Norvegia si Suedia care facusera modificari in 1949 nu au mai intervenit cu nimic asupra valorilor paritare stabilite; Austria a modificat valoarea paritara a monedei sale de cateva ori pana in 1953, data dupa care a mentinut stabilitatea cursului de schimb. Dupa intelegerea din 1971, F.M.I., a acceptat ca tarile membre sa poata declara, in loc de valoarea paritara, un curs central, iar limitele de interventie sa fie de 2,25%. Dolarul a fost devalorizat pentru a doua oara (in martie 1973) cu inca 10% moment de la care intregul mecanism de mentinere a cursurilor fixe s-a prabusit si la o luna dupa aceea, toate moned ele fluctuau fie individual, fie in bloc. E. Multilateralizarea platilor international Principiul multilateralizarii platilor internationale a fost exprimat in Acord numai sub forma uni sarcini a F.M.I., n efiind precizate modalitatile de aplicare a acesteia. De aceea, s-a considerat ca nu trebuie facut nimic special in acest scop, multilateralizarea fiind un rezultat automat al inlaturarii restrictiilor.
- 30 -

Realitatea a impus diverse solutii pentru lar girea formelor de plati, mentinandu-se restrictii monetare de protectie la care statele nu puteau renunta (astfel s-a ajuns la formarea, in afara F.M.I., a unor grupe de tari intre care se practicau plati multilaterale, pastrand restrictii fata de terti). Fondul a insistat permanent pentru inlatu rarea acestor restrictii, ajungandu-se astfel la generalizarea multilateralizarii F. Convertibilitatea monetara In acceptiunea Acordului, convertibilitatea reprezinta inlaturarea tuturor restrictiilor la platile privind tranzactiile curente. Moneda un ei tari membre devine convertibila atunci cand tara respectiva inlatura restrictiile la platile curente, adica pune la dispozitie moneda sa sau a altei tari membre pentru efectuarea platilor pentru tranzactii internationale curente si permite transferul sumelor obtinute din astfel de tranzactii. De asemen ea, tara care declara moned a sa convertibila, se obliga sa cumpere sumele in moneda sa detinute de o alta tara membra, atunci cand aceasta o cere si arata ca ele au fost obtinute recent, ca rezultat al unor tranzactii curente, sau ca este necesara convertirea acestora pentru efectuarea uno r plati la tranzactiile curente. Functionarea convertibilitatii a vizat doua aspecte distincte: primul se refera la convertibilitatea dolarului, in calitatea sa de etalon, moneda de rezerva si de plata in cadrul sistemului; al doilea avea in vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte tari, membre ale F.M.I. Dolarul american a fost singura moneda convertibila in aur, autoritatile monetare americane angajand sa converteasca in orice moment, la cererea bancilor centrale, detinerile lor de dolari, la pretul oficial de 35$ uncia.In cazul monedelor nationale ale celorlalte tari, convertibilitatea prevazuta in statutul F.M.I. avea doua acceptiuni: prima, conform careia trecerea la convertibilitate presupunea desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale;
- 31 -

platilor.

a doua, potrivit careia convertibilitatea inseamna obligatia bancii centrale de a cumpara moneda sa nationala detinuta de o banca centrala straina, la cererea acesteia. Aparitia crizei monetare de la inceputul anului 1968 a determinat adoptarea de masuri restrictive privind convertirea dolarilor americani in aur. Au fost create doua piete ale aurului, una libera (unde pretul aurului se stabilea pe baza cererii si ofertei), si una oficiala dintre bancile de emisiune care puteau vinde si cumpara aur la pretul fix de 35 $ uncia. Masurile adoptate vizau efectele si nu cauzele, iar din acest motiv criza monetara s-a accentuat. Efectele ei au dus la hotararea S.U.A. din august 1971 de a suspenda convertibilitatea in aur a dolarilor detinuti de autoritatile monetare ale altor tari membre ale F.M.I. Inca din luna mai 1971 unele tari cu moneda convertibila, iar din au gust aproape toate, au hotarat sa nu mai intervina pe pietele valutare pentru mentinerea cursului fix, prin cumparare sau vanzare de dolari. Aceasta a insemnat adoptarea practicii cursurilor fluctuante. Din punct de vedere al convertibilitatii, acesteia i s-a schimbat continutul. In acceptiunea F.M.I. din notiunea de convertibilitate dispare referirea la aur si dispare, de asemenea, un element de baza al convertibilitatii -; cursul fix. Astfel, notiunea adoptata pentru definirea pozitiei dolarului american, dupa suspendarea convertibilitatii in aur, este convertibilitatea de piata. In practica, F.M.I. nu mai foloseste termenul de monede liber convertibile, ci a introdus notiunea de monede liber utilizabile. Aceasta calitate este atribuita de Fondul Monetar International acelor monede pe care le ap reciaza ca fiind cel mai mult folosite in tranzactiile internationale. G. Lichiditatea Principiul lichiditatii a fost presupus ca element intrinsec al functionarii Sistemului Monetar International. Crearea Fondului Monetar International, ca institutie financiara avea si scopul asigurarii unui rezervor din car e; la nevoie, tarile membre sa poata obtine un sprijin temporar, pentru a face fata deficitului balantei
- 32 -

de

plati

curente.

Autoritatile monetare ale tarilor membre la F.M.I. aveau obligatia de a-si constitui rezerve monetare, corespunzatoare nevoilor generate de doua operatiuni: convertirea sumelor solicitate; interventiile pe piata ale autoritatilor monetare in scopul mentinerii stabilitatii cursurilor de schimb. In rezervele monetare, alaturi d e aur si titluri emise pe pietele financiar monetare nationale, este introdusa si valuta, care patrunde in economia unei tari prin intermediul operatiunilor comerciale si financiare. Lichiditatea globala, constituita din aur monetar si valute, la care s-au adaugat pozitia tarilor la F.M.I. si D.S.T.-u rile, avea in perioada de dupa razboi un nivel procentual optim al rezervelor fata d e import, de aprox imativ 40%. In primii ani dupa razboi, 52% din rezervele monetare erau detinute de S.U.A., incluzand 75% din totalul aurului monetar. Restul lumii detinea doar 25% din aurul monetar, valorand circa 8 miliarde USD, si in plus 14 miliarde in valute, din care aproximativ 11 miliarde blocate la Banca Angliei, folosibile numai in zona lirei. Contributia Fondului Monetar International la functionarea principiului lichiditatii s-a concretizat in vanzarea, contra moneda nationala, in cazuri de nevoie justificate, de sume in moneda altei tari membre pentru efectuarea de plati, conforme prevederilor Acordului.Aplicarea de catre F.M.I. a principiului lichiditatii prin acordari de credite, respectiv acceptarea vanzarii de valuta contra moneda nationala, a fost foarte redusa in primii zece ani de activitate, fapt motivat, prin aceea ca folosindu-se numai dolari s-ar crea o cer ere de bunuri din S.U.A. care ar putea avea efecte inflationiste, si prin aceea ca intr-un termen foarte scurt Fondul ar ramane fara resurse valutare utilizabile. Problema lichiditatii globale a sistemului, precum si nevoia de lichiditati a tarilor in curs de dezvoltare a caror balanta curenta era continuu deficitara, a dat nastere la numeroase discutii, mai ales in afara F.M.I. In urma solicitarilor Consiliului Directorilor Executivi, Secretariatul F.M.I. a elaborat un studiu numit
- 33 -

Nevoia de rezerve, publicat in ianuarie 1966. In acest studiu se evidentiaza necesitatea stabilirii nevoii globale de rezerve care sa fie determinata in legatura cu bunastarea tuturor tarilor. Crearea D.S.T. a reprezentat o contributie concreta la functionarea principiului lichiditatii, si un aport al Fondului la cresterea volumului lichiditatii globale. D.S.T. a fost considerat un nou activ de rezerva, sumele alocate fiind considerate parte integranta a rezervelor tarilor membre ale F.M.I. H. Echilibrarea balantei de plati Acesta constituie un principiu de politica economica a fiecarei tari, fiind inclus si in Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al F.M.I., care, prin creditele pe care le acorda, contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de dezechilibru al balantelor de plati ale tarilor membre.Conceptia de baza in aplicarea acestui principiu era ca disciplina balantei de plati impunea adoptarea de masuri de redresare de catre tarile membre in cauza. Un accent deosebit s a pus pe realizarea unor planuri de stabilizare, pe care tarile cu balanta deficitara care solicitau ajutor financiar de la Fond, prin trageri peste transa de rezerva, trebuiau sa le indeplineasca. Echilibrarea balantei de plati se realiza printr-o stabilizare economica interna cu dezvoltarea productiei, menita sa duca la cresterea exporturilor, la o mai mare satisfacere a cererii interne si deci la o reducere a importurilor, franandu-se tendintele inflationiste. Totusi, F.M. I. era ingradit in aplicarea principiului echilibrarii balantei de plati de faptul ca influenta sa si recomandarile pe aceasta linie puteau fi facute numai catre tarile care aveau nevoie si solicitau sa faca uz de drepturile de tragere speciale. Experienta a aratat ca, in decursul timpului, statele puternic dezvoltate industrial nu au urmarit o politica de respectare a disciplinei balantei de plati.

- 34 -

6. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton Woods


Functionarea Sistemului de la Bretton Woods a demonstrat caracterul asimetric al acestuia, in favoarea S.U.A., si a evidentiat manifestarea unei incompatibilitati denumita de specialisti dilema2 intre aprovizionarea economiei mondiale cu dolari, care constituie lichiditati internationale, si convertibilitatea acestor a in aur. O asimetrie care a privilegiat S.U.A. Desi sistemul adoptat la Bretton Woods nu a fost, prin natura si principiile sale, discriminatoriu, totusi functionarea sa intr-o lume marcata de superioritatea economica american a a condus la consolidarea pozitiei S.U.A.In anii care au urmat celui de-al doilea Razboi Mondial, o buna parte din tarile industrializate, si in special cele europene, au inregistrat importante deficite comerciale. Nevoile de reconstructie economica le-au orientat catr e exterior, si in special catre S.U.A. Penuria de mijloace de plata internationale au conferit monedei americane o pozitie privilegiata, devenind general acceptata in platile dintre diferite state. In acest mod, dolarul SUA a devenit, de fapt, moneda internationala. Nevoia de lichiditati internationale a fost satisfacuta prin oferta de $, oferta care a rezultat din deficitele externe ale S.U.A. Acestea beneficiau de privilegiul de
- 35 -

a-si putea finanta deficitul extern cu propria moneda: investitiile private americane in lume, ajutoarele economice si militare ale guvernului american erau platite prin simpla emisiune a unei monede, pe care alte tari trebuiau sa o accepte, si anume $. Constrangerile impuse de fixitatea cursurilor monedelor nationale, in raport cu $, garantau manifestarea cererii pentru $. Daca moneda americana era emisa in cantitati abundente, antrenand scaderea cursului pe piata de schimb, rezultatul il constituia aprecierea monedei celorlalte tari. Pentru a nu depasi limitele de fluctuare, aceste tari tr ebuiau sa-si ofere propria moneda pe piata de schimb, achizitionand in schimb $, mentinand, astfel, stabilitatea valorii propriei monede in raport cu moneda americana. In acest mod, se po ate ap recia ca deficitul exterior american s-a dovedit inflationist, daca se tine seama de faptul ca dolarii difuzati in economia mondiala au contribuit la majorarea masei monetare in tarile care ii detineau. Singurul mecanism care permitea restabilirea deficitului american si a expansiunii monetare mondiale il constituia convertibilitatea in aur a dolarilor.Aceasta convertibilitate a fost problematica fiind calificata de catre specialisti drept o dilema. Dilema convertibilitatii In anul 1960, economistul de origine belgiana, profesor la Yale, Robert Triffin, a subliniat dilema utilizarii unei monede nationale ca mijloc de plata international. Nevoia crescuta de lichiditati internationale era satisfacuta printr-o oferta de $, primita cu incredere, in masura in care exista promisiunea de transformare intr-o cantitate de aur determinata.Pe de alta parte, oferta de $ nu putea fi asigurata decat prin agravarea deficitului exterior al S.U.A. Accentuarea deficitului a fost de natura sa diminueze increderea in moneda americana, cu atat mai mult cu cat $ detinuti in strainatate depaseau stocul de aur monetar al S.U.A.Utilizarea $ ca moneda de rezerva, car e presupunea existenta in cantitati reduse (car acteristica raritatii) devenea, astfel, incompatibila cu utilizarea acestora ca mijloc de plata internationala, ceea ce implica existenta unei cantitati sporite de moneda.
- 36 -

Asimetria si contradictiile sistemului Asimetria sistemului a fost accentuata de puterea conf erita S.U.A. pentru adoptarea deciziilor in cadrul F.M.I.Deciziile cu privire la activitatea Fondului erau adoptate cu 85% din voturi, iar S.U.A., datorita puterii economice, a dispus de un procent de vot superior nivelului de 15% (17,82% in 1993) ceea ce demonstreaza ca deciziile nu pot fi luate fara acordul american.F.M.I. este controlat de un Comitet Executiv, format din 21 directori executivi. Dintre acestia 6 sunt reprezentati de tarile cu participare larga si anume: S.U.A., Marea Britanie,Germania, Franta, Japonia si Arabia Saudita.

6.1 . Prabusirea sistemului de la Bretton Woods


Rezervele de aur monetar detinute de S.U.A. s-au diminuat in anii '60, ca urmare a acordului de la Washington din martie 1968, unde bancile centrale din principalele tari dezvoltate au acceptat sa renunte la convertibilitatea dolarilor detinuti in aur. Functionarea sistemului a fost perturbata de modificarile de curs ale principalelor monede europene, majorar ea p retului aurului pe piata, indepartarea de cursul oficial si speculatiile contra dolarului. Tensiunile s-au manifestat pana la 15 august, cand prin decizia presedintelui Nixon se suspenda convertibilitatea dolarului in aur. Aceasta decizie desi marcheaza finalul sistemului Gold Exchange Standard, nu a semnificat abandonarea cursurilor fix e de schimb. Momentul august 1971 a reprezentat un moment esential in demonetizarea aurului. Prin definitie, demonetizarea aurului consta in eliminarea metalului pretios din functiile de echivalent general, de bani, si utilizarea acestuia doar ca o marfa obisnuita: astfel aurul este inlaturat din functiile de mijloc de tezaurizare si ultim mijloc de lichidare a angajamentelor de plata in relatiile internationale. Ultimele tentative de salvare a sistemului de la Bretton Woods La finele anului 1971, reprezentantii principalelor tari dezvoltate s-au reunit la Washington, cu scopul de a pune capat anarhiei monetare instaurate dupa luna
- 37 -

august. In cadrul acordului s-au adoptat mai multe decizii astfel: dolarul este devalorizat (pentru prima data dupa 1934 si pentru a 3-a oara dupa 1792) prin stabilirea pretului unei uncii de aur la 38 $ (comparativ cu 35 $ in 1944); In schema de mai jos este prezentat modul de functionare al sistemului, care a generat numeroase avantaje S.U.A.

7. Institutiile Sistemului Monetar International


Sistemul de la Bretton Woods a prevazut pe langa dispozitiile monetare propriu-zise infiintarea a doua organisme: Fondul Monetar International (F.M. I. ) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.). Delegatii de la Conferinta de la Bretton Woods au afirmat ca se gasesc in fata unui paradox , constand in faptul ca Fondul Monetar International functiona ca o banca, punand la dispozitia membrilor sai credite pe termen scurt, iar banca, ce acorda membrilor sai imprumuturi pe termen lung, functioneaza ca un fond.Cele doua organisme sunt

- 38 -

institutii interesate de sprijin reciproc, cu statut de organism specializate ale O.N.U. Ca organ de finantare F.M.I. are un rol central in creditarea temporara a deficitelor balantelor de plati ale tarilor membre si in sprijinirea lor pentru adoptarea unei politici adecvate de realizare a echilibrului de balanta. Pentru aceasta, tarile in cauza trebuie sa se oblige sa aplice politici de redresare economica si valutara, pe termen scurt, prin mijloace de restrangere a cererii interne (consumul populatiei, investitiile agentilor economici, cheltuielile statului). Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost creata ca un nou tip de institutie interstatala, de finantare a investitiilor. B.I.R.D. s-a evidentiat printr-o activitate concreta in planul reco nstructiei si dezvoltarii economice a tuturor tarilor membre. Grupul Bancii Mondiale include: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare; Asociatia Internationala pentru Dezvolta re; Corporatia Financiara Internationala; Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor. Fiecare dintre aceste patru institutii are un rol bine determinat in ceea ce priveste acordarea de sprijin tarilor in curs d e dezvoltare, in ved erea finantarii unor proiecte de creare si modernizare a infrastructurilor economice si sociale. Calitatea de membru al B.I.R.D. este conditionata de cea de membru al F.M.I. Banca are aceeasi structura a participarii statelor membre, precum si organisme similare de conducere.Strategiile Bancii sunt stabilite anual in cadrul Comitetului de Dezvoltare, la care participa guvernatorii din partea statelor membre la B.I.R.D. Principalii actionari ai Bancii Mondiale sunt:S.U.A., care in 1989 creditau Banca cu 162773 parti, respectiv 17% din fondurile subscrise, si 16,33% din totalul voturilor; Japonia, cu un pachet de 94020 parti (9,89%) si 9,43% din voturi; Germania, Marea Britanie, Franta, Canada si Italia cu cate 7,29%, 6,99%, 4,76%, 2,78%, respectiv 2,55% din voturi.
- 39 -

Romania a aderat la Banca Mondiala in 1973, cu o subscriptie de 162,1 mil.$ (1621 parti), aceasta reprezentand in 1982: 0,41% din totalul fondurilor bancii respectiv 0,43% din voturi. Dupa marimea fondurilor subscrise, tara noastra se plaseaza in primele 50 de state membre ale B.I.R.D. Potrivit statului Bancii, varsamintele initiale de capital se fac in cota de 1% in aur sau dolari, sumele putand fi utilizate liber de Banca pentru oricar e dintre operatiile sale, si 9% in moneda statului subscriptor. Cota de 9% se poate utiliza numai cu acordul tarii membre a carei moneda este in joc. Diferenta de 90% din partile subscrise nevarsate serveste la protectia obligatiilor.Imprumuturile pe care le acorda B. I.R.D. pot fi solicitate de guvernul tarii membre, de un organism politic sau societate publica, fie de un organism privat sau societate privata, cu conditia ca aceste imprumuturi sa fie garantate de stat. Credit Finantarea activelor Bancii se face in proportie de peste 85 % din imprumuturi, emisiuni de obligatiuni si investitii private, si numai 13% din capitalul propriu si rezerve. Asociatia Internationala pentru Dezvoltare a fost infiintata in 1960, cu scopul de a ajuta financiar tarile foarte sarace. Creditele pe termen lung, in conditii favorabile, acordate deA.I.D. apar sub forma de ajutor bilateral sau ajutoare acordate de unele banci regionale de dezvoltare.Accesul la fondurile A.I.D. este permis formal, numai tarilor cu PNB/loc. mai mic de 940$, dar plafonul operational este de 580 $. Initial, creditele A.I.D. erau acordate pe o perioada de pana la 50 de ani. Din 1987, termenul a fost redus la 40 de ani pentru tarile mai putin avansate, si la 35 de ani pentru celelalte tari beneficiare. Perioada de gratie la creditele A.I.D. este de 10 ani. Corporatia Financiara Internationala a fost infiintata in 1956, avand ca scop: stimularea expansiunii economice, incurajand dezvoltarea intreprinderilor private cu caracter productiv din regiunile mai putin dezvoltate, completand astfel operatiunile B.I.R.D. Scopul existentei C.F.I. consta in dezvoltarea economica prin stimularea sectorului privat.C.F.I. completeaza doua probleme in cadrul Grupului Bancii Mondiale; rezolva problema investitiilor fara garantia guvernelor
- 40 -

si furnizeaza capital, sub forma de participatii si imprumuturi pe termen lung.Pana in 1990, numarul tarilor membre ale C.F.I. era de 133. Romania a devenit membra in septembrie 1990, prin Rezolutia 165. Avand o activitate aparte, C. F.I. are un grad inalt de autonomie or ganizatorica si tehnica, de aceea se poate spune ca C.F.I. este, do ar partial, integrata in Ban ca Mondiala. Din punct de vedere juridic si financiar, C.F.I. este separata de B.I.R.D. Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor a fost infiintata in 1985, cu scopul de a asigura investitiile contra riscurilor politice in tarile lumii a treia. A.M.G.I. avea la infiintare un capital de 1082 mil. $, peste 50% fiind subscris de SUA si Marea Britanie. Desi Ban ca Mondiala si Fondul Monetar International constituie entitati distincte, cele doua organisme lucreaza impreuna, intr-o stransa cooperare. Prezenta inca de la infiintare, aceasta cooperare a devenit mai pronuntata incepand din anii 1970. Principalele trasaturi ale celor doua institutii create la Bretton Woods, pot fi prezentate in urmatorul tabel: Fondul Monetar International Banca Mondiala supravegheaza sistemul monetar international promoveaza dezvoltarea economica in tarile cele mai sarace ale lumii promoveaza stabilitatea cursului de schimb si cooperarea monetara internationala in randul tarilor membre asista tarile in curs de dezvoltare prin finantarea pe termen lung a proiectelor si programelor de dezvoltare acorda asistenta tuturor tarilor membre atat tarilor industrializate, cat si celor in curs de dezvoltare -; care se confrunta cu deficite temporare ale balantei de plati, oferindu-le credite pe termen scurt si mediu ofera tarilor in curs de dezvoltare si celor mai sarace, asistenta financiara speciala prin intermediul Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare suplimenteaza rezervele valutare ale tarilor membre prin alocarile de D.S.T. incurajeaza intreprinderile private din tarile
- 41 -

in curs de dezvoltare prin organismul afiliat, Corporatia Financiara Internationala isi procura esursele financiare in principal din subscrierile cotelor tarilor membre isi procura majoritatea resurselor prin imprumuturi pe piata internationala a obligatiunilor

8.1. Rolul F.M.I. in economia mondiala


F.M.I. se plaseaza efectiv in centrul Sistemului Monetar International fiind interesat nu numai de problemele fiecarei tari, ci si de functionarea sistemului. Statutul F.M.I. (Articles of Agremeent) a fost adoptat la 22 iulie 1944 de catre cele 45 de state participante la Conferinta Monetara si Financiara Internationala de la Bretton Woods, si a intrat in vigoare la 27 decembrie 1945. F.M.I. si-a inceput activitatea la 1 martie 1947.Acordul semnat la Bretton Woods a fost concretizat in 20 de articole, constituind statutul F.M.I. Acesta prevede ca Fondul dispune de deplina personalitate juridica, fiind un sistem de organe de conducere, cu buget propriu si cu un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut. Tarile care adera la Fond isi asuma o serie d e obligatii cu titlu general: furnizarea d e date economice si financiare necesare derularii operatiunilor F.M.I.; eliminarea restrictiilor asupra efectuarii de plati si transferuri pentru tranzactii internationale curente; eliminarea practicilor monetare discriminatorii si a celor multiple; convertibilitatea, la cerere, a sumelor in moneda proprie detinute de alte state. Constituirea resurselor F.M.I.
- 42 -

Cota reprezinta participarea financiara a tarii membre la Fond, si de ea depinde puterea de vot a fiecarei tari, accesul la facilitatile creditelor F.M.I. (dreptul de a trage asupra Fondului), precum si partea alocarilor de D.S.T. pentru fiecare membru.Initial, marimea cotei fiecarui membru, exprimata in dolari, a fost stabilita astfel incat sa reflecte dimensiunea economica a tarii respective in cadrul economiei mondiale, luandu-se in considerare factorii economici importanti: 2% din venitul national; 5% din rezervele de aur si dolari; 10% din media importului; 10% din variatia maxima a exportului; suma elementelor de mai sus, majorata cu proce

9. Sistemul Monetar European: etape premergatoare


Reuniunea de la Madrid, din decembrie 1995 a adoptat denumirea monedei uniceEURO" care Tnlocuiete vechea moneda comuna ECU. data cu introducerea monedei EURO, noua dobanda de referinta pentru piata interbancara europeana EUROLIBOR (Euro London Interbank Offered Rate) a fost stabilita de catre principalii operatori ai pietei financiare din Londra. Aceasta dobanda a fost fixata la nivelul 3,25000% pentru saptamana i luna, i la 3,20250% la termen de 1 an i a Tnceput sa fie utilizata pentru reglarea tranzactiilor din 4 ianuarie 1999, prima zi in care moneda EURO a Tnceput sa circule pe pietele monetar-financiare internationale. Eurolibor a fost stabilita la initiativa British Bankers Associtions (BBA) de catre un grup de 16 band, selectionate conform importantei i experientei pe piata valutara i a produselor derivate de la Londra. Din grupul eel or 16 institutii au facut parte band americane, japoneze i europene.

- 43 -

Pentru transformarea unei monede nationale intr-o alta moneda nationala, cea dintai este transformata in EURO, dupa care in cealalta moneda nationala. In EURO suma poate fi rotunjita dar nu la mai putin de trei zecimale. Nu se poate folosi nici alta metoda de calcul,decat doar in cazul in care se obtine acelasj rezultat. A. Cooperarea monetara internationala

Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat esenta SMI i factorul determinant al crearii F.M.I., organismul care sa asigure consultants i colaborare In problemele monetare internationale. Acest principiu al cooperarii era considerat realizat prin Insai adeziunea la Fond.Se poate afirma ca din punct de vedere teoretic, prin intermediul F.M.I, se urmarea a se ajunge la armonizarea politicilor monetare cu obiectivele unei cooperari internationale, In folosul tuturor tarilor membre. Preocuparea principals era reprezentata de stabilitatea cursului de schimb, multilateralizarea platilor i eliminarea restrictiilor valutare.Practic, cooperarea" prevazuta nu a operat in majoritatea domeniilor de activitate ale F.M.I, mai mult de 10 ani, facand ca la finele anului financiar 1955/1956, deficitul cumulat sa fie de 14,21 milioane dolari S.U.A., ca urmare a unor cheltuieli de functionare situate cu mult peste incasatii.Unele forme de cooperare monetara internationala apar in perioada anilor '60, sub forma acordurilor de Tmprumut i a facilitatilor de finantare compensatorie precum i sub forma DST-urilor. B. Cregterea echilibrata a comertului international

Acest principiu a fost formulat in linii generate, ca orientare pentru F.M.I, de a contribui la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca exprima un obiectiv i nu un principiu al sistemului monetar international pe care Fondul ar fi trebuit sa-1 propage ca baza sigura a stabilitatii i echilibrului balantei de plati. Actiunea F.M.I, s-a limitat la Tnlaturarea restrictiilor valutare. C. Dezvoltarea economica a tuturor membrilor

- 44 -

Modul in care F.M.I., prin activitatea sa, a urmarit realizarea acestui principiu comporta controverse i puncte de vedere diferite din partea tarilor dezvoltate i a celor sarace.Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a fost de a Tnlatura din preocuparile F.M.I, acest obiectiv, considerandu-se ca el intra in atributiile B.I.R.D. i ca formularea din Acord ar reprezenta doar exprimarea unei consecinte a creterii comertului international.inca de la Tnceputul discutiilor asupra planului White, India a propus sa se prevada, ca principiu, sprijinirea dezvoltarii economice a tarilor sarace, propunere reinnoita in toate discutiile i formulata in doua variante de amendamente i la Bretton Woods. In anul 1973, cu ocazia raportului referitor la reforma S.M.I, se mentiona ca atentie deosebita trebuie acordata pozitiei i intereselor tarilor in curs de dezvoltare. D. Stabilitatea cursului de schimb

Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului monetar international a fixat optiunea pentru practicarea cursurilor fixe i a etalonului aur devize, in acest scop, fiecare tara trebuia sa stabileasca pentru moneda sa, cu acordul F.M.I., valoarea paritara exprimata in aur sau in dolari S.U.A. Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau varia in jurul unei marje de 1 %, tarile emitente avand obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie. Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata, tarile membre urmau sa intervina prin vanzarea sau cumpararea de moneda pentru asigurarea respectarii limitelor de fluctuare. Daca nu se produceau efectele ateptate in urma acestor interventii, se recurgea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru corectarea unui dezechilibru fundamental in economia unei tari.Ca rezultat al aplicarii acestui principiu, dolarul ca principal activ de rezerva in conditiile etalonului aur - devize, in loc sa fie un factor de stabilitate a devenit, in urma alimentarii excesive a lumii cu $, sursa de instabilitate. SUA ajunge in imposibilitatea de a converti la cererea autoritatilor monetare straine, dolarii in aur.In primii sai 15 ani de existenta, Fondul a dus politica rigida in aplicarea i
- 45 -

urmarirea aplicarii aspectelor principiului stabilitatii monetare legate de declararea valorii paritare i a modificarii ei. Treptat, aceasta politica s-a relaxat, adaptanduse cerintelor impuse de practica.Experienta anilor '60 a aratat ca rigiditate in mentinerea unor cursuri fixe unice pe baza unei valori paritare exprimata in aur (marfa subevaluata) sau in dolari (supraevaluati) nu contribuie la mentinerea stabilitatii. Numeroase tari au adoptat cursuri multiple in forme mai

Concluzii Functiile monedei pot fi privite si din punct de vedere al importantei lor, ca functii de baza si functii derivate. Manifestarea monedei ca unitate de cont si standard al platilor viitoare deriva din functiile de baza, cea de etalon al valorii si cea de mijloc de plata si de schimb.impreuna, aceste functii fac procesul de schimb mult mai usor si eficient, comparativ cu eel practicat in economiile nemonetare, conducand, astfel, la cresterea eficientei Tntregii activitati economice.In economia de piata, moneda indeplineste functiile clasice de mijloc de schimb, unitate de cont si standard sau masura a valorii. Capacitatea monedei de a indeplini aceste functii este limitata in conditiile unei rate inalte a dobanzii. Rata inalta a inflatiei altereaza pretul bunurilor si serviciilor, conditii in care dolarii devin chiar unitate de cont. Preturile in unele magazine (shop) sunt exprimate in dolari, iar operatiile de schimb valutar faciliteaza achizitia bunurilor, indiferent de forma de exprimare a pretului. Atunci cand se ajunge la hiperinflatie, dolarizarea devine completa. Mecanismul este normal si consta in manifestarea preferintei pentru depozite exprimate in valuta, comparativ cu moneda nationala. Atunci cand rata

- 46 -

reala a dobanzii devine pozitiva, este mai atractiv a se constitui depozite in moneda locala decat in $.

Un nou portal informaional! Dac deii informaie interesant si doreti s te impari cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : support@sursa.md

- 47 -