Factorii determinanti ai ratei dobnzii Avnd n vedere contextul inflationist - o distinctie importanta care se impune este cea dintre

rata reala a dobnzii si rata nominala a dobnzii, care sunt legate ntre ele prin rata inflatiei. De asemenea, tinnd seama de interdependenta economiilor contemporane, att la nivelul miscarilor de marfuri, ct si la nivelul miscarilor de capitaluri, nu se poate neglija impactul pe care l au factorii externi asupra nivelului ratei dobnzii interne. Acest impact este deosebit de puternic n cazul unei economii deschise sau care apartin unor spatii monetare unificate, cum este, de exemplu, Uniunea Economica si Monetara Europeana (U.E.M.). Rata reala a dobnzii si rata nominala a dobnzii Variatia nivelului general al preturilor impune deosebirea a doua rate ale dobnzii: Una care tine de schimbul unor cantitati echivalente de bunuri fizice sau, mai general, a unor puteri de cumparare echivalente; ea se numeste "rata reala a dobnzii" si se simbolizeaza, de regula, cu "r"; Alta care tine de schimbul unor sume de bani; ea se numeste "rata nominala a dobnzii", si se simbolizeaza, de regula, cu "i".

Diferenta dintre cele doua rate este exact rata inflatiei. Publicatiile financiare si monetare ofera, de obicei, rata nominala a dobnzii. Rata reala a dobnzii se calculeaza scaznd din acesta rata inflatiei n perioada respectiva, adica: r=i- Factorii determinanti ai ratei reale a dobnzii Factorii care determina rata reala a dobnzii pot fi grupati n doua mari categorii: 1. Factorii care tin de comportamentul cererii si ofertei de capitaluri;

Cererea de capitaluri este rezultatul faptului ca ntreprinderile au nevoie de fonduri pentru a-si finanta proiectele de productie sau de investitii. Oferta de capitaluri este rezultatul faptului ca unele ntreprinderi acumuleaza o parte din venituri, precum si a faptului ca populatia economiseste, ceea ce permite agentilor economici respectivi sa achizitioneze noi titluri. Autorii clasici presupuneau ca ntregul volum al economiilor se ndreapta spre piata de capitaluri si ca acest volum creste pe masura ce creste rata dobnzii. A economisi nseamna, de fapt, a renunta la consumul imediat, iar dobnda este recompensa pentru aceasta abtinere de la consum. 2. Factorii care tin de politica economica dusa de stat.

Se stie ca daca bugetul de stat nregistreaza un deficit, statul trebuie sa acopere ntr-un mod sau altul deficitul respectiv. Astfel, el poate recurge la mprumuturi directe de la banca centrala, ori poate emite bonuri de tezaur pe care le ofera bancile comerciale, nsa n ambele cazuri exista creatie monetara si, deci, riscul inflatiei. O alta solutie este ca statul sa se mprumute pe piata financiara, vnznd titluri populatiei si ntreprinderilor. nsa, manifestndu-se ca solicitator de

fonduri, statul determina cresterea ratei reale a dobnzii, ceea ce are ca efect mpiedicarea investitiilor private (efectul de evictiune - crowding out). Amploarea acestui efect paralizant asupra investitiilor private este apreciata diferit. Astfel, conform autorilor clasici, blocajul investitiilor private este total; cresterea ratei reale a dobnzii diminueaza cheltuielile publice suplimentare. Caci, n conceptia acestor autori, nivelul veniturilor distribuite n economie ramn aceleasi, indiferent de repartizarea lor ntre sectorul privat si trezoreria publica. Potrivit autorilor keynesieni, blocajul investitiilor este doar partial: daca rata reala a dobnzii creste, investitiile private se diminueaza, nsa rezultatul net ramne pozitiv, deoarece cheltuielile publice suplimentare reprezinta venituri suplimentare pentru agentii economici care beneficiaza de alocatiile bugetare respective, ceea ce face ca nivelul veniturilor distribuite n economie sa creasca. Dincolo de deosebirile de apreciere cantitativa, care tin de viziunile diferite cu privire la functionarea economiei de piata (autorii clasici au n vedere o situatie de echilibru pe termen lung, n care mna de lucru este deplin ocupata, iar venitul national este la nivelul sau maxim si care, deci, nu mai poate fi depasit; autorii keynesieni au n vedere o situatie de echilibru pe termen scurt, n care poate exista somaj, iar venitul national poate varia n functie de gradul de ocupare a factorilor de productie), important este faptul ca majoritatea autorilor recunosc efectul paralizant al cresterii cheltuielilor publice. Fenomenul se manifesta, de altfel, si n Romnia, unde cresterea deficitelor bugetare si finantarea acestora prin mprumuturi publice constituie n mod incontestabil factori determinanti importanti ai cresterii ratei reale a dobnzii observate n ultimul timp. n ceea ce priveste efectele politicii monetare, pozitiile sunt mult mai transante. Potrivit autorilor clasici, variatiile masei monetare se traduc, pe termen lung, doar printr-o variatie proportionala a nivelului general al preturilor. Ca urmare, rata reala a dobnzii si volumul activitatii economice nu sunt afectate. Rata nominala a dobnzii si relatia lui Fisher Primul economist care a descoperit relatia existenta ntre rata reala si rata nominala a dobnzii a fost I. Fisher (1867 - 1947). Sa presupunem ca re este rata reala a dobnzii corespunzatoare echilibrului ntre cerere si oferta de capitaluri. De regula, creditorii si debitorii nu cunosc rata inflatiei aferente perioadei n curs, ci pot doar sa o anticipeze. Sa admitem ca toti agentii economici au aceeasi anticipatie si sa notam cu a rata anticipata a inflatiei. Creditorii vor reclama, desigur, o rata nominala a dobnzii, i, care sa permita acoperirea pierderilor provocate de inflatie si obtinerea unei rate reale a dobnzii re. aceasta idee se poate exprima astfel: (1 + i) = (1+ a)(1+re) Pe de alta parte, debitorii vor fi dispusi si ei sa plateasca o rata nominala i, care, dupa scaderea efectului inflatiei, corespunde unei rate reale a dobnzii de echilibru, re. Cu alte cuvinte, relatia este valabila si din punct de vedere al debitorilor. Prin dezvoltare si aproximare, relatia de mai sus devine: i = re + a (relatia lui Fisher)

de unde rezulta ca rata nominala a dobnzii este egala cu rata reala a dobnzii plus rata anticipata a inflatiei. Factorii externi ai ratei dobnzii n economiile deschise, variatia ratei nominale a dobnzii determina miscari de capitaluri dintr-o tara n alta si, prin nsusi acest fapt, miscari ale cursurilor valutare. Reciproc, modificarea cursurilor valutare constituie, ntr-o economie deschisa, un factor explicativ esential al nivelului ratei dobnzii. Influenta factorilor externi asupra ratei dobnzii n tarile dezvoltate prezinta anumite particularitati, deoarece economiile dezvoltate sunt la ora actuala economii larg deschise spre exterior, n care miscarile de capitaluri sunt libere. Aceste miscari influenteaza cursurile valutare, ceea ce autoritatile monetare doresc, n general, sa evite din ratiuni interne (riscul inflatiei importate, impactul asupra soldului balantei comerciale) sau din ratiuni de asigurare a stabilitatii cursurilor valutare. Pluralitatea ratelor dobnzii n economie exista o multitudine de rate ale dobnzii, nu una singura. Dintre cele mai semnificative rate ale dobnzii, reamintim: rata pietei monetare, rata de baza a dobnzii bancare, multimea de rate ale dobnzii active si pasive practicate de banci si de celelalte institutii financiare, rata dobnzii de pe piata obligatiunilor (private si de stat) etc. Factorii determinanti ai diferentierii ratelor dobnzii Principalii factori determinanti ai diferentierii ratelor dobnzii sunt: maturitatea (scadenta) creditului sau titlului n cauza, fiscalitatea, riscul insolvabilitatii debitorului, gradul de negociabilitate al creantei, posibilitatea sau imposibilitatea rambursarii anticipate, etc. 1. Principiul egalizarii randamentelor

Randamentul unui activ financiar cuprinde doua elemente: un element pecuniar si un element nepecuniar, reprezentat de prima de asigurare mpotriva riscului pe care l incumba activul respectiv. De exemplu, un depozit la o casa de economii genereaza nu numai o anumita dobnda, ci si alte avantaje, n masura n care se poate transforma usor n mijloace de plata si / sau nu comporta nici un risc de nerestituire sau de variatie a valorii sale nominale. Agentii economici si compun portofoliul de active financiare astfel nct randamentul global, pecuniar sau nepecuniar, al unui anumit activ sa fie egal cu randamentul global al tuturor celorlalte active. Cu alte cuvinte, daca un activ A are un randament pecuniar mai mare ca activul B, este necesar ca randamentul nepecuniar al activului A sa fie mai mic dect cel al activului B; diferenta de dobnda n favoarea lui A permite, asadar, compensarea dezavantajelor sale din punct de vedere al riscului. Acest principiu foarte general permite ntelegerea impactului pe care l au caracteristicile diverselor active asupra ratelor dobnzii specifice activelor respective. 2. Rata dobnzii si fiscalitatea Rata randamentului pecuniar, de care tine seama un agent economic oarecare, este rata randamentului calculat dupa plata impozitului. Diferentele dintre randamentele nete (calculate dupa plata impozitelor) si diferentelor dintre randamentele brute (calculate nainte de plata impozitelor) ale diverselor active nu sunt egale. De exemplu, n cazul obligatiunilor si

depozitelor la termen, ratele dobnzilor brute difera cu 2 % -3 %, n timp ce ratele dobnzilor nete (ramase dupa plata impozitului pe venitul reprezentat de dobnzi) sunt, de obicei, egale. n privinta impactului fiscalitatii, un rol esential au urmatoarele doua elemente: Masura n care randamentul unui titlu provine din dobnda sau din modificarea cursului titlului respectiv, avnd n vedere ca modul de impunere a acestor doua surse de venituri este diferit; Statutul fiscal al agentului economic care plaseaza sau mprumuta fonduri, avnd n vedere ca persoanele fizice, firmele productive, bancile, societatile de asigurare, asociatiile, societatile de investitii etc., sunt supuse unor reguli de impozitare diferite. 3. Rata dobnzii si riscul insolvabilitatii debitorului Activele financiare sunt, n majoritatea cazurilor, active riscante, deoarece emitentii lor se pot dovedi incapabili sa achite dobnda sau sa ramburseze fondurile pe care le-au obtinut prin emiterea activului respectiv. n consecinta, n masura n care siguranta fondurilor ncorporate ntr-un anumit activ este mai mica, randamentul sau pecuniar trebuie sa fie, n compensatie, mai mare. Un factor esential al diversificarii ratelor dobnzii este, asadar, faptul ca fiecare rata ncorporeaza o anumita prima de insolvabilitate a debitorului ca atare, ct si riscofobia (aversiunea fata de risc) a investitorului. Primele de risc evolueaza, de regula, n functie de ciclul economic. Astfel, n perioadele de puternica crestere economica, riscofobia investitorilor se diminueaza, ceea ce face ca ecartul ntre ratele dobnzilor aferente titlurilor de buna calitate si ratele aferente titlurilor de calitate mediocra sa se reduca. n perioadele de recesiune sau de crestere economica lenta, primele de risc se majoreaza. Mai general, primele de risc depind de situatiile financiare comparative ale principalilor agenti economici. 4. Alti factori care determina diversificarea ratelor dobnzilor Este imposibil de enumerat toti factorii susceptibili sa influenteze randamentul pecuniar al titlurilor. Dintre acestia: negociabilitatea titlurilor si clauza de rambursare anticipata. Un titlu mai greu negociabil va avea o rata a dobnzii mai mare. De exemplu, ratele dobnzii aferente creditelor pe termen scurt acordate de bancile comerciale difera n functie de posibilitatea sau imposibilitatea rescontarii la banca centrala a titlurilor care concretizeaza creditele respective; n cazul n care titlurile nu sunt primite la rescontul bancii centrale si, deci, au un grad de negociabilitate redus, rata dobnzii este, de regula, mai mare. De asemenea, creditele cu clauza rambursarii anticipate, care, n cazul scaderii ratei dobnzii, incumba un risc pentru creditor, au o dobnda mai mare dect creditele normale. n termeni generali se poate, asadar, spune ca principiul egalizarii randamentelor globale permite ntelegerea faptului ca orice dezavantaj de natura nepecuniara trebuie compensat printr-un avantaj n ceea ce priveste rata dobnzii.