Sunteți pe pagina 1din 5

Articole Titlu : Apel catre cei interesati in studierea implinirii profetiilor Sursa : www.intercer.

org Autor : Ervin Farkas Apel catre cei interesati in studierea implinirii profetiilor In urma tragicelor evenimente din 11 septembrie 2001 din ce in ce mai mult crestini isi pun intrebarea fireasca: ce rol va juca islamul in implinirea profetiilor referitoare la evenimentele finale ale istoriei Pamantului? Este Allah, fiinta suprema a religiei musulmane unul si acelasi cu Dumnezeul crestinilor si Yahweh al evreilor? Ce legaturi exista intre cele doua religii in general? Oare suntem corecti noi, adventistii de ziua a saptea in interpretarea noastra conform careia Antichrist este Papa de la Roma sau trebuie sa ne reconsideram pozitia, ori mai trebuie sa adaugam ceva? Binecunoscutul teolog adventist Samuele Bacchiochi isi pune tocmai aceste intrebari in ultimul sau mesaj din seria "Endtime issues" [problemele sfarsitului]. Din comparatia facuta rezulta cu claritate ca nu poate fi nici o asemanare intre Allah si Dumnezeu, in schimb exista o asemanare tulburatoare intre catolicism si islam atat in crez cat si in practica [autocratie, mantuire prin fapte, imortalitatea sufletului, existenta purgatoriului si a iadului, necesitatea unui mijlocitor uman, etc]! Argumente greu, daca nu chiar imposibil de combatut sunt aduse in sustinerea acestei interpretari. Atat official cat si neoficial se incearca o apropiere intre cele doua religii, mai ales dupa istorica vizita a papei si oficierea unei slujbe in moscheea islamica Umayyad din Damascus, Siria, in colaborare cu seicul Ahmed Kataro, capul islamului in mai 2001. Chiar si dupa oribilul atac terrorist islamic din septembrie 2001 asupra Statelor Unite, Ioan Paul al II-lea si-a reafirmat intentia! de a intinde mana in continuare spre islam, invitandu-i sa ajute in punerea bazelor a ceeace el a numit o civilizatie a pacii [cuvantare rostita doar 12 zile mai tarziu, cu ocazia vizitei in Kazakhstan]. Dupa studierea asemanarilor si diferentelor, scrisoarea trece la examinarea rolului pe care catolicismul si islamul l-ar putea avea in profetii. Conexiunea profetica dintre cele doua religii nu este nici pe departe o idee noua, crestinii au enuntat-o deja de pe vremea reformatorilor, atat Luther cat si Calvin avand o pozitie bine definita. Cei doi reformatori au trait in vremea cand Imperiul Otoman, cel mai zelos exportator al islamului a distrus Imperiul Roman si controla aproate toata Europa de Est, ajungand pana in Viena, deci interesul pentru studierea rolului islamului in profetie era cel putin la fel de bine motivata ca si in zilele noastre, dupa evenimentele din 11 septembrie 2001. Luther a considerat ca cele doua picioare ale statuii din Daniel capitolul 2 reprezinta Imperiul Roman de vest cu capitala la Roma si Imperiul Roman de est, cu capitala la Constantinopole, acesta din urma fiind inghitit mai tarziu de turci si implicit de islam, Papa si Mohamed fiind considerate uneltele lui Dumnezeu prin 1

care a pedepsit Europa pentru abandonarea invataturilor biblice. In interpretarea capitolului 24 din Matei, Luther numeste pe Papa si pe Mohamed ca fiind cele doua picioare ale lui Antichrist [Papa = inamic intern, islamul = inamic extern], in timp ce considera Apocalipsa ca fiind descrierea glorioaselor evenimente prin care Dumnezeu conduce biserica la victorie asupra catolicismului si islamului, incheindu-si studiul cartii subliniind ca nimic si nimeni nu poate invinge biserica adevarata, ea fiind victorioasa in cele din urma! Pozitia lui Luther poate fi rezumata prin propriile lui cuvinte: Sunt pe deplin convins ca Antichrist este Papalitatea. Daca insa! cineva vrea sa adauge pe turci, atunci Papa este spiritul lui Antichrist, in timp ce turcii sunt corpul lui Antichrist. Cei doi se ajuta reciproc in lucrarea lor ucigasa. Acesta din urma ucide trupul cu sabia, in timp ce primul ucide spiritul prin doctrina. Pozitia lui Calvin este foarte apropiata de cea a lui Luther. Ca si reformatorul german, cel elvetian a fost profund influentat de invazia Romaniei, Ungariei si chiar a unor parti ale Frantei de catre turci. El este cel care recunoaste cu claritate asemanarea care sta la baza celor doua religii: faptul ca ambele considera Sfanta Scriptura ca fiind insuficienta, in nevoie de a fi completata prin eforturi omenesti, si ca aceste completari omenesti sunt considerate ca fiind mai presus de Biblie [musulmanii acceptand mare parte din Vechiul Testament, dar considerandu-l ca fiind alterat de catre evrei, si chiar parti din Noul Testament]. Sa ne punem acum intrebarea: au avut dreptate reformatorii? Raspunsul corect poate fi gasit cel mai simplu studiind caracteristicile profetice ale lui Antichrist asa cum sunt ele descrise in Biblie, si apoi examinand Papalitatea si islamul sa vedem daca ele au aceste caracteristici. Termenul Antichrist apare pentru prima data in scierile lui Ioan [aproximativ in anii 90-100] Pavel folosea inca termeni care descriau actiunile lui/lor, fara a-i da un nume [omul faradelegii, fiul pierzarii, Christosi mincinosi, termeni folositi atat la singular cat si la plural, la fel cum si Antichrist se refera uneori la o persoana, alteori la mai multe]. Oricare ar fi termenul folosit, el se refera la cineva sau ceva opus sau in locul lui Hristos. Definitia despre Antichris data de apostolul Ioan se aplica perfect islamului, intrucat Koranul sustine clar ca Isus Christos [Isa] a fost un simplu om, nascuta din Miriam, sora lui Moise si Aron. Ea a nascut pe Isa in desert, sub un palmier. Isa insa nu a murit nicidecum cricificat, ci a fost luat la cer de Allah. Este clar ca Mohamed a fost influentat de gnosticii exilati in Arabia deci tocmai invataturile condamnate de Ioan ca fiind spiritul lui Antichrist au fost acelea din care s-a inspirat Mohamed in definirea invataturilor despre Isus. Pe de alta parte, cunoastem foarte bine invatatura acceptata de cateva biserici protestante, potrivit careia Papa este Antichrist, deoarece pretinde ca a preluat locul lui Christos. Daniel 7 este un alt capitol de referinta in definirea lui Antichrist. Cornul cel mic, ridicandu-se din mijlocul celor patru fiare este in mod traditional atribuit lui Antichrist, si pe buna dreptate. Cornul este numit mic, sugerand ca la inceput are o putere mica, dar apoi creste si devine uriasa putere care subjuga pe sfintii lui Dumnezeu. Din nou, aceasta caracteristica se regaseste atat la islam, cat si la catolicism. La inceput, cardinalul din Roma a fost unul dintre cardinali, ca mai apoi sa fie ridicat la rang de conducator. Odata cu alegerea Papei Grigore I, in 590 a inceput evul mediu, cei 1260 de ani intunecati, biserica catolica exercitand

o enorma presiune asupra vietii religioase si politice. In mod asemanator, si islamul a avut un inceput modest. Cand Mohamed a inceput sa predice in Mecca in anul 610, a intampinat o opozitie atat de serioasa, incat a fost nevoit sa se refugieze in Medina in 622 dar treptat si-a consolidat puterea si in mod sistematic a supus! toate triburile de pe teritoriul Arabiei Saudite de azi. In numai o suta de ani musulmanii au reusit sa ocupe si sa subjuge intregul Orient Apropiat, nordul Africii, Spania si chiar parte din Franta, expansiunea continuand inca 1000 de ani. O putere mica la inceput, uriasa mai apoi atat Papalitatea cat si islamul se incadreaza perfect. Tot legat de cornul cel mic, Daniel scrie ca va fi diferit fatza de cele de mai dinainte. Diferenta este ca aceasta putere nu mai este atat militara si politica, cit in special religioasa din nou, asemanarea este evidenta, ambele puteri exercitand control nu numai asupra trupului ci si asupra spiritului oamenilor, chiar si azi, vezi tarile islamice fundamentaliste cum ar fi Iranul, sau cum a fost Afganistanul. Va dobora trei imparati [textul original sugereaza smulgerea din radacini a celor trei imparati] se potriveste mai mult islamului decat Papalitatii. Interpretarea traditionala adventista spune ca acesti trei imparati sunt de fapt trei popoare, herulii, vandalii si ostrogotii. Problema este ca cele trei triburi germanice nu au fost de fapt niciodata eradicate, Papalitatea nu a putut niciodata ocupa teritoriul lor, ei revenind si reocupand aceste teritorii ba mai mult, imperiul Roman de fapt nu a eliminat trei imparatii pentru a-si construi propria imparatie in locul acestora. Triburile germanice au ramas atat de puternice, incat imparatul Otto al III-lea a ocupat Roma in 996 si a schimbat pe Papa cu propriul lui var Bruno rebotezat Grigore al V-lea. In contrast, aplicarea smulgerii din radacini a celor trei imparati se aplica bine islamului, intrucat si succesorii lui Mohamed [califii], care erau considerati in acelasi timp si imparati si preoti, in numai 10 ani dupa moartea lui, au ocupat fara probleme Egiptul, Siria si Palestina, cele trei centre majore ale crestinismului primitiv, si in acelasi timp parti importante ale Imperiului Roman. Aroganta si vorbele de hula [Daniel 7, 20 si 25] se potrivesc ambelor puteri. Cred ca nu mai e cazul sa exemplificam aroganta si vorbele de hula ale diferitilor Papi, le cunoastem prea bine, ca si pretentia unor Papi de a fi chiar mai presus de Dumnezeu [Conciliul Lateran din 1512 l-a numit pe Papa Iuliu al II-lea nu numai Pastor, Medic, Guvernator, dar si un alt Dumnezeu pe Pamant]. Aroganta islamului este poate si mai evidenta in etichetarea invataturii crestine despre cele trei Persoane ale Dumnezeirii si a numirii lui Isus Fiu al lui Dumnezeu ca fiind o blasfemie. Mohamed insusi este exemplul perfect al arogantei, considerandu-se cel mai mare profet trimis de Dumnezeu, intrecandu-L pe Isus. Koranul este plin de aroganta si vorbe de hula la adresa paganilor [cei de alta credinta], dand ordine clare pentru uciderea lor oriunde ii gasiti, prindeti-i, puneti-le capcane, panditi-i si ucideti-i cu orice metoda posibila [strategie de razboi]. Aceasta este baza doctrinara! a jihadului, a razboiului sfant in numele caruia au fost distruse si cladiriel World Trade Center din New York, si au fost ucise peste 4.000 de persoane. Am mai putea aminti asemanari in ceeace priveste persecutarea credinciosilor

[islamul a persecutat crestinii mult mai crunt decat Papalitatea, ucigand sau convertind mai toate popoarele crestine in secolele VII-VIII], dar o asemanare si mai izbitoare gasim in schimbarea vremilor si a legii. La fel ca si Biserica Catolica, care a schimbat ziua de odihna pentru a evidentia separarea de evrei si invataturile lor, Mohamed a schimbat ziua de odihna tot pentru a se separa de evrei! El a ales insa vinerea ca zi de odihna, ziua in care Dumnezeu a creat pe om, nedorind, probabil sa se asocieze cu idolatrii care venerau de fapt Soarele [si nu pe Dumnezeu] in ziua de duminica. Ajungem in cele din urma la cea mai spinoasa parte a profetiei referitoare la evenimentele finale: cele 1260 zile/ani, sau 42 de luni, 3,5 ani. Interpretarea celor 1260 de ani a fost de la inceputul Bisericii Adventiste un fel de piatra de incercare a invataturilor noastre. Perioada de 1260 a inceput in 538, cand Belisarius, generalul Papei Iustinian a invins pe ostrogoti, permitand Papei sa-si recapete partial puterea si s-a terminat in 1798 cand generalul lui Napoleon, Berthier, a intrat in Roma in fruntea armatei franceze si l-a luat pe Papa prizonier. Aceasta interpretare a nemultumit insa pe adventistii mai profund ganditori si cunoscatori ai istoriei pentru ca lasa fara explicatie doua probleme majore. Prima problema este semnificatia anului 538. Am vazut mai adineaori ca victoria lui Iustinian asupra ostrogilor a fost de scurta durata, pentru ca sub conducerea noului lider, Totila, ostrogotii au reocupat mare parte din teritoriile pierdute, cu alte cuvinte, acest! eveniment nu a garantat Papei putere nelimitata, in secolele urmatoare avand de confruntat numeroase atacuri efectuate cu mai mult sau mai putin succes de catre diversi imparati. A doua problema a interpretarii traditionale este ca nu gasim o explicatie multumitoare in ceeace priveste semnificatia de baza a acestei perioade profetice, adica un timp in care pe de o parte oamenii lui Dumnezeu sunt persecutati, pe de alta parte ei sunt protejati. Este clar ca persecutia nu a inceput in 538 si nu s-a terminat in 1798! Realitatea este ca biserica lui Dumnezeu a fost persecutata cam tot timpul, unele din cele mai sangeroase persecutii din partea imparatilor romani intamplandu-se in primele patru secole. De ce foloseste totusi atat Daniel cat si Ioan perioada de trei ani si jumatate ca fiind timpul cat Antichristul va persecuta pe poporul lui Dumnezeu? Cel mai probabil pentru ca 3,5 este jumatatea lui 7, care este numarul lui Dumnezeu, numarul perfectiunii. Jumatate din 7 inseamna incomplet, limitat, cu alte cuvinte puterea lui Antichrist este limitata, deci nu vor putea distruge pe poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu va avea ultimul cuvant de spus, si va triumfa asupra celui rau acesta este esenta mesajului atat din Daniel cat si din Apocalipsa. Articolul fratelui Bacchiochi se incheie concluzionand ca atat Papalitatea cat si islamul au caracteristicile lui Antichrist din Daniel 7 si Apocalipsa 13. Ar mai fi de studiat si rolul pe care islamul l-ar putea juca in profetiile din Apocalipsa 3, 13 si 16. Se pare ca ipoteza enuntata de cei doi mari reformatori, Luther si Calvin, potrivit careia Biserica Catolica si Islamul ar fi cele doua picioare sau cele doua coarne ale lui Antichrist, merita a fi studiate cu seriozitate. Am vazut ca ambele puteri au aparut din ramasitele Imperiului Roman, ambele au propovaduit invataturi false, ambele au persecutat pe poporul lui Dumnezeu, ambele au schimbat sabatul cel sfant cu o alta zi, si ambele au de implinit profetii timp de

trei ani si jumatete. Pionierii adventismului nu au luat in considerare islamul ca fiind Antichrist, ceeace intr-un fel nu este de mirare, intrucat la data aceea islamul [Imperiul Otoman] era in decadere. Sa le multumim pentru lumina care ne-au pus-o la dispozitie in studierea profetiilor si sa avem curajul de a continua, extinde interpretarile lor. Am inceput studiul acesta reflectand asupra parteneriatului pe care Papa este hotarat sa-l construiasca cu musulmanii. In lumina rolului profetic pe care aceste doua puteri l-au jucat in trecut in promovarea inchinarii false si a persecutarii poporului lui Dumnezeu, avem certitudinea ca acest nou parteneriat va aveea de jucat un rol important in ultima faza a istoriei pamantene, care se va incheia cu revenirea glorioasa a lui Christos si infrangerea definitiva a celui care sta de fapt in spatele lui Antichrist. Criticile primite in replica la acest articol/scrisoare sunt impartite. Bacchiochi a subliniat in repetate randuri in cursul articolului ca cele expuse reprezinte doar IPOTEZE, si in nici un caz un nou adevar dogmatic. Marea majoritate a cititorilor [peste 95%] apreciaza noile idei [atentie, le numesc idei, sau interpretari si nu adevaruri, nedorind sa fiu eu insumi judecatorul care decide!] ca fiind binevenite, intrucat invataturile bisericii trebuie revizuite din cand in cand in lumina noilor descoperiri, bineinteles fara a altera cu nimic adevarurile fundamentale. Cativa in schimb le resping, punandu-si chiar intrebarea daca fratele Bacchiochi mai poate fi considerat a fi teolog adventist sau a devenit un eretic. Imi pare nespus de rau ca timpul nu-mi permite traducerea scrisorii foarte lungi [29 pagini], fiind astfel obligat sa omit foarte multe detalii. Dar as invita pe aceasta cale pe cei doritori in a ajuta sa-si semnaleze intentia, am putea imparti textul intre mai multi traducatori. Invit totodata pe cei interesati in studierea implinirii profetiilor referitoare la evenimentele finale ale istoriei umanitatii sa-si exprime parerea in legatura cu cele expuse mai sus. Sper sa putem trezi si interesul a macar cativa pastori, poate chiar teologi [profesori] care sa ne poata conduce in aceste discutii. Istoria pamantului se apropie de sfarsit cu pasi repezi, multe profetii implininduse chiar sub ochii nostrii. Suntem oare pregatiti sa le vedem, sa le recunoastem, si a le interpretam correct? [Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie care mi-au scapat. Am incercat sa corectez cat am putut, dar programul Office 2002 pe care l-am instalat recent se vrea mai destept decat mine, corecteaza automat anumite cuvinte, le rescrie asa cum ar veni ele in engleza. Nu am reusit sa deconectez aceasta functie daca a gasit cineva metoda, il rog sa ma anunte]. Ervin Farkas [Atlanta] ervin@intercer.org