Multiculturalism: E Pluribus Plures

New York University

Particularism Alas, these painstaking efforts to expand the understanding of American culture into a richer and more varied tapestry have taken a new turn, and not for the better. Almost any idea, carried to its extreme, can be made pernicious, and this is what is happening now to multiculturalism. Today, pluralistic multiculturalism must contend with a new, particularistic multiculturalism. The pluralists seek a richer common culture; the particularists insist that no common culture is possible or desirable. The new particularism is entering the curriculum in a number of school systems across the country. Advocates of particularism propose an ethnocentric curriculum to raise the self-esteem and academic achievement of children from racial and ethnic minority backgrounds. Without any evidence, they claim that children from minority backgrounds will do well in school only if they are immersed in a positive, prideful version of their ancestral culture. If children are of, for example, Fredonian ancestry, they must hear that Fredonians were important in mathematics, science, history, and literature. If they learn about great Fredonians and if their studies use Fredonian examples and Fredonian concepts, they will do well in school. If they do not, they will have low self-esteem and will do badly. The particularistic version of multiculturalism is unabashedly filiopietistic and deterministic. It teaches children that their identity is determined by their "cultural genes" that something in their blood or their racial memory or their cultural DNA defines who they are and what they may achieve; that the culture in which they live is not their own culture, even though they were born here; that American culture is "Eurocentric," and therefore hostile to anyone whose ancestors are not European. Perhaps the most invidious implication of particularism is that racial and ethnic minorities are not and should not try to be part of American culture; it implies that American culture belongs only to those who are white and European; it implies that those who are neither white nor European are alienated from American culture by virtue of their race or ethnicity; it implies that the only culture they do belong to or can ever belong to is the culture of their ancestors, even if their families have lived in this country for generations. The pluralist approach to multiculturalism promotes a broader interpretation of the common American culture and seeks due recognition for the ways that the nation's many racial, ethnic, and cultural groups have transformed the national culture. The pluralists say, in effect, "American culture belongs to us, all of us; the United States is us, and we remake it in every generation." But particularists have no interest in extending or revising American culture; indeed, they deny that a common culture exists. Particularists reject any accommodation among groups, any interactions that blur the distinct lines between them. The brand of history that they espouse is one in which everyone is a descendant of victims or oppressors. By taking this approach, they fan and re-create ancient hatreds in each new generation. Particularism has its intellectual roots in the ideology of ethnic separatism and in the black nationalist movement. In the particularist analysis, the nation has five cultures: African American, Asian American, European American, Latino/Hispanic, and American Indian. The huge cultural, historical, religious, and linguistic differences within these categories are ignored, as is the considerable intermarriage among these groups, as are the linkages (like gender, class, sexual orientation, and religion) that cut across these five groups. No serious scholar would claim that all Europeans and white Americans are part of the same culture, or that all Asians are part of the same culture, or that all people of Latin American descent are of the same culture, or that all people of African descent are of the same culture. Any categorization this broad is essentially meaningless and useless. Particularism is a bad idea whose time has come. It is also a fashion spreading like wildfire through the education system, actively promoted by organizations and individuals with a political and professional interest in strengthening ethnic power bases in the university, in the education profession, and in society itself. One can scarcely pick up an educational journal without learning about a school district that is converting to an ethnocentric curriculum in an attempt to give "self-esteem" to children from racial minorities. A state-funded project in a Sacramento high school is teaching young black males to think like Africans and to develop the "African Mind Model Technique," in order to free themselves of the racism of American culture. A popular black rap singer, KRS-One, complained in an op-ed article in the New York Times that the schools should be teaching blacks about their cultural heritage, instead of trying to make everyone

Americans. "It's like trying to teach a dog to be a cat," he wrote. KRS-One railed about having to learn about Thomas Jefferson and the Civil War, which had nothing to do (he said) with black history.

Multiculturalism
Multiculturalismul este discursul modernitatii tirzii, care prezinta, interpreteaza si reevalueaza experienta sociala a diversitatii si a diferentelor. In constructia identitatii sociale, multiculturalismul se opune strategiilor omogenizante ale modernitatii, considerindu-le pe acestea ca suficiente si opresive, punand accentul pe diferente si diversitate. Ideologia multiculturalismului isi propune ajutarea comunitatilor in sustinerea culturilor lor diferite. Acest lucru insa nu inseamna ca multiculturalismul se opune schimbarii. Multiculturalismul liberal recunoaste ca schimbarea in lumea contemporana este inevitabila, deci scopul acestei politici nu este conservarea culturilor in starea lor primara. Multiculturalismul liberal izvoraste din dorinta de reusita a membrilor societatii. Iar aceasta reusita depinde de respectul si inflorirea grupurilor culturale ale indivizilor. Multiculturalismul pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural sau refuzul acestuia.In functie de interpretarile de baza a multiculturalismului, se poate vorbi despre multiculturalism descriptiv, normativ si critic. (M. Feischmidt). Multiculturalism descriptiv: priveste multiculturalismul ca fapt, atitudine - acest tip de multiculturalism este considerat de Radtke drept cinic-culinar sau consumator (Schoning - Kalender). In acest sens multicultura se refera la diversitatea culturala a bunurilor din societatea de consum, in primul rand in industria culturii (arta, muzica, film), in domeniul comunicatiei si al serviciilor. Aceasta forma spectaculoasa, dar superficiala a diversitatii culturale este un rezultat al globalizarii, al productiei si consumului transnational. In acest caz toleranta culturala este doar o iluzie. Cel mai des, multiculturalismul este abordat intrun sens normativ: critica regulile anterioare privind diferentele sociale si culturale si pretinde noi norme in aceasta privinta. Conceptul de baza a multiculturalismului normativ este diferenta, care foarte des - spun criticii multiculturalismului - presupune grupuri inchise, sever delimitate. Radtke si Habermas accentueaza asupra faptului ca multiculturalismul ridicat la nivel politic intareste chiar acel lucru pe care vrea sa-l depaseasca, si anume categorii de identitate rigide, segregatia minoritatilor. Oponentii multiculturalismului sustin ca acesta duce la ghetoizarea minoritatilor si impiedica integrarea acestora in societatea majoritara. Conform lui J. Raz, politica multiculturalismului accepta drepturile privind nondiferentierea, dar in actiunea politica considera ca importante doua judecati de valoare: a) libertatea personala si reusita depinde de apartenenta completa si neingradita la un grup cultural respectat; b) crede in pluralitatea valorilor, in special in valabilitatea acelor valori diferite care se materializeaza in practica diferitelor societati. Multiculturalismul pretinde recunoasterea egalitatii de catre comunitatea politica a tuturor comunitatilor culturale valabile. Statul - daca este multicultural - este format din diferite comunitati, si nu este proprietatea niciuneia. Multiculturalismul critic, pornind de la faptul diversitatii culturale, reevalueaza conceptele si discursurile folosite de culturile majoritare si minoritare, cu scopul crearii unei culturi comune mai democratice si mai deschise (T. Turner). Multiculturalismul

critic contesta regulile existente si accentueaza, in primul rand, importanta reprezentarilor si a institutiilor producatoare de intelesuri. Categoria centrala a multiculturalismului critic este transformarea discursurilor normative anterioare; ei vorbesc despre identitati granita (border identity), unde exista un dialog intre intelesuri si influente culturale diferite.

Sandu Frunza
Associated Professor, Ph.D., Head of Systematic Philosophy Department Faculty of History and Philosophy Babes-Bolyai University, Cluj, Romania Author of the books: Fundamentalismul religios si noul conflict al ideologiilor (2003) Experiena religioasa n gndirea lui Dumitru Staniloae (2001) Iubirea si transcendenta (1999) O antropologie mistica (1996) E-mail: sfrunza@yahoo.com

Key Words: diversity, autonomy, interculturalism, cultural canon, educational policies, pluralism, identity, minority, cultural communities

Pluralism si multiculturalism Pluralism and multiculturalism

previous

home

next

Abstract: The author focuses on several dimensions of multiculturalism as an ideology of pluralism and diversity. To this end, he uses a series of correlative terms, such as: diversity, autonomy, cultural canon, interculturalism. The affirmation of the cultural identity is shown to be a resource for participating to the public life, to the negotiation of the interests and for participating to the political process of decisionmaking. The author believes that the access to the public sphere presupposes the previous elaboration of special policies meant to guarantee the preservation of the alternative identities. Consequently, the educational policies are proved to be very important. An illustrative example is the multicultural model of Babes-Bolyai University from Cluj, Romania.

Multiculturalism si diversitate Ca ideologie a diversitatii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitatile de grup. n felul acesta, orizontul ideologic al cultivarii diversitatii vine sa

promoveze pluralitatea ca schimbare de paradigma a raportului minoritate/majoritate, ca limita imaginata a repetatelor constructii identitare. C. W. Watson circumscrie multiculturalismul implicatiilor politice si filosofice presupuse de coexistenta modalitatilor variate de situare a omului n lume si de modul n care diferite entitati culturale lupta pentru recunoastere, att n cadrul statului national ct si n sistemul global. [1] Multiculturalismul pare sa raspunda necesitatilor unei lumi n schimbare n care exprimarea diverselor identitati capata forma
JSRI No.9 Winter 2004 p.136

unor raspunsuri n fata provocarilor aduse att de catre statului national, ct si de sfera transnationala si globala. [2] Astfel, procesul globalizarii ne pune n fata unei continue resituari a raporturilor majoritate/minoritate, n spatii culturale concrete si la nivel global, si ne ndeamna la o continua ntelegere, acceptare si afirmare a diversitatii. Discutnd multiculturalismul ca ideologie a diversitatii, Bhikhu Parekh vorbeste de trei forme ale diversitatii culturale [3] : 1) Diversitatea subculturala ce are n vedere faptul ca membrii societatii participa la o cultura comuna, dar n acelasi timp mpartasesc o serie de credinte si practici particulare. n acest caz, identitatile culturale nu intra n conflict cu cultura dominanta. Jocul tolerantei garantat de statul de drept este cel care asigura suficienta libertate grupurilor subculturale n conservarea identitatii proprii n forma unei constiinte secundare complementare identitatii dominante. 2) Diversitatea comunitara ce presupune existenta unor comunitati relativ organizate si constiente de sine ce promoveaza o serie de credinte si practici diferite. Diferentele marcheaza mai degraba o apartenenta dect o revendicare de participare la mpartirea puterii. 3) Diversitatea perspectivala care presupune ca o parte din membrii unei societatii critica valorile si principiile culturii dominante si ncearca sa o reconstruiasca potrivit altor valori. Aceste valori trebuie sa tina cont de prezenta n viata publica a minoritatilor si de necesitatea lor de a se afirma ca entitati distincte n sfera puterii politice. n acelasi timp, se are n vedere crearea unui cadru n care culturile minoritare participa la o reconstructie continua a principiilor modelatoare ale sferei valorilor. Multiculturalismul apare ca un discurs tipic pentru o modernitate trzie care si asuma experienta sociala a diversitatii si diferentei. [4] Gndirea postmoderna a pus n

evidenta relatiile de putere care se afla n spatele revendicarilor privind identitatea culturala. n numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, n aparenta, la o mpingere n plan secund a drepturilor individului, n favoarea impunerii n sfera publica a drepturilor de grup. Este vorba nsa de o noua percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care da identitatea de grup, ci apartenenta la grup creeaza cadrul general de regasire a identitatii personale. n acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identitatii si a culturii. Procesul este nsotit de o recunoastere a pluralismului valorilor, a diferentelor si acceptarea punctuala si temporara a unor discriminari pozitive menite sa corecteze inegalitatile si sa asigure promovarea unor politici speciale pentru identitatile alternative. [5] Multiculturalism si autonomie Obtinerea autonomiei este un principiu invocat de minoritati drept element constitutiv al conservarii identitatii de grup. Autonomia culturala presupune un efort de conservare a traditiilor unei comunitati. Pe baza acestora se ncearca sa se creeze un ritm al vietii comunitare care sa functioneze dupa regulile traditiei, potrivit sistemului de valori rezultat din
JSRI No.9 Winter 2004 p.137

dezvoltarea istorica a comunitatii si din experienta ntlnirii traditiei cu celelalte traditii si cu efortul general de modernizare a societatii. Autonomia culturala este acceptata si ncurajata de multiculturalism doar ca un factor de conservare a identitatii, ca o modalitate de crestere a puterii unei comunitati care se afla ntr-un raport de discriminare si de dezavantaj accentuat de imposibilitatea de a accede la putere. Este vorba ndeosebi de puterea politica n masura sa promoveze politici culturale n care bunurile comunitare sa se regaseasca drept bunuri culturale ale minoritatii ntr-un spatiu cultural comun al unei societati n care principiul recunoasterii demnitatii celuilalt functioneaza ca o regula a simtului comun. Autonomia culturala nu trebuie confundata cu autonomia administrativa pe criterii etnice. Ea presupune mai degraba consolidarea unor minoritati sub forma unor comunitati imaginate [6] care se regasesc sub o identitate comuna, construita pe baza unor elemente ale unei traditii comune si pe baza politicilor culturale pe care le promoveaza guvernarea moderna. Principiul autoguvernarii pe care l revendica promotorii autonomiei culturale are n vedere, de fapt, afirmarea principiului subsidiaritatii. Comunitatea poate sa

decida n problemele proprii pna la limita la care regulile statului de drept si interesul general nu snt ncalcate. Daca n ce priveste regulile statului de drept putem sa recurgem la un cadru legislativ care reglementeaza raporturile ntre autonomia comunitara si responsabilitatea n fata ntregii societati, n privinta raporturilor ntre interesul general si interesul de grup intervine un cadru mai larg de ambiguitati. Acesta poate fi clarificat doar prin invocarea drepturilor omului, care nsa nu mai au n vedere grupurile sau comunitatile imaginate, ci indivizii ca fiinte umane concret identificabile. S-a constatat ca grupurile care cer o crestere a libertatii decizionale si de control social, n numele autonomiei structurata pe motivatii identitare, ajung adesea sa ngradeasca libertatile membrilor propriului grup, sa le ceara sa aiba optiuni uniforme, modalitati de actiune conforme cu cele ale grupului, sa-si modeleze propria lor libertate de credinta si de constiinta potrivit exigentelor grupului. n unele cazuri se ajunge la o ncalcare a libertatilor si a dreptului la diferenta a membrilor grupului, desi acesta lupta tocmai pentru afirmarea diferentei si pentru largirea libertatilor. De aceea trebuie gasite mecanismele care sa faca posibila afirmarea autonomiei comunitare n strnsa corelatie cu dreptul recunoscut al autonomiei individului. Multiculturalism si canon cultural Una din criticile majore la adresa multiculturalismului vizeaza domeniul educatiei. Principala acuza este legata de faptul ca multiculturalismul opteaza pentru introducerea n canonul academic occidental a unor teme, domenii si cursuri care snt considerate ca fiind marginale si nereprezentative din punct de vedere al canonului educatiei occidentale.
JSRI No.9 Winter 2004 p.138

Richard Rorty arata ca multiculturalismul ncepe ca o ncercare de a convinge barbatul alb occidental asupra faptului ca trebuie sa manifeste toleranta si sa accepte clasele marginale sau pe cei pe care, datorita stereotipiilor sale, i considera a fi cetateni de rangul al doilea. Astfel, multiculturalismul ncearca, pe de o parte, sa aduca o schimbare de mentalitate n rndul populatiei dominante, iar pe de alta parte sa aduca n planul echilibrului si egalitatii publice unele clase discriminate precum persoanele de culoare, oamenii saraci, imigrantii recenti, femeile etc. Acestia din urma trebuiau adusi la nivelul

unei constiinte a identitatii de grup care sa le permita depasirea imaginii negative pe care o proiecta asupra lor grupul cultural dominant. Un pas important l-a constituit introducerea n colegiile si universitatile americane a unor cursuri menite sa promoveze studiile afro-americane, studiile hispanice, studiile de gen etc. Rorty considera ca, pe de o parte, introducerea acestor cursuri a creat un climat de ncredere si s-a ajuns chiar la eliminarea starilor conflictuale n raport cu grupurile vizate de aceste studii. Pe de alta parte, nsa, s-a cazut n extrema de a impune aceste cursuri ca obligatorii pentru studentii de nivel licenta cu scopul de a-i sensibiliza fata de diferentele culturale. Obligativitatea de a urma aceste cursuri a condus la o reactie negativa si la o continua ncercare a studentilor de a discredita aceste cursuri. n loc sa duca la o constientizare a raporturilor de putere pe care le instituie sistemul inegalitatilor sociale, noua perspectiva curriculara a atras critici virulente ndeosebi dinspre gruparile de dreapta ale scenei politice si religioase americane. Intelectualii si politicieni de dreapta exercita o presiune crescnda asupra claselor de mijloc, dar si asupra rasistilor, homofobilor, sexistilor etc. pentru a-i convinge ca mediile academice se afla sub teroarea politiei corectitudinii politice. Desi ntelege ca multiculturalismul e preocupat mai degraba de problema identitatii dect de problemele cu care indivizii se confrunta, Rorty considera ca discursul multicultural trebuie mutat dinspre cultivarea diferentelor culturale nspre discutiile privind inegalitatile n mpartirea sferelor de putere. Multiculturalismul ar trebui, dupa Rorty, sa vizeze mai degraba domeniul resurselor si al dobndirii bunastarii dect sa i educe pe tineri n ideea ca fac parte din identitati culturale separate. Starea de discriminare n care snt tinute clasele marginale este n viziunea filosofului american cauzata de factori economici. Disparitia discrepantelor economice poate sa duca la disparitia discriminarilor. Rorty crede ca insistenta pe aspectele culturale poate sa duca la dezvoltarea unor resentimente fata de cultura dominanta si la perceperea acesteia ca un factor opresiv violent [7] . Dincolo de factorii economici, care snt fundamentali n explicarea relatiilor sociale pentru un gnditor de stnga cum este Rorty, nu putem face abstractie de faptul ca marcarea diferentelor culturale nu este o simpla optiune idealista a grupurilor minoritare. Liderii grupurilor minoritare care

reclama dreptul la diferenta au constiinta ca dezvoltarea unor identitati bine conturate este o sursa de putere, de afirmare n sfera publica si de promovare a intereselor de grup si a celor individuale. Dincolo de retorica necesitatii recunoasterii reciproce, a valorilor n jurul carora se
JSRI No.9 Winter 2004 p.139

structureaza identitatea comunitatii, cresterea autonomiei grupurilor minoritare atrage dupa sine o mai mare libertate n jocul politic, o mai buna negociere a atragerii de resurse si un grad mai mare de satisfacere a intereselor. Prin prisma acestei accederi la putere si la resurse trebuie privita multiculturalitatea ca o realitate si ca o valoare incontestabila att n spatii culturale formate n tari cu un mare aport de imigranti, cum ntlnim n cteva cazuri n spatiul occidental, ct si n spatii culturale cu o ndelunga traditie istorica si cu o structura ce presupune convietuirea ntre o cultura majoritara si mai multe minoritati istorice, cum este cazul romnesc si ndeosebi cel transilvan. ntr-un asemenea spatiu, canonul cultural a cunoscut rasturnari de ierarhii conditionate istoric. O data cu crearea statului national unitar romn se fac progresiv pasi spre un echilibru (nu lipsit de alunecari si de devieri ideologice) ntre afirmarea identitatii majoritatii si necesitatea dezvoltarii entitatilor etnoculturale cu o ndelungata istorie si cu o contributie inestimabila la creatia si afirmarea diversitatii culturale n acest spatiu geografic. Spatiul romnesc n general si cel transilvan n mod special stau sub semnul multiculturalitatii. Dincolo de ideologia multiculturalismului, multiculturalitatea ca fapt de existenta presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majoritatii. Ea aduce n mod firesc elementul diversitatii si necesitatea recunoasterii diferentei ca un pas esential al convietuirii. Nu cred ca gresim n vreun fel afirmnd ca specificul multiculturalitatii transilvane are drept materializare Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Asa cum afirma Andrei Marga, artizanul reconstructiei multiculturale a acestei universitati, ea este Universitatea cu cea mai dezvoltata organizare multiculturala, asigurnd studii complete n romna, maghiara, germana, precum si specializari n ebraica, alaturi de o gama larga de programe n limbi moderne (engleza, franceza, italiana, spaniola, etc.) [8] . Organizata n Departamente comune, Universitatea dezvolta o larga autonomie a liniilor de studiu n limbile minoritatilor.

Minoritatile se bucura de o reprezentare privilegiata n toate structurile de conducere si cele decizionale ale universitatii, la toate nivelurile. Mai mult dect att, este practicata o discriminare pozitiva menita sa asigure o ct mai performanta si competitiva dezvoltare a nvatamntului n limbile minoritatilor. Aceasta actiune afirmativa are inclusiv o importanta dimensiune financiara. Astfel, pentru scolarizarea unui student la linia de studii maghiara se aloca o finantare de 1,5/student, iar pentru linia germana 1,8/student. Cu alte cuvinte, daca pentru educatia unui student la linia de studiu n limba romna se aloca 1. 000. 000, pentru educatia unui student la linia de studiu n limba maghiara se aloca 1. 500. 000, iar pentru educatia uni student la linia de studii n limba germana se aloca 1. 800. 000 (cifrele de fata au doar valoare de exemplu explicativ). Aceste linii de studiu nu au n vedere doar aspectul de predare ntr-o anumita limba ci si introducerea n planul de pregatire a studentilor a unor cursuri referitoare la cultura si traditia minoritatilor nationale respective. Dincolo de pozitiile criticilor multiculturalismului, care nu snt putini n cultura romna, raspunsurile
JSRI No.9 Winter 2004 p.140

pe care le da mediul academic cerintelor concrete ale sferei publice romnesti, arata ca multiculturalismul nu este nici o categorie datata si fixata ntr-o preistorie a mediului academic american, nici un fenomen conjunctural care a ajuns la un declin ireversibil. [9] Desi este o universitate laica moderna, Universitatea BabesBloyai acorda o importanta deosebita valorizarii unei bogatii extraordinare a spatiului cultural transilvan: diversitatea confesionala si religioasa. Astfel, ea este universitatea cu cele mai extinse programe de studii teologice (avnd patru facultati de teologie: Teologie Ortodoxa, Greco-Catolica, RomanoCatolica, Reformata, reprezentnd sapte biserici istorice ale Transilvaniei, precum si un renumit Institut de Studii Iudaice) care asigura posibilitati unice de investigare a bazelor civilizatiei iudeo-crestine. [10] n felul acesta, ntr-un spatiu cultural n care convietuirea dintre majoritatea religioasa si minoritatile religioase si confesionale, dintre cultura dominanta si minoritatile culturale poate sa capete amprenta intolerantei, se promoveaza un model educational care, pe de o parte, ajuta minoritatile sa ajunga la o mai buna autocunoastere si o mai activa prezenta n sfera publica, iar pe de alta parte, ajuta majoritatea sa perceapa ntr-un mod

mai adecvat alteritatea si sa se defineasca deschidere a identitatii celorlalti. n acelasi o situare n sfera puterii att pe principiile subsidiaritatii, ct si pe cele concretizate pentru minoritati.

pe sine ca limita si timp deschide spre proportionalitatii si n politici speciale

Multiculturalism si/sau interculturalism Disputa pentru impunerea n cadrul cultural romnesc a unuia sau altuia dintre cei doi termeni pentru a desemna pledoaria pentru afirmarea diversitatii nu pare o simpla cearta de cuvinte. Pasiunile puse n joc n mbratisarea unuia sau altuia dintre acesti termeni se atenueaza, nsa, de ndata ce sesizam ca promotorii lor ajung la o finalitate comuna: cea a sublinierii necesitatii cultivarii diversitatii culturale si a convietuirii armonioase cu alteritatea. n fapt, cei doi termeni se presupun reciproc n asa mare masura nct fac referinta la o realitate comuna. Multiculturalismul porneste de la starea de fapt a multiculturalitatii [11] si ncearca o reconstructie a spatiului cultural comun n care identitatile minoritare snt privite ca parteneri egali n procesul afirmarii importantei contributiei comune la o constructie axiologica ce sta sub semnul pluralismului. Afirmarea publica a minoritatilor, angajarea lor n jocul politic presupune nsa o adncire a autonomiei identitare n raport cu celelalte entitati minoritare si n special n raport cu cea a grupului majoritar. De aceea multiculuralismul presupune afirmarea unor identitati clar conturate. Pentru a evita caderea n separatism, autonomizarea unui grup cultural poate merge pna acolo unde se mentine constiinta apartenentei la un spatiu multicultural comun. Dincolo de aceasta se poate ajunge, asa cum a semnalat Rorty, la fenomenul perceperii culturii majoritare ca una dominatoare si incompatibila cu participarea la constructia unui
JSRI No.9 Winter 2004 p.141

spatiu multicultural comun. Atunci cnd discutam multiculturalitatea ca fapt de existenta avem n vedere ndeosebi necesitatea afirmarii unor identitati clare, cu un profil propriu accentuat si capabile sa intre n dialog cu alte identitati. n felul acesta autonomizarea identitara nu are alt scop dect cel de a crea un spatiu al interdependentelor, al actiunii interculturale. Interculturalismul porneste de la necesitatea interculturalitatii.

Procesul convietuirii dovedeste ca interculturalitatea presupune afirmarea diversitatii si straduinta pentru a crea un spatiu al dialogului si al respectului pentru diversitate. De pe aceasta pozitie, multiculturalismul este criticat ca fiind o ideologie ce duce la separatism, la autonomizare, la nchiderea n sine si la exclusivism. Semnalarea acestui pericol este binevenita [12] . nsa cmpul interdependentelor presupune entitati bine conturate care sa nu se topeasca ntro tesatura abstracta, ambigua, a interrelationarii. Accentuarea interdependentelor poate sa duca la omogenizare si la nasterea de conflicte n numele diversitatii. Comunitatile trebuie sa-si creeze propriile lor matrici de reproducere culturala [13] . De aceea, interculturalitatea si multiculturalitatea trebuie concepute ca realitati interdependente, ca fetele aceleiasi monezi care asigura jocul schimbului n cadrul pluralismului cultural. Note: [1] C. W. Watson, Multiculturalism, Open University Press, Buckingham, Philadelphia, 2000, p. 107. [2] C. W. Watson, Multiculturalism, Open University Press, Buckingham, Philadelphia, 2000, p. 110. [3] Bhikhu Parekh, Religion and Public Life, n Tariq Modood (ed.), Church, State and Religious Minorities, Policy Studies Institute, 1997, p. 27. [4] Margit Feischmidt, Multiculturalismul. O noua perspectiva stiintifica si politica despre cultura si identitate, n Altera, nr. 12/1999, p. 5. [5] Margit Feischmidt, Multiculturalismul. O noua perspectiva stiintifica si politica despre cultura si identitate, n Altera, nr. 12/1999, p. 23. [6] Folosim aceasta sintagma cu sensul oferit de Benedict Anderson, Comunitati imaginate. Reflectii asupra originii si raspndirii nationalismului, Ed. Integral, Bucuresti, 2000. [7] Richard Rorty, Demonizing the Academy, n Robert Emmet Long (ed.), Multiculturalism, The H. W. Wilson Company, New York, 1997, pp. 3-6. [8] Andrei Marga, Manifest pentru o universitate performanta si competitiva, adoptat de Senatul Universitatii Babes-Bolyai n reuniunea solemna din 29 noiembrie 2004 consacrata aniversarii a 85 de ani de la ntemeierea Universitatii

Romnesti din Cluj. n Manifest se arata ca Universitatea Babes-Bolyai este universitatea cu cea mai veche traditie academica din Romnia. Aceasta traditie a nceput cu Colegiul Iezuit din 1581 si a continuat cu Colegiul Calvinist fondat de Gabriel Bethlen n 1692, apoi cu universitatea germana nfiintata de Maria Tereza si cu Liceul Piarist fondat de Iosif al II-lea. n 1872 a fost nfiintata Universitatea maghiara din Cluj. n 1919 a fost fondata Universitatea Romneasca din Cluj. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, au
JSRI No.9 Winter 2004 p.142

functionat la Cluj doua universitati: Victor Babes si Janos Bolyai. Cele doua universitati au fost reunite n 1959 sub numele de Universitatea Babes-Bolyai. Istoria de dupa 1989 a universitatii marcheaza dezvoltarea si democratizarea sa fara precedent, ce se poate ilustra cu date statistice relevante, si preocupari intense pentru nscrierea cu succes n era globalizarii, a electronicii si a societatii bazate pe cunoastere. [9] O critica n acesti termeni a multiculturalismului gasim la Monica Spiridon, Splendoarea si mizeriile unui concept: multiculturalismul, n Altera, nr. 12/1999, pp. 26-34. [10] Andrei Marga, Manifest pentru o universitate performanta si competitiva, adoptat de Senatul Universitatii Babes-Bolyai n reuniunea solemna din 29 noiembrie 2004 consacrata aniversarii a 85 de ani de la ntemeierea Universitatii Romnesti din Cluj. [11] Adrian Marino, Multiculturalitatea, lumini si umbre, Altera, nr. 13/200, pp. 166-172. [12] Adrian Marino, Multiculturalitatea, lumini si umbre, Altera, nr. 13/200, pp. 166-172. [13] George Schopflin, Pe cai diferite spre multiculturalitate, n Lucian Nastasa si Levente Salat (ed.), Relatiile interetnice n Romnia post-comunista, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala, Cluj-Napoca, 2000, p. 130.
JSRI No.9 Winter 2004 p.143

JSRI No. 9/Winter 2004

Universitatea BabeBolyai, Cluj-Napoca Facultatea de tiine Politice i Administrative Anul universitar 2003-2004, Semestrul II

Multiculturalitate i comunicare intercultural

Curs obligatoriu pentru anul II Conf. dr. Levente Salat Numr de credite: 7
Obiectivul cursului este familiarizarea studenilor cu noiunile de baz i cteva modelele explicative utilizate n studiul fenomenului diversitii etnoculturale precum i ale consecinelor acestuia n lumea contemporan, pe de o parte, i n fundamentarea de tehnici de comunicare intercultural, pe de alt parte. Cursul este alctuit din trei pri distincte, dar interconectate. Primele ase cursuri se opresc asupra implicaiile etnopolitice ale diversitii, explornd, pe de o parte modele explicative cauzale ale conflictelor etnopolitice, mpreun cu cele mai des utilizate metode de gestionare sau control al conflictelor, i prin analiza pe de alt parte a anselor democraiei n societile adnc divizate. Cea de-a doua parte a cursului trece n revist cteva exemple de politici de stat prin care se ncearc acomodarea instituional a diversitii, n ncercarea de a gsi rspunsuri la ntrebarea: cum sunt naiunile multiculturale p osibile. n ultimele trei ntlniri ale cursului studenii vor avea ocazia s-i nsueasc competene de comunicare i nelegere intercultural. Aceast parte a cursului urmrete de asemenea sensibilizarea lor n legtur cu unele aspectele etice i politice privind comunicarea ntr-o lume n care contientizarea diversitii apare ca o veritabil provocare, att n contextul globalizrii i mondializrii, ct i n cel al procesului de integrare european.

1. Diversitatea etnocultural ca o provoc are pentru stabilitatea lumii contemporane Dimensiunile problemei. Originile i formele de manifestare ale diversitii. Dificultile definiiei conceptului de cultur. Consideraii preliminare asupra influena culturii asupra percepiei i a cunoaterii. Tipologii culturale (Hofstede, Andersen, Lewis). Sursele diversitii n lumea contemporan: diviziunea etnopolitic a lumii i fenomenul migraiei. Puncte de vedere divergente privind semnificaia termenului de multiculturalitate. Discursuri dominante n filosofia politic privind consecinele diversitii.

1. Lewis, Richard D.: The Cultural Imperative. Global Trends in the 21st Century, Yamouth: Intercultural Press. Inc. 2003 2. Brislin, Richard: Understanding Culture's Influence on Behavior, Fort Worth Philadelphia: Hacrcourt Brace College Publishers, 1993 3. Our Creative Diversity. Report of the World Comission on Culture and Development, UNESCO, Paris, 1996; 4. Jandt, Fred E.: Intercultural communication, Thousand OaksLondonNew Delhi, SAGE Publications, 1995; 5. Hofstede, Geert: Managementul structurilor multiculturale, Bucureti, Editura Economic, 1996; 6. Mircea Malia: Zece mii de culturi, o singur civilizaie , Bucureti, Nemira, 1998; 7. Kymlicka, Will: Relaiile etnice i teoria politic occidental, in: Altera, Anul V., Nr. 10, 1999, 95-148. Seminar: Care sunt acele consecine (discursuri asupra) ale diversitii care prezint interes pentru tiinele politice? 2. Conflicte etnopolitice n lume ncercri de explicaii cauzale Evoluia conflictelor etnopolitice n perioada 1945-2000. Tipologia interpretrilor i analiza teoretic a conflictelor etnopolitice: punctul de vedere al lui Donald Horowitz; modelul Gurr-Harff; modelul LakeRothchild; cadrul teoretic oferit de Wolfgang Zeller. 1. Gurr, Ted Robert: Minorities at Risk: A Global View of Ethnopolitical Conflict , Washington D.C., United States Institute of Peace Press, 1993; 2. Gurr, Ted Robert: Minorities, Nationalism, and Ethnopolitical Conflict, in: Crocker, Ch. A.Hampson, F. O.Aall, P. (ed.): Managing Global Chaos. Sources and Responses to International Conflict, Washington D.C., United States Institute of Peace Press, 1997, 53-79; 3. Gurr, Ted RobertHarff, Barbara: Ethnic Conflict in World Politics, BoulderSan Francisco-Oxford, Westview Press, 1994; 4. Salat, Levente: Multiculturalismul liberal, Polirom, Iai, 2001 (cap. 1 i 2.) Seminar: Care dintre modelele prezentate vi s-a prut mai convingtor i de ce? 3. Conflicte etnopolitice n lume modaliti de control, gestionare i/sau soluionare Modaliti de gestionare a conflictelor etnopolitice: modaliti care urmresc gestionarea conflictelor prin eliminarea diversitii; modaliti care urmresc gestionarea conflictelor prin

instituionalizarea diversitii. Alte perspective asupra modalitilor de gestionare a conflictelor: semnificaia con ceptelor de conflict resolution i conflict management. Metode utilizate n managementul conflictelor: diplomaia preventiv, medierea, negocieri interculturale.
1. Salat, Levente: Multiculturalismul liberal, Polirom, Iai, 2001 (cap. 3 i 4.);

2. Sandole, Dennis J. D.van der Merwe, Hugo (ed.): Conflict Resolution Theory and Practice. Integration and Application, ManchesterNew York, Manchester University Press, 1993; 3. Crocker, Ch. A.Hampson, F. O.Aall, P. (ed.): Managing Global Chaos. Sources and Responses to International Conflict, Washington D.C., United States Institute of Peace Press, 1997; 4. Schneckener, Ulrich: Auswege aus dem Brgerkrieg. Modelle zur Regulierung ethno-nationalistischer Konflikte in Europa, Frankfurt am Main: Suhrkamp, 2002. Seminar: Care sunt acele metode de gestionare a conflictului etnopolitic pe care le considerai compatibile cu statul de drept i cu democraia? 4. ansele democraiei n societile adnc divizate din punct de vedere etnocultural Dilemele teoriei despre democraie n contextul celui de al "treilea val de democratizare". Critici ai democraiei. Provocrile procesului de democratizare n societile adnc divizate din punct de vedere etnocultural. Factorul etnic n procesul de democratizare a societilor post-comuniste. Alternative la democraia liberal de tip occidental: democraia etnic sau democraia multinaional. 1. Cunningham, F.: Theories of Democracy. A Critical Introduction , LondonNew York: Routledge, 2002; 2. Snyder, Jack: From Voting to Violence. Democratization and National Conflict , NewYorkLondon: W. W. Norton & Company, 2000; 3. Lijphart, Arend: Democracy in Plural Societies. A Comparative Exploration, New HavenLondon: Yale University Press, 1977; 4. Bugajski, Janusz: Political Parties of Eastern Europe. A Guide to Politics in the Post-Communist Era. Armonk, NYLondon, England: M.E. Sharpe (The Center for Strategic and International Studies), 2002; 5. Stein, J. P. (ed.): The Politics of National Minority Participation in PostCommunist Europe. State-Building, democracy, and Ethnic Mobilization , Armonk, NYLondon, England: M.E. Sharpe (EastWest Institute), 2002; 6. Kymlicka, W. Opalski, M. (esd.): Can Liberal Pluralism Be Exported? Western Political Theory and Ethnic Relations in Eastern Europe , Oxford: Oxford University Press, 2000.

Seminar: Care sunt argumentele n favoarea i care sunt cele mpotriva anselor pe care democraia reprezentativ le are n contextul societilor adnc divizate din punct de vedere etnopolitic? 5. Pacea etnic din perspectiva filosofiei politice normative: teoria lui Will Kymlicka I. Posibilitatea fundamentrii unei teorii a echitii etnoculturale, ca o soluie a prevenirii mobilizrii etnopolitice. Teoria ceteniei multiculturale a lui Will Kymlicka 1. Kymlicka Will: Multicultural Citizenship, Oxford, Oxford University Press, 1996; 2. Salat, Levente: Multiculturalismul liberal, Polirom, Iai, 2001 (cap. 5, 6 i 7.) Seminar: Care sunt principalele merite i deficiene ale teoriei lui Kymlicka? 6. Pacea etnic din perspectiva filosofiei politice normative: teoria lui Will Kymlicka II. Consecinele teoriei ceteniei multiculturale. Consecinele privind unele concepte de baz ale filosofiei politice: comunitate politic; noiunea de cetenie; integrare social. Consecinele privind ansele democraiei autentice n societile multiculturale. 1. Salat, Levente: Multiculturalismul liberal, Polirom, Iai, 2001 (cap. 11.) Seminar: Care sunt acele evoluii n politica internaional care favorizeaz promovarea, la nivelul politicilor de stat, a teoriei lui Kymlicka, i care sunt factorii care fac puin probabil o astfel de perspectiv? 7. Cum sunt posibile naiunile multiculturale? (I.) Tipologii de politici de stat menite s acomodeze diversitatea. Cazuri de pluralism dominant (India i Rusia). Cazuri de pluralism bipolar (Belgia i Cehoslovacia). Cazuri de pluralism complex (Liban, Elveia, Yugoslavia). Eecuri i succese.
1. MacIver, Don (ed.): The Politics of Multinational States , London: MacMillan

Press Ltd., 1999;

2. Ghai, Yash (ed.): Autonomy and Ethnicity. Negotiating Competing Claims in

Multi-ethnic States, Cambridge: Cambridge University Press, 2000; 3. Gagnon, Alain-G.Tully, James (eds.): Multinational Democracies, Cambridge: Cambridge University Press, 2001. Seminar: Cum ai explica succesele i respectiv eecurile n cazurile studiate? 8. Cum sunt posibile naiunile multiculturale? (II.) Soluii teritoriale: forme de autonomie i federalism. Exemple de autonomii operaionale (Canada, Spania, China, Africa de Sud). Autonomii euate (Yugoslavia). Autonomii urmrite sau n devenire (Sri Lanka, Cipru, Australia). Eecuri i succese. 1. Cornwell, Grant H.Stoddard, Eve Walsh (eds.): Global Multiculturalism. Comparative Perspectives on Ethnicity, Race and Nation , LanhamNew Zork BoulderOxford: Rowman & Littlefield Publishers, Inc. 2001; 2. Ghai, Yash (ed.): Autonomy and Ethnicity. Negotiating Competing Claims in Multi-ethnic States, Cambridge: Cambridge University Press, 2000; 3. Gagnon, Alain-G.Tully, James (eds.): Multinational Democracies, Cambridge: Cambridge University Press, 2001. Seminar: Cum ai explica succesele i respectiv eecurile n cazurile studiate? 9. Cum sunt posibile naiunile multiculturale? (III.) Politici de stat menite s acomodeze identiti contestatare: Brazil, Kenya, Bosnia, Mexic. Succese, eecuri, crize statale. 1. Cornwell, Grant H.Stoddard, Eve Walsh (eds.): Global Multiculturalism. Comparative Perspectives on Ethnicity, Race and Nation , LanhamNew Zork BoulderOxford: Rowman & Littlefield Publishers, Inc. 2001; 2. Ghai, Yash (ed.): Autonomy and Ethnicity. Negotiating Competing Claims in Multi-ethnic States, Cambridge: Cambridge University Press, 2000; Seminar: Cum ai explica succesele i respectiv eecurile n cazurile studiate? 10. Comunicarea intercultural Importana studiilor dedicate problemelor interculturalitii. Istoria comunicrii interculturale ca disciplin. Un model analitic al comunicrii interculturale. Barierele comunicrii interculturale:

stereotipuri i prejudecile. Limba ca o barier n comunicare. Valorile i comunicarea. Natura comunicrii non-verbale. Funciile, caracteristicile i structura comunicrii non-verbale. Aptitudini interculturale n comunicarea nonverbal. 1. Chen, Guo-MongStarosta, William J.: Foundations of Intercultural Communication, BostonLondon, Allyn and Bacon, 1998; 2. Lewis, Richard D.: The Cultural Imperative. Global Trends in the 21st Century, Yamouth: Intercultural Press. Inc. 2003 3. Weaver, Gary R.: Culture, Communication and Conflict: Readings in Intercultural Realations, Needham Heights, GINN Press, 1994; 4. Jandt, Fred E.: Intercultural communication, Thousand OaksLondonNew Delhi, SAGE Publications, 1995. Seminar: Care este relaia ntre termenii de multiculturalitate i interculturalitate? 11. Managementul conflictelor interculturale i adaptarea intercultural Influena culturii asupra managementului de conflicte. Eficiena managementului conflictelor interculturale. ocul cultural i adaptarea intercultural. Etapele adaptrii interculturale. Modelele explicative ale adaptrii interculturale. Educaia intercultural. Obiectivele educaiei interculturale. Competene n comunicarea intercultural. Trainingul intercultural: modele ale trainingului intercultural; tehnici ale trainingului intercultural. 1. Chen, Guo-MongStarosta, William J.: Foundations of Intercultural Communication, BostonLondon, Allyn and Bacon, 1998; 2. Hofstede, Geert: Managementul structurilor multiculturale, Bucureti, Editura Economic, 1996. Seminar: Discuii despre meritele i deficienele tehnicilor de training intercultural. 12. Etica i viitorul comunicrii interculturale Definirea conceptului de etic a comunicrii interculturale. Principii ale eticii privind comunicarea intercultural. Reguli ale eticii privind comunicarea intercultural. Viitorul comunicrii interculturale: factori care contribuie la sporirea respectiv diminuarea importanei comunicrii interculturale. Viitorul multiculturalismului n lume. 1. Jandt, Fred E.: Intercultural communication, Thousand OaksLondonNew Delhi, SAGE Publications, 1995;

2. Chen, Guo-MongStarosta, William J.: Foundations of Intercultural Communication, BostonLondon, Allyn and Bacon, 1998; 3. Joppke ChristianLukes, Steven (ed.): Multicultural Questions, Oxford, Oxford University Press, 1999; 4. Mio, Jeffery ScottAwakuni, Gene I.: Resistance to Multiculturalism, Philadelphia, BRUNNER/MAZEL, 1999. Seminar: Discuii de recapitulare i de evaluare a cursului. Evaluare: Lucrare (max. 3 puncte) Participare activ la cursuri i seminarii (max. 3 puncte) Examinare final (max. 4 puncte) Total 10 puncte Prezena la 75% dintre ntlnirile de seminar este obligatorie. Tema lucrrii: poate fi aleas din urmtoarele dou opiuni: 1. Un studiu de caz privind administratrea consecinelor diversitii de ctre un stat multinaional sau multietnic, selectat dintre sau din afara cazurilor prezentate la curs. Accentul trebuie s cad asupra analizrii critice a politicilor de stat relevante n cazul ales; 2. Subiect la alegere, cu condiia s fie n legtur cu tematica cursului. n legtur cu tema aleas pentru lucrare trebuie s v consultai cu cadrele didactice cel mai trziu pn la sfritul celui de-al nou-lea curs sau seminar. Termen de predare al lucrrii: ultimul curs din semestru. Lucrarea trebuie s fie tehnoredactat, de 6-10 pagini standard (2000 de semne pe pagin). MULTICULTURALISM Margit Feischmidt: Multiculturalismul: o nou perspectiv tiinific i politic despre cultur i identitate Monica Spiridon: Splendoarea i mizeriile unui concept: multiculturalismul Isabela Corduneanu: Identitate, memorie i multiculturalism: reconsiderri

metodologice Will Kymlicka: Teoria i practica multiculturalismului canadian Omul mondializat

MULTICULTURALISM SI UNIFORMIZARE Ovidiu HURDUZEU

Multiculturalismul const ntr-un mnunchi de ideologii si practici culturale dezvoltate n Occidentul ultimilor treizeci de ani. Miscrile pacifiste ale tinerilor americani din timpul rzboiului din Vietnam, protestele studentilor francezi din mai 68, luptele pentru drepturi civile ale minorittilor de culoare din SUA au produs circumstantele istorice n care au aprut germenii doctrinelor multiculturale. Desi invocat adeseori n departamentele de Studii Culturale din universittile americane, spiritul protestatar al acelor vremuri nu are nimic n comun cu corectitudinea politic si conformismul generalizat al multiculturalismului doctrinar de astzi. Este uimitor ct de rapid au ptruns aceste ideologii n spatiul cultural romnesc. Universittile noastre au deja programe de Studii Culturale, reviste literare, de genul Observatorului Cultural, promoveaz n mod constant activismul multicultural, sanctionnd prompt devierile de la norm sub acuza de antioccidentalism, oameni politici, de toate culorile, invoc mereu o Romnie, model de convietuire multicultural, intelectualii de valoare, n general, s-au dumerit, dar pstreaz tcerea de frica marginalizrii. (n Romnia, dac esti mpotriva multiculturalismului, esti prin definitie nationalist, anti-semit si simpatizant legionar). n scandalul iscat de aparitia Omului recent, elitele noastre intelectuale s-au plasat, n mod corect, de partea lui Patapievici. Protestul lor a fost ns ndreptat n mare parte mpotriva manierei rudimentar-totalitare n care a fost demascat autorul Omului recent. Prea putini au fost cei care au analizat ideologia n numele creia au actionat inchizitorii. Faptul c

multiculturalismul si corectitudinea politic provin de la cei care, vezi Doamne, ar trebui s-i imitm, creeaz o dilem pe care intelectualitatea noastr nu stie nc s-o rezolve. Pn una alta, o ignor cu senintate: altele snt problemele noastre, tovarsi!. Eu unul rmn la credinta c lipsa unor dezbateri serioase n jurul multiculturalismului este profund pguboas. Iat de ce, n acest eseu mi propun s prezint adevrata fat a ideologiilor multiculturale, ncercnd s sap la rdcina lor doctrinar. Sincer vorbind, nu este usor s demasti multiculturalismul. Cum s crezi c multiculturalism nu nseamn diversitate cultural, asa cum ne-ar sugera firma de la poart, ci, pur si simplu, monocultur? Cum s-ti treac prin minte c multi este de fapt unul, culturalism este profund anticultural, iar mpreun, cei doi termeni desemneaz ideologia tehnoglobalismului actual? notnd mpotriva curentului gndirii conformiste, as ndrzni s afirm: multiculturalismul apartine acelei traditii culturale occidentale care a subordonat sau chiar reprimat particularul. ncepnd cu Sfntul Augustin, Occidentul s-a rentors la ontologia greac. Gndirea greac, de la Parmenide la Aristotel, a acordat prioritate Fiintei, ea singur fiind absolut, etern, substantial. Elementele particulare erau privite doar din prisma apartenentei lor la o totalitate. (La Heidegger, particularul este nc un derivat, nu are valoare cauzativ, exist n orizontul unificator al mortii, care l precede). Gndirea occidental a plecat de la premisa c exist ntotdeauna o esent universal deasupra, ca n platonism, sau o esent interioar, ca n aristotelism. Esenta este consolatoare ntruct ofer certitudine si adevr, de aici, poate, fascinatia pe care a exercitat-o permanent asupra gndirii occidentale. Alunecarea n monismul esentialist a condus, n final, la abandonarea Dumnezeului trinitar si nlocuirea sa cu o divinitate unic si abstract. Tendinta occidental de a defini divinitatea n termenii unei substantia abstracte si nedeterminate prezint dou consecinte importante: Pe de o parte, se dezvolt conceptia metafizic a unui substrat etern, esent a realittii. Drept consecint, realitatea a fost desprtit n esent si aparent, particularul fiind trecut la capitolul aparent, ntruct nu este etern, tine de un timp si loc anume. Pe de alt parte, divinitatea monist si nedeterminat a fost nzestrat cu o voint arbitrar. Secularizat, Dumnezeu devine individul liber, mnat si mcinat de o voint nestpnit. Revolta modernittii si postmodernittii mpotriva unui Dumnezeu monist si abstract nu a fcut dect s exacerbeze schemele voluntariste ale scolasticii

medievale. n Modernitate, particularul este imaginea n oglind a Dumnezeului monadic. Repliat asupra lui nsusi, devine autonom, dar lipsa unui fundament l face abstract, privndu-l de concretete. Ideea unei temelii eterne a realittii este att de nrdcinat n constiinta occidental nct ncercrile de a elimina substantia au promovat-o si mai mult. Postmodernismul nu rezolv nici el problema. Pretinde doar c reabiliteaz particularul concret prin suprimarea esentei metafizice. Prin faptul c este obsedat de esentialism si nu viseaz dect la suprimarea fundamentelor metafizice, postmodernismul confirm vechea tez a gndirii occidentale: particularul si esenta snt indisolubil legate. Mai mult. Fr un fundament, entittile particulare ale postmodernittii nu mai au nici o noim, si pierd unicitatea si concretetea, se transform n entitti-simulacru. De aici, relativismul cultural si ideologiile uniformizatoare. Multiculturalismul, n calitatea sa de fenomen postmodern, nu nltur esentialismul si monismul, ci le exacerbeaz. Conceptul de diversitate cultural manifest o predilectie vdit pentru particularul abstract si o suspiciune platonic fat de pluralitate, concretete si devenire. n fond, multiculturalismul nu este dect o adaptare a esentialismului metafizic la relativismul cultural al postmodernittii! Mai mult, multiculturalismul neag att pluralismul, ct si individualitatea, prin postularea identittii de grup o abstractiune platonizant, ce produce n mod programatic indivizi stersi si inautentici. n spatiul multiculturalist, individul si poate mplini personalitatea doar dac adopt identitatea de grup. Nu-i greu de recunoscut doctrina platonic a perfectionrii de sine sub autoritatea statului si a strjerilor lui. n campusurile universitare americane, armatele de administratori, terapeuti, cadre didactice ndoctrineaz studentii n Weltanschauung-ul grupului nu-s ei oare Gardienii din Republica lui Platon? Pentru multiculturalism, a-ti construi identitatea nseamn, nici mai mult nici mai putin dect s aderi la o esent arbitrar feminitate, masculinitate, homosexualitate, afro-americanitate. Precum divinitatea monist, identitatea de grup este garantul identittii personale. Nu te poti mplini n urma unei relatii libere, dialogale cu persoane din afara grupului. Ideologiile multiculturaliste consider individul o victim un eu minimal, instabil si lipsit de concretete, legat de celelalte victime printr-o calitate abstract si general (de pild calitatea de a fi femeie). O femeie este doar n msura n care se recunoaste n esenta sa de femeie, esent definit n termenii stabiliti de gardienii feminismului. Plasnd femeia n carne si

oase ntr-un grup de victime, ideologic definit, multiculturalismul ignor realitatea ei concret, i sacrific unicitatea personal. Victima multiculturalist este rezultatul unui proces ilicit de abstractizare. Concretetea si unicitatea fiintelor umane snt reduse la diferente universal acceptate. Nu numai c aceste diferente se dovedesc arbitrare si reductioniste, mai snt si statice, nchise n ele nsele ca niste fortrete. Persoana se transform astfel ntr-o abstractiune ideologic, ferecat definitiv n categoriile sex, ras, sexualitate. Multiculturalismul nu este preocupat de persoane, ci de esente platonizante. Se neag astfel eterna nzuint uman a eliberrii din constrngerile de natur biologic, social, sexual. Fiecare din noi ntretine cu cellalt o legtur unic, particularizant. Ne slefuim personalitatea n cadrul unor relatii interpersonale libere, nicidecum n urma unei participri obligatorii la viata unor grupuri oficial desemnate. Multiculturalismul si-a construit edificiul pe urmtorul paradox postmodern: orientri si practici individualiste tind s impun norme abstracte si colectiviste. Pe de o parte, grupurile multiculturaliste se definesc n termeni individualisti: snt entitti abstracte, monadice, aflate ntr-o fals opozitie unele fat de altele. Ca si Dumnezeul voluntarist si monist, grupul se declar autosuficient, se defineste n termenii propriei sale sete de putere (woman power, girl power, gay power), nu se simte rspunztor fat de contextul larg al realittii sociale, pretinde drepturi speciale. Cu alte cuvinte, multiculturalismul continu proiectul epocii Luminilor, proiect care a nlocuit Dumnezeul abstract al scolasticii cu o multitudine de vointe individuale (grupuri n multiculturalism), fiecare aspirnd la conditia autonomiei divine (n viziunea epocii Luminilor, individul imit capacitatea divinittii voluntariste de a alege n mod liber si arbitrar). Pe de alt parte, grupurile auto-definite dau dovad de reflexe si atitudini colectiviste. Ca obiectiv major, multiculturalismul si propune s controleze comportamentul uman. Ca orice institutie totalitar, multiculturalismul promoveaz forme de control colectivist (controlul hrtuirii sexuale, coduri de vorbire, clasificarea oficial a persoanelor dup ras, sex, vrst) menite s limiteze sau s elimine din viata omului DISONANTUL si tot ceea ce se opune nregimentrii (integrare n limbajul etic al postmodernittii). Procesul de disciplinare se nfptuieste prin intermediul marginalilor. Desteapt miscare! Marginalilor grupuri minoritare potential recalcitrante li se ofer posibilitatea de a deveni vizibile pe scena politic si n viata social (minorittile oficial desemnate au ns un acces neglijabil la mecanismele decizionale ale puterii). Angrenate n sistem, victimele

institutionalizate lesbienele, homosexualii, afro-americanii, handicapatii si cte or mai fi snt folosite ca instrumente de control al relatiilor interumane. Foucault este autorul en vogue n universittile multiculturale. Ideologii multiculturalismului denatureaz ns teoriile puterii elaborate de celebrul gnditor francez. Foucault pretinde c marginalul si surghiunitul se plaseaz ntodeauna de partea elementelor eterogene, cele care se opun asimilrii. Multiculturalismul actioneaz ns pentru eradicarea oricror obstacole din calea integrrii omului n structurile societtii tehnologice. Intr-o lume multicultural, orice element intractabil, orice se dovedeste viat concret spontan, imaginativ, creatoare, anarhic, metafizic, n sensul larg al cuvntului trebuie eliminat. Exist o mai mare congruent dect s-ar crede ntre protagonistul individualismului burghez, al ordinii patriarhale (atacat cu furie de multiculturalisti) si eul colectivist al totalitarismului. n cultura occidental, att individualismul ct si colectivismul mprtsesc deseori aceeasi tendint omogenizatoare, desigur n proportii diferite. Att individul monadic al individualismului ct si grupul multiculturalist revendic un statut privilegiat n termenii unei unicitti abstracte, aproape transcendente. Unicitatea este o calitate definit n termeni juridici. Esti liber, suveran si diferit fiindc asa spune litera legii forma contractual prin care te legi de ceilalti indivizi, abstracti ca si tine. Lumea multiculturalist este mpnzit de o multime de grupuri aflate n rivalitate unele cu altele pentru dobndirea unei pozitii ct mai vizibile n societatea tehnologic global. Tehnoglobalismul este liantul ntre grupurile monadice. n lumea tehnoglobalist, procesele de separare si omogenizare nu mai snt antagoniste, ci corelative. Se trece sub tcere sau, pur si simplu, nu se ntelege c multiculturalismul este ideologia oficial a noii societti tehnologice globale. n ciuda numelui, multiculturalismul apartine spatiului tehnologiei, nicidecum sferei culturii. Iat de ce este inutil s analizm doctrinele multiculturaliste n termeni strict culturali, fr s interogm paradigma economic-tehnologic pe care multiculturalismul cu onor o serveste. Ne-am obisnuit deja cu tristul adevr: societatea tehnologic global pe care eu am numit-o Angrenajul are un efect omogenizator asupra vietii umane. Tehnologia unific si integreaz n spatiul su toate elementele culturale si orice stil de viat. (Ne amgim dac vorbim de independenta culturii fat de tehnic n epoca actual.) Snt eliminate astfel traditiile si valorile locale, iar valorile universale rmn exclusiv cele tehnice. Prin fluxurile nestvilite ale tehnologiei si comertului se urmreste crearea unui

single global lifestyle (unic stil de viat global) pe baza celebrei converging commonality convergenta a tot si toate spre realizarea pietii mondiale integrate. Spatiul tehnologic este un trm al purei uniformizri, prezentat ns culmea mistificrii! n chip de domeniu al diferentei si ocrotirii diferentei. Fluxurile ntreptrunse si omogenizatoare ale tehnologiei si capitalului global pozeaz n chip de spatii libere, unde diferentele cresc precum ciupercile dup ploaie. De ce oare aceast mistificare? Societatea tehnologic mondializat este, n esenta ei, o societate de control (Foucault) n care constrngerile, din ce n ce mai apstoare, trebuie s fie interiorizate de fiecare fiint uman. Odat cu prbusirea comunismului, s-a prbusit si modelul societtii disciplinare (Foucault), n care dominau constrngerile exterioare. Societatea disciplinar a caracterizat prima faz a acumulrii capitaliste; comunistii au preluat modelul, perfectionnd cu entuziasm latura represiv. Astzi acest model a devenit ineficient. Individul trebuie s fie convins, nu numai constrns. De aici, nevoia unei ideologii multiculturaliste care, pe de o parte, s sustin tehnoglobalismul mercantil n procesul de uniformizare a lumii, iar pe de alt parte, s ascund natura devastatoare a acestui proces prin promovarea unei retorici a diferentei si a ncrncenrii diversioniste mpotriva unui dusman, de fapt, inexistent: cultura omului alb, acel Dead White Male. Urmnd logica tehnologic, multiculturalismul suprim diferentele reale (alterittile), nlocuindu-le cu diferente igienizate, de tip Derrida, n care cellalt devine un insignifiant, o imagine plat si interschimbabil. Exist ns un obiectiv si mai ambitios. Noua societate global are nevoie de un om nou: homo economicus. Considerat din prisma vechii dihotomii individualism/colectivism, homo economicus a economiei globalizate nu-i nici un pur individualist, nici un om colectiv. Este produsul INDIVIDUALISMULUI TEHNOCRATIC ale crui prototipuri snt Victima de profesie sau activistul multicultural n domeniul vietii culturale si politice, managerul din corporatiile transnationale n economie si finante, Terapeutul, n domeniul vietii personale normate juridic si medical. Toti trei snt TEHNICIENI. Au n comun dorinta de a suprima rezistentele (justificarea lor: eliminm conflictele, fluidizm viata economic si social) prin strategii care oblitereaz separatia dintre manipulare si nonmanipulare, autoritate si putere, legitim si nelegitim. Scopul este construirea unui om nou n conformitate cu rationalitatea tehnologic (analizat de Max Weber) a adecvrii optime a mijloacelor la scopurile propuse. Fiecare grup multiculturalist si construieste identitatea pe baza calittilor

prototipice ale minorittii victimizate, calitti care se aplic celorlalte grupuri oficial desemnate. Grupurile snt interschimbabile, nimic nu le deosebeste n afar de o diferent cultural neglijabil, redus la niste aspecte superficiale, cum ar fi traditiile culinare, costumele populare. Recunoastem din nou modul de functionare al tehnologiei, conjugat, de aceast dat, cu maniera de operare a consumismului. Grupurile, cultivate de ideologiile multiculturalismului, snt echivalentul cultural al acelor consumption communities (comunitti de consumatori). Produsele de consum nu snt importante prin ele nsele, ci prin faptul c perpetueaz praxisul consumist. Este evident mimetismul dintre comunitatea de consumatori, cu care opereaz specialistii n marketing, si grupul victimizat al multiculturalismului. Consumatorii, izolati ntre ei, formeaz o comunitate prin relatia pe vertical pe care o ntretin cu o abstractiune construit, transcendent lor: consumatorul ideal, garantul identittii oricrei consumption community. La rndul lor, victimele, apartinnd grupurilor etnice oprimate sau grupurilor bazate pe o anumit preferint sexual, au n comun ideea abstract a unei victimizri universale. Victimizarea, aceast abstractiune platonizant st la baza identittii lor de grup. Drept urmare, diferentele reale dintre indivizi dispar, iar grupurile devin, la rndul lor, interschimbabile. Ian Burma, ntr-un celebru articol publicat n prestigioasa The New York Review of Books (8 aprilie 1999) sub titlul Bucuriile victimizrii remarca: imaginarul sacrificial din zilele noastre este anistoric, ntruct experientele concrete ale victimelor care au suferit n istorie se amestec ntr-un fel de sup a suferintei. Chinezii, evreii, homosexualii si altii au suferit cu adevrat asupra acestui fapt nu planeaz nici o ndoial; este ns mai putin sigur c ei toti au suferit la fel. n cadrul angrenajului tehnoglobalist, att produsul de consum ct si victima multicultural au statut de mrfuri, menite s produc un rspuns emotional (dorint achizitiv, compasiune, mil, admiratie etc.) Orice proces de construire a identittii umane ofer n mod explicit sau implicit niste standarde morale. Ca si bucuriile consumismului, popularizate de cultura advertising-ului (publicittii), bucuriile victimizrii snt bazate pe emotii. Orice justificare moral postmodern evit criteriile de valoare/evaluare, nlocuindu-le prin emotivism. Soldati de ndejde ai postmodernismului, multiculturalistii pretind c n-au posibilitatea de a distinge binele de ru. Iat de ce, nici capul nu-i doare cnd una dintre vedetele victimizrii, Rigoberta Menchu, tranca maya care a cstigat premiul Nobel pentru pace, este prins cu mta n sac. Chiar dac, n mult mediatizata ei autobiografie, respectiva a inventat atrocittile (comise de autoritti), la care, zice-se, ar fi fost martor sentimentele sale nu pot fi

puse sub semnul ntrebrii. n lumea relativist a multiculturalismului, adevrul este o chestiune de preferint, dar sentimentele victimei snt totdeauna autentice; una sau dou povestiri autobiografice false nu pot schimba contextul general al victimizrii. Tehnicile de perception management (manangement al perceptiei) snt un nlocuitor constant al faptelor n discursul cultural si politic al multiculturalismului. Emotiile, trite de membrii grupurilor victimizate si sustintorii lor, snt superficiale si ambivalente. Ele snt mediate cultural, iar circulatia lor este manipulat cu abilitate de mass media si intelectualii nregimentati. Fiind un insignifiant interschimbabil, victima multicultural nutreste sentimentele pe care i le sugereaz cultura emotivist a victimizrii. n multiculturalism se gndeste si se simte la unison. Sentimentul general de vulnerabilitate nu este spontan, o emotie vie. Este bazat pe imitatie si constructie cultural, pe felul politic corect n care simt ideologii multiculturalisti. Emotiile snt echivalente banilor, nu exist prin ele nsele, circul n chip de semne dac banii snt semnul bogtiei, emotiile snt semnul apartenentei la grupul victimizat cel corect. Si banii, si emotiile corecte aduc profit. Emotionalismul transform pe orice individ ntr-un agent moral n msura n care el exprim sentimentele grupului victimizat. Dac nu devii membru al comunittii de sentiment, esti redus la tcere, ti se atrn o plac de gt: Nesimtitule! Nepstorule! (Cititorii pot gsi numeroase exemple n acest sens, rememornd episodul Kosovo, cnd parte din intelectuali au stiti dumneavoastr) * Multiculturalismul nu ia n piept realittile lumii. Viseaz, ca orice utopie, s creeze o societate aplatizat. Nici o diferentiere major ntre rase, popoare, state, religii sau culturi; fr criminali, fr poeti; nici un rzboi, nici un conflict. Cellalt? Nici gnd! Imperiul Roman, taedium vitae al ultimilor si ani Bum! Bum! Ben Landen! Se ntoarce Replicatul! Suprimarea disonantului si trimiterea celuilalt (alterittii) n exil are ca rezultat ntoarcerea replicatului. Replicatul este real, ia chipul si asemnarea omului, dar sistemul su de valori este incompatibil cu cel al lumii civilizate. Hitler, Stalin, Ben Laden au rentronat n Occident sentimentul pierdut al realittii ntr-o orgie a distrugerii si terorii. Pervertind toate valorile, au umplut cu prezenta lor monstruoas golul lsat prin eliminarea alterittii nssi. Dac tehnoglobalismul, si ideologiile care-l nsotesc, vor continua neabtute marsul lor fortat ntru uniformizarea planetar, un alt replicat le va tia probabil calea. mi imaginez cu groaz marele, infinitul pericol: si dac noul replicat va poseda vointa si

mijloacele pentru a mplini ceea ce Unabomber, teroristul tehnofob, a ndrznit doar s gndeasc: ar fi mai bine s aruncm la gunoi sistemul sta mputit si s suportm consecintele

Gabriel Andreescu

Naionalismul civic: ntre ciocan i nicoval

Numrul anterior al suplimentului "Provincia" a venit cu surpriza s fac din conceptul naionalismului civic un ap ispitor. Primul care se refer la el n cadrul suplimentului este Molnr Gusztv, care-l trateaz n articolul su, "Provincia premodern", n felul urmtor: "...ntre timp, gnditori serioi (...) consider c alternativa naionalismului civic de tip secolul al XIX-lea poate deveni o alternativ viabil fat de naionalismul etnic, dominant". Pe pagina imediat urmtoare, Bakk Mikls reia ideea, susinnd: "Naionalismul civic al secolului XIX a pus, astfel, practic n acord, omogenitatea i loialitatea caracteristica ei (a structurii de stat) cu funcionarea i cu sistemul instituional al democraiei". Cel care i acorda cea mai mare importana este ns Caius Dobrescu, transformndu-l n subiect principal al eseului sau - citez pe srite din Berea dezalcoolizat - o soluie politic: "n viziunea creatorilor si, acest hibrid ideologic naionalismul civic este menit sa reprezinte o alternativ la naionalismul visceral i colectivist"; "...eu cred c naionalismul civic, aa cum a fost el lansat pe piaa de idei n acest moment, nu reprezint o soluie la contradiciile care greveaz societatea romneasc"; "a vorbi despre o reconstrucie, fie i ea civic, a naionalismului, mi se pare c ine de cel mai pur ridicol". Faptul c, mai sus, Caius Dobrescu trimite la H.-R. Patapievici ca posibil autor al sintagmei informaie preluata dintr-o expunere pe ecran fcut de Alex Mihai Stoenescu, fostul purttor de cuvnt al MApN, actual vicepreedinte al UFD - arat c ne aflm, nti de toate, n fata unei nenelegeri. "Naionalismul civic" nu este n nici un fel o producie romneasc. nsuirea i vehicularea lui de ctre autori prea puin informai n problematica n materie nu face dect sa complice lucrurile. Naionalismul civic este opus prin definiie naionalismului clasic. Confuzia care vede n acest concept o reconstrucie a naionalismului prin mpreunarea sa cu ideea de civism rezult din omiterea contextului lingvistic originar. Sensurile cuvintelor anglo-saxone "nation" i "nationality" sunt corelatele patriotismului constituional al lui Jrgen Habermas, despre care amintete chiar Caius Dobrescu i nu "naiunii" cu conotaie etnic, din limba/cultura romneasc sau a regiunii. Naionalismul civic denumete "gndirea naiunii n sens civic". Adic, "o comunitate de cultur, de legi i de cetenie care leag o comunitate aflat pe un teritoriu anume". De vreme ce vorbim despre legi, despre cetenie etc., i nu despre genealogie i despre mobilizarea popular a naiei, nseamn c vorbim despre o comunitate politic. nelegerea naiunii n sens civic se opune nelegerii naiunii n sens etnic - ultima ntr-adevr, expresie a gndirii secolului al XIX-lea. Ideea de naiune n sens civic are precedente mai vechi iar o codificare a ei suficient de precisa gsim deja n Convenia de la Montevideo (1933) care enun: "Statul, ca entitate de drept internaional, ar trebui s dein urmtoarele caracteristici: (a) populaie permanent; (b) teritoriu bine definit; (c) guvern; (d) capacitatea de a intra n relaie cu alte state". Iat deci un concept politic, fr nici-un atribut etno-cultural, "asumat" acum 70 de ani. Dar impunerea naionalismului civic a avut loc dup al doilea rzboi mondial. Mulimea principiilor dreptului internaional, aa cum au fost ele dezvoltate ncepnd cu Carta ONU i rafinate ulterior prin mulimea de documente adoptate de acest organism nu au fcut dect s ntreasc nelegerea civic a naiunii.

Printre alte valori fundamentale, sistemul de drept postbelic include "nediscriminarea", adic, obligaia tratrii egale a cetenilor arii, indiferent de identitatea lor rasial, etnic, religioas, lingvistic. Iat de ce naionalismul, reprezentnd "eforturile ntreprinse de un grup lingvistic, religios (...) sau etnic n scopul ctigrii puterii politice pentru a rspunde necesitilor naiunii sale (Hurst Hannum) constituie o provocare la actuala ordine internaional. Realizarea aspiraiilor naionaliste ar nsemna crearea unui "stat naional etnic". O politic naionalist ar fi compatibil cu principiile dreptului internaional numai dac statele ar fi omogene din punct de vedere identitar. Ceea ce nu se ntmpl. De aici provine sigurana autorilor i oamenilor politici care exprima viziunea "occidental" asupra statului i se refer la apusul statului naional, respectiv, la pericolul i ilegitimitatea naionalismului n lumea modern. Culmea este c n timp ce autorii "Provinciei" condamn naionalismul civic pentru c ar fi "naionalism" - am artat, sper, c nu este aa - exist, iat, i o critic din partea opus. Dintro perspectiv multiculturalist, naionalismul civic ar suferi ntruct el reduce totul la civism. Recent, argumentul acesta l dezvolt Radu Neculau ntr-un foarte binevenit eseu publicat n Altera nr. 13 ("Multiculturalism, anticomunism, naionalism"). Va trebui s extrag pentru cititor urmtorul citat, cerndu-mi scuze pentru faptul c el se refer i la mine: "Este suficient, ns, s menionez c, n pofida unei simpatii explicabile fat de retorica civic a lui Andreescu i a unei reticene fa de pesimismul cultural i elitismul conservator reprezentate de Paler i Paleologu, susintorii multiculturalismului par a se afla, ntr-un sens strict, la o egal distan de ambele poziii. (...) Ambele abordri, din considerente diferite, contravin preteniilor analitice ale multiculturalismului, prin exacerbarea relevanei valorice a unui particularism etnic-cultural, fie prin ignorarea rolului particularitii etno-culturale ntr-o abordare voit obiectivista i universalist" (p. 64). Dup cum vedem, naionalismul civic se afl ntre ciocanul multiculturalismului i nicovala naionalismului! Are ns dreptate Radu Neculau? Voi spune "nu", ntruct - i aici a sublinia - naionalismul civic nu este doar o concepie. Este o norm. Este expresia aplicrii de ctre state a unui numr de principii minimale, obligaii ale lor n raport cu dreptul internaional. Asum, mai nainte de toate, principiile de egalitate i nondiscriminare care guverneaz lumea modern. Accentul pus n polemica invocat de ctre Radu Neculau pe naionalismul civic rezult din nevoia "interiorizrii" unei astfel de atitudini de ctre statul romn ntr-un moment istoric cnd el trebuia s se supun normelor europene dac dorea s participe la procesele de integrare. A susine valorile naionalismului civic nu nseamn a nu recunoate coloratura etno-cultural a statelor moderne. Evident c aceasta exist. Germania garanteaz cetenia german persoanelor care probeaz faptul c au origine german. (Dei ea ar fi, conform Constituiei, patria comun a germanilor, a sorbilor, a danezilor, a turcilor care sunt acolo ceteni.) Constituia ungara enuna: "guvernul maghiar este responsabil faa de maghiarii din afara Ungariei". Chiar i n democraia tipic a Statelor Unite, Will Kymlicka a putut da patru exemple demonstrnd c statul american nu este total "neutru din punct de vedere etnic". Doar ca o astfel de coloratur nu are voie sa aduc atingere normelor naionalismului civic. Valorile naionalismului civic nu se opun strategiilor multiculturale. Ultimele nu nlocuiesc ci se adaug strategiilor civice. Ele participa la realizarea echitii sociale prin recunoaterea i eventual, prin punerea n valoare a solidaritii i loialitii pe baza etno-cultural. Recunoaterea identitii etno-culturale, necesitatea i valoarea ei snt un subiect mai uor de argumentat. Cineva ar avea motive s se ntrebe dac ntr-adevr se pot da exemple pozitive pentru c negative snt nenumrate - privind manifestarea solidaritii de natur etno-cultural la nivel naional, deci ca expresie a identitii majoritare. Iat-le! Situaia vorbitorilor de limb german din Tirolul de Sud a putut evolua pn la condiia de astzi datorit presiunii Austriei asupra vecinului italian. Acordarea de ctre Germania a

statutului pe care i-l doreau danezii din nordul arii a depins de intervenia directa a Danemarcei i de capacitatea acesteia de a antaja Germania, n procesul de dezvoltare a instituiilor europene. Presiunea Federaiei Ruse asupra rilor Baltice constituie un factor determinant pentru tratamentul ruilor de acolo. n sfrit, situaia maghiarilor din Romnia i Slovacia a beneficiat masiv de politica sistematic de susinere a lor de ctre statul ungar. Solidaritatea etno-cultural poate avea efecte interesante i asupra relaiilor dintre naiuni civice deosebite, "legate" ns prin soarta conaionalilor lor. Un exemplu ni-l ofer mutarea frontierei Schengen spre Est. Uniunea European (an de an: n raporturile Comisiei pe 1997, 1998, 1999) i n special Austria au fcut mari presiuni asupra guvernului maghiar ca s introduc vize pentru cetenii romni. Ungaria a refuzat ns adoptarea acordurilor Schengen din grij pentru soarta minoritarilor maghiari din Romnia. Ceva asemntor se ntmpl n relaiile Poloniei cu Ucraina. Soarta minoritii poloneze din regiunea Lvov oblig guvernul de la Varovia s gndeasc o relaie mai puin drastica cu vecina sa de la sud-est. n absena minoritilor maghiar i respectiv, polonez, n lipsa solidaritilor etno-culturale, fortreaa Schengen s-ar fi ridicat deja la marginea Europei Centrale. Iat de ce a concluziona c manifestrile identitii i solidaritii etno-culturale sunt binevenite dac i numai dac snt respectate principiile naionalismului civic. Acesta nu este un adversar al multiculturalismului, cum afirm Radu Neculau, ci un aliat al su. Cine lucreaz "pe teren", n mijlocul realitii multiculturale, tie foarte bine c trebuie s invoce cnd nediscriminarea, cnd discriminarea pozitiv; cnd universalitatea drepturilor fiinei umane, cnd specificitatea ei - inclusiv etno-cultural - cu adevrat ireductibil. Teoriile noastre despre naionalism i multiculturalism se supun (pn la un punct) logicii unei gndiri tiinifice: le aprofundm nelegerea i le dezvoltm conceptele prin supunerea lor la testele confruntrii cu realitatea.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai complet site cu referate