CUPRINS

CAPITOLUL I: CONCURENTA........................................................................2 1.1.Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata.................2 CAPITOLUL II: FUNCTIILE SI ROLUL CONCURENTEI........................10 2.1.Functiile concurentei........................................................................10 2.2. Tipuri de concurenta existenta intre producatori (vanzatori)....14 2.3.Concurenta perfecta........................................................................16 2.4.Concurenta imperfecta si formele acesteia....................................17

CAPITOLUL I 1

CONCURENTA 1.1. Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă. Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă. Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creştere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci la nivel microeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de perioada anterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă vor exista întotdeauna şi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau organizaţia în cauză, va considera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi mobilizeze toate eforturile, resursele şi abilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie competitivă superioară prin obţinerea unui avantaj competitiv cert faţă de ceilalţi competitori. Odată cu atingerea unei poziţii de lider sau challanger pe o anumită piaţă de referinţă, agentul economic trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a terminat. El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la noile modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi poată păstra poziţia câştigată.Este evident că pentru un agent economic situat în poziţia de “învins”, concurenţa va fi mai puţin benefică, deoarece aceasta l2

comerciale. ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi. concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială. ţări etc. din care va trebui să înveţe pe viitor. încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă. pentru acapararea pieţei. a tipurilor de concurenţă existente într-o economie. poate paradoxal.Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. desfacerea unor produse. atunci trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă. aşa cum a fost el definit în literatura de specialitate de-a lungul timpului. comercianţi. ea poate deveni benefică. Prezentarea funcţiilor concurenţei. dacă acest agent economic va conştientiza că a piedut datorită propriilor greşeli. cât şi internaţional. De-a lungul timpului.a eliminat. el nereuşind să câştige un loc în cadrul pieţei de referinţă. “prin concurenţă se înţelege lupta dusă. atât pe plan naţional. cât şi pe plan internaţional. concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori. lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial. mai precis către nevoile acestora. în scopul realizării unor profituri cât mai mari. a sporirii volumului de afaceri”. precum şi a rolului acesteia. Şi poate că aici intervine cel mai clar conceptul de strategie. în felul acesta putând reuşi să-şi recâştige o poziţie în cadrul pieţei respective. fiind ilustrată importanţa deplină a acesteia pentru societate. Piaţa va fi dominată de cel care va şti să-şi folosească cel mai eficient resursele de care dispune. potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic. Ca urmare. clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”. în consecinţă. bancare. Deoarece concurenţa se manifestă. atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. Adeseori. concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Dar. pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni. atât pe plan naţional. Un “învins” are poate şansa de a imita strategiile învingătorilor. etc. dacă ne referim la felul în care sunt utilizate resursele existente. monopoluri. Conform dicţionarului explicativ al limbii române. deoarece demersul strategic este singurul care determină rezultatele activităţii agentului economic. între firme capitaliste de producţie. ea a fost definită şi reglementată 3 . permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” . de cel care va şti să adopte o strategie competitivă avantajoasă. Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă. Astfel.

concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul. ceea ce contribuie la echilibrul economic şi bunăstarea societăţii. ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor economici competitivi. În economia de piaţă concurenţa este liberă. De aceea. Acestea pot privi: capitalul impus de lege. brevetele şi licenţele. de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii. acţionând pentru realizarea propriilor interese. o contribuţie fundamentală la definirea conceptului de concurenţă a avut-o Adam Smith. concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Ea are loc atunci când agenţii economici pot pătrunde liber pe o piaţă locală. raritatea materiilor prime şi a distribuitorilor. de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. oferirea unei game largi de produse şi servicii de calitate superioară.folosirea eficientă a resurselor. Datorită acestui rol. regională. competiţia trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său.de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD). de tranzacţiile de piaţă existente. Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici. care realizează adaptarea cererii şi ofertei şi reglarea într-un mod natural a activităţii economice. astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor. deoarece fiecare agent economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse. promovarea inovaţiei tehnice. ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung. organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre. de exemplu. profituri. Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă. de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori. economiile de scară. naţională sau chiar mondială. iar locul de manifestare îl reprezintă piaţa. constrângerile de imagine etc. Această rivalitate poate să se refere la preţuri. 4 . şi anume:repartizarea echilibrată a veniturilor. concurenţa este legată de cerere şi ofertă. calitate. În cadrul teoriei economice. de procesul schimbului. nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare. fiecare agent economic îşi manifestă libera iniţiativă. Concluzia: “mâna invizibilă nu este nimic mai mult decât mecanismul automat de echilibrare a pieţei concurenţiale”. De aceea. unde concurenţei i se recunoaşte rolul de “mână invizibilă”. vânzări şi/sau împărţirea pieţei. De aici rezultă avantajele certe ale concurenţei. servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”. În acest context. în lucrarea sa “Avuţia naţiunilor”. Pe o piaţă liberă. în scopul de a atinge un obiectiv economic.

concurenţa perfectă nu este concurenţă. “Instituţionaliştii” (şcoala germană. vânzarea sub preţurile concurenţei şi diferenţierea bunurilor şi serviciilor oferite. În cadrul abordării dinamice (clasice).concurenţa maximizează avuţia naţiunilor. Astfel. concurenţa prezintă o serie de caracteristici care se referă la libera iniţiativă şi interesul personal al agenţilor economici ce activează în cadrul unei pieţe. motiv pentru care gruparea mai poartă şi numele de “Noul stat industrial”. K. Deşi aceste teorii nu au fost pe deplin dezvoltate până la începutul anilor ’30.Gruparea celor trei şcoli: şcoala capitalismului monopolist. şcoala managerialistă şi şcoala planificării. Galbraith. conducând la o alocare optimă a forţei de muncă şi a capitalului în toate domeniile de activitate. ele au rădăcini mult mai adânci. teoriile competiţiei imperfecte au fost dezvoltate în cadrul şcolii neoclasice sau marginaliste. Şi aceasta deoarece ea exclude toate activităţile concurenţiale desfăşurate de agenţii economici: publicitatea. care surprinde existenţa unor caracteristici structurale (număr mare de participanţi) în analiza mediului concurenţial. 2. în opoziţie cu teoria tradiţională au apărut două alternative ale abordării concurenţei: 1. Conform mai multor economişti. la rezultatele economice analizate fără a ţine cont de consideraţiile instituţionale. Totusi. 5 . care pune în centrul atenţiei comportamentul agenţilor economici interesaţi de obţinerea unui profit precum şi tendinţa de egalizare a ratei profitului între diferite activităţi economice şi una statică (neoclasică). teoria neoclasică a competiţiei pure a avut mai puţină aplicabilitate directă la producţia industrială modernă şi comerţ decât în agricultură. şcoala americană) care explică comportamentul economic şi concurenţa criticând abordarea tradiţională mult mai vehement decât “Noul stat industrial”. Şcoala neoclasică a constituit o cotitură în abordarea concurenţei prin îndepărtarea de conceptul concurenţei pure. o altă problemă abordată de Hayek a privit modul de dobândire şi folosire a cunoştinţelor în luarea deciziei economice. de fapt. Atât gruparea “Noul stat industrial”. Într-o viziune tradiţională. subliniind faptul că nu numai cunoaşterea preţurilor joacă un rol important în luarea unei decizii economice. care susţine că. De asemenea. precum şi la accentul pus pe teoria valorii. Această alternativă îşi are rădăcinile în lucrarea “Noul stat industrial” a lui J. Cournot a dezvoltat modelede monopol şi duopol pur încă din anii 1838. cât şi “instituţionaliştii” au abordat concurenţa prin prisma a două viziuni: una dinamică (clasică). ci şi alţi factori care reflectă situaţia reală a pieţei. iar Edgeworth şi Wicksell au analizat situaţiile curbei cererii admise de competiţie. De exemplu. un reprezentant de seamă este Friederich Hayek.

iar curbele venitului marginal şi ale cererii sunt două linii orizontale identice. De fapt. curba venitului marginal se înclină în jos mult mai accentuat. în cartea sa “Teoria competiţiei monopolistice”. economiştii au acceptat. Venitul marginal reprezintă plusul la venitul total rezultat din vânzarea unei unităţi suplimentare de producţie. astfel încât nici un individ să nu aibă o influenţă perceptibilă pe piaţă. iar cumpărătorilor le este indiferent de unde achiziţionează produsele. Datorită acestor teorii. În cadrul unei pieţe cu competiţie pură. Dar o astfel de piaţă este ceva abstract. Edward H. Situaţia este foarte diferită. Producţia cu profit maxim este obţinută la intersecţia curbelor costului marginal şi a venitului marginal. Cu o curbă a cererii înclinată în jos. deoarece nu creează posibilităţi reale de creştere. precum şi reglementările referitoare la profiturile monopolurilor. tot mai mulţi economişti sunt de acord că modelul competiţiei pure nu reuşeşte să descrie corect situaţia din cadrul pieţelor reale.Teoria presupune existenţa mai multor cumpărători şi vânzători şi a unor produse perfect omogene. Competiţia pură. venitul marginal fiind egal cu preţul. în cadrul pieţelor în care competiţia pură nu există. din 1933. precizează că preţurile pieţei sunt determinate atât de elemente competitive cât şi monopolistice. fiecare vânzător poate dispune de orice cantitate de bunuri la preţul pieţei. eficienţă şi stabilitate. Când costul marginal se află sub costul mediu. ceea ce poate aduce profituri economice pe termen lung. atunci costul mediu creşte. produsele specifice sunt diferenţiate dacă există o bază semnificativă pentru a distinge bunurile sau serviciile unui producător de cele ale altora. Prin urmare curba costului marginal intersectează curba costului mediu la punctul de minim. termenul de competiţie pură a fost înlocuit cu termenul de competiţie operantă (“workable competition”).Un concept de bază al teoriei monopolistice este cel al diferenţierii produselor. în unele situaţii. ce nu poate exista în realitatea practică. atunci costul mediu scade. care reprezintă un compromis între competiţia pură şi oligopol. aşa cum s-a văzut. În cadrul unei clase generale de bunuri. măsurile guvernamentale antitrust. Chamberlin. Astăzi. însă. 6 . În cadrul Şcolii neoclasice au fost dezvoltate o seamă de teorii referitoare la influenţa monopolurilor asupra creşterii preţurilor peste nivelul de echilibru. La sfârşitul anilor ’20 Chamberlin a fost printre primii mari teoreticieni care au aplicat ideea venitului marginal implicit în modelul de monopol Cournot. nefiind nevoie de nici o publicitate. când costul marginal este mai mare decât costul mediu. fiecare întreprindere este capabilă sã-şi vândă produsele la preţurile pieţei. nu poate exista cu adevărat în realitate. Într-o astfel de piaţă. un nume de marcă sau forţe de vânzare.

cumpărătorul îşi va regla cumpărările astfel încât costul marginal pentru el (distinct de costul marginal al producţiei) este egal cu utilitatea marginală. Sraffa prezintă o teorie bine închegată. Robinson a stabilit două generalităţi: 1. deşi a fost un critic al neoclasicismului. generând o critică cu privire la teoria competiţiei pure. deoarece ea indică cât vor oferi vânzătorii la acest preţ.In cadrul monopsonului. în condiţii de monopson. cumpărătorii vor achiziţiona unităţi succesive dintr-un bun până la punctul unde preţul este egal cu utilitatea marginală. Joan Robinson. Costurile unitare pot scădea datorită economiilor interne realizate de întreprindere. deoarece se bazează pe utilitatea marginală. se poate presupune că va rămâne neschimbată curba cererii pieţei şi curba ofertei. va fi aceeaşi cu cea în condiţiile concurenţei pure. Un alt economist de seamă. Robinson arată că în prezenţa curbei ofertei elastice (când costurile marginale şi cele medii ale producţiei sunt egale) preţul de producţie va fi constant. o situaţie în care pe piaţă există un singur cumpărător sau un grup de cumpărători ce acţionează ca unul singur. vor exista mai puţine întreprinderi şi. atât concurenţa pură. munca sa de început s-a încadrat în tradiţia metodologică a neoclasicismului. cu atât utilitatea marginală scade şi cu atât persoana respectivă oferă mai puţin pentru o utilitate adiţională. curba cererii agregate este înclinată în jos şi spre dreapta. mai puţină competiţie. Există două condiţii care pot distruge “puritatea” pieţei:un singur producător poate afecta preţul pieţei prin variaţia cantităţii de 7 . în cartea “Teoria economică a competiţiei imperfecte”. o întreprindere se bucură de un monopol semnificativ dacă preţul ei depăşeşte costul mediu atât pe termen scurt.In cadrul competiţiei pure. intrarea liberă pe o piaţă va elimina profitul de monopol pe termen lung. 2. Cu cât o persoană achiziţionează mai multe utilităţi dintr-un bun. cât şi pe termen lung. Un reprezentant important al şcolii economice postkeynesiste.Sraffa a arătat existenţa variaţiei costurilor unitare de producţie pe măsură ce o întreprindere îşi măreşte producţia. cât şi monopolul natural sunt cazuri extreme.Conform lui Chamberlin. Piero Sraffa. Dacă o întreprindere creşte mai eficient pe măsură ce dimensiunile sale cresc. dar trebuie reamintit că. Când mai multe întreprinderi operează într-o competiţie monopolistică.Dar scăderea acestor costuri este incompatibilă cu competiţia pură (în caz extrem aceasta poate conduce la monopol natural). a adăugat conceptului de competiţie monopolistică ideea de monopson. deci. Preţul de vânzare se bazează pe costul producerii fiecărei cantităţi şi acest cost nu se schimbă în prezenţa monopsonului. Când există mulţi cumpărători ai unui produs. Dacă există un singur cumpărător sau toţi cumpărătorii formează un acord pentru a acţiona împreună. iar cantitatea cumpărată.

cea clasică şi cea neoclasică. politica concurenţială trebuie să urmărească realizarea unei concurenţe operante. prin creştera propriilor preţuri. Clark şi care încearcă să reflecte cu obiectivitate situaţia reală din economie. Deşi nu există un consens în această privinţă. Prin urmare. o întreprindere poate reduce preţul şi astfel îşi poate spori vânzările şi profitul în detrimentul concurenţilor. ea poate creşte preţurile şi. care să stimuleze iniţiativa agenţilor economici. întreprinderea se bucură de elemente de monopol sigure. Astfel. O alternativă la concurenţa perfectă a fost “concurenţa practică sau operantă (workable competition)”. Aceste două condiţii au mai multe caracteristici de monopol decât de concurenţă pură.numărul firmelor de pe piaţă trebuie sã fie suficient pentru a permite economia de scară şi pentru a asigura un comportament independent al acestora. Într-o economie stabilă. dacă primul concept se referă la existenţa unui număr mare de producători în cadrul pieţei analizate. concurenţii vor avea şi ei de câştigat. reală. 8 . M. consumatorii sunt bine informaţi şi alegerea lor are un caracter raţional. Ambele modele încearcă să explice modelul de concurenţă perfectă şi cel de monopol. bazată pe existenţa a două modele. unul pe termen lung şi altul pe termen scurt. concept ce îi aparţine lui J. practice. Teoria tradiţională a competiţiei menţionează că expansiunea rezultatelor unei întreprinderi este limitată de costuri. Astfel. În încercarea de a reprezenta corect problemele legate de lumea “practică”.bunuri oferite pieţei si fiecare producător se poate angaja în producţie sub circumstanţele unor costuri individuale tot mai mici. o întreprindere nu va pierde toate afacerile dacă va creşte preţul şi nici nu va exclude de pe piaţă toţi rivalii dacă va reduce preţul. criteriile care definesc concurenţa operantă sunt următoarele:barierele la intrarea pe piaţă trebuie să fie suficient de joase pentru a putea permite intrarea noilor firme atrase de existenţa unor profituri supranormale. desfăşurate într-un mediu concurenţial normal. cheltuielile promoţionale nu trebuie sã fie excesive şi reclama trebuie să aibă un caracter informativ. Cea de-a doua metodă de creştere a profiturilor este mai acceptată de oamenii de afaceri. Sraffa arată că această expansiune a rezultatelor este limitată datorită preţurilor de monopol.Marshall a mai ridicat o problemă ce a fost larg dezbătută de către teoreticieni şi anume definirea conceptului de “concurenţă pură” şi cel de “concurenţă perfectă”. chiar în cadrul unei pieţe competitive. Alfred Marshall a realizat o sinteză a celor două abordări ale concurenţei. cel de-al doilea presupune şi condiţia suplimentară a unei intrări libere pe piaţă. atunci. De regulă. în timp ce modelul pe termen lung are în vedere fluxul de capital ce intră sau iese de pe piaţă. De asemenea. Modelul pe termen scurt s-a concentrat pe numărul participanţilor pe piaţă. deoarece profiturile devin mai stabile dacă nu atrag “represalii” din partea concurenţilor.

sunt evitate situaţiile de supra şi subcapacitate a activităţilor economice. întreprinderile se caracterizează prin eficienţă în activitatea de producţie şi în procesul de inovare. 9 .evoluţia profiturilor pe termen lung este strâns legată de gradul de risc al industriei respective.

În acest mod. trebuie precizat că acestea rezultă chiar din definiţiile date concurenţei de-a lungul timpului în literatura de specialitate economică. Dacă noul produs. o primă funcţie a concurenţei menţionată în literatura de specialitate se referă la stimularea preocupărilor agenţilor economici pentru creşterea. Din punct de vedere al marketingului. în acelaşi timp. competiţia va stimula agenţii economici să se diferenţieze de ceilalţi competitori prin crearea unui avantaj competitiv legat de inovaţia tehnologic. impune cunoaşterea nevoilor crescânde ale consumatorilor. de a produce la un cost mai scăzut.CAPITOLUL II FUNCŢIILE ŞI ROLUL CONCURENŢEI 2. oferind agenţilor economici motivaţia de a crea produse performante şi.Ca urmare a acestui fapt. Oferta de mărfuri trebuie permanent adaptată la cerinţele consumatorilor. au fost atribuite acesteia o serie de descoperiri importante în domeniul bunurilor de consum care au permis situarea agenţilor economici într-o poziţie fruntaşă pe piaţa de referinţă. diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri. concurenţa va contribui la eliminarea concurenţilor slabi. precum şi la repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute proporţional cu efortul efectiv depus de agenţii economici în procesul de producţie şi de 10 . a gusturilor şi preferinţelor acestora. Privit in punct de vedere strict economic. ceea ce le va permite să se poziţioneze mai bine în cadrul segmentului de piaţă ţintit. concurenţa va elimina pe acei agenţi economici care nu reuşesc să satisfacă cererea de consum.Functiile concurentei Referitor la funcţiile care pot fi atribuite concurenţei. care înglobează cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi tehnologiei. Această funcţie de stimulare a progresului tehnico-economic reprezintă o cale optimă pentru cucerirea unor poziţii avantajoase pe piaţă. atunci întreprinderea va putea să se dezvolte şi să-şi câştige o poziţie competitivă. O altă funcţie importantă a concurenţei se referă la alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică. Concurenţa stimulează progresul tehnico-economic. invenţiile şi inovaţiile.1. datorită concurenţei agenţii economici vor încerca mai mult decât să satisfacă nevoile existente ale consumatorilor. va fi acceptat de către consumatori. Această regulă simplă. Datorită competiţiei acerbe existente în economia de piaţă. care nu reuşesc să se adapteze la cerinţele pieţei sau nu reuşesc să ţină pasul cu noile descoperiri. Astfel. aceştia fiind mai bine informaţi asupra alternativelor de consum existente. lucrurile sunt mult mai nuanţate. în sensul că. Se recunoaşte faptul că datorită competiţiei existente în cadrul pieţei pare şi o creştere a exigenţei consumatorilor faţă de bunurile de consum. specifică marketingului.

integrări) care au ca scop tocmai întărirea unor poziţii competitive avantajoase deţinute într-un anumit domeniu de activitate. Ei vor fi permanent preocupaţi de satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum şi de maximizare a profitului. Prin faptul că favorizează raţionalizarea costurilor. Toate aceste funcţii enumerate mai sus evidenţiază rolul concurenţei în economia de piaţă şi anume influenţa sa benefică asupra eficienţei şi echilibrului pieţei. concurenţa contribuie la reducerea preţurilor de vânzare. ceea ce demonstrează efectul benefic al concurenţei economice. firmele naţionale concurente “cooperează” pentru întărirea competitivităţii naţionale. elemente care se regăsesc în însăşi definiţia simplificată a marketingului. BMW. având un efect direct asupra psihologiei acestora. în final. agentul economic va căuta să se diferenţieze faţă de competitorii săi prin produsele şi serviciile oferite. la maximizarea profitului.distribuţie a bunurilor. ceea ce constituie o funcţie de maximă importantă pentru o economie de piaţă liberă. poate paradoxal. carteluri. alianţe. conduce la întărirea poziţiei competitive a ramurii respective.Chiar în interiorul unei ţări. în timp ce în situaţia în care oferta este mai mare decât cererea. Un preţ mic atrage de regulă o cerere mai mare. Concurenţa stimulează creativitatea agenţilor economici. competitivitatea înregistrată între mai mulţi agenţi economici ce îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu de activitate. De exemplu pe piaţa germană a autoturismelor cei trei concurenţi importanţi. 11 . Cu alte cuvinte. De aici rezultă faptul că exercitarea concurenţei pe o anumită piaţă împiedică realizarea profitului de monopol de către agenţii economici. ceea ce se constituie poate în cea mai evidentă funcţie a sa. De multe ori. În situaţiile în care cererea este mai mare decât oferta. ceea ce duce la un volum mai mare al desfacerilor şi. adică însuşirea unui agent economic de a concura cu alţi competitori în cadrul unei anumite pieţe. Competiţia trebuie să genereze competitivitate. această competitivitate conduce. ceea ce constituie un element benefic pentru societate. Concurenţa reglează cererea şi oferta în orice domeniu al activităţii economice. Alături de creativitate vor fi stimulate şi alte competenţe individuale ale agenţilor economici. agentul economic va căuta să se specializeze într-un anumit domeniu de activitate care îi va permite să-şi folosească resursele şi abilităţile de care dispune pentru realizarea de produse sau servicii adaptate la nevoile şi exigenţele consumatorilor. Mercedes şi Volkswagen contribuie la întărirea industriei autoturismelor. la apariţia unor relaţii de cooperare (de exemplu.

Un alt punct de vedere referitor la rolul concurenţei în cadrul unei economii de piaţă este acela că agenţii economici vor fi determinaţi să descopere factorii de competitivitate care îi vor situa într-o poziţie avantajoasă pe piaţa de referinţă. agentul economic va fi eliminat de pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit dar cu un raport cost/profit mai eficient. -calitatea produsului/serviciului. Sau preţul de vânzare este acelaşi cu cel al concurenţilor. deoarece o reducere a preţului sau o îmbunătăţire a calităţii produselor/serviciilor oferite vor determina o reacţie din partea celorlalţi concurenţi. acesta va fi ales dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. astfel încât consumatorii vor fi permanent puşi în situaţia de a alege produsul sau serviciul cu cel mai bun raport calitate/preţ. -raportul calitate-preţ. dar calitatea produsului (serviciului) este inferioară. Utilizarea acestor trei factori cantitativi ai competitivităţii determină permanent o echilibrare a pieţei. ca factor de competitivitate reprezintă în acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta. Pe termen lung. acest lucru nu-i va permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu costuri mari. Drept urmare. Chiar dacă maximizarea profitului reprezintă scopul oricărui agent economic. deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea preţului la un produs (serviciu) de aceeaşi calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi. -costul produsului/serviciului. atunci va fi preferat de către consumatori. atunci raportul calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în cauză. pentru a crea un produs sau serviciu mai avantajos şi deci mai competitiv. -raportul cost/profit. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achiziţie a unui produs sau serviciu de către majoritatea consumatorilor. concurenţa prin preţ devine un factor eliminator. Dacă un produs sau un serviciu satisface o anumită nevoie a consumatorilor. Profitul. Există 12 . -profitul. evidenţiind în acelaşi timp competitivitatea unei întreprinderi. Nu trebuie uitat că un agent economic cu o viziune de marketing va încerca să-şi orienteze toată strategia de marketing către piaţă. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie devine profitul obţinut în urma activităţii desfăşurate de agentul economic. calitatea devenind un factor eliminator. Dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acelaşi preţ este de o calitate mai bună decât cel al concurenţilor. Clasificarea următoare cuprinde cei mai importanţi factori care pot contribui hotărâtor la competitivitatea unei întreprinderi: -preţul produsului/serviciului. Dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţa respectivă. Pentru a fi eficienţi şi competitivi agenţii economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor.

În timp însă. când o firmă poate activa pe o piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie foarte mici. Cu cât cota de piaţă deţinută de o întreprindere va fi mai mare. Toţi aceşti factori ai competitivităţii unei întreprinderi trebuie cunoscuţi de către manageri. deci deţine o poziţie competitivă. Privit ca funcţie a întreprinderii marketingul devine unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi existenţi la momentul actual. Poate deveni un atu important al unui agent economic care utilizează o capacitate de producţie modernă. deoarece fără o înţelegere corectă a rolului fiecăruia. -tehnologia utilizată. atât de necesară unei întreprinderi ce acţionează pe o piaţă concurenţială. ţinându-se cont de clienţi. -managementul. Cu alte cuvinte întregul sistem managerial trebuie orientat către piaţă. Cu cât acesta va realiza o producţie mai mare cu costuri mai reduse va interveni curba de experienţă care determină economiile de scară. Dacă considerăm o egalitate între prosperitate şi competitivitate. Deoarece consumatorii se orientează către acele produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile.situaţii. astfel încât întreprinderea să reuşească să deţină o poziţie competitivă. timpul are în vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu. -volumul vânzărilor realizate. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la competitivitatea unui agent economic. viziunea de marketing.. atunci pe bună dreptate. La toate acestea se mai poate adăuga şi “rapiditatea” cu care consumatorii pot alege produsul/serviciul oferit. dar şi viteza de reacţie a competitorilor în anumite situaţii. cota relativă de piaţă). Deşi fiecare factor în parte ocupă un loc important 13 . cu atât se poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieţei. mai ales în cazul micilor întreprinzători. adică exact lipsa competitivităţii sale o vor conduce la eliminarea de pe piaţă. -marketingul. investiţii etc. dispunând de o mare varietate de surse de informare. Acest factor de competitivitate determină dimensiunea agentului economic pe piaţa respectivă. -economia de scară. Se constituie într-un factor competitiv decisiv atunci când este folosit cu precădere de către acei manageri care reuşesc să-şi armonizeze resursele disponibile şi obiectivele propuse cu cerinţele pieţei. dar şi de concurenţi. obiectivele ce vizează eficienţa şi profitabilitatea nu vor fi atinse. deţine o ridicată capacítate de inovare şi de integrare a progreselor tehnologice înregistrate într-un anumit domeniu de activitate. ei le vor alege pe acelea care prezintă avantaje semnificative. mai ales atunci când pot fi calculaţi şi o serie de indicatori ai capacitătii pieţei (cota de piaţă. Ca factor hotărâtor al obţinerii avantajului competitiv. lipsa posibilităţii de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare. presupune ca aceasta să fie orientată către piaţă. -timpul.

-raportul dintre cererea şi oferta de bunuri. În cadrul teoriei economice a concurenţei sunt evidenţiaţi o serie de factori care au determinat tipologia concurenţei. practica a demonstrat că specialiştii în marketing utilizează tot mai frecvent noi acţiuni strategice în vederea obţinerii unor avantaje competitive. Dacă iniţial concurenţa prin preţ a constituit o variantă strategică des utilizată de către agenţii economici. Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte două forme importante:concurenţa directă şi cea indirectă. -gradul de transparenţă a pieţei. În funcţie de tipul de concurenţă existent pe o anumită piaţă vor fi dezvoltate strategii adecvate. orientarea spre client etc. rapiditatea adaptării la nevoile consumatorilor. Cea din urmă prezintă o serie de forme caracteristice: monopolul. oligopolul.Această reorientare spre alţi factori de competitivitate demonstrează caracterul dinamic al competiţiei. Cunoaşterea tipologiei concurenţei este foarte utilă în situaţia în care specialistul în marketing trebuie să analizeze concurenţa şi să adopte strategii competitive de marketing. -facilităţile sau restricţiile de intrare pe o piaţă. -gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. aceştia dezvoltă noi acţiuni ce au în vedere diferenţierea produselor/serviciilor. o primă clasificare ne indică două tipuri principale: concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă. în ultimii ani. care să confere întreprinderii un avantaj concurenţial pe piaţa de referinţă. în concordanţă cu profilul competitorilor.în cadrul viziunii strategice a unei întreprinderi. Tipuri de concurenţă existenta între producători (vânzători) Pornind de la formele tradiţionale existente în literatura clasică. oligopsonul şi monopsonul. Astfel. desfăşurarea unor activităţi promoţionale eficiente. precum şi faptul că fenomenul concurenţial cunoaşte noi valenţe datorită unui mediu de afaceri aflat în continuă schimbare. îmbunătăţirea calităţii ofertei.Cei mai semnificativi dintre aceştia sunt: -numărul şi puterea economică a agenţilor economici participanţi la tranzacţiile din cadrul pieţei. -conjunctura politică internă şi internaţională. 2. diversificarea gamei sortimentale.2. concurenţa monopolistică. Concurenţa directă apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare adresate aceleiaşi categorii de nevoi ale consumatorului (de exemplu: nevoia fiziologică de a 14 . s-au observat o serie de schimbări în modul de abordare a acestora. astăzi.

În cazul în care avem în vedere întreprinderi ce oferă produse diferite pentru satisfacerea unor nevoi diferite. De fapt. De exemplu. considerată licită. Bosch şi Whirpool. deoarece se desfăşoară în cadru legal. Concurenţa indirectă se referă la întreprinderile care realizează produse diferite destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite. vor opta. De exemplu. Concurenţa generică apare între întreprinderile care îşi dispută aceleaşi venituri ale consumatorilor. fie pentru a cumpăra o excursie. ele regăsindu-se în structura celor două tipuri enunţate mai sus. aceasta fiind tot o formă a concurenţei directe privită din punct de vedere al producătorului (exemplu: toate firmele din industria produselor cosmetice). Concurenţa formală apare între întreprinderile care oferă produse destinate să satisfacă aceeaşi nevoie. Astfel. deoarece consumatorii. având ca bază perfecţionarea propriei activităţi a agenţilor economici. În încercarea de a surprinde şi mai bine tipologia concurenţei existente pe piaţă. aceleaşi categorii de consumatori. atunci exemplul porneşte de la opţiunea cumpărătorilor în funcţie de venitul disponibil. fie pentru a achiziţiona o bibliotecă. nevoia de deplasare prin intermediul unui mijloc de transport poate fi satisfăcută fie prin achiziţionarea unui autoturism. este vorba despre o concurenţă directă din punct de vedere al producătorului. Concurenţa la nivel de industrie apare între întreprinderile care oferă aceleaşi produse sau clasă de produse. Concurenţa de marcă se referă la întreprinderile care oferă produse sau servicii similare. fie prin vizionarea unui film. concurenţa prezintă două forme: -concurenţa loială. aceasta fiind de fapt. din dorinţa de a câştiga prin orice mijloc piaţa şi prejudiciind activitatea competitorilor. considerată ilicită. Philip Kotler distinge existenţa a altor patru niveluri ale concurenţei bazate pe gradul de substituire al produsului. fie a unei motociclete. . o firmă de turism se află în concurenţă indirectă cu una ce oferă bunuri de folosinţă îndelungată. deoarece nu sunt respéctate reglementările din domeniul concurenţei.concurenţa neloială.bea se poate satisface prin consumarea unei băuturi carbogazoase pe bază de cofeină CocaCola sau Pepsi Cola). nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfăcută fie prin vizionarea unui spectacol de teatru. la preţuri similare.Din punct de vedere al dreptului comercial. Ca exemplu. În acest caz cei doi prestatori de servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă. 15 . în limita venitului disponibil. concurenţa dintre producătorii de maşini automate de spălat. o concurenţă indirectă (exemplu: o întreprindere ce oferă mobilier de birou şi un magazin de bijuterii). Aceasta reprezintă o formă a concurenţei indirecte. dacă privim din punct de vedere al pieţei.

trebuie făcut distincţie între ceea ce înseamnă “puritatea” concurenţei şi “perfecţiunea” concurenţei. Astfel concurenţa este pură atunci când sunt indeplinite simultan trei condiţii: -atomicitatea. care au explicat condiţiile necesare pentru existenţa acesteia.3. Dar tot din aceeaşi dorinţă. Dacă mijloacele precum: reducerea costurilor de producţie. scăderea preţului de vânzare. ceea ce presupune că pe piaţă există bunuri echivalente. Eficienţa producătorilor va fi determinată exclusiv prin mijloacele economiei de piaţă. În viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois. lansarea de noi produse. îmbunătăţirea calităţii produselor. care presupune existenţa unui număr suficient de mare de agenţi economici (vânzători şi cumpărători) de dimensiuni neglijabile în raport cu piaţa şi nici unul dintre ei neputând influenţa semnificativ piaţa. Concurenţa perfectă apare atunci când sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii: 16 . fără scrupule. Concurenţa perfectă Noţiunea de concurenţa perfectă şi pură a fost tratată pe larg în literatură de specialitate economică de numeroşi autori.21/1996. Dacă aceasta este înţeleasă ca pe un mijloc de îmbogăţire rapidă. care presupune folosirea unor metode şi practici necinstite. în dauna altor competitori sau chiar al societăţii în ansamblul ei. nu sunt suficiente în lupta concurenţială.. lege care se armonizează cu legile concurenţei comerciale existente la nivel european. Aceste mijloace şi metode sunt utilizate în funcţie de atitudinea agenţilor economici vis-á-vis de ceea ce înseamnă competiţie. ramură sau industrie. atunci tentaţia de a folosi alte mijloace mai agresive precum denigrarea concurenţilor sau furtul de informaţii devine extrem de mare.Acest tip de comportament care generează o concurenţă neloială este sancţionat în ţara noastră de către Legea concurenţei nr. care presupune să nu existe nici o barieră juridică sau instituţională care să limiteze intrarea noilor concurenţi într-un domeniu de activitate. în situaţii frecvente agenţii economici pot recurge la mijloace neoneste pentru atingerea obiectivelor propuse. -omogenitatea produsului. utilizarea publicităţii şi a promovării etc. 2. ea luând naştere din dorinţa de a obţine profit şi a câştiga o poziţie avantajoasă pe o anumită piaţă. atunci se poate spune că există un comportament concurenţial neloial.Concurenţa loială reprezintă forma principală a competiţiei existente în cadrul unei economii de piaţă. neexistând diferenţierea produselor şi nici publicitate. -intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă. de maximizare a profitului. identice fără deosebiri între ele.

Preţul de echilibru. Această cerere este obţinută prin agregarea cererilor individuale ale tuturor consumatorilor de pe piaţă. poate surprinzător. se foloseşte doar termenul de concurenţa perfectă. Concurenţa imperfectă şi formele acesteia Concurenţa imperfectă reflectă cel mai bine realitatea economică. Ca urmare. situaţie ce nu se regăseşte în realitate. această condiţie presupune ca factorii de producţie (munca şi capitalul) să fie “distribuiţi” acolo unde vor fi folosiţi cel mai bine. cu o varietate de forme. situaţia reală existentă în cadrul oricărei economii de piaţă este aceea a unei concurenţe imperfecte. la rândul ei. Totuşi. monopolul. ceea ce poate crea numeroase confuzii atunci când se încearcă delimitarea acesteia de ceea ce înseamnă concurenţa pură. Întreprinderea care deţine monopolul fixează preţul pe piaţă. care presupune ca deciziile agenţilor economici să fie luate în condiţii de informare perfectă. fiind doar o ipoteză. 2. aceştia urmând să acţioneze doar asupra cantităţilor oferite sau cerute în funcţie de acest preţ determinat de piaţă. oligopolul. fiind varianta întâlnită în practică şi care. informaţiile fiind referitoare la calitatea şi natura produselor şi asupra preţului. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi pură bunurile sunt produse la costurile cele mai mici. concurenţa perfectă începe să se contureze ca model existent în lumea reală. atunci se poate vorbi despre concurenţa impură sau imperfectă. oligopsonul. Dacă una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. determinat de intersecţia curbelor cererii şi a ofertei vă fi impus tuturor agenţilor economici. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă are o existenţă doar teoretică. Produsul realizat de o întreprindere ce deţine monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piaţă. ca şi în cazul pieţei cu concurenţă perfectă. dar nu poate impune cantităţile ce vor fi cumpărate la acest preţ. În multe situaţii. în limbajul curent.mobilitatea perfectă a factorilor de producţie.-transparenţa perfectă a pieţei. deoarece în practică este aproape imposibil să fie reunite concomitent toate cele cinci condiţii enumerate mai sus.4. monopsonul. monopolistul poate alege orice nivel al 17 . preţul acestor bunuri fiind egal cu costul marginal. ele depinzând de cererea cumpărătorilor. Monopolul se caracterizează prin existenţa unui singur producător al unui bun omogen care se confruntă cu o infinitate de cumpărători existenţi pe piaţă. . concurenţa este pură şi perfectă numai atunci când cele cinci condiţii sunt satisfăcute simultan. De aceea. prezintă următoarele forme: concurenţa monopolistică. Dacă în cazul concurenţei perfecte preţul este stabilit de piaţă.

În unele situaţii. Monopolul natural apare datorită proprietăţilor tehnologice specifice unui anumit domeniu de activitate.costul mediu minim este obţinut pentru un output suficient de mare pentru a satisface toată cererea de pe o piaţă. monopoluri 18 . Odată ce şi-a consolidat poziţia pe piaţă. Un monopol poate fi deţinut fie de o singură întreprindere. producţii mai mici şi profituri supranormale. monopolul conduce la preţuri mai mari. fiind justificată intervenţia directă a statului. ceea ce se va reflecta negativ în veniturile încasate. dar cantităţile cerute de către consumatori pot fi afectate. nu există în realitate. ceea ce va determina un transfer de venituri dinspre consumatori înspre monopol. existenţa unor licenţe exclusive din partea unor agenţi guvernamentali. Comparativ cu concurenţa perfectă. Monopolurile naturale sunt caracterizate. acestea împiedicând pătrunderea unor noi concurenţi. Acest concept relevă posibilitatea ca o singură întreprindere să poată deservi o piaţă specifică cu costuri mai reduse decât s-ar putea realiza acest lucru de două sau mai multe întreprinderi. risipă de resurse etc. în general. costurile de producţie mai scăzute. Toate acestea se constituie în efecte negative. localizarea nefavorabilă etc. cu implicaţie pe termen lung. se poate ajunge la deţinerea unui monopol temporar. Pentru a preveni aceste aspecte nefavorabile se recurge la o serie de măsuri ca: eliminarea reglementărilor vamale protecţioniste. accentuarea relaţiilor comerciale internaţionale etc. fie de mai multe. obţine un avantaj competitiv.preţului. această poziţie de monopol va fi pierdută. materiile prime. care acţionează ca un tot unitar. Existenţa monopolurilor este legată de existenţa unor bariere de intrare pe o piaţă. astfel încât să nu mai aibă nici un fel de restricţii legate de creşterea preţurilor. Principalele bariere la intrare pot fi: economiile de scară. ceea ce face posibilă exploatarea eficientă a economiilor de scară de către o singură întreprindere. existenţa unor brevete şi licenţe. O întreprindere se poate constitui într-un monopol în următoarele situaţii semnalate în lucrările economice: când este singură pe piaţă şi deţine controlul întregii oferte. de costuri medii şi marginale puternic descrescătoare pe termen lung. afectând grav mediul competiţional existent. În practică poate exista situaţia de monopol natural. Trebuie reţinut că monopolul pur. ca de altfel şi concurenţa perfectă. atunci când întreprinderea îşi dezvoltă activitatea de inovare şi astfel. De regulă. întreprinderea poate să-şi creeze avantaje asupra unor eventuali concurenţi. Dar odată cu apariţia unor produse similare sau substituibile ale concurenţilor. situaţie ce apare frecvent pe o piaţă oligopolistă. Existenţa îndelungată a unui monopol pe o piaţă are ca efect lipsa preocupărilor pentru minimizarea costurilor şi promovarea inovaţiilor tehnologice. reglementarea preţurilor practicate de un monopol natural devine o necesitate. De aceea.

cum ar fi: energia electricã.si. pretul are tendinta de crestere.Aceasta masura inlesneste supravegherea si controlul acestei intreprinderi. Pe de alta parte. de obicei el este mai ridicat decat cel care rezulta din jocul liber al fortelor concurentiale. Statul poate sa acorde monopol legal unei intreprinderi publice sau private care se afla deja in pozitie de monopol natural. la grupuri diferite de de cumparatori sau pentru cantitati diferite. Discriminarea perfecta este cazul in care pretul este ajustat la cat este dispus clientul sa plateasca si se poate intalni in cazul cumpararii unor cantitati foarte reduse de bunuri si in 19 . trebuie sa aiba in vedere limita minima a acestuia.Astfel. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. gazele naturale. daca piata nu suporta pretul practicat. Pretul de monopol este o categorie de preturi fixate. Datorita unicitatii producatorului.Ea corespunde nivelului de pret care asigura maximizarea profitului. in cazuri exceptionale.Cu alte cuvinte. vanzarile incep sa scada. este vorba de productie de bunuri considerate importante pentru securitatea nationala sau a caror productie trebuie sa ramana sub control public strict.In general. respectiv de cerere. pe piata de monopol.Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. pentru ca veniturile sa nu se micsoreze la randul lor. discriminarea de gradul doi si discriminarea de gradul trei. piata de monopol fiind puternic reglementata. Deasemenea. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. comunicaţiile etc. firmele monopoliste pot vinde aceleasi produse la preturi diferite:pe piete diferite. pretul nu poate depasi limita maxima impusa prin reglementarile legale in vigoare. transporturile. ceea ce il va determina pe monopolist sa renunte la sporul de pret aplicat. ca energie nucleara. dar daca majorarea depaseste limita acceptata de piata. monopolistul care accepta practicarea unui nivel mai scazut. Urmarind realizarea unor incasari cat mai mari si profituri ridicate. se cunosc trei tipuri de discriminare prin pret:discriminarea de gradul intai sau perfecta. armamentul.naturale se regăsesc în sectoare cheie ale infrastructurii economice.Acest pret se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. statul poate conferiunei intrprinderi publice monopolul legal.Desigur. producatorul trebuie sa recurga la majorarea pretului numai in situatiea in care acesta nu ii afecteaza volumul vanzarilor.tutunul sau jocurile de noroc.Aceasta practica monopolista este o politica de pret discriminatoare.

monopolul putand sa influenteze cererea prin reclama. etc.O astfel de discriminare este posibila numai atunci cand consumatorii nu pot avea .Exista inlocuitori pentru orice bun economic. 2. de cheltuielile de transport si de elesticitatea cererii repective. etc. de gusturile. asteptarile consumatorilor. monopulul isi exercita numai in aparenta dominatia absoluta asupra pietei. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin diferenţierea produselor şi existenţa unui număr mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse. dar nu o poate schimba fundamental pentru ca parametrii ei sunt determinati in ultima instanta. de reglementarile eleborate de stat in vederea protejarii consumatorilor. deoarece: 1. In concluzie. Discriminarea de gradul doi se realizeaza atunci cand o firma monopolista stabileste preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri. Dar un argument important în favoarea acestui tip de concurenţă îl constituie diversificarea produselor şi intrarea şi ieşirea liberă de pe piaţă. stabilind preturi mai mari pe piata interna si preturi mai reduse pe piata externa pentru ca firma sa fie competitiva la export. fără 20 pentru fiecare consumator in scopul de a-si maximiza profitul.Pozitia de monopol a unei anumite firme este pusa sub semnul intrebarii chiar si in tarile slab dezvoltate. datorita schimburilor economice internationale. diferita pe pietele respective.cazul prestarii unor servicii. etc. De asemenea.Dictatul pietei (exercitat prin stabilirea pretului de vanzare) modifica deseori dimensiunile cererii bunului creat de firma respectiva in sens contrar celor asteptate. inexistenţa supraprofiturilor. 3. diferenţierea produselor permite întreprinderilor să-şi stabilească preţurile peste cele ale concurenţilor.Dominarea pietei de catre monopolul se loveste de reactiile consumatorilor si uneori. ca de exemplu. considerându-se că reuşeşte să combine atributele monopolului. Totusi.Acest tip de discriminare este un caz limita in care firma monopolista stabileste un pret legatura intre ei. ceea ce da nastere unei virtuale concurente a produselor substituibile. Discriminarea se realizeaza prin fixarea unor preturi diferite pentru vanzarea aceluiasi produs pe piete diferite sau in localitati diferite tinand seama de distanta. Concurenţa monopolistică este una dintre cele mai răspândite forme ale concurenţei imperfecte. o caracteristică esenţială este şi intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă. 4. Discriminarea se poate realiza si intre cumparatorii autohtoni si cei straini. cu atributele concurenţei perfecte şi anume. puterea de piaţă. precum şi faptul că fiecare întreprindere prezentă pe piaţă se confruntă cu o curbă a cererii descrescătoare în raport cu preţul. veniturile.

Rezulta ca pretul pe piata monopolistica se supune unor tendinte contradictorii:pe de o parte.a-şi pierde astfel consumatorii. În cazul oligopolului pur întreprinderile concurează. nivelul sau are tendinta de crestere ca expresie a suportarii unor cheltuieli promotionale sporite. pe termen scurt. Acest lucru nu mai apare în situaţia 21 . prin diversificare sortimentală sau prin serviciile oferite. pe de alta parte. in functie de raportul dintre cerearea pentru produsele sale si oferta firmei. de regulă.: autoturisme). ceea ce face ca fiecare producator sa intensifice activitatea promotionala. pe termen lung.Ea isi realizeaza echilibrul la acel nivel al pretului si productiei. Piaţa oligopolistă poate fi caracterizată prin interdependenţa acţiunilor întreprinderilor existente şi prin incertitudinea reacţiilor întreprinderilor concurente.In acest context. În situaţia în care pe piaţă există câteva întreprinderi care produc aceeaşi marfa întâlnim situaţia de oligopol pur. sa majoreze pretul. prin preţ. În acest caz.Prin urmare. firma se comporta ca un monopol. acesta având un caracter rigid şi formându-se prin înţelegerea dintre producători. decizia de pret este adoptata la nivel individual in baza obiectivului de maximizare a profitului. firma monopolistica isi realizeaza echilibrul la acel volum de productie pentru care pretul pietei sau venitul marginal egalizeaza costul total mediu pe perioada lunga. agentul economic cauta sa practice un pret ceva mai scazut. pretul tinde sa se diminueze ca efect al preocuparii firmelor pentru impulsionarea vanzarilor.Cu toate acestea pentru ca bunurile proprii sa fie cerute pe piata in conditiile gradului ridicat de substituibilitate a marfurilor. Alegerea pretului pe piata monopolistica este ingreunata de existenta produselor substituente. obtine profit normal. conditiile de productie specifice fiecaruia generand niveluri de pret maximizatoare de profit diferite. cat si supraprofit. Pe piata monopolistica. iar. Ca urmare. cumparatorii se vor confrunta cu preturi diferentiate datorita costurilor diferite suportate de producatori. pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal.Pe tremen lung. firma monopolistica nu obtine supraprofit. si in ultima instanta. iar profitul inregistrat este maxim. in conditii de concurenta monopolistica pretul se formeaza la nivelul fiecarui agent economic in parte.Astfel. diferenţierea se poate face prin calitate. deoarece aceştia percep avantajul competitiv oferit şi sunt dispuşi să plătească un preţ mai mare.respectiv la nivelul productiei pentru care venitul marginal coincide cu costul marginal.In acest fel. în timp ce oligopolul diferenţiat poate fi caracterizat prin existenţa câtorva întreprinderi care oferă produse parţial diferenţiate (ex. între ele putându-se stabili înţelegeri în privinţa fixării preţurilor. Oligopolul se caracterizează prin existenţa unui număr mic de întreprinderi ce produc bunuri similare sau diferenţiate. pe piata monopolistica.

Dar într-o perioadă în care globalizarea este un fenomen de necontestat. Poate cel mai sugestiv este exemplul în care Sony a lansat pe piaţă o nouă cameră digitală Mavica. Marketingul devine astfel un factor competitiv de maximă importanţă. echilibrul poate fi realizat prin 2 tipuri de strategii. Toate aceste forme ale concurenţei prezentate. de a căuta noi oportunităţi pentru atingerea obiectivelor sale. deoarece supravieţuirea într-o economie de piaţă liberă presupune să fii competitiv. constituind elemente importante de studiu pentru economişti. nici una dintre ele neavând o atitudine de dominaţie asupra celeilalte. În zilele noastre. 2. firma porneste de la preturile practicate de firmele rivale si de la premisa ca ele nu se vor modifica. participarea unui număr din ce în ce mai mare de competitori. cum ar fi: duopolul simetric (ipoteza lui Cournot).Ea isi stabileste propria cantitate de produse la acel nivel care ii maximizeaza profitul urmand ca pretul sa fie determinat de piata. ea isi stabileste pretul care ii maximizeaza profitul.oligopolului diferenţiat. prin eliminarea barierelor de intrare într-un anumit domeniu de activitate. urmand ca volumul productiei sa fie determinat de piata. în care o întreprindere este lider. iar cealaltă adoptă o atitudine de satelit. deoarece până acum aceasta realiza doar instalaţii stereo şi nu aparate foto sau de filmat. metodelor şi instrumentelor specifice marketingului. chiar şi din domenii diferite. Privite dintr-un anumit punct de vedere. duopolul asimetric cu un singur lider (ipoteza lui Stackelberg). situaţie care poate conduce la constituirea unui monopol. precum şi cazurile specifice dezvoltate sunt tratate pe larg în literatura de specialitate economică. duopolul cu doi lideri (ipoteza lui Bowley). Teoria oligopolului a evidenţiat şi existenţa unor cazuri specifice. globalizarea concurenţei a devenit semnificativă datorită interdependenţelor existente între pieţe diferite şi a concurenţilor globali ce-şi 22 . care se referă la existenţa a două întreprinderi pe piaţa unui bun omogen.Strategia cantitatii se defineste prin aceea ca fiecare firma porneste de la volumul productiei celorlalti si de la ipoteza ca aceasta nu se modifica. ceea ce constituie o noutate chiar şi pentru companie. deoarece acolo unde există competiţie devine necesară abordarea acesteia şi prin prisma marketingului.Strategia calitatii. când întreprinderile se concurează prin performanţele oferite consumatorilor. 1.Ca urmare. Competiţia va declanşa sau mai corect ar trebui să declanşeze dorinţa fiecărui agent economic de a se autodepăşi. această competiţie este din ce în ce mai acerbă şi permite. toate formele concurenţei imperfecte reprezintă “un tărâm” favorabil pentru aplicarea conceptelor. In cazul duopolului asimetric. adică exact pe acele caracteristici ale produsului care creează avantajul competitiv.

desfăşoară activitatea la nivel mondial. singurul mijloc de satisfacere mai bună a nevoilor consumatorilor. Sony îşi poate propune ca obiective strategice să concureze direct pe Kodak. poate face poze. Chiar dacă competiţia poate părea ca un factor eliminator pentru un agent economic ce-şi desfăşoară activitatea pe o anumită piaţă. acestea pot fi stocate pe dischetă. aceasta reprezintă singura cale spre progresul societăţii. 23 . Noul produs oferit consumatorilor. apoi editate pe computer şi în final pot fi tipărite. În aşa fel încât poate cel mai temut efect al globalizării concurenţei este acela că nu se mai poate ştii cu exactitate de unde poate apărea un nou competitor. unica şansă de participare la circuitul economic mondial. şi de ce să nu recunoaştem. camera digitală Mavica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful