CUPRINS

CAPITOLUL I: CONCURENTA........................................................................2 1.1.Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata.................2 CAPITOLUL II: FUNCTIILE SI ROLUL CONCURENTEI........................10 2.1.Functiile concurentei........................................................................10 2.2. Tipuri de concurenta existenta intre producatori (vanzatori)....14 2.3.Concurenta perfecta........................................................................16 2.4.Concurenta imperfecta si formele acesteia....................................17

CAPITOLUL I 1

CONCURENTA 1.1. Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă. Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă. Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creştere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci la nivel microeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de perioada anterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă vor exista întotdeauna şi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau organizaţia în cauză, va considera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi mobilizeze toate eforturile, resursele şi abilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie competitivă superioară prin obţinerea unui avantaj competitiv cert faţă de ceilalţi competitori. Odată cu atingerea unei poziţii de lider sau challanger pe o anumită piaţă de referinţă, agentul economic trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a terminat. El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la noile modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi poată păstra poziţia câştigată.Este evident că pentru un agent economic situat în poziţia de “învins”, concurenţa va fi mai puţin benefică, deoarece aceasta l2

concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori. în scopul realizării unor profituri cât mai mari. a sporirii volumului de afaceri”. dacă acest agent economic va conştientiza că a piedut datorită propriilor greşeli. De-a lungul timpului. în consecinţă. permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” . deoarece demersul strategic este singurul care determină rezultatele activităţii agentului economic. Deoarece concurenţa se manifestă. dacă ne referim la felul în care sunt utilizate resursele existente. aşa cum a fost el definit în literatura de specialitate de-a lungul timpului. ea a fost definită şi reglementată 3 . potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic. “prin concurenţă se înţelege lupta dusă. cât şi pe plan internaţional. etc.a eliminat. monopoluri. Prezentarea funcţiilor concurenţei. desfacerea unor produse. Şi poate că aici intervine cel mai clar conceptul de strategie. încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. în felul acesta putând reuşi să-şi recâştige o poziţie în cadrul pieţei respective. Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă. Piaţa va fi dominată de cel care va şti să-şi folosească cel mai eficient resursele de care dispune. mai precis către nevoile acestora. atât pe plan naţional. ea poate deveni benefică. Conform dicţionarului explicativ al limbii române. bancare. comercianţi. fiind ilustrată importanţa deplină a acesteia pentru societate. Dar. pentru acapararea pieţei. Un “învins” are poate şansa de a imita strategiile învingătorilor. concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial. precum şi a rolului acesteia. atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. poate paradoxal. concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială. cât şi internaţional. pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni. Astfel. atât pe plan naţional. el nereuşind să câştige un loc în cadrul pieţei de referinţă. Ca urmare. de cel care va şti să adopte o strategie competitivă avantajoasă. comerciale.Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. ţări etc. lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi. a tipurilor de concurenţă existente într-o economie. între firme capitaliste de producţie. din care va trebui să înveţe pe viitor. clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”. atunci trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă. comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă. ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi. Adeseori.

regională. În cadrul teoriei economice. de procesul schimbului. de exemplu. raritatea materiilor prime şi a distribuitorilor. care realizează adaptarea cererii şi ofertei şi reglarea într-un mod natural a activităţii economice. În economia de piaţă concurenţa este liberă. De aceea. în lucrarea sa “Avuţia naţiunilor”. de tranzacţiile de piaţă existente. deoarece fiecare agent economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse. fiecare agent economic îşi manifestă libera iniţiativă. 4 . De aici rezultă avantajele certe ale concurenţei. ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor economici competitivi. calitate. ceea ce contribuie la echilibrul economic şi bunăstarea societăţii. şi anume:repartizarea echilibrată a veniturilor. Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă. o contribuţie fundamentală la definirea conceptului de concurenţă a avut-o Adam Smith. De aceea. organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre. Concluzia: “mâna invizibilă nu este nimic mai mult decât mecanismul automat de echilibrare a pieţei concurenţiale”. naţională sau chiar mondială. concurenţa este legată de cerere şi ofertă. de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii. competiţia trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său. oferirea unei game largi de produse şi servicii de calitate superioară. astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor. economiile de scară. constrângerile de imagine etc. Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici. de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. în scopul de a atinge un obiectiv economic. Această rivalitate poate să se refere la preţuri. În acest context. profituri. acţionând pentru realizarea propriilor interese. concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul. Ea are loc atunci când agenţii economici pot pătrunde liber pe o piaţă locală. de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori. Datorită acestui rol. unde concurenţei i se recunoaşte rolul de “mână invizibilă”. brevetele şi licenţele. iar locul de manifestare îl reprezintă piaţa. Pe o piaţă liberă. nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare. promovarea inovaţiei tehnice. Acestea pot privi: capitalul impus de lege. ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung.de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD).folosirea eficientă a resurselor. servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”. concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. vânzări şi/sau împărţirea pieţei.

concurenţa maximizează avuţia naţiunilor. Astfel. care pune în centrul atenţiei comportamentul agenţilor economici interesaţi de obţinerea unui profit precum şi tendinţa de egalizare a ratei profitului între diferite activităţi economice şi una statică (neoclasică). 2. Şcoala neoclasică a constituit o cotitură în abordarea concurenţei prin îndepărtarea de conceptul concurenţei pure. De asemenea. la rezultatele economice analizate fără a ţine cont de consideraţiile instituţionale. concurenţa perfectă nu este concurenţă. precum şi la accentul pus pe teoria valorii. Conform mai multor economişti. care susţine că. motiv pentru care gruparea mai poartă şi numele de “Noul stat industrial”. De exemplu. o altă problemă abordată de Hayek a privit modul de dobândire şi folosire a cunoştinţelor în luarea deciziei economice. un reprezentant de seamă este Friederich Hayek. Deşi aceste teorii nu au fost pe deplin dezvoltate până la începutul anilor ’30. “Instituţionaliştii” (şcoala germană. teoria neoclasică a competiţiei pure a avut mai puţină aplicabilitate directă la producţia industrială modernă şi comerţ decât în agricultură. de fapt. K. teoriile competiţiei imperfecte au fost dezvoltate în cadrul şcolii neoclasice sau marginaliste. 5 . vânzarea sub preţurile concurenţei şi diferenţierea bunurilor şi serviciilor oferite.Gruparea celor trei şcoli: şcoala capitalismului monopolist. Cournot a dezvoltat modelede monopol şi duopol pur încă din anii 1838. în opoziţie cu teoria tradiţională au apărut două alternative ale abordării concurenţei: 1. şcoala managerialistă şi şcoala planificării. concurenţa prezintă o serie de caracteristici care se referă la libera iniţiativă şi interesul personal al agenţilor economici ce activează în cadrul unei pieţe. Totusi. Atât gruparea “Noul stat industrial”. Şi aceasta deoarece ea exclude toate activităţile concurenţiale desfăşurate de agenţii economici: publicitatea. cât şi “instituţionaliştii” au abordat concurenţa prin prisma a două viziuni: una dinamică (clasică). subliniind faptul că nu numai cunoaşterea preţurilor joacă un rol important în luarea unei decizii economice. ele au rădăcini mult mai adânci. iar Edgeworth şi Wicksell au analizat situaţiile curbei cererii admise de competiţie. conducând la o alocare optimă a forţei de muncă şi a capitalului în toate domeniile de activitate. şcoala americană) care explică comportamentul economic şi concurenţa criticând abordarea tradiţională mult mai vehement decât “Noul stat industrial”. Galbraith. Această alternativă îşi are rădăcinile în lucrarea “Noul stat industrial” a lui J. ci şi alţi factori care reflectă situaţia reală a pieţei. În cadrul abordării dinamice (clasice). care surprinde existenţa unor caracteristici structurale (număr mare de participanţi) în analiza mediului concurenţial. Într-o viziune tradiţională.

Competiţia pură. Într-o astfel de piaţă. în unele situaţii. care reprezintă un compromis între competiţia pură şi oligopol. Cu o curbă a cererii înclinată în jos. Prin urmare curba costului marginal intersectează curba costului mediu la punctul de minim. atunci costul mediu creşte. ce nu poate exista în realitatea practică. iar cumpărătorilor le este indiferent de unde achiziţionează produsele. Venitul marginal reprezintă plusul la venitul total rezultat din vânzarea unei unităţi suplimentare de producţie. De fapt. În cadrul unei pieţe cu competiţie pură. economiştii au acceptat. precum şi reglementările referitoare la profiturile monopolurilor. 6 . Situaţia este foarte diferită. Chamberlin. Când costul marginal se află sub costul mediu. tot mai mulţi economişti sunt de acord că modelul competiţiei pure nu reuşeşte să descrie corect situaţia din cadrul pieţelor reale. Dar o astfel de piaţă este ceva abstract. în cadrul pieţelor în care competiţia pură nu există. fiecare întreprindere este capabilă sã-şi vândă produsele la preţurile pieţei. un nume de marcă sau forţe de vânzare. În cadrul unei clase generale de bunuri. fiecare vânzător poate dispune de orice cantitate de bunuri la preţul pieţei. astfel încât nici un individ să nu aibă o influenţă perceptibilă pe piaţă. ceea ce poate aduce profituri economice pe termen lung. La sfârşitul anilor ’20 Chamberlin a fost printre primii mari teoreticieni care au aplicat ideea venitului marginal implicit în modelul de monopol Cournot. când costul marginal este mai mare decât costul mediu. În cadrul Şcolii neoclasice au fost dezvoltate o seamă de teorii referitoare la influenţa monopolurilor asupra creşterii preţurilor peste nivelul de echilibru. în cartea sa “Teoria competiţiei monopolistice”. produsele specifice sunt diferenţiate dacă există o bază semnificativă pentru a distinge bunurile sau serviciile unui producător de cele ale altora. însă. eficienţă şi stabilitate. venitul marginal fiind egal cu preţul.Un concept de bază al teoriei monopolistice este cel al diferenţierii produselor. precizează că preţurile pieţei sunt determinate atât de elemente competitive cât şi monopolistice. iar curbele venitului marginal şi ale cererii sunt două linii orizontale identice. măsurile guvernamentale antitrust. Producţia cu profit maxim este obţinută la intersecţia curbelor costului marginal şi a venitului marginal. Astăzi. curba venitului marginal se înclină în jos mult mai accentuat. din 1933. aşa cum s-a văzut. Edward H. deoarece nu creează posibilităţi reale de creştere. termenul de competiţie pură a fost înlocuit cu termenul de competiţie operantă (“workable competition”). nu poate exista cu adevărat în realitate. Datorită acestor teorii. atunci costul mediu scade. nefiind nevoie de nici o publicitate.Teoria presupune existenţa mai multor cumpărători şi vânzători şi a unor produse perfect omogene.

Sraffa a arătat existenţa variaţiei costurilor unitare de producţie pe măsură ce o întreprindere îşi măreşte producţia. generând o critică cu privire la teoria competiţiei pure. Dacă există un singur cumpărător sau toţi cumpărătorii formează un acord pentru a acţiona împreună. Dacă o întreprindere creşte mai eficient pe măsură ce dimensiunile sale cresc. deci. cumpărătorii vor achiziţiona unităţi succesive dintr-un bun până la punctul unde preţul este egal cu utilitatea marginală. atât concurenţa pură. deoarece ea indică cât vor oferi vânzătorii la acest preţ. se poate presupune că va rămâne neschimbată curba cererii pieţei şi curba ofertei. cât şi pe termen lung. dar trebuie reamintit că. va fi aceeaşi cu cea în condiţiile concurenţei pure. Robinson a stabilit două generalităţi: 1. cu atât utilitatea marginală scade şi cu atât persoana respectivă oferă mai puţin pentru o utilitate adiţională. iar cantitatea cumpărată. Cu cât o persoană achiziţionează mai multe utilităţi dintr-un bun.Conform lui Chamberlin. în cartea “Teoria economică a competiţiei imperfecte”. Sraffa prezintă o teorie bine închegată. Când mai multe întreprinderi operează într-o competiţie monopolistică. Piero Sraffa. în condiţii de monopson. vor exista mai puţine întreprinderi şi. Un alt economist de seamă.Dar scăderea acestor costuri este incompatibilă cu competiţia pură (în caz extrem aceasta poate conduce la monopol natural). Preţul de vânzare se bazează pe costul producerii fiecărei cantităţi şi acest cost nu se schimbă în prezenţa monopsonului. mai puţină competiţie.In cadrul monopsonului.In cadrul competiţiei pure. munca sa de început s-a încadrat în tradiţia metodologică a neoclasicismului. o situaţie în care pe piaţă există un singur cumpărător sau un grup de cumpărători ce acţionează ca unul singur. Un reprezentant important al şcolii economice postkeynesiste. Joan Robinson. Robinson arată că în prezenţa curbei ofertei elastice (când costurile marginale şi cele medii ale producţiei sunt egale) preţul de producţie va fi constant. deoarece se bazează pe utilitatea marginală. o întreprindere se bucură de un monopol semnificativ dacă preţul ei depăşeşte costul mediu atât pe termen scurt. intrarea liberă pe o piaţă va elimina profitul de monopol pe termen lung. deşi a fost un critic al neoclasicismului. cumpărătorul îşi va regla cumpărările astfel încât costul marginal pentru el (distinct de costul marginal al producţiei) este egal cu utilitatea marginală. cât şi monopolul natural sunt cazuri extreme. a adăugat conceptului de competiţie monopolistică ideea de monopson. curba cererii agregate este înclinată în jos şi spre dreapta. Costurile unitare pot scădea datorită economiilor interne realizate de întreprindere. 2. Există două condiţii care pot distruge “puritatea” pieţei:un singur producător poate afecta preţul pieţei prin variaţia cantităţii de 7 . Când există mulţi cumpărători ai unui produs.

o întreprindere poate reduce preţul şi astfel îşi poate spori vânzările şi profitul în detrimentul concurenţilor.bunuri oferite pieţei si fiecare producător se poate angaja în producţie sub circumstanţele unor costuri individuale tot mai mici. Teoria tradiţională a competiţiei menţionează că expansiunea rezultatelor unei întreprinderi este limitată de costuri. bazată pe existenţa a două modele. întreprinderea se bucură de elemente de monopol sigure. politica concurenţială trebuie să urmărească realizarea unei concurenţe operante. cel de-al doilea presupune şi condiţia suplimentară a unei intrări libere pe piaţă. Modelul pe termen scurt s-a concentrat pe numărul participanţilor pe piaţă. dacă primul concept se referă la existenţa unui număr mare de producători în cadrul pieţei analizate. cheltuielile promoţionale nu trebuie sã fie excesive şi reclama trebuie să aibă un caracter informativ. criteriile care definesc concurenţa operantă sunt următoarele:barierele la intrarea pe piaţă trebuie să fie suficient de joase pentru a putea permite intrarea noilor firme atrase de existenţa unor profituri supranormale. Sraffa arată că această expansiune a rezultatelor este limitată datorită preţurilor de monopol. concept ce îi aparţine lui J. prin creştera propriilor preţuri. consumatorii sunt bine informaţi şi alegerea lor are un caracter raţional. ea poate creşte preţurile şi. o întreprindere nu va pierde toate afacerile dacă va creşte preţul şi nici nu va exclude de pe piaţă toţi rivalii dacă va reduce preţul. Clark şi care încearcă să reflecte cu obiectivitate situaţia reală din economie. unul pe termen lung şi altul pe termen scurt. Prin urmare. atunci.Marshall a mai ridicat o problemă ce a fost larg dezbătută de către teoreticieni şi anume definirea conceptului de “concurenţă pură” şi cel de “concurenţă perfectă”. care să stimuleze iniţiativa agenţilor economici. Deşi nu există un consens în această privinţă. În încercarea de a reprezenta corect problemele legate de lumea “practică”. în timp ce modelul pe termen lung are în vedere fluxul de capital ce intră sau iese de pe piaţă. 8 . Aceste două condiţii au mai multe caracteristici de monopol decât de concurenţă pură. Alfred Marshall a realizat o sinteză a celor două abordări ale concurenţei. chiar în cadrul unei pieţe competitive. Astfel.numărul firmelor de pe piaţă trebuie sã fie suficient pentru a permite economia de scară şi pentru a asigura un comportament independent al acestora. Cea de-a doua metodă de creştere a profiturilor este mai acceptată de oamenii de afaceri. Într-o economie stabilă. De asemenea. M. De regulă. practice. cea clasică şi cea neoclasică. O alternativă la concurenţa perfectă a fost “concurenţa practică sau operantă (workable competition)”. reală. concurenţii vor avea şi ei de câştigat. deoarece profiturile devin mai stabile dacă nu atrag “represalii” din partea concurenţilor. Ambele modele încearcă să explice modelul de concurenţă perfectă şi cel de monopol. Astfel. desfăşurate într-un mediu concurenţial normal.

sunt evitate situaţiile de supra şi subcapacitate a activităţilor economice. întreprinderile se caracterizează prin eficienţă în activitatea de producţie şi în procesul de inovare.evoluţia profiturilor pe termen lung este strâns legată de gradul de risc al industriei respective. 9 .

trebuie precizat că acestea rezultă chiar din definiţiile date concurenţei de-a lungul timpului în literatura de specialitate economică.Functiile concurentei Referitor la funcţiile care pot fi atribuite concurenţei. Astfel. În acest mod. Această regulă simplă. specifică marketingului. invenţiile şi inovaţiile. au fost atribuite acesteia o serie de descoperiri importante în domeniul bunurilor de consum care au permis situarea agenţilor economici într-o poziţie fruntaşă pe piaţa de referinţă. datorită concurenţei agenţii economici vor încerca mai mult decât să satisfacă nevoile existente ale consumatorilor. aceştia fiind mai bine informaţi asupra alternativelor de consum existente. Datorită competiţiei acerbe existente în economia de piaţă. a gusturilor şi preferinţelor acestora. de a produce la un cost mai scăzut. atunci întreprinderea va putea să se dezvolte şi să-şi câştige o poziţie competitivă. concurenţa va contribui la eliminarea concurenţilor slabi. în acelaşi timp. concurenţa va elimina pe acei agenţi economici care nu reuşesc să satisfacă cererea de consum. oferind agenţilor economici motivaţia de a crea produse performante şi.1. lucrurile sunt mult mai nuanţate. Privit in punct de vedere strict economic. competiţia va stimula agenţii economici să se diferenţieze de ceilalţi competitori prin crearea unui avantaj competitiv legat de inovaţia tehnologic. în sensul că. care înglobează cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi tehnologiei. Se recunoaşte faptul că datorită competiţiei existente în cadrul pieţei pare şi o creştere a exigenţei consumatorilor faţă de bunurile de consum. Dacă noul produs.CAPITOLUL II FUNCŢIILE ŞI ROLUL CONCURENŢEI 2. Din punct de vedere al marketingului. Concurenţa stimulează progresul tehnico-economic. care nu reuşesc să se adapteze la cerinţele pieţei sau nu reuşesc să ţină pasul cu noile descoperiri. va fi acceptat de către consumatori. O altă funcţie importantă a concurenţei se referă la alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică. o primă funcţie a concurenţei menţionată în literatura de specialitate se referă la stimularea preocupărilor agenţilor economici pentru creşterea. Oferta de mărfuri trebuie permanent adaptată la cerinţele consumatorilor. impune cunoaşterea nevoilor crescânde ale consumatorilor.Ca urmare a acestui fapt. diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri. ceea ce le va permite să se poziţioneze mai bine în cadrul segmentului de piaţă ţintit. precum şi la repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute proporţional cu efortul efectiv depus de agenţii economici în procesul de producţie şi de 10 . Această funcţie de stimulare a progresului tehnico-economic reprezintă o cale optimă pentru cucerirea unor poziţii avantajoase pe piaţă.

Chiar în interiorul unei ţări. De exemplu pe piaţa germană a autoturismelor cei trei concurenţi importanţi. la maximizarea profitului. Mercedes şi Volkswagen contribuie la întărirea industriei autoturismelor. concurenţa contribuie la reducerea preţurilor de vânzare. În situaţiile în care cererea este mai mare decât oferta. Un preţ mic atrage de regulă o cerere mai mare. ceea ce se constituie poate în cea mai evidentă funcţie a sa. Ei vor fi permanent preocupaţi de satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum şi de maximizare a profitului. agentul economic va căuta să se specializeze într-un anumit domeniu de activitate care îi va permite să-şi folosească resursele şi abilităţile de care dispune pentru realizarea de produse sau servicii adaptate la nevoile şi exigenţele consumatorilor. De multe ori. Competiţia trebuie să genereze competitivitate. în final. în timp ce în situaţia în care oferta este mai mare decât cererea. Cu alte cuvinte. ceea ce demonstrează efectul benefic al concurenţei economice. adică însuşirea unui agent economic de a concura cu alţi competitori în cadrul unei anumite pieţe. având un efect direct asupra psihologiei acestora. conduce la întărirea poziţiei competitive a ramurii respective. alianţe. firmele naţionale concurente “cooperează” pentru întărirea competitivităţii naţionale. această competitivitate conduce. competitivitatea înregistrată între mai mulţi agenţi economici ce îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu de activitate. ceea ce constituie un element benefic pentru societate. 11 . Concurenţa reglează cererea şi oferta în orice domeniu al activităţii economice. agentul economic va căuta să se diferenţieze faţă de competitorii săi prin produsele şi serviciile oferite. poate paradoxal. De aici rezultă faptul că exercitarea concurenţei pe o anumită piaţă împiedică realizarea profitului de monopol de către agenţii economici. BMW. integrări) care au ca scop tocmai întărirea unor poziţii competitive avantajoase deţinute într-un anumit domeniu de activitate. Alături de creativitate vor fi stimulate şi alte competenţe individuale ale agenţilor economici.distribuţie a bunurilor. ceea ce duce la un volum mai mare al desfacerilor şi. Concurenţa stimulează creativitatea agenţilor economici. ceea ce constituie o funcţie de maximă importantă pentru o economie de piaţă liberă. elemente care se regăsesc în însăşi definiţia simplificată a marketingului. Prin faptul că favorizează raţionalizarea costurilor. carteluri. Toate aceste funcţii enumerate mai sus evidenţiază rolul concurenţei în economia de piaţă şi anume influenţa sa benefică asupra eficienţei şi echilibrului pieţei. la apariţia unor relaţii de cooperare (de exemplu.

Dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţa respectivă. Dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acelaşi preţ este de o calitate mai bună decât cel al concurenţilor.Un alt punct de vedere referitor la rolul concurenţei în cadrul unei economii de piaţă este acela că agenţii economici vor fi determinaţi să descopere factorii de competitivitate care îi vor situa într-o poziţie avantajoasă pe piaţa de referinţă. Clasificarea următoare cuprinde cei mai importanţi factori care pot contribui hotărâtor la competitivitatea unei întreprinderi: -preţul produsului/serviciului. dar calitatea produsului (serviciului) este inferioară. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie devine profitul obţinut în urma activităţii desfăşurate de agentul economic. evidenţiind în acelaşi timp competitivitatea unei întreprinderi. Sau preţul de vânzare este acelaşi cu cel al concurenţilor. Utilizarea acestor trei factori cantitativi ai competitivităţii determină permanent o echilibrare a pieţei. acest lucru nu-i va permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu costuri mari. agentul economic va fi eliminat de pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit dar cu un raport cost/profit mai eficient. acesta va fi ales dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. calitatea devenind un factor eliminator. -raportul cost/profit. -costul produsului/serviciului. ca factor de competitivitate reprezintă în acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta. pentru a crea un produs sau serviciu mai avantajos şi deci mai competitiv. Dacă un produs sau un serviciu satisface o anumită nevoie a consumatorilor. Pe termen lung. Chiar dacă maximizarea profitului reprezintă scopul oricărui agent economic. Profitul. Nu trebuie uitat că un agent economic cu o viziune de marketing va încerca să-şi orienteze toată strategia de marketing către piaţă. Există 12 . astfel încât consumatorii vor fi permanent puşi în situaţia de a alege produsul sau serviciul cu cel mai bun raport calitate/preţ. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achiziţie a unui produs sau serviciu de către majoritatea consumatorilor. deoarece o reducere a preţului sau o îmbunătăţire a calităţii produselor/serviciilor oferite vor determina o reacţie din partea celorlalţi concurenţi. Drept urmare. concurenţa prin preţ devine un factor eliminator. -calitatea produsului/serviciului. deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea preţului la un produs (serviciu) de aceeaşi calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi. Pentru a fi eficienţi şi competitivi agenţii economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor. -profitul. -raportul calitate-preţ. atunci va fi preferat de către consumatori. atunci raportul calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în cauză.

Poate deveni un atu important al unui agent economic care utilizează o capacitate de producţie modernă. Cu alte cuvinte întregul sistem managerial trebuie orientat către piaţă. deci deţine o poziţie competitivă. deţine o ridicată capacítate de inovare şi de integrare a progreselor tehnologice înregistrate într-un anumit domeniu de activitate. mai ales în cazul micilor întreprinzători. dar şi viteza de reacţie a competitorilor în anumite situaţii.situaţii. deoarece fără o înţelegere corectă a rolului fiecăruia. La toate acestea se mai poate adăuga şi “rapiditatea” cu care consumatorii pot alege produsul/serviciul oferit. dispunând de o mare varietate de surse de informare. atunci pe bună dreptate. -managementul. presupune ca aceasta să fie orientată către piaţă. timpul are în vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu. obiectivele ce vizează eficienţa şi profitabilitatea nu vor fi atinse. când o firmă poate activa pe o piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie foarte mici. viziunea de marketing. Dacă considerăm o egalitate între prosperitate şi competitivitate. dar şi de concurenţi. -volumul vânzărilor realizate. -economia de scară. adică exact lipsa competitivităţii sale o vor conduce la eliminarea de pe piaţă. Toţi aceşti factori ai competitivităţii unei întreprinderi trebuie cunoscuţi de către manageri. Deoarece consumatorii se orientează către acele produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile. -marketingul. Se constituie într-un factor competitiv decisiv atunci când este folosit cu precădere de către acei manageri care reuşesc să-şi armonizeze resursele disponibile şi obiectivele propuse cu cerinţele pieţei. cota relativă de piaţă). mai ales atunci când pot fi calculaţi şi o serie de indicatori ai capacitătii pieţei (cota de piaţă. Deşi fiecare factor în parte ocupă un loc important 13 . lipsa posibilităţii de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare. astfel încât întreprinderea să reuşească să deţină o poziţie competitivă. atât de necesară unei întreprinderi ce acţionează pe o piaţă concurenţială. investiţii etc. cu atât se poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieţei. Ca factor hotărâtor al obţinerii avantajului competitiv. Cu cât acesta va realiza o producţie mai mare cu costuri mai reduse va interveni curba de experienţă care determină economiile de scară. -timpul. ei le vor alege pe acelea care prezintă avantaje semnificative.. Cu cât cota de piaţă deţinută de o întreprindere va fi mai mare. În timp însă. -tehnologia utilizată. Privit ca funcţie a întreprinderii marketingul devine unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi existenţi la momentul actual. ţinându-se cont de clienţi. Acest factor de competitivitate determină dimensiunea agentului economic pe piaţa respectivă. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la competitivitatea unui agent economic.

în ultimii ani. 2. aceştia dezvoltă noi acţiuni ce au în vedere diferenţierea produselor/serviciilor. rapiditatea adaptării la nevoile consumatorilor. -facilităţile sau restricţiile de intrare pe o piaţă. practica a demonstrat că specialiştii în marketing utilizează tot mai frecvent noi acţiuni strategice în vederea obţinerii unor avantaje competitive. -conjunctura politică internă şi internaţională. o primă clasificare ne indică două tipuri principale: concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă.Cei mai semnificativi dintre aceştia sunt: -numărul şi puterea economică a agenţilor economici participanţi la tranzacţiile din cadrul pieţei. s-au observat o serie de schimbări în modul de abordare a acestora. În funcţie de tipul de concurenţă existent pe o anumită piaţă vor fi dezvoltate strategii adecvate. În cadrul teoriei economice a concurenţei sunt evidenţiaţi o serie de factori care au determinat tipologia concurenţei.Această reorientare spre alţi factori de competitivitate demonstrează caracterul dinamic al competiţiei. Concurenţa directă apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare adresate aceleiaşi categorii de nevoi ale consumatorului (de exemplu: nevoia fiziologică de a 14 . orientarea spre client etc. -raportul dintre cererea şi oferta de bunuri. Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte două forme importante:concurenţa directă şi cea indirectă. -gradul de transparenţă a pieţei. oligopsonul şi monopsonul. precum şi faptul că fenomenul concurenţial cunoaşte noi valenţe datorită unui mediu de afaceri aflat în continuă schimbare. îmbunătăţirea calităţii ofertei. -gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. astăzi. desfăşurarea unor activităţi promoţionale eficiente. oligopolul. în concordanţă cu profilul competitorilor. Dacă iniţial concurenţa prin preţ a constituit o variantă strategică des utilizată de către agenţii economici. concurenţa monopolistică.în cadrul viziunii strategice a unei întreprinderi. Cunoaşterea tipologiei concurenţei este foarte utilă în situaţia în care specialistul în marketing trebuie să analizeze concurenţa şi să adopte strategii competitive de marketing. care să confere întreprinderii un avantaj concurenţial pe piaţa de referinţă. diversificarea gamei sortimentale. Astfel. Cea din urmă prezintă o serie de forme caracteristice: monopolul. Tipuri de concurenţă existenta între producători (vânzători) Pornind de la formele tradiţionale existente în literatura clasică.2.

o concurenţă indirectă (exemplu: o întreprindere ce oferă mobilier de birou şi un magazin de bijuterii). . Aceasta reprezintă o formă a concurenţei indirecte. în limita venitului disponibil. Concurenţa formală apare între întreprinderile care oferă produse destinate să satisfacă aceeaşi nevoie. aceleaşi categorii de consumatori. atunci exemplul porneşte de la opţiunea cumpărătorilor în funcţie de venitul disponibil. Astfel. concurenţa prezintă două forme: -concurenţa loială. vor opta. fie pentru a achiziţiona o bibliotecă. deoarece nu sunt respéctate reglementările din domeniul concurenţei.bea se poate satisface prin consumarea unei băuturi carbogazoase pe bază de cofeină CocaCola sau Pepsi Cola). deoarece se desfăşoară în cadru legal. De fapt. considerată licită. De exemplu. ele regăsindu-se în structura celor două tipuri enunţate mai sus. este vorba despre o concurenţă directă din punct de vedere al producătorului. Concurenţa de marcă se referă la întreprinderile care oferă produse sau servicii similare. Ca exemplu. În acest caz cei doi prestatori de servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă. aceasta fiind de fapt. fie pentru a cumpăra o excursie. dacă privim din punct de vedere al pieţei. la preţuri similare. nevoia de deplasare prin intermediul unui mijloc de transport poate fi satisfăcută fie prin achiziţionarea unui autoturism. Concurenţa indirectă se referă la întreprinderile care realizează produse diferite destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite. Concurenţa la nivel de industrie apare între întreprinderile care oferă aceleaşi produse sau clasă de produse. În încercarea de a surprinde şi mai bine tipologia concurenţei existente pe piaţă. deoarece consumatorii. fie a unei motociclete. nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfăcută fie prin vizionarea unui spectacol de teatru.Din punct de vedere al dreptului comercial. fie prin vizionarea unui film. În cazul în care avem în vedere întreprinderi ce oferă produse diferite pentru satisfacerea unor nevoi diferite. De exemplu. Concurenţa generică apare între întreprinderile care îşi dispută aceleaşi venituri ale consumatorilor. din dorinţa de a câştiga prin orice mijloc piaţa şi prejudiciind activitatea competitorilor. având ca bază perfecţionarea propriei activităţi a agenţilor economici. o firmă de turism se află în concurenţă indirectă cu una ce oferă bunuri de folosinţă îndelungată. 15 . concurenţa dintre producătorii de maşini automate de spălat.concurenţa neloială. Bosch şi Whirpool. Philip Kotler distinge existenţa a altor patru niveluri ale concurenţei bazate pe gradul de substituire al produsului. aceasta fiind tot o formă a concurenţei directe privită din punct de vedere al producătorului (exemplu: toate firmele din industria produselor cosmetice). considerată ilicită.

lege care se armonizează cu legile concurenţei comerciale existente la nivel european. Dacă mijloacele precum: reducerea costurilor de producţie. în situaţii frecvente agenţii economici pot recurge la mijloace neoneste pentru atingerea obiectivelor propuse. utilizarea publicităţii şi a promovării etc. de maximizare a profitului. -omogenitatea produsului. atunci tentaţia de a folosi alte mijloace mai agresive precum denigrarea concurenţilor sau furtul de informaţii devine extrem de mare.3. ceea ce presupune că pe piaţă există bunuri echivalente. Astfel concurenţa este pură atunci când sunt indeplinite simultan trei condiţii: -atomicitatea. neexistând diferenţierea produselor şi nici publicitate. care au explicat condiţiile necesare pentru existenţa acesteia. trebuie făcut distincţie între ceea ce înseamnă “puritatea” concurenţei şi “perfecţiunea” concurenţei. identice fără deosebiri între ele. În viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois. Concurenţa perfectă apare atunci când sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii: 16 . ramură sau industrie. ea luând naştere din dorinţa de a obţine profit şi a câştiga o poziţie avantajoasă pe o anumită piaţă. în dauna altor competitori sau chiar al societăţii în ansamblul ei. -intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă. lansarea de noi produse. fără scrupule. Aceste mijloace şi metode sunt utilizate în funcţie de atitudinea agenţilor economici vis-á-vis de ceea ce înseamnă competiţie. nu sunt suficiente în lupta concurenţială. care presupune să nu existe nici o barieră juridică sau instituţională care să limiteze intrarea noilor concurenţi într-un domeniu de activitate. Eficienţa producătorilor va fi determinată exclusiv prin mijloacele economiei de piaţă. Concurenţa perfectă Noţiunea de concurenţa perfectă şi pură a fost tratată pe larg în literatură de specialitate economică de numeroşi autori. care presupune existenţa unui număr suficient de mare de agenţi economici (vânzători şi cumpărători) de dimensiuni neglijabile în raport cu piaţa şi nici unul dintre ei neputând influenţa semnificativ piaţa. 2. Dacă aceasta este înţeleasă ca pe un mijloc de îmbogăţire rapidă. Dar tot din aceeaşi dorinţă.21/1996. care presupune folosirea unor metode şi practici necinstite. îmbunătăţirea calităţii produselor. scăderea preţului de vânzare.Acest tip de comportament care generează o concurenţă neloială este sancţionat în ţara noastră de către Legea concurenţei nr.Concurenţa loială reprezintă forma principală a competiţiei existente în cadrul unei economii de piaţă. atunci se poate spune că există un comportament concurenţial neloial..

. Dacă în cazul concurenţei perfecte preţul este stabilit de piaţă. la rândul ei. Dacă una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. concurenţa este pură şi perfectă numai atunci când cele cinci condiţii sunt satisfăcute simultan. Această cerere este obţinută prin agregarea cererilor individuale ale tuturor consumatorilor de pe piaţă. De aceea. Monopolul se caracterizează prin existenţa unui singur producător al unui bun omogen care se confruntă cu o infinitate de cumpărători existenţi pe piaţă. monopolul. prezintă următoarele forme: concurenţa monopolistică. dar nu poate impune cantităţile ce vor fi cumpărate la acest preţ. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi pură bunurile sunt produse la costurile cele mai mici. care presupune ca deciziile agenţilor economici să fie luate în condiţii de informare perfectă. determinat de intersecţia curbelor cererii şi a ofertei vă fi impus tuturor agenţilor economici. atunci se poate vorbi despre concurenţa impură sau imperfectă.mobilitatea perfectă a factorilor de producţie.-transparenţa perfectă a pieţei. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă are o existenţă doar teoretică. preţul acestor bunuri fiind egal cu costul marginal. situaţie ce nu se regăseşte în realitate. monopsonul. aceştia urmând să acţioneze doar asupra cantităţilor oferite sau cerute în funcţie de acest preţ determinat de piaţă. ca şi în cazul pieţei cu concurenţă perfectă. oligopolul. cu o varietate de forme. Preţul de echilibru. 2. oligopsonul. poate surprinzător. Produsul realizat de o întreprindere ce deţine monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piaţă. această condiţie presupune ca factorii de producţie (munca şi capitalul) să fie “distribuiţi” acolo unde vor fi folosiţi cel mai bine. deoarece în practică este aproape imposibil să fie reunite concomitent toate cele cinci condiţii enumerate mai sus. în limbajul curent. concurenţa perfectă începe să se contureze ca model existent în lumea reală. Întreprinderea care deţine monopolul fixează preţul pe piaţă. fiind doar o ipoteză. Concurenţa imperfectă şi formele acesteia Concurenţa imperfectă reflectă cel mai bine realitatea economică.4. informaţiile fiind referitoare la calitatea şi natura produselor şi asupra preţului. situaţia reală existentă în cadrul oricărei economii de piaţă este aceea a unei concurenţe imperfecte. ele depinzând de cererea cumpărătorilor. În multe situaţii. se foloseşte doar termenul de concurenţa perfectă. Ca urmare. ceea ce poate crea numeroase confuzii atunci când se încearcă delimitarea acesteia de ceea ce înseamnă concurenţa pură. fiind varianta întâlnită în practică şi care. Totuşi. monopolistul poate alege orice nivel al 17 .

Existenţa îndelungată a unui monopol pe o piaţă are ca efect lipsa preocupărilor pentru minimizarea costurilor şi promovarea inovaţiilor tehnologice. Comparativ cu concurenţa perfectă. Monopolurile naturale sunt caracterizate. monopoluri 18 . de costuri medii şi marginale puternic descrescătoare pe termen lung. atunci când întreprinderea îşi dezvoltă activitatea de inovare şi astfel. dar cantităţile cerute de către consumatori pot fi afectate.preţului. Principalele bariere la intrare pot fi: economiile de scară. De aceea. risipă de resurse etc. nu există în realitate. existenţa unor licenţe exclusive din partea unor agenţi guvernamentali. În practică poate exista situaţia de monopol natural. monopolul conduce la preţuri mai mari. se poate ajunge la deţinerea unui monopol temporar. ca de altfel şi concurenţa perfectă. fie de mai multe. Monopolul natural apare datorită proprietăţilor tehnologice specifice unui anumit domeniu de activitate. localizarea nefavorabilă etc. ceea ce face posibilă exploatarea eficientă a economiilor de scară de către o singură întreprindere. ceea ce va determina un transfer de venituri dinspre consumatori înspre monopol. afectând grav mediul competiţional existent. Acest concept relevă posibilitatea ca o singură întreprindere să poată deservi o piaţă specifică cu costuri mai reduse decât s-ar putea realiza acest lucru de două sau mai multe întreprinderi. O întreprindere se poate constitui într-un monopol în următoarele situaţii semnalate în lucrările economice: când este singură pe piaţă şi deţine controlul întregii oferte. producţii mai mici şi profituri supranormale. Pentru a preveni aceste aspecte nefavorabile se recurge la o serie de măsuri ca: eliminarea reglementărilor vamale protecţioniste. Existenţa monopolurilor este legată de existenţa unor bariere de intrare pe o piaţă. obţine un avantaj competitiv. costurile de producţie mai scăzute. această poziţie de monopol va fi pierdută. ceea ce se va reflecta negativ în veniturile încasate. care acţionează ca un tot unitar. Un monopol poate fi deţinut fie de o singură întreprindere. situaţie ce apare frecvent pe o piaţă oligopolistă. în general. întreprinderea poate să-şi creeze avantaje asupra unor eventuali concurenţi. Trebuie reţinut că monopolul pur. Dar odată cu apariţia unor produse similare sau substituibile ale concurenţilor. fiind justificată intervenţia directă a statului. Toate acestea se constituie în efecte negative.costul mediu minim este obţinut pentru un output suficient de mare pentru a satisface toată cererea de pe o piaţă. astfel încât să nu mai aibă nici un fel de restricţii legate de creşterea preţurilor. acestea împiedicând pătrunderea unor noi concurenţi. existenţa unor brevete şi licenţe. materiile prime. În unele situaţii. De regulă. cu implicaţie pe termen lung. accentuarea relaţiilor comerciale internaţionale etc. Odată ce şi-a consolidat poziţia pe piaţă. reglementarea preţurilor practicate de un monopol natural devine o necesitate.

Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. este vorba de productie de bunuri considerate importante pentru securitatea nationala sau a caror productie trebuie sa ramana sub control public strict.tutunul sau jocurile de noroc. transporturile. respectiv de cerere.Aceasta masura inlesneste supravegherea si controlul acestei intreprinderi. piata de monopol fiind puternic reglementata. monopolistul care accepta practicarea unui nivel mai scazut. gazele naturale. Pretul de monopol este o categorie de preturi fixate. daca piata nu suporta pretul practicat.Acest pret se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. cum ar fi: energia electricã. producatorul trebuie sa recurga la majorarea pretului numai in situatiea in care acesta nu ii afecteaza volumul vanzarilor. comunicaţiile etc.Ea corespunde nivelului de pret care asigura maximizarea profitului.In general. Urmarind realizarea unor incasari cat mai mari si profituri ridicate. pretul nu poate depasi limita maxima impusa prin reglementarile legale in vigoare. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. trebuie sa aiba in vedere limita minima a acestuia. Statul poate sa acorde monopol legal unei intreprinderi publice sau private care se afla deja in pozitie de monopol natural. pe piata de monopol. statul poate conferiunei intrprinderi publice monopolul legal. pentru ca veniturile sa nu se micsoreze la randul lor. dar daca majorarea depaseste limita acceptata de piata. pretul are tendinta de crestere. ceea ce il va determina pe monopolist sa renunte la sporul de pret aplicat. Datorita unicitatii producatorului. vanzarile incep sa scada.Aceasta practica monopolista este o politica de pret discriminatoare. firmele monopoliste pot vinde aceleasi produse la preturi diferite:pe piete diferite. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. discriminarea de gradul doi si discriminarea de gradul trei. Pe de alta parte. Discriminarea perfecta este cazul in care pretul este ajustat la cat este dispus clientul sa plateasca si se poate intalni in cazul cumpararii unor cantitati foarte reduse de bunuri si in 19 .Astfel.naturale se regăsesc în sectoare cheie ale infrastructurii economice.Cu alte cuvinte.Desigur. de obicei el este mai ridicat decat cel care rezulta din jocul liber al fortelor concurentiale. se cunosc trei tipuri de discriminare prin pret:discriminarea de gradul intai sau perfecta. ca energie nucleara. armamentul. la grupuri diferite de de cumparatori sau pentru cantitati diferite. Deasemenea.si. in cazuri exceptionale.

considerându-se că reuşeşte să combine atributele monopolului. Concurenţa monopolistică este una dintre cele mai răspândite forme ale concurenţei imperfecte. de reglementarile eleborate de stat in vederea protejarii consumatorilor. 2. datorita schimburilor economice internationale.monopolul putand sa influenteze cererea prin reclama. etc. dar nu o poate schimba fundamental pentru ca parametrii ei sunt determinati in ultima instanta.O astfel de discriminare este posibila numai atunci cand consumatorii nu pot avea . Discriminarea de gradul doi se realizeaza atunci cand o firma monopolista stabileste preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri. Dar un argument important în favoarea acestui tip de concurenţă îl constituie diversificarea produselor şi intrarea şi ieşirea liberă de pe piaţă. cu atributele concurenţei perfecte şi anume. precum şi faptul că fiecare întreprindere prezentă pe piaţă se confruntă cu o curbă a cererii descrescătoare în raport cu preţul. Totusi. asteptarile consumatorilor. inexistenţa supraprofiturilor.Dictatul pietei (exercitat prin stabilirea pretului de vanzare) modifica deseori dimensiunile cererii bunului creat de firma respectiva in sens contrar celor asteptate.Pozitia de monopol a unei anumite firme este pusa sub semnul intrebarii chiar si in tarile slab dezvoltate. de gusturile. De asemenea. veniturile. monopulul isi exercita numai in aparenta dominatia absoluta asupra pietei. 4. fără 20 pentru fiecare consumator in scopul de a-si maximiza profitul. puterea de piaţă.cazul prestarii unor servicii. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin diferenţierea produselor şi existenţa unui număr mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse.Dominarea pietei de catre monopolul se loveste de reactiile consumatorilor si uneori.Acest tip de discriminare este un caz limita in care firma monopolista stabileste un pret legatura intre ei. ca de exemplu. o caracteristică esenţială este şi intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă. ceea ce da nastere unei virtuale concurente a produselor substituibile. Discriminarea se poate realiza si intre cumparatorii autohtoni si cei straini. In concluzie. diferenţierea produselor permite întreprinderilor să-şi stabilească preţurile peste cele ale concurenţilor. etc. 3. diferita pe pietele respective.Exista inlocuitori pentru orice bun economic. de cheltuielile de transport si de elesticitatea cererii repective. stabilind preturi mai mari pe piata interna si preturi mai reduse pe piata externa pentru ca firma sa fie competitiva la export. deoarece: 1. etc. Discriminarea se realizeaza prin fixarea unor preturi diferite pentru vanzarea aceluiasi produs pe piete diferite sau in localitati diferite tinand seama de distanta.

sa majoreze pretul. În situaţia în care pe piaţă există câteva întreprinderi care produc aceeaşi marfa întâlnim situaţia de oligopol pur. În cazul oligopolului pur întreprinderile concurează. Ca urmare. nivelul sau are tendinta de crestere ca expresie a suportarii unor cheltuieli promotionale sporite. diferenţierea se poate face prin calitate. între ele putându-se stabili înţelegeri în privinţa fixării preţurilor. pe piata monopolistica.: autoturisme). Alegerea pretului pe piata monopolistica este ingreunata de existenta produselor substituente.In acest context. de regulă. firma monopolistica isi realizeaza echilibrul la acel volum de productie pentru care pretul pietei sau venitul marginal egalizeaza costul total mediu pe perioada lunga. deoarece aceştia percep avantajul competitiv oferit şi sunt dispuşi să plătească un preţ mai mare. Oligopolul se caracterizează prin existenţa unui număr mic de întreprinderi ce produc bunuri similare sau diferenţiate. si in ultima instanta. pe termen lung. cat si supraprofit. acesta având un caracter rigid şi formându-se prin înţelegerea dintre producători. prin preţ. prin diversificare sortimentală sau prin serviciile oferite. firma monopolistica nu obtine supraprofit. conditiile de productie specifice fiecaruia generand niveluri de pret maximizatoare de profit diferite. iar.Pe tremen lung. Pe piata monopolistica. pe de alta parte. iar profitul inregistrat este maxim. pe termen scurt. firma se comporta ca un monopol. agentul economic cauta sa practice un pret ceva mai scazut. pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal. Acest lucru nu mai apare în situaţia 21 . in conditii de concurenta monopolistica pretul se formeaza la nivelul fiecarui agent economic in parte. decizia de pret este adoptata la nivel individual in baza obiectivului de maximizare a profitului.Cu toate acestea pentru ca bunurile proprii sa fie cerute pe piata in conditiile gradului ridicat de substituibilitate a marfurilor. obtine profit normal. cumparatorii se vor confrunta cu preturi diferentiate datorita costurilor diferite suportate de producatori. pretul tinde sa se diminueze ca efect al preocuparii firmelor pentru impulsionarea vanzarilor. În acest caz.Astfel. ceea ce face ca fiecare producator sa intensifice activitatea promotionala. in functie de raportul dintre cerearea pentru produsele sale si oferta firmei.Ea isi realizeaza echilibrul la acel nivel al pretului si productiei.Prin urmare.respectiv la nivelul productiei pentru care venitul marginal coincide cu costul marginal. Piaţa oligopolistă poate fi caracterizată prin interdependenţa acţiunilor întreprinderilor existente şi prin incertitudinea reacţiilor întreprinderilor concurente.Rezulta ca pretul pe piata monopolistica se supune unor tendinte contradictorii:pe de o parte.a-şi pierde astfel consumatorii.In acest fel. în timp ce oligopolul diferenţiat poate fi caracterizat prin existenţa câtorva întreprinderi care oferă produse parţial diferenţiate (ex.

de a căuta noi oportunităţi pentru atingerea obiectivelor sale. nici una dintre ele neavând o atitudine de dominaţie asupra celeilalte. cum ar fi: duopolul simetric (ipoteza lui Cournot). adică exact pe acele caracteristici ale produsului care creează avantajul competitiv. urmand ca volumul productiei sa fie determinat de piata. această competiţie este din ce în ce mai acerbă şi permite. metodelor şi instrumentelor specifice marketingului. iar cealaltă adoptă o atitudine de satelit. prin eliminarea barierelor de intrare într-un anumit domeniu de activitate.Strategia cantitatii se defineste prin aceea ca fiecare firma porneste de la volumul productiei celorlalti si de la ipoteza ca aceasta nu se modifica. duopolul cu doi lideri (ipoteza lui Bowley). In cazul duopolului asimetric. deoarece acolo unde există competiţie devine necesară abordarea acesteia şi prin prisma marketingului. deoarece până acum aceasta realiza doar instalaţii stereo şi nu aparate foto sau de filmat. 2. când întreprinderile se concurează prin performanţele oferite consumatorilor. globalizarea concurenţei a devenit semnificativă datorită interdependenţelor existente între pieţe diferite şi a concurenţilor globali ce-şi 22 . situaţie care poate conduce la constituirea unui monopol.oligopolului diferenţiat.Strategia calitatii. în care o întreprindere este lider.Ca urmare. ea isi stabileste pretul care ii maximizeaza profitul. echilibrul poate fi realizat prin 2 tipuri de strategii. precum şi cazurile specifice dezvoltate sunt tratate pe larg în literatura de specialitate economică. Poate cel mai sugestiv este exemplul în care Sony a lansat pe piaţă o nouă cameră digitală Mavica. duopolul asimetric cu un singur lider (ipoteza lui Stackelberg). Competiţia va declanşa sau mai corect ar trebui să declanşeze dorinţa fiecărui agent economic de a se autodepăşi. deoarece supravieţuirea într-o economie de piaţă liberă presupune să fii competitiv. Privite dintr-un anumit punct de vedere.Ea isi stabileste propria cantitate de produse la acel nivel care ii maximizeaza profitul urmand ca pretul sa fie determinat de piata. ceea ce constituie o noutate chiar şi pentru companie. Teoria oligopolului a evidenţiat şi existenţa unor cazuri specifice. În zilele noastre. toate formele concurenţei imperfecte reprezintă “un tărâm” favorabil pentru aplicarea conceptelor. chiar şi din domenii diferite. 1. Marketingul devine astfel un factor competitiv de maximă importanţă. care se referă la existenţa a două întreprinderi pe piaţa unui bun omogen. Dar într-o perioadă în care globalizarea este un fenomen de necontestat. constituind elemente importante de studiu pentru economişti. Toate aceste forme ale concurenţei prezentate. participarea unui număr din ce în ce mai mare de competitori. firma porneste de la preturile practicate de firmele rivale si de la premisa ca ele nu se vor modifica.

singurul mijloc de satisfacere mai bună a nevoilor consumatorilor. 23 . Sony îşi poate propune ca obiective strategice să concureze direct pe Kodak. aceasta reprezintă singura cale spre progresul societăţii. Chiar dacă competiţia poate părea ca un factor eliminator pentru un agent economic ce-şi desfăşoară activitatea pe o anumită piaţă. În aşa fel încât poate cel mai temut efect al globalizării concurenţei este acela că nu se mai poate ştii cu exactitate de unde poate apărea un nou competitor. unica şansă de participare la circuitul economic mondial. camera digitală Mavica. acestea pot fi stocate pe dischetă.desfăşoară activitatea la nivel mondial. poate face poze. Noul produs oferit consumatorilor. apoi editate pe computer şi în final pot fi tipărite. şi de ce să nu recunoaştem.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful