CUPRINS

CAPITOLUL I: CONCURENTA........................................................................2 1.1.Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata.................2 CAPITOLUL II: FUNCTIILE SI ROLUL CONCURENTEI........................10 2.1.Functiile concurentei........................................................................10 2.2. Tipuri de concurenta existenta intre producatori (vanzatori)....14 2.3.Concurenta perfecta........................................................................16 2.4.Concurenta imperfecta si formele acesteia....................................17

CAPITOLUL I 1

CONCURENTA 1.1. Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă. Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă. Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creştere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci la nivel microeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de perioada anterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă vor exista întotdeauna şi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau organizaţia în cauză, va considera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi mobilizeze toate eforturile, resursele şi abilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie competitivă superioară prin obţinerea unui avantaj competitiv cert faţă de ceilalţi competitori. Odată cu atingerea unei poziţii de lider sau challanger pe o anumită piaţă de referinţă, agentul economic trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a terminat. El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la noile modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi poată păstra poziţia câştigată.Este evident că pentru un agent economic situat în poziţia de “învins”, concurenţa va fi mai puţin benefică, deoarece aceasta l2

a sporirii volumului de afaceri”. a tipurilor de concurenţă existente într-o economie. concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială.a eliminat. în felul acesta putând reuşi să-şi recâştige o poziţie în cadrul pieţei respective. concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori. el nereuşind să câştige un loc în cadrul pieţei de referinţă. precum şi a rolului acesteia. în scopul realizării unor profituri cât mai mari. ea poate deveni benefică. “prin concurenţă se înţelege lupta dusă. atât pe plan naţional. ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi. comercianţi. în consecinţă. atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. ţări etc. pentru acapararea pieţei. comerciale. Şi poate că aici intervine cel mai clar conceptul de strategie. comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă. Prezentarea funcţiilor concurenţei. ea a fost definită şi reglementată 3 . atât pe plan naţional. Ca urmare. concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă. Astfel. desfacerea unor produse.Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” . din care va trebui să înveţe pe viitor. fiind ilustrată importanţa deplină a acesteia pentru societate. de cel care va şti să adopte o strategie competitivă avantajoasă. etc. Dar. poate paradoxal. bancare. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial. dacă ne referim la felul în care sunt utilizate resursele existente. dacă acest agent economic va conştientiza că a piedut datorită propriilor greşeli. Piaţa va fi dominată de cel care va şti să-şi folosească cel mai eficient resursele de care dispune. clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”. Adeseori. De-a lungul timpului. între firme capitaliste de producţie. cât şi pe plan internaţional. potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic. pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni. lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi. Deoarece concurenţa se manifestă. Un “învins” are poate şansa de a imita strategiile învingătorilor. cât şi internaţional. Conform dicţionarului explicativ al limbii române. aşa cum a fost el definit în literatura de specialitate de-a lungul timpului. încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. mai precis către nevoile acestora. deoarece demersul strategic este singurul care determină rezultatele activităţii agentului economic. atunci trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă. monopoluri.

organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre. raritatea materiilor prime şi a distribuitorilor. promovarea inovaţiei tehnice. ceea ce contribuie la echilibrul economic şi bunăstarea societăţii. naţională sau chiar mondială. constrângerile de imagine etc. nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare. Pe o piaţă liberă. servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”. astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor. concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. deoarece fiecare agent economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse. de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. Datorită acestui rol. De aceea. în lucrarea sa “Avuţia naţiunilor”. brevetele şi licenţele. profituri. şi anume:repartizarea echilibrată a veniturilor. ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor economici competitivi. ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung. vânzări şi/sau împărţirea pieţei. calitate. de exemplu. de procesul schimbului. oferirea unei game largi de produse şi servicii de calitate superioară. de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori. de tranzacţiile de piaţă existente. o contribuţie fundamentală la definirea conceptului de concurenţă a avut-o Adam Smith.folosirea eficientă a resurselor. concurenţa este legată de cerere şi ofertă. Această rivalitate poate să se refere la preţuri. care realizează adaptarea cererii şi ofertei şi reglarea într-un mod natural a activităţii economice. Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici. în scopul de a atinge un obiectiv economic.de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD). Ea are loc atunci când agenţii economici pot pătrunde liber pe o piaţă locală. economiile de scară. 4 . De aceea. Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă. Acestea pot privi: capitalul impus de lege. iar locul de manifestare îl reprezintă piaţa. În economia de piaţă concurenţa este liberă. fiecare agent economic îşi manifestă libera iniţiativă. De aici rezultă avantajele certe ale concurenţei. concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul. În acest context. În cadrul teoriei economice. Concluzia: “mâna invizibilă nu este nimic mai mult decât mecanismul automat de echilibrare a pieţei concurenţiale”. de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii. regională. competiţia trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său. unde concurenţei i se recunoaşte rolul de “mână invizibilă”. acţionând pentru realizarea propriilor interese.

Totusi. în opoziţie cu teoria tradiţională au apărut două alternative ale abordării concurenţei: 1. motiv pentru care gruparea mai poartă şi numele de “Noul stat industrial”. vânzarea sub preţurile concurenţei şi diferenţierea bunurilor şi serviciilor oferite. Galbraith. Şcoala neoclasică a constituit o cotitură în abordarea concurenţei prin îndepărtarea de conceptul concurenţei pure. K. de fapt. teoria neoclasică a competiţiei pure a avut mai puţină aplicabilitate directă la producţia industrială modernă şi comerţ decât în agricultură. ele au rădăcini mult mai adânci. concurenţa perfectă nu este concurenţă. “Instituţionaliştii” (şcoala germană. De asemenea. care susţine că. Astfel. la rezultatele economice analizate fără a ţine cont de consideraţiile instituţionale. ci şi alţi factori care reflectă situaţia reală a pieţei. concurenţa prezintă o serie de caracteristici care se referă la libera iniţiativă şi interesul personal al agenţilor economici ce activează în cadrul unei pieţe. Într-o viziune tradiţională. De exemplu. precum şi la accentul pus pe teoria valorii. subliniind faptul că nu numai cunoaşterea preţurilor joacă un rol important în luarea unei decizii economice. Şi aceasta deoarece ea exclude toate activităţile concurenţiale desfăşurate de agenţii economici: publicitatea. 2. 5 . Cournot a dezvoltat modelede monopol şi duopol pur încă din anii 1838. şcoala americană) care explică comportamentul economic şi concurenţa criticând abordarea tradiţională mult mai vehement decât “Noul stat industrial”. care surprinde existenţa unor caracteristici structurale (număr mare de participanţi) în analiza mediului concurenţial. teoriile competiţiei imperfecte au fost dezvoltate în cadrul şcolii neoclasice sau marginaliste.concurenţa maximizează avuţia naţiunilor.Gruparea celor trei şcoli: şcoala capitalismului monopolist. Atât gruparea “Noul stat industrial”. o altă problemă abordată de Hayek a privit modul de dobândire şi folosire a cunoştinţelor în luarea deciziei economice. cât şi “instituţionaliştii” au abordat concurenţa prin prisma a două viziuni: una dinamică (clasică). În cadrul abordării dinamice (clasice). iar Edgeworth şi Wicksell au analizat situaţiile curbei cererii admise de competiţie. conducând la o alocare optimă a forţei de muncă şi a capitalului în toate domeniile de activitate. şcoala managerialistă şi şcoala planificării. Conform mai multor economişti. Această alternativă îşi are rădăcinile în lucrarea “Noul stat industrial” a lui J. un reprezentant de seamă este Friederich Hayek. Deşi aceste teorii nu au fost pe deplin dezvoltate până la începutul anilor ’30. care pune în centrul atenţiei comportamentul agenţilor economici interesaţi de obţinerea unui profit precum şi tendinţa de egalizare a ratei profitului între diferite activităţi economice şi una statică (neoclasică).

În cadrul unei clase generale de bunuri. care reprezintă un compromis între competiţia pură şi oligopol.Teoria presupune existenţa mai multor cumpărători şi vânzători şi a unor produse perfect omogene. eficienţă şi stabilitate. fiecare întreprindere este capabilă sã-şi vândă produsele la preţurile pieţei. De fapt. deoarece nu creează posibilităţi reale de creştere. aşa cum s-a văzut. astfel încât nici un individ să nu aibă o influenţă perceptibilă pe piaţă. în unele situaţii. nefiind nevoie de nici o publicitate. ceea ce poate aduce profituri economice pe termen lung. curba venitului marginal se înclină în jos mult mai accentuat. Situaţia este foarte diferită. iar curbele venitului marginal şi ale cererii sunt două linii orizontale identice. produsele specifice sunt diferenţiate dacă există o bază semnificativă pentru a distinge bunurile sau serviciile unui producător de cele ale altora. Venitul marginal reprezintă plusul la venitul total rezultat din vânzarea unei unităţi suplimentare de producţie. precum şi reglementările referitoare la profiturile monopolurilor. În cadrul Şcolii neoclasice au fost dezvoltate o seamă de teorii referitoare la influenţa monopolurilor asupra creşterii preţurilor peste nivelul de echilibru. în cartea sa “Teoria competiţiei monopolistice”. Chamberlin. Dar o astfel de piaţă este ceva abstract. ce nu poate exista în realitatea practică. însă. când costul marginal este mai mare decât costul mediu. fiecare vânzător poate dispune de orice cantitate de bunuri la preţul pieţei. Când costul marginal se află sub costul mediu. Într-o astfel de piaţă. iar cumpărătorilor le este indiferent de unde achiziţionează produsele. din 1933. în cadrul pieţelor în care competiţia pură nu există.Un concept de bază al teoriei monopolistice este cel al diferenţierii produselor. Cu o curbă a cererii înclinată în jos. La sfârşitul anilor ’20 Chamberlin a fost printre primii mari teoreticieni care au aplicat ideea venitului marginal implicit în modelul de monopol Cournot. venitul marginal fiind egal cu preţul. În cadrul unei pieţe cu competiţie pură. atunci costul mediu creşte. Producţia cu profit maxim este obţinută la intersecţia curbelor costului marginal şi a venitului marginal. termenul de competiţie pură a fost înlocuit cu termenul de competiţie operantă (“workable competition”). Edward H. Datorită acestor teorii. 6 . Prin urmare curba costului marginal intersectează curba costului mediu la punctul de minim. un nume de marcă sau forţe de vânzare. precizează că preţurile pieţei sunt determinate atât de elemente competitive cât şi monopolistice. nu poate exista cu adevărat în realitate. economiştii au acceptat. Competiţia pură. Astăzi. atunci costul mediu scade. măsurile guvernamentale antitrust. tot mai mulţi economişti sunt de acord că modelul competiţiei pure nu reuşeşte să descrie corect situaţia din cadrul pieţelor reale.

cât şi monopolul natural sunt cazuri extreme. generând o critică cu privire la teoria competiţiei pure. Când există mulţi cumpărători ai unui produs. cumpărătorul îşi va regla cumpărările astfel încât costul marginal pentru el (distinct de costul marginal al producţiei) este egal cu utilitatea marginală.Sraffa a arătat existenţa variaţiei costurilor unitare de producţie pe măsură ce o întreprindere îşi măreşte producţia. iar cantitatea cumpărată. cu atât utilitatea marginală scade şi cu atât persoana respectivă oferă mai puţin pentru o utilitate adiţională. deci.Dar scăderea acestor costuri este incompatibilă cu competiţia pură (în caz extrem aceasta poate conduce la monopol natural).In cadrul competiţiei pure. a adăugat conceptului de competiţie monopolistică ideea de monopson. intrarea liberă pe o piaţă va elimina profitul de monopol pe termen lung. atât concurenţa pură.In cadrul monopsonului. deoarece ea indică cât vor oferi vânzătorii la acest preţ. Un alt economist de seamă. munca sa de început s-a încadrat în tradiţia metodologică a neoclasicismului. Joan Robinson. Costurile unitare pot scădea datorită economiilor interne realizate de întreprindere. Robinson a stabilit două generalităţi: 1. în condiţii de monopson. va fi aceeaşi cu cea în condiţiile concurenţei pure. deoarece se bazează pe utilitatea marginală. Piero Sraffa. Preţul de vânzare se bazează pe costul producerii fiecărei cantităţi şi acest cost nu se schimbă în prezenţa monopsonului. Există două condiţii care pot distruge “puritatea” pieţei:un singur producător poate afecta preţul pieţei prin variaţia cantităţii de 7 . o întreprindere se bucură de un monopol semnificativ dacă preţul ei depăşeşte costul mediu atât pe termen scurt. cumpărătorii vor achiziţiona unităţi succesive dintr-un bun până la punctul unde preţul este egal cu utilitatea marginală. curba cererii agregate este înclinată în jos şi spre dreapta. vor exista mai puţine întreprinderi şi. Un reprezentant important al şcolii economice postkeynesiste. se poate presupune că va rămâne neschimbată curba cererii pieţei şi curba ofertei. Robinson arată că în prezenţa curbei ofertei elastice (când costurile marginale şi cele medii ale producţiei sunt egale) preţul de producţie va fi constant. mai puţină competiţie. dar trebuie reamintit că. Dacă există un singur cumpărător sau toţi cumpărătorii formează un acord pentru a acţiona împreună. Sraffa prezintă o teorie bine închegată. cât şi pe termen lung. Cu cât o persoană achiziţionează mai multe utilităţi dintr-un bun. în cartea “Teoria economică a competiţiei imperfecte”. Dacă o întreprindere creşte mai eficient pe măsură ce dimensiunile sale cresc. 2.Conform lui Chamberlin. Când mai multe întreprinderi operează într-o competiţie monopolistică. o situaţie în care pe piaţă există un singur cumpărător sau un grup de cumpărători ce acţionează ca unul singur. deşi a fost un critic al neoclasicismului.

Ambele modele încearcă să explice modelul de concurenţă perfectă şi cel de monopol. practice. Cea de-a doua metodă de creştere a profiturilor este mai acceptată de oamenii de afaceri. Modelul pe termen scurt s-a concentrat pe numărul participanţilor pe piaţă. unul pe termen lung şi altul pe termen scurt. concept ce îi aparţine lui J. 8 . concurenţii vor avea şi ei de câştigat. chiar în cadrul unei pieţe competitive. De asemenea. atunci. M. Prin urmare. Deşi nu există un consens în această privinţă. În încercarea de a reprezenta corect problemele legate de lumea “practică”. ea poate creşte preţurile şi. prin creştera propriilor preţuri. Aceste două condiţii au mai multe caracteristici de monopol decât de concurenţă pură. în timp ce modelul pe termen lung are în vedere fluxul de capital ce intră sau iese de pe piaţă. dacă primul concept se referă la existenţa unui număr mare de producători în cadrul pieţei analizate. cea clasică şi cea neoclasică. o întreprindere nu va pierde toate afacerile dacă va creşte preţul şi nici nu va exclude de pe piaţă toţi rivalii dacă va reduce preţul. Într-o economie stabilă. cheltuielile promoţionale nu trebuie sã fie excesive şi reclama trebuie să aibă un caracter informativ. Teoria tradiţională a competiţiei menţionează că expansiunea rezultatelor unei întreprinderi este limitată de costuri. consumatorii sunt bine informaţi şi alegerea lor are un caracter raţional.numărul firmelor de pe piaţă trebuie sã fie suficient pentru a permite economia de scară şi pentru a asigura un comportament independent al acestora. Sraffa arată că această expansiune a rezultatelor este limitată datorită preţurilor de monopol.Marshall a mai ridicat o problemă ce a fost larg dezbătută de către teoreticieni şi anume definirea conceptului de “concurenţă pură” şi cel de “concurenţă perfectă”. De regulă. Astfel. criteriile care definesc concurenţa operantă sunt următoarele:barierele la intrarea pe piaţă trebuie să fie suficient de joase pentru a putea permite intrarea noilor firme atrase de existenţa unor profituri supranormale. deoarece profiturile devin mai stabile dacă nu atrag “represalii” din partea concurenţilor. bazată pe existenţa a două modele. Clark şi care încearcă să reflecte cu obiectivitate situaţia reală din economie. o întreprindere poate reduce preţul şi astfel îşi poate spori vânzările şi profitul în detrimentul concurenţilor. cel de-al doilea presupune şi condiţia suplimentară a unei intrări libere pe piaţă. Astfel. care să stimuleze iniţiativa agenţilor economici. O alternativă la concurenţa perfectă a fost “concurenţa practică sau operantă (workable competition)”. reală. întreprinderea se bucură de elemente de monopol sigure.bunuri oferite pieţei si fiecare producător se poate angaja în producţie sub circumstanţele unor costuri individuale tot mai mici. Alfred Marshall a realizat o sinteză a celor două abordări ale concurenţei. politica concurenţială trebuie să urmărească realizarea unei concurenţe operante. desfăşurate într-un mediu concurenţial normal.

evoluţia profiturilor pe termen lung este strâns legată de gradul de risc al industriei respective.sunt evitate situaţiile de supra şi subcapacitate a activităţilor economice. 9 . întreprinderile se caracterizează prin eficienţă în activitatea de producţie şi în procesul de inovare.

trebuie precizat că acestea rezultă chiar din definiţiile date concurenţei de-a lungul timpului în literatura de specialitate economică. Astfel. diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri. Oferta de mărfuri trebuie permanent adaptată la cerinţele consumatorilor. Privit in punct de vedere strict economic. o primă funcţie a concurenţei menţionată în literatura de specialitate se referă la stimularea preocupărilor agenţilor economici pentru creşterea. precum şi la repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute proporţional cu efortul efectiv depus de agenţii economici în procesul de producţie şi de 10 . competiţia va stimula agenţii economici să se diferenţieze de ceilalţi competitori prin crearea unui avantaj competitiv legat de inovaţia tehnologic. datorită concurenţei agenţii economici vor încerca mai mult decât să satisfacă nevoile existente ale consumatorilor. care înglobează cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi tehnologiei.Functiile concurentei Referitor la funcţiile care pot fi atribuite concurenţei. Din punct de vedere al marketingului.Ca urmare a acestui fapt. invenţiile şi inovaţiile. ceea ce le va permite să se poziţioneze mai bine în cadrul segmentului de piaţă ţintit. Datorită competiţiei acerbe existente în economia de piaţă. În acest mod. Se recunoaşte faptul că datorită competiţiei existente în cadrul pieţei pare şi o creştere a exigenţei consumatorilor faţă de bunurile de consum. lucrurile sunt mult mai nuanţate. de a produce la un cost mai scăzut. au fost atribuite acesteia o serie de descoperiri importante în domeniul bunurilor de consum care au permis situarea agenţilor economici într-o poziţie fruntaşă pe piaţa de referinţă. aceştia fiind mai bine informaţi asupra alternativelor de consum existente. oferind agenţilor economici motivaţia de a crea produse performante şi. specifică marketingului. atunci întreprinderea va putea să se dezvolte şi să-şi câştige o poziţie competitivă. concurenţa va elimina pe acei agenţi economici care nu reuşesc să satisfacă cererea de consum. în sensul că.CAPITOLUL II FUNCŢIILE ŞI ROLUL CONCURENŢEI 2. Dacă noul produs. O altă funcţie importantă a concurenţei se referă la alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică. Această funcţie de stimulare a progresului tehnico-economic reprezintă o cale optimă pentru cucerirea unor poziţii avantajoase pe piaţă.1. a gusturilor şi preferinţelor acestora. care nu reuşesc să se adapteze la cerinţele pieţei sau nu reuşesc să ţină pasul cu noile descoperiri. impune cunoaşterea nevoilor crescânde ale consumatorilor. Această regulă simplă. Concurenţa stimulează progresul tehnico-economic. concurenţa va contribui la eliminarea concurenţilor slabi. va fi acceptat de către consumatori. în acelaşi timp.

în final.Chiar în interiorul unei ţări. la maximizarea profitului. Alături de creativitate vor fi stimulate şi alte competenţe individuale ale agenţilor economici.distribuţie a bunurilor. elemente care se regăsesc în însăşi definiţia simplificată a marketingului. adică însuşirea unui agent economic de a concura cu alţi competitori în cadrul unei anumite pieţe. la apariţia unor relaţii de cooperare (de exemplu. Concurenţa stimulează creativitatea agenţilor economici. Mercedes şi Volkswagen contribuie la întărirea industriei autoturismelor. De multe ori. Concurenţa reglează cererea şi oferta în orice domeniu al activităţii economice. De aici rezultă faptul că exercitarea concurenţei pe o anumită piaţă împiedică realizarea profitului de monopol de către agenţii economici. Cu alte cuvinte. agentul economic va căuta să se diferenţieze faţă de competitorii săi prin produsele şi serviciile oferite. Un preţ mic atrage de regulă o cerere mai mare. BMW. firmele naţionale concurente “cooperează” pentru întărirea competitivităţii naţionale. concurenţa contribuie la reducerea preţurilor de vânzare. Competiţia trebuie să genereze competitivitate. această competitivitate conduce. în timp ce în situaţia în care oferta este mai mare decât cererea. Prin faptul că favorizează raţionalizarea costurilor. conduce la întărirea poziţiei competitive a ramurii respective. 11 . De exemplu pe piaţa germană a autoturismelor cei trei concurenţi importanţi. ceea ce demonstrează efectul benefic al concurenţei economice. ceea ce constituie un element benefic pentru societate. având un efect direct asupra psihologiei acestora. alianţe. competitivitatea înregistrată între mai mulţi agenţi economici ce îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu de activitate. ceea ce duce la un volum mai mare al desfacerilor şi. carteluri. agentul economic va căuta să se specializeze într-un anumit domeniu de activitate care îi va permite să-şi folosească resursele şi abilităţile de care dispune pentru realizarea de produse sau servicii adaptate la nevoile şi exigenţele consumatorilor. Toate aceste funcţii enumerate mai sus evidenţiază rolul concurenţei în economia de piaţă şi anume influenţa sa benefică asupra eficienţei şi echilibrului pieţei. Ei vor fi permanent preocupaţi de satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum şi de maximizare a profitului. poate paradoxal. ceea ce se constituie poate în cea mai evidentă funcţie a sa. În situaţiile în care cererea este mai mare decât oferta. ceea ce constituie o funcţie de maximă importantă pentru o economie de piaţă liberă. integrări) care au ca scop tocmai întărirea unor poziţii competitive avantajoase deţinute într-un anumit domeniu de activitate.

Clasificarea următoare cuprinde cei mai importanţi factori care pot contribui hotărâtor la competitivitatea unei întreprinderi: -preţul produsului/serviciului. -costul produsului/serviciului. Profitul. atunci raportul calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în cauză. deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea preţului la un produs (serviciu) de aceeaşi calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi. Chiar dacă maximizarea profitului reprezintă scopul oricărui agent economic. ca factor de competitivitate reprezintă în acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta. Sau preţul de vânzare este acelaşi cu cel al concurenţilor. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie devine profitul obţinut în urma activităţii desfăşurate de agentul economic. Nu trebuie uitat că un agent economic cu o viziune de marketing va încerca să-şi orienteze toată strategia de marketing către piaţă.Un alt punct de vedere referitor la rolul concurenţei în cadrul unei economii de piaţă este acela că agenţii economici vor fi determinaţi să descopere factorii de competitivitate care îi vor situa într-o poziţie avantajoasă pe piaţa de referinţă. deoarece o reducere a preţului sau o îmbunătăţire a calităţii produselor/serviciilor oferite vor determina o reacţie din partea celorlalţi concurenţi. -raportul cost/profit. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achiziţie a unui produs sau serviciu de către majoritatea consumatorilor. acesta va fi ales dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. astfel încât consumatorii vor fi permanent puşi în situaţia de a alege produsul sau serviciul cu cel mai bun raport calitate/preţ. Dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acelaşi preţ este de o calitate mai bună decât cel al concurenţilor. agentul economic va fi eliminat de pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit dar cu un raport cost/profit mai eficient. dar calitatea produsului (serviciului) este inferioară. Există 12 . calitatea devenind un factor eliminator. acest lucru nu-i va permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu costuri mari. pentru a crea un produs sau serviciu mai avantajos şi deci mai competitiv. Dacă un produs sau un serviciu satisface o anumită nevoie a consumatorilor. -calitatea produsului/serviciului. Dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţa respectivă. evidenţiind în acelaşi timp competitivitatea unei întreprinderi. atunci va fi preferat de către consumatori. Pentru a fi eficienţi şi competitivi agenţii economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor. Drept urmare. Utilizarea acestor trei factori cantitativi ai competitivităţii determină permanent o echilibrare a pieţei. -raportul calitate-preţ. -profitul. concurenţa prin preţ devine un factor eliminator. Pe termen lung.

atunci pe bună dreptate. Dacă considerăm o egalitate între prosperitate şi competitivitate. Se constituie într-un factor competitiv decisiv atunci când este folosit cu precădere de către acei manageri care reuşesc să-şi armonizeze resursele disponibile şi obiectivele propuse cu cerinţele pieţei. Toţi aceşti factori ai competitivităţii unei întreprinderi trebuie cunoscuţi de către manageri. presupune ca aceasta să fie orientată către piaţă. Cu alte cuvinte întregul sistem managerial trebuie orientat către piaţă. În timp însă. -volumul vânzărilor realizate. Deoarece consumatorii se orientează către acele produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile. atât de necesară unei întreprinderi ce acţionează pe o piaţă concurenţială. La toate acestea se mai poate adăuga şi “rapiditatea” cu care consumatorii pot alege produsul/serviciul oferit. investiţii etc. lipsa posibilităţii de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare. dar şi viteza de reacţie a competitorilor în anumite situaţii. -economia de scară. adică exact lipsa competitivităţii sale o vor conduce la eliminarea de pe piaţă. Privit ca funcţie a întreprinderii marketingul devine unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi existenţi la momentul actual. deţine o ridicată capacítate de inovare şi de integrare a progreselor tehnologice înregistrate într-un anumit domeniu de activitate. ţinându-se cont de clienţi. dispunând de o mare varietate de surse de informare. -timpul. Cu cât cota de piaţă deţinută de o întreprindere va fi mai mare. mai ales atunci când pot fi calculaţi şi o serie de indicatori ai capacitătii pieţei (cota de piaţă. viziunea de marketing. când o firmă poate activa pe o piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie foarte mici. Deşi fiecare factor în parte ocupă un loc important 13 . Ca factor hotărâtor al obţinerii avantajului competitiv. Acest factor de competitivitate determină dimensiunea agentului economic pe piaţa respectivă. ei le vor alege pe acelea care prezintă avantaje semnificative. cota relativă de piaţă).. deci deţine o poziţie competitivă. -marketingul. deoarece fără o înţelegere corectă a rolului fiecăruia. cu atât se poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieţei. dar şi de concurenţi. astfel încât întreprinderea să reuşească să deţină o poziţie competitivă. Cu cât acesta va realiza o producţie mai mare cu costuri mai reduse va interveni curba de experienţă care determină economiile de scară. timpul are în vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu. obiectivele ce vizează eficienţa şi profitabilitatea nu vor fi atinse. mai ales în cazul micilor întreprinzători.situaţii. -tehnologia utilizată. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la competitivitatea unui agent economic. Poate deveni un atu important al unui agent economic care utilizează o capacitate de producţie modernă. -managementul.

oligopsonul şi monopsonul.în cadrul viziunii strategice a unei întreprinderi. aceştia dezvoltă noi acţiuni ce au în vedere diferenţierea produselor/serviciilor. diversificarea gamei sortimentale. orientarea spre client etc. -facilităţile sau restricţiile de intrare pe o piaţă.Această reorientare spre alţi factori de competitivitate demonstrează caracterul dinamic al competiţiei. În cadrul teoriei economice a concurenţei sunt evidenţiaţi o serie de factori care au determinat tipologia concurenţei. astăzi. s-au observat o serie de schimbări în modul de abordare a acestora. Concurenţa directă apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare adresate aceleiaşi categorii de nevoi ale consumatorului (de exemplu: nevoia fiziologică de a 14 . rapiditatea adaptării la nevoile consumatorilor. desfăşurarea unor activităţi promoţionale eficiente. Dacă iniţial concurenţa prin preţ a constituit o variantă strategică des utilizată de către agenţii economici.Cei mai semnificativi dintre aceştia sunt: -numărul şi puterea economică a agenţilor economici participanţi la tranzacţiile din cadrul pieţei. oligopolul. îmbunătăţirea calităţii ofertei. -raportul dintre cererea şi oferta de bunuri. în concordanţă cu profilul competitorilor. concurenţa monopolistică. 2. practica a demonstrat că specialiştii în marketing utilizează tot mai frecvent noi acţiuni strategice în vederea obţinerii unor avantaje competitive. Tipuri de concurenţă existenta între producători (vânzători) Pornind de la formele tradiţionale existente în literatura clasică. care să confere întreprinderii un avantaj concurenţial pe piaţa de referinţă. Cunoaşterea tipologiei concurenţei este foarte utilă în situaţia în care specialistul în marketing trebuie să analizeze concurenţa şi să adopte strategii competitive de marketing. -conjunctura politică internă şi internaţională. -gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. În funcţie de tipul de concurenţă existent pe o anumită piaţă vor fi dezvoltate strategii adecvate. în ultimii ani. Cea din urmă prezintă o serie de forme caracteristice: monopolul. o primă clasificare ne indică două tipuri principale: concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă. -gradul de transparenţă a pieţei. Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte două forme importante:concurenţa directă şi cea indirectă.2. precum şi faptul că fenomenul concurenţial cunoaşte noi valenţe datorită unui mediu de afaceri aflat în continuă schimbare. Astfel.

Concurenţa de marcă se referă la întreprinderile care oferă produse sau servicii similare. Bosch şi Whirpool. ele regăsindu-se în structura celor două tipuri enunţate mai sus.concurenţa neloială. vor opta. concurenţa prezintă două forme: -concurenţa loială. nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfăcută fie prin vizionarea unui spectacol de teatru. Concurenţa indirectă se referă la întreprinderile care realizează produse diferite destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite. fie pentru a cumpăra o excursie. este vorba despre o concurenţă directă din punct de vedere al producătorului.Din punct de vedere al dreptului comercial. De fapt. din dorinţa de a câştiga prin orice mijloc piaţa şi prejudiciind activitatea competitorilor. Concurenţa formală apare între întreprinderile care oferă produse destinate să satisfacă aceeaşi nevoie. deoarece consumatorii. în limita venitului disponibil. o firmă de turism se află în concurenţă indirectă cu una ce oferă bunuri de folosinţă îndelungată. considerată licită. fie prin vizionarea unui film. concurenţa dintre producătorii de maşini automate de spălat. De exemplu. fie pentru a achiziţiona o bibliotecă. aceasta fiind tot o formă a concurenţei directe privită din punct de vedere al producătorului (exemplu: toate firmele din industria produselor cosmetice). Concurenţa la nivel de industrie apare între întreprinderile care oferă aceleaşi produse sau clasă de produse. Philip Kotler distinge existenţa a altor patru niveluri ale concurenţei bazate pe gradul de substituire al produsului. . În acest caz cei doi prestatori de servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă. De exemplu. Ca exemplu. fie a unei motociclete.bea se poate satisface prin consumarea unei băuturi carbogazoase pe bază de cofeină CocaCola sau Pepsi Cola). la preţuri similare. o concurenţă indirectă (exemplu: o întreprindere ce oferă mobilier de birou şi un magazin de bijuterii). dacă privim din punct de vedere al pieţei. având ca bază perfecţionarea propriei activităţi a agenţilor economici. aceasta fiind de fapt. Aceasta reprezintă o formă a concurenţei indirecte. deoarece se desfăşoară în cadru legal. 15 . aceleaşi categorii de consumatori. Astfel. considerată ilicită. În cazul în care avem în vedere întreprinderi ce oferă produse diferite pentru satisfacerea unor nevoi diferite. Concurenţa generică apare între întreprinderile care îşi dispută aceleaşi venituri ale consumatorilor. deoarece nu sunt respéctate reglementările din domeniul concurenţei. atunci exemplul porneşte de la opţiunea cumpărătorilor în funcţie de venitul disponibil. nevoia de deplasare prin intermediul unui mijloc de transport poate fi satisfăcută fie prin achiziţionarea unui autoturism. În încercarea de a surprinde şi mai bine tipologia concurenţei existente pe piaţă.

Acest tip de comportament care generează o concurenţă neloială este sancţionat în ţara noastră de către Legea concurenţei nr. în dauna altor competitori sau chiar al societăţii în ansamblul ei. -intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă. de maximizare a profitului. utilizarea publicităţii şi a promovării etc. lege care se armonizează cu legile concurenţei comerciale existente la nivel european. în situaţii frecvente agenţii economici pot recurge la mijloace neoneste pentru atingerea obiectivelor propuse. În viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois. care presupune existenţa unui număr suficient de mare de agenţi economici (vânzători şi cumpărători) de dimensiuni neglijabile în raport cu piaţa şi nici unul dintre ei neputând influenţa semnificativ piaţa.3. Concurenţa perfectă Noţiunea de concurenţa perfectă şi pură a fost tratată pe larg în literatură de specialitate economică de numeroşi autori. ceea ce presupune că pe piaţă există bunuri echivalente. ramură sau industrie. care presupune să nu existe nici o barieră juridică sau instituţională care să limiteze intrarea noilor concurenţi într-un domeniu de activitate. neexistând diferenţierea produselor şi nici publicitate.21/1996.. îmbunătăţirea calităţii produselor. -omogenitatea produsului. 2. lansarea de noi produse. Concurenţa perfectă apare atunci când sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii: 16 . identice fără deosebiri între ele. Eficienţa producătorilor va fi determinată exclusiv prin mijloacele economiei de piaţă. care au explicat condiţiile necesare pentru existenţa acesteia. Dar tot din aceeaşi dorinţă. Dacă mijloacele precum: reducerea costurilor de producţie. nu sunt suficiente în lupta concurenţială. Aceste mijloace şi metode sunt utilizate în funcţie de atitudinea agenţilor economici vis-á-vis de ceea ce înseamnă competiţie. atunci se poate spune că există un comportament concurenţial neloial.Concurenţa loială reprezintă forma principală a competiţiei existente în cadrul unei economii de piaţă. fără scrupule. trebuie făcut distincţie între ceea ce înseamnă “puritatea” concurenţei şi “perfecţiunea” concurenţei. scăderea preţului de vânzare. care presupune folosirea unor metode şi practici necinstite. Dacă aceasta este înţeleasă ca pe un mijloc de îmbogăţire rapidă. atunci tentaţia de a folosi alte mijloace mai agresive precum denigrarea concurenţilor sau furtul de informaţii devine extrem de mare. Astfel concurenţa este pură atunci când sunt indeplinite simultan trei condiţii: -atomicitatea. ea luând naştere din dorinţa de a obţine profit şi a câştiga o poziţie avantajoasă pe o anumită piaţă.

poate surprinzător. aceştia urmând să acţioneze doar asupra cantităţilor oferite sau cerute în funcţie de acest preţ determinat de piaţă. cu o varietate de forme. situaţia reală existentă în cadrul oricărei economii de piaţă este aceea a unei concurenţe imperfecte. ceea ce poate crea numeroase confuzii atunci când se încearcă delimitarea acesteia de ceea ce înseamnă concurenţa pură. determinat de intersecţia curbelor cererii şi a ofertei vă fi impus tuturor agenţilor economici. deoarece în practică este aproape imposibil să fie reunite concomitent toate cele cinci condiţii enumerate mai sus. De aceea. situaţie ce nu se regăseşte în realitate. dar nu poate impune cantităţile ce vor fi cumpărate la acest preţ.-transparenţa perfectă a pieţei. În multe situaţii. Totuşi. prezintă următoarele forme: concurenţa monopolistică. oligopsonul. fiind doar o ipoteză. monopolistul poate alege orice nivel al 17 . ele depinzând de cererea cumpărătorilor. preţul acestor bunuri fiind egal cu costul marginal. Concurenţa imperfectă şi formele acesteia Concurenţa imperfectă reflectă cel mai bine realitatea economică. Această cerere este obţinută prin agregarea cererilor individuale ale tuturor consumatorilor de pe piaţă.mobilitatea perfectă a factorilor de producţie. informaţiile fiind referitoare la calitatea şi natura produselor şi asupra preţului. concurenţa este pură şi perfectă numai atunci când cele cinci condiţii sunt satisfăcute simultan. monopsonul. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi pură bunurile sunt produse la costurile cele mai mici. la rândul ei. concurenţa perfectă începe să se contureze ca model existent în lumea reală. se foloseşte doar termenul de concurenţa perfectă. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă are o existenţă doar teoretică. Ca urmare. Monopolul se caracterizează prin existenţa unui singur producător al unui bun omogen care se confruntă cu o infinitate de cumpărători existenţi pe piaţă. în limbajul curent. Întreprinderea care deţine monopolul fixează preţul pe piaţă. monopolul.4. 2. atunci se poate vorbi despre concurenţa impură sau imperfectă. fiind varianta întâlnită în practică şi care. Preţul de echilibru. Produsul realizat de o întreprindere ce deţine monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piaţă. . oligopolul. care presupune ca deciziile agenţilor economici să fie luate în condiţii de informare perfectă. Dacă în cazul concurenţei perfecte preţul este stabilit de piaţă. ca şi în cazul pieţei cu concurenţă perfectă. Dacă una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. această condiţie presupune ca factorii de producţie (munca şi capitalul) să fie “distribuiţi” acolo unde vor fi folosiţi cel mai bine.

în general. ca de altfel şi concurenţa perfectă. Comparativ cu concurenţa perfectă. Pentru a preveni aceste aspecte nefavorabile se recurge la o serie de măsuri ca: eliminarea reglementărilor vamale protecţioniste. această poziţie de monopol va fi pierdută. Dar odată cu apariţia unor produse similare sau substituibile ale concurenţilor. În practică poate exista situaţia de monopol natural. Existenţa monopolurilor este legată de existenţa unor bariere de intrare pe o piaţă. atunci când întreprinderea îşi dezvoltă activitatea de inovare şi astfel. fiind justificată intervenţia directă a statului. Un monopol poate fi deţinut fie de o singură întreprindere. dar cantităţile cerute de către consumatori pot fi afectate. existenţa unor brevete şi licenţe. O întreprindere se poate constitui într-un monopol în următoarele situaţii semnalate în lucrările economice: când este singură pe piaţă şi deţine controlul întregii oferte. Monopolurile naturale sunt caracterizate. afectând grav mediul competiţional existent. fie de mai multe. risipă de resurse etc. costurile de producţie mai scăzute. localizarea nefavorabilă etc. existenţa unor licenţe exclusive din partea unor agenţi guvernamentali. În unele situaţii. Acest concept relevă posibilitatea ca o singură întreprindere să poată deservi o piaţă specifică cu costuri mai reduse decât s-ar putea realiza acest lucru de două sau mai multe întreprinderi. Principalele bariere la intrare pot fi: economiile de scară. acestea împiedicând pătrunderea unor noi concurenţi. situaţie ce apare frecvent pe o piaţă oligopolistă. cu implicaţie pe termen lung. întreprinderea poate să-şi creeze avantaje asupra unor eventuali concurenţi. monopolul conduce la preţuri mai mari. Odată ce şi-a consolidat poziţia pe piaţă. reglementarea preţurilor practicate de un monopol natural devine o necesitate. ceea ce va determina un transfer de venituri dinspre consumatori înspre monopol. Existenţa îndelungată a unui monopol pe o piaţă are ca efect lipsa preocupărilor pentru minimizarea costurilor şi promovarea inovaţiilor tehnologice. obţine un avantaj competitiv. se poate ajunge la deţinerea unui monopol temporar. care acţionează ca un tot unitar. monopoluri 18 . De aceea. Trebuie reţinut că monopolul pur. Monopolul natural apare datorită proprietăţilor tehnologice specifice unui anumit domeniu de activitate. producţii mai mici şi profituri supranormale. de costuri medii şi marginale puternic descrescătoare pe termen lung. ceea ce face posibilă exploatarea eficientă a economiilor de scară de către o singură întreprindere.preţului. Toate acestea se constituie în efecte negative. nu există în realitate. De regulă. ceea ce se va reflecta negativ în veniturile încasate. astfel încât să nu mai aibă nici un fel de restricţii legate de creşterea preţurilor. materiile prime. accentuarea relaţiilor comerciale internaţionale etc.costul mediu minim este obţinut pentru un output suficient de mare pentru a satisface toată cererea de pe o piaţă.

firmele monopoliste pot vinde aceleasi produse la preturi diferite:pe piete diferite.Cu alte cuvinte. ceea ce il va determina pe monopolist sa renunte la sporul de pret aplicat. Datorita unicitatii producatorului. dar daca majorarea depaseste limita acceptata de piata. Statul poate sa acorde monopol legal unei intreprinderi publice sau private care se afla deja in pozitie de monopol natural.naturale se regăsesc în sectoare cheie ale infrastructurii economice. daca piata nu suporta pretul practicat. la grupuri diferite de de cumparatori sau pentru cantitati diferite.Astfel. pretul are tendinta de crestere. piata de monopol fiind puternic reglementata. comunicaţiile etc. Discriminarea perfecta este cazul in care pretul este ajustat la cat este dispus clientul sa plateasca si se poate intalni in cazul cumpararii unor cantitati foarte reduse de bunuri si in 19 .si.Desigur.In general. vanzarile incep sa scada. discriminarea de gradul doi si discriminarea de gradul trei. trebuie sa aiba in vedere limita minima a acestuia. Pe de alta parte. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. pe piata de monopol. ca energie nucleara. statul poate conferiunei intrprinderi publice monopolul legal. este vorba de productie de bunuri considerate importante pentru securitatea nationala sau a caror productie trebuie sa ramana sub control public strict. pretul nu poate depasi limita maxima impusa prin reglementarile legale in vigoare. producatorul trebuie sa recurga la majorarea pretului numai in situatiea in care acesta nu ii afecteaza volumul vanzarilor.tutunul sau jocurile de noroc. gazele naturale.Acest pret se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. armamentul. transporturile.Aceasta practica monopolista este o politica de pret discriminatoare. cum ar fi: energia electricã.Ea corespunde nivelului de pret care asigura maximizarea profitului. se cunosc trei tipuri de discriminare prin pret:discriminarea de gradul intai sau perfecta. Urmarind realizarea unor incasari cat mai mari si profituri ridicate.Aceasta masura inlesneste supravegherea si controlul acestei intreprinderi. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. respectiv de cerere. de obicei el este mai ridicat decat cel care rezulta din jocul liber al fortelor concurentiale.Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. Deasemenea. in cazuri exceptionale. Pretul de monopol este o categorie de preturi fixate. pentru ca veniturile sa nu se micsoreze la randul lor. monopolistul care accepta practicarea unui nivel mai scazut.

ceea ce da nastere unei virtuale concurente a produselor substituibile. 2. Discriminarea se poate realiza si intre cumparatorii autohtoni si cei straini. de gusturile. puterea de piaţă.Acest tip de discriminare este un caz limita in care firma monopolista stabileste un pret legatura intre ei.O astfel de discriminare este posibila numai atunci cand consumatorii nu pot avea . diferenţierea produselor permite întreprinderilor să-şi stabilească preţurile peste cele ale concurenţilor. monopulul isi exercita numai in aparenta dominatia absoluta asupra pietei. Totusi. datorita schimburilor economice internationale.Exista inlocuitori pentru orice bun economic. 4.monopolul putand sa influenteze cererea prin reclama. ca de exemplu. asteptarile consumatorilor.Dominarea pietei de catre monopolul se loveste de reactiile consumatorilor si uneori. 3. Discriminarea se realizeaza prin fixarea unor preturi diferite pentru vanzarea aceluiasi produs pe piete diferite sau in localitati diferite tinand seama de distanta. fără 20 pentru fiecare consumator in scopul de a-si maximiza profitul. etc. Dar un argument important în favoarea acestui tip de concurenţă îl constituie diversificarea produselor şi intrarea şi ieşirea liberă de pe piaţă. etc. deoarece: 1. Discriminarea de gradul doi se realizeaza atunci cand o firma monopolista stabileste preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri. Concurenţa monopolistică este una dintre cele mai răspândite forme ale concurenţei imperfecte. inexistenţa supraprofiturilor.Pozitia de monopol a unei anumite firme este pusa sub semnul intrebarii chiar si in tarile slab dezvoltate. De asemenea. diferita pe pietele respective. veniturile. In concluzie. de reglementarile eleborate de stat in vederea protejarii consumatorilor.cazul prestarii unor servicii. de cheltuielile de transport si de elesticitatea cererii repective. cu atributele concurenţei perfecte şi anume. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin diferenţierea produselor şi existenţa unui număr mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse. dar nu o poate schimba fundamental pentru ca parametrii ei sunt determinati in ultima instanta.Dictatul pietei (exercitat prin stabilirea pretului de vanzare) modifica deseori dimensiunile cererii bunului creat de firma respectiva in sens contrar celor asteptate. o caracteristică esenţială este şi intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă. etc. stabilind preturi mai mari pe piata interna si preturi mai reduse pe piata externa pentru ca firma sa fie competitiva la export. considerându-se că reuşeşte să combine atributele monopolului. precum şi faptul că fiecare întreprindere prezentă pe piaţă se confruntă cu o curbă a cererii descrescătoare în raport cu preţul.

Acest lucru nu mai apare în situaţia 21 . În situaţia în care pe piaţă există câteva întreprinderi care produc aceeaşi marfa întâlnim situaţia de oligopol pur. între ele putându-se stabili înţelegeri în privinţa fixării preţurilor. obtine profit normal. pe piata monopolistica.Rezulta ca pretul pe piata monopolistica se supune unor tendinte contradictorii:pe de o parte. si in ultima instanta. firma monopolistica nu obtine supraprofit. cat si supraprofit.Cu toate acestea pentru ca bunurile proprii sa fie cerute pe piata in conditiile gradului ridicat de substituibilitate a marfurilor. prin preţ. decizia de pret este adoptata la nivel individual in baza obiectivului de maximizare a profitului. diferenţierea se poate face prin calitate.Astfel. in functie de raportul dintre cerearea pentru produsele sale si oferta firmei.In acest fel. pe termen scurt. nivelul sau are tendinta de crestere ca expresie a suportarii unor cheltuieli promotionale sporite. iar profitul inregistrat este maxim. firma monopolistica isi realizeaza echilibrul la acel volum de productie pentru care pretul pietei sau venitul marginal egalizeaza costul total mediu pe perioada lunga. ceea ce face ca fiecare producator sa intensifice activitatea promotionala. in conditii de concurenta monopolistica pretul se formeaza la nivelul fiecarui agent economic in parte.In acest context. Ca urmare.respectiv la nivelul productiei pentru care venitul marginal coincide cu costul marginal.Pe tremen lung. agentul economic cauta sa practice un pret ceva mai scazut. Oligopolul se caracterizează prin existenţa unui număr mic de întreprinderi ce produc bunuri similare sau diferenţiate. deoarece aceştia percep avantajul competitiv oferit şi sunt dispuşi să plătească un preţ mai mare.Prin urmare.Ea isi realizeaza echilibrul la acel nivel al pretului si productiei. Pe piata monopolistica. pe termen lung. firma se comporta ca un monopol. Alegerea pretului pe piata monopolistica este ingreunata de existenta produselor substituente. Piaţa oligopolistă poate fi caracterizată prin interdependenţa acţiunilor întreprinderilor existente şi prin incertitudinea reacţiilor întreprinderilor concurente.a-şi pierde astfel consumatorii. de regulă. prin diversificare sortimentală sau prin serviciile oferite. conditiile de productie specifice fiecaruia generand niveluri de pret maximizatoare de profit diferite. pretul tinde sa se diminueze ca efect al preocuparii firmelor pentru impulsionarea vanzarilor. În acest caz. pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal. în timp ce oligopolul diferenţiat poate fi caracterizat prin existenţa câtorva întreprinderi care oferă produse parţial diferenţiate (ex.: autoturisme). pe de alta parte. acesta având un caracter rigid şi formându-se prin înţelegerea dintre producători. cumparatorii se vor confrunta cu preturi diferentiate datorita costurilor diferite suportate de producatori. În cazul oligopolului pur întreprinderile concurează. iar. sa majoreze pretul.

Privite dintr-un anumit punct de vedere. care se referă la existenţa a două întreprinderi pe piaţa unui bun omogen. ea isi stabileste pretul care ii maximizeaza profitul.oligopolului diferenţiat. deoarece acolo unde există competiţie devine necesară abordarea acesteia şi prin prisma marketingului. participarea unui număr din ce în ce mai mare de competitori. duopolul cu doi lideri (ipoteza lui Bowley).Ea isi stabileste propria cantitate de produse la acel nivel care ii maximizeaza profitul urmand ca pretul sa fie determinat de piata. această competiţie este din ce în ce mai acerbă şi permite. 1.Ca urmare. In cazul duopolului asimetric. iar cealaltă adoptă o atitudine de satelit. Toate aceste forme ale concurenţei prezentate. 2. toate formele concurenţei imperfecte reprezintă “un tărâm” favorabil pentru aplicarea conceptelor. când întreprinderile se concurează prin performanţele oferite consumatorilor. ceea ce constituie o noutate chiar şi pentru companie. chiar şi din domenii diferite. situaţie care poate conduce la constituirea unui monopol. firma porneste de la preturile practicate de firmele rivale si de la premisa ca ele nu se vor modifica. urmand ca volumul productiei sa fie determinat de piata. În zilele noastre. duopolul asimetric cu un singur lider (ipoteza lui Stackelberg). metodelor şi instrumentelor specifice marketingului. Poate cel mai sugestiv este exemplul în care Sony a lansat pe piaţă o nouă cameră digitală Mavica. echilibrul poate fi realizat prin 2 tipuri de strategii. Dar într-o perioadă în care globalizarea este un fenomen de necontestat.Strategia cantitatii se defineste prin aceea ca fiecare firma porneste de la volumul productiei celorlalti si de la ipoteza ca aceasta nu se modifica.Strategia calitatii. deoarece până acum aceasta realiza doar instalaţii stereo şi nu aparate foto sau de filmat. Teoria oligopolului a evidenţiat şi existenţa unor cazuri specifice. de a căuta noi oportunităţi pentru atingerea obiectivelor sale. Competiţia va declanşa sau mai corect ar trebui să declanşeze dorinţa fiecărui agent economic de a se autodepăşi. deoarece supravieţuirea într-o economie de piaţă liberă presupune să fii competitiv. globalizarea concurenţei a devenit semnificativă datorită interdependenţelor existente între pieţe diferite şi a concurenţilor globali ce-şi 22 . adică exact pe acele caracteristici ale produsului care creează avantajul competitiv. în care o întreprindere este lider. cum ar fi: duopolul simetric (ipoteza lui Cournot). nici una dintre ele neavând o atitudine de dominaţie asupra celeilalte. prin eliminarea barierelor de intrare într-un anumit domeniu de activitate. constituind elemente importante de studiu pentru economişti. Marketingul devine astfel un factor competitiv de maximă importanţă. precum şi cazurile specifice dezvoltate sunt tratate pe larg în literatura de specialitate economică.

aceasta reprezintă singura cale spre progresul societăţii. singurul mijloc de satisfacere mai bună a nevoilor consumatorilor. 23 . Noul produs oferit consumatorilor. apoi editate pe computer şi în final pot fi tipărite.desfăşoară activitatea la nivel mondial. şi de ce să nu recunoaştem. În aşa fel încât poate cel mai temut efect al globalizării concurenţei este acela că nu se mai poate ştii cu exactitate de unde poate apărea un nou competitor. acestea pot fi stocate pe dischetă. unica şansă de participare la circuitul economic mondial. camera digitală Mavica. poate face poze. Sony îşi poate propune ca obiective strategice să concureze direct pe Kodak. Chiar dacă competiţia poate părea ca un factor eliminator pentru un agent economic ce-şi desfăşoară activitatea pe o anumită piaţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful