P. 1
Atestat Concurenta

Atestat Concurenta

|Views: 421|Likes:
Published by Alin Untaru

More info:

Published by: Alin Untaru on Apr 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/12/2015

pdf

text

original

CUPRINS

CAPITOLUL I: CONCURENTA........................................................................2 1.1.Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata.................2 CAPITOLUL II: FUNCTIILE SI ROLUL CONCURENTEI........................10 2.1.Functiile concurentei........................................................................10 2.2. Tipuri de concurenta existenta intre producatori (vanzatori)....14 2.3.Concurenta perfecta........................................................................16 2.4.Concurenta imperfecta si formele acesteia....................................17

CAPITOLUL I 1

CONCURENTA 1.1. Locul si rolul concurentei in cadrul economiei de piata Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă. Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă. Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creştere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci la nivel microeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de perioada anterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă vor exista întotdeauna şi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau organizaţia în cauză, va considera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi mobilizeze toate eforturile, resursele şi abilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie competitivă superioară prin obţinerea unui avantaj competitiv cert faţă de ceilalţi competitori. Odată cu atingerea unei poziţii de lider sau challanger pe o anumită piaţă de referinţă, agentul economic trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a terminat. El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la noile modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi poată păstra poziţia câştigată.Este evident că pentru un agent economic situat în poziţia de “învins”, concurenţa va fi mai puţin benefică, deoarece aceasta l2

concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială. Deoarece concurenţa se manifestă. Ca urmare. atât pe plan naţional. a tipurilor de concurenţă existente într-o economie. atunci trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă. aşa cum a fost el definit în literatura de specialitate de-a lungul timpului. cât şi pe plan internaţional. Conform dicţionarului explicativ al limbii române. Prezentarea funcţiilor concurenţei. a sporirii volumului de afaceri”. ţări etc. deoarece demersul strategic este singurul care determină rezultatele activităţii agentului economic. Dar. potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic. lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi. bancare. poate paradoxal. încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. desfacerea unor produse. Adeseori. ea poate deveni benefică. de cel care va şti să adopte o strategie competitivă avantajoasă. Şi poate că aici intervine cel mai clar conceptul de strategie. De-a lungul timpului. concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori. cât şi internaţional. “prin concurenţă se înţelege lupta dusă. mai precis către nevoile acestora. concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Un “învins” are poate şansa de a imita strategiile învingătorilor. comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă. permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” . în scopul realizării unor profituri cât mai mari. dacă acest agent economic va conştientiza că a piedut datorită propriilor greşeli. din care va trebui să înveţe pe viitor. Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă. Piaţa va fi dominată de cel care va şti să-şi folosească cel mai eficient resursele de care dispune. fiind ilustrată importanţa deplină a acesteia pentru societate. Astfel.Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. comercianţi. pentru acapararea pieţei. ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi. clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”. în felul acesta putând reuşi să-şi recâştige o poziţie în cadrul pieţei respective. în consecinţă. ea a fost definită şi reglementată 3 . atât pe plan naţional. comerciale. monopoluri. precum şi a rolului acesteia. atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni. între firme capitaliste de producţie. el nereuşind să câştige un loc în cadrul pieţei de referinţă. etc. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial.a eliminat. dacă ne referim la felul în care sunt utilizate resursele existente.

în scopul de a atinge un obiectiv economic. şi anume:repartizarea echilibrată a veniturilor. În economia de piaţă concurenţa este liberă. Datorită acestui rol. profituri. concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul. vânzări şi/sau împărţirea pieţei. Acestea pot privi: capitalul impus de lege. Pe o piaţă liberă. ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung. de procesul schimbului. acţionând pentru realizarea propriilor interese. nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare. De aceea. Ea are loc atunci când agenţii economici pot pătrunde liber pe o piaţă locală. Această rivalitate poate să se refere la preţuri. Concluzia: “mâna invizibilă nu este nimic mai mult decât mecanismul automat de echilibrare a pieţei concurenţiale”. De aici rezultă avantajele certe ale concurenţei. Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă. oferirea unei game largi de produse şi servicii de calitate superioară. brevetele şi licenţele. servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”. promovarea inovaţiei tehnice. concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. În cadrul teoriei economice. regională. raritatea materiilor prime şi a distribuitorilor. constrângerile de imagine etc. competiţia trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său. de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori. deoarece fiecare agent economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse. concurenţa este legată de cerere şi ofertă. În acest context. de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii. 4 .de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD). ceea ce contribuie la echilibrul economic şi bunăstarea societăţii. organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre. De aceea. naţională sau chiar mondială. ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor economici competitivi. de tranzacţiile de piaţă existente. o contribuţie fundamentală la definirea conceptului de concurenţă a avut-o Adam Smith. fiecare agent economic îşi manifestă libera iniţiativă. care realizează adaptarea cererii şi ofertei şi reglarea într-un mod natural a activităţii economice. economiile de scară. de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor. unde concurenţei i se recunoaşte rolul de “mână invizibilă”. de exemplu. iar locul de manifestare îl reprezintă piaţa. în lucrarea sa “Avuţia naţiunilor”. calitate. Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici.folosirea eficientă a resurselor.

teoriile competiţiei imperfecte au fost dezvoltate în cadrul şcolii neoclasice sau marginaliste. Galbraith. De asemenea. Conform mai multor economişti. cât şi “instituţionaliştii” au abordat concurenţa prin prisma a două viziuni: una dinamică (clasică). Cournot a dezvoltat modelede monopol şi duopol pur încă din anii 1838. motiv pentru care gruparea mai poartă şi numele de “Noul stat industrial”. Atât gruparea “Noul stat industrial”. Şcoala neoclasică a constituit o cotitură în abordarea concurenţei prin îndepărtarea de conceptul concurenţei pure. concurenţa prezintă o serie de caracteristici care se referă la libera iniţiativă şi interesul personal al agenţilor economici ce activează în cadrul unei pieţe. ele au rădăcini mult mai adânci. un reprezentant de seamă este Friederich Hayek. De exemplu. de fapt. Şi aceasta deoarece ea exclude toate activităţile concurenţiale desfăşurate de agenţii economici: publicitatea. conducând la o alocare optimă a forţei de muncă şi a capitalului în toate domeniile de activitate. o altă problemă abordată de Hayek a privit modul de dobândire şi folosire a cunoştinţelor în luarea deciziei economice. ci şi alţi factori care reflectă situaţia reală a pieţei. precum şi la accentul pus pe teoria valorii. care pune în centrul atenţiei comportamentul agenţilor economici interesaţi de obţinerea unui profit precum şi tendinţa de egalizare a ratei profitului între diferite activităţi economice şi una statică (neoclasică). iar Edgeworth şi Wicksell au analizat situaţiile curbei cererii admise de competiţie. Astfel. vânzarea sub preţurile concurenţei şi diferenţierea bunurilor şi serviciilor oferite. şcoala managerialistă şi şcoala planificării. care surprinde existenţa unor caracteristici structurale (număr mare de participanţi) în analiza mediului concurenţial. în opoziţie cu teoria tradiţională au apărut două alternative ale abordării concurenţei: 1.concurenţa maximizează avuţia naţiunilor. “Instituţionaliştii” (şcoala germană. Într-o viziune tradiţională.Gruparea celor trei şcoli: şcoala capitalismului monopolist. şcoala americană) care explică comportamentul economic şi concurenţa criticând abordarea tradiţională mult mai vehement decât “Noul stat industrial”. Deşi aceste teorii nu au fost pe deplin dezvoltate până la începutul anilor ’30. concurenţa perfectă nu este concurenţă. K. la rezultatele economice analizate fără a ţine cont de consideraţiile instituţionale. În cadrul abordării dinamice (clasice). subliniind faptul că nu numai cunoaşterea preţurilor joacă un rol important în luarea unei decizii economice. 2. Totusi. teoria neoclasică a competiţiei pure a avut mai puţină aplicabilitate directă la producţia industrială modernă şi comerţ decât în agricultură. Această alternativă îşi are rădăcinile în lucrarea “Noul stat industrial” a lui J. 5 . care susţine că.

în unele situaţii. din 1933. termenul de competiţie pură a fost înlocuit cu termenul de competiţie operantă (“workable competition”). Producţia cu profit maxim este obţinută la intersecţia curbelor costului marginal şi a venitului marginal. când costul marginal este mai mare decât costul mediu. însă. Într-o astfel de piaţă. Venitul marginal reprezintă plusul la venitul total rezultat din vânzarea unei unităţi suplimentare de producţie. fiecare întreprindere este capabilă sã-şi vândă produsele la preţurile pieţei. în cartea sa “Teoria competiţiei monopolistice”. care reprezintă un compromis între competiţia pură şi oligopol. În cadrul unei clase generale de bunuri. aşa cum s-a văzut. măsurile guvernamentale antitrust. tot mai mulţi economişti sunt de acord că modelul competiţiei pure nu reuşeşte să descrie corect situaţia din cadrul pieţelor reale. curba venitului marginal se înclină în jos mult mai accentuat. astfel încât nici un individ să nu aibă o influenţă perceptibilă pe piaţă. ceea ce poate aduce profituri economice pe termen lung.Un concept de bază al teoriei monopolistice este cel al diferenţierii produselor. În cadrul Şcolii neoclasice au fost dezvoltate o seamă de teorii referitoare la influenţa monopolurilor asupra creşterii preţurilor peste nivelul de echilibru. iar cumpărătorilor le este indiferent de unde achiziţionează produsele. precum şi reglementările referitoare la profiturile monopolurilor. În cadrul unei pieţe cu competiţie pură. nefiind nevoie de nici o publicitate. venitul marginal fiind egal cu preţul. economiştii au acceptat. Chamberlin. Astăzi. La sfârşitul anilor ’20 Chamberlin a fost printre primii mari teoreticieni care au aplicat ideea venitului marginal implicit în modelul de monopol Cournot. fiecare vânzător poate dispune de orice cantitate de bunuri la preţul pieţei. eficienţă şi stabilitate. Când costul marginal se află sub costul mediu. Cu o curbă a cererii înclinată în jos. iar curbele venitului marginal şi ale cererii sunt două linii orizontale identice. precizează că preţurile pieţei sunt determinate atât de elemente competitive cât şi monopolistice. ce nu poate exista în realitatea practică. atunci costul mediu creşte. Prin urmare curba costului marginal intersectează curba costului mediu la punctul de minim. produsele specifice sunt diferenţiate dacă există o bază semnificativă pentru a distinge bunurile sau serviciile unui producător de cele ale altora. Dar o astfel de piaţă este ceva abstract.Teoria presupune existenţa mai multor cumpărători şi vânzători şi a unor produse perfect omogene. Competiţia pură. De fapt. Datorită acestor teorii. în cadrul pieţelor în care competiţia pură nu există. un nume de marcă sau forţe de vânzare. 6 . Situaţia este foarte diferită. deoarece nu creează posibilităţi reale de creştere. nu poate exista cu adevărat în realitate. Edward H. atunci costul mediu scade.

deşi a fost un critic al neoclasicismului.Conform lui Chamberlin.In cadrul competiţiei pure. cu atât utilitatea marginală scade şi cu atât persoana respectivă oferă mai puţin pentru o utilitate adiţională. va fi aceeaşi cu cea în condiţiile concurenţei pure. deoarece se bazează pe utilitatea marginală. Cu cât o persoană achiziţionează mai multe utilităţi dintr-un bun.Dar scăderea acestor costuri este incompatibilă cu competiţia pură (în caz extrem aceasta poate conduce la monopol natural). Un reprezentant important al şcolii economice postkeynesiste. cumpărătorii vor achiziţiona unităţi succesive dintr-un bun până la punctul unde preţul este egal cu utilitatea marginală. o situaţie în care pe piaţă există un singur cumpărător sau un grup de cumpărători ce acţionează ca unul singur. cumpărătorul îşi va regla cumpărările astfel încât costul marginal pentru el (distinct de costul marginal al producţiei) este egal cu utilitatea marginală. atât concurenţa pură. munca sa de început s-a încadrat în tradiţia metodologică a neoclasicismului. iar cantitatea cumpărată. Când există mulţi cumpărători ai unui produs. Există două condiţii care pot distruge “puritatea” pieţei:un singur producător poate afecta preţul pieţei prin variaţia cantităţii de 7 . o întreprindere se bucură de un monopol semnificativ dacă preţul ei depăşeşte costul mediu atât pe termen scurt. Preţul de vânzare se bazează pe costul producerii fiecărei cantităţi şi acest cost nu se schimbă în prezenţa monopsonului. mai puţină competiţie. Un alt economist de seamă. dar trebuie reamintit că. 2. cât şi pe termen lung. Robinson a stabilit două generalităţi: 1. Când mai multe întreprinderi operează într-o competiţie monopolistică. deci. se poate presupune că va rămâne neschimbată curba cererii pieţei şi curba ofertei. Piero Sraffa. Sraffa prezintă o teorie bine închegată. Dacă există un singur cumpărător sau toţi cumpărătorii formează un acord pentru a acţiona împreună. în condiţii de monopson. generând o critică cu privire la teoria competiţiei pure. cât şi monopolul natural sunt cazuri extreme.Sraffa a arătat existenţa variaţiei costurilor unitare de producţie pe măsură ce o întreprindere îşi măreşte producţia. deoarece ea indică cât vor oferi vânzătorii la acest preţ. Costurile unitare pot scădea datorită economiilor interne realizate de întreprindere. vor exista mai puţine întreprinderi şi. intrarea liberă pe o piaţă va elimina profitul de monopol pe termen lung. a adăugat conceptului de competiţie monopolistică ideea de monopson. în cartea “Teoria economică a competiţiei imperfecte”. Joan Robinson. curba cererii agregate este înclinată în jos şi spre dreapta. Robinson arată că în prezenţa curbei ofertei elastice (când costurile marginale şi cele medii ale producţiei sunt egale) preţul de producţie va fi constant. Dacă o întreprindere creşte mai eficient pe măsură ce dimensiunile sale cresc.In cadrul monopsonului.

Astfel. atunci. ea poate creşte preţurile şi.numărul firmelor de pe piaţă trebuie sã fie suficient pentru a permite economia de scară şi pentru a asigura un comportament independent al acestora. M. Astfel. cel de-al doilea presupune şi condiţia suplimentară a unei intrări libere pe piaţă. Alfred Marshall a realizat o sinteză a celor două abordări ale concurenţei. criteriile care definesc concurenţa operantă sunt următoarele:barierele la intrarea pe piaţă trebuie să fie suficient de joase pentru a putea permite intrarea noilor firme atrase de existenţa unor profituri supranormale. De regulă. desfăşurate într-un mediu concurenţial normal. prin creştera propriilor preţuri. Teoria tradiţională a competiţiei menţionează că expansiunea rezultatelor unei întreprinderi este limitată de costuri. cea clasică şi cea neoclasică. Aceste două condiţii au mai multe caracteristici de monopol decât de concurenţă pură. o întreprindere poate reduce preţul şi astfel îşi poate spori vânzările şi profitul în detrimentul concurenţilor. reală. care să stimuleze iniţiativa agenţilor economici. cheltuielile promoţionale nu trebuie sã fie excesive şi reclama trebuie să aibă un caracter informativ. Clark şi care încearcă să reflecte cu obiectivitate situaţia reală din economie.bunuri oferite pieţei si fiecare producător se poate angaja în producţie sub circumstanţele unor costuri individuale tot mai mici.Marshall a mai ridicat o problemă ce a fost larg dezbătută de către teoreticieni şi anume definirea conceptului de “concurenţă pură” şi cel de “concurenţă perfectă”. O alternativă la concurenţa perfectă a fost “concurenţa practică sau operantă (workable competition)”. în timp ce modelul pe termen lung are în vedere fluxul de capital ce intră sau iese de pe piaţă. deoarece profiturile devin mai stabile dacă nu atrag “represalii” din partea concurenţilor. politica concurenţială trebuie să urmărească realizarea unei concurenţe operante. unul pe termen lung şi altul pe termen scurt. Cea de-a doua metodă de creştere a profiturilor este mai acceptată de oamenii de afaceri. chiar în cadrul unei pieţe competitive. 8 . De asemenea. concept ce îi aparţine lui J. În încercarea de a reprezenta corect problemele legate de lumea “practică”. o întreprindere nu va pierde toate afacerile dacă va creşte preţul şi nici nu va exclude de pe piaţă toţi rivalii dacă va reduce preţul. Deşi nu există un consens în această privinţă. concurenţii vor avea şi ei de câştigat. întreprinderea se bucură de elemente de monopol sigure. Prin urmare. Sraffa arată că această expansiune a rezultatelor este limitată datorită preţurilor de monopol. practice. Ambele modele încearcă să explice modelul de concurenţă perfectă şi cel de monopol. consumatorii sunt bine informaţi şi alegerea lor are un caracter raţional. Într-o economie stabilă. dacă primul concept se referă la existenţa unui număr mare de producători în cadrul pieţei analizate. bazată pe existenţa a două modele. Modelul pe termen scurt s-a concentrat pe numărul participanţilor pe piaţă.

evoluţia profiturilor pe termen lung este strâns legată de gradul de risc al industriei respective. 9 . întreprinderile se caracterizează prin eficienţă în activitatea de producţie şi în procesul de inovare.sunt evitate situaţiile de supra şi subcapacitate a activităţilor economice.

concurenţa va elimina pe acei agenţi economici care nu reuşesc să satisfacă cererea de consum.CAPITOLUL II FUNCŢIILE ŞI ROLUL CONCURENŢEI 2. în acelaşi timp.Ca urmare a acestui fapt. care nu reuşesc să se adapteze la cerinţele pieţei sau nu reuşesc să ţină pasul cu noile descoperiri. Astfel.Functiile concurentei Referitor la funcţiile care pot fi atribuite concurenţei. În acest mod. de a produce la un cost mai scăzut. oferind agenţilor economici motivaţia de a crea produse performante şi. Concurenţa stimulează progresul tehnico-economic. competiţia va stimula agenţii economici să se diferenţieze de ceilalţi competitori prin crearea unui avantaj competitiv legat de inovaţia tehnologic. trebuie precizat că acestea rezultă chiar din definiţiile date concurenţei de-a lungul timpului în literatura de specialitate economică. care înglobează cele mai noi cuceriri ale tehnicii şi tehnologiei. invenţiile şi inovaţiile. Privit in punct de vedere strict economic.1. va fi acceptat de către consumatori. atunci întreprinderea va putea să se dezvolte şi să-şi câştige o poziţie competitivă. a gusturilor şi preferinţelor acestora. concurenţa va contribui la eliminarea concurenţilor slabi. Această regulă simplă. diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri. în sensul că. Oferta de mărfuri trebuie permanent adaptată la cerinţele consumatorilor. Se recunoaşte faptul că datorită competiţiei existente în cadrul pieţei pare şi o creştere a exigenţei consumatorilor faţă de bunurile de consum. Această funcţie de stimulare a progresului tehnico-economic reprezintă o cale optimă pentru cucerirea unor poziţii avantajoase pe piaţă. Datorită competiţiei acerbe existente în economia de piaţă. lucrurile sunt mult mai nuanţate. ceea ce le va permite să se poziţioneze mai bine în cadrul segmentului de piaţă ţintit. au fost atribuite acesteia o serie de descoperiri importante în domeniul bunurilor de consum care au permis situarea agenţilor economici într-o poziţie fruntaşă pe piaţa de referinţă. O altă funcţie importantă a concurenţei se referă la alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică. aceştia fiind mai bine informaţi asupra alternativelor de consum existente. Din punct de vedere al marketingului. specifică marketingului. o primă funcţie a concurenţei menţionată în literatura de specialitate se referă la stimularea preocupărilor agenţilor economici pentru creşterea. Dacă noul produs. precum şi la repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute proporţional cu efortul efectiv depus de agenţii economici în procesul de producţie şi de 10 . impune cunoaşterea nevoilor crescânde ale consumatorilor. datorită concurenţei agenţii economici vor încerca mai mult decât să satisfacă nevoile existente ale consumatorilor.

Un preţ mic atrage de regulă o cerere mai mare. alianţe. în final. carteluri. în timp ce în situaţia în care oferta este mai mare decât cererea. Cu alte cuvinte. la apariţia unor relaţii de cooperare (de exemplu. Prin faptul că favorizează raţionalizarea costurilor.distribuţie a bunurilor. elemente care se regăsesc în însăşi definiţia simplificată a marketingului. ceea ce demonstrează efectul benefic al concurenţei economice. conduce la întărirea poziţiei competitive a ramurii respective. Alături de creativitate vor fi stimulate şi alte competenţe individuale ale agenţilor economici. având un efect direct asupra psihologiei acestora. Competiţia trebuie să genereze competitivitate. competitivitatea înregistrată între mai mulţi agenţi economici ce îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu de activitate. integrări) care au ca scop tocmai întărirea unor poziţii competitive avantajoase deţinute într-un anumit domeniu de activitate. concurenţa contribuie la reducerea preţurilor de vânzare. Concurenţa reglează cererea şi oferta în orice domeniu al activităţii economice. Ei vor fi permanent preocupaţi de satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum şi de maximizare a profitului. Concurenţa stimulează creativitatea agenţilor economici. ceea ce se constituie poate în cea mai evidentă funcţie a sa.Chiar în interiorul unei ţări. Mercedes şi Volkswagen contribuie la întărirea industriei autoturismelor. agentul economic va căuta să se diferenţieze faţă de competitorii săi prin produsele şi serviciile oferite. De multe ori. Toate aceste funcţii enumerate mai sus evidenţiază rolul concurenţei în economia de piaţă şi anume influenţa sa benefică asupra eficienţei şi echilibrului pieţei. agentul economic va căuta să se specializeze într-un anumit domeniu de activitate care îi va permite să-şi folosească resursele şi abilităţile de care dispune pentru realizarea de produse sau servicii adaptate la nevoile şi exigenţele consumatorilor. 11 . ceea ce duce la un volum mai mare al desfacerilor şi. adică însuşirea unui agent economic de a concura cu alţi competitori în cadrul unei anumite pieţe. ceea ce constituie o funcţie de maximă importantă pentru o economie de piaţă liberă. poate paradoxal. În situaţiile în care cererea este mai mare decât oferta. BMW. ceea ce constituie un element benefic pentru societate. firmele naţionale concurente “cooperează” pentru întărirea competitivităţii naţionale. De aici rezultă faptul că exercitarea concurenţei pe o anumită piaţă împiedică realizarea profitului de monopol de către agenţii economici. această competitivitate conduce. De exemplu pe piaţa germană a autoturismelor cei trei concurenţi importanţi. la maximizarea profitului.

Chiar dacă maximizarea profitului reprezintă scopul oricărui agent economic. Există 12 . Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie devine profitul obţinut în urma activităţii desfăşurate de agentul economic. pentru a crea un produs sau serviciu mai avantajos şi deci mai competitiv. agentul economic va fi eliminat de pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit dar cu un raport cost/profit mai eficient. atunci raportul calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în cauză. Sau preţul de vânzare este acelaşi cu cel al concurenţilor. Pe termen lung. Drept urmare. -profitul. ca factor de competitivitate reprezintă în acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta. Dacă un produs sau un serviciu satisface o anumită nevoie a consumatorilor. -costul produsului/serviciului. atunci va fi preferat de către consumatori. Nu trebuie uitat că un agent economic cu o viziune de marketing va încerca să-şi orienteze toată strategia de marketing către piaţă. -calitatea produsului/serviciului. astfel încât consumatorii vor fi permanent puşi în situaţia de a alege produsul sau serviciul cu cel mai bun raport calitate/preţ. Pentru a fi eficienţi şi competitivi agenţii economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor. concurenţa prin preţ devine un factor eliminator. -raportul cost/profit. Utilizarea acestor trei factori cantitativi ai competitivităţii determină permanent o echilibrare a pieţei. acest lucru nu-i va permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu costuri mari. Dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acelaşi preţ este de o calitate mai bună decât cel al concurenţilor. -raportul calitate-preţ.Un alt punct de vedere referitor la rolul concurenţei în cadrul unei economii de piaţă este acela că agenţii economici vor fi determinaţi să descopere factorii de competitivitate care îi vor situa într-o poziţie avantajoasă pe piaţa de referinţă. evidenţiind în acelaşi timp competitivitatea unei întreprinderi. Profitul. calitatea devenind un factor eliminator. deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea preţului la un produs (serviciu) de aceeaşi calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi. Dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţa respectivă. Clasificarea următoare cuprinde cei mai importanţi factori care pot contribui hotărâtor la competitivitatea unei întreprinderi: -preţul produsului/serviciului. deoarece o reducere a preţului sau o îmbunătăţire a calităţii produselor/serviciilor oferite vor determina o reacţie din partea celorlalţi concurenţi. dar calitatea produsului (serviciului) este inferioară. acesta va fi ales dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achiziţie a unui produs sau serviciu de către majoritatea consumatorilor.

dar şi de concurenţi. În timp însă. ei le vor alege pe acelea care prezintă avantaje semnificative. lipsa posibilităţii de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare. deci deţine o poziţie competitivă. cu atât se poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieţei. -timpul. Se constituie într-un factor competitiv decisiv atunci când este folosit cu precădere de către acei manageri care reuşesc să-şi armonizeze resursele disponibile şi obiectivele propuse cu cerinţele pieţei. -managementul. obiectivele ce vizează eficienţa şi profitabilitatea nu vor fi atinse. -volumul vânzărilor realizate. deţine o ridicată capacítate de inovare şi de integrare a progreselor tehnologice înregistrate într-un anumit domeniu de activitate. Acest factor de competitivitate determină dimensiunea agentului economic pe piaţa respectivă. La toate acestea se mai poate adăuga şi “rapiditatea” cu care consumatorii pot alege produsul/serviciul oferit. adică exact lipsa competitivităţii sale o vor conduce la eliminarea de pe piaţă. Ca factor hotărâtor al obţinerii avantajului competitiv. viziunea de marketing. -economia de scară. -marketingul. dar şi viteza de reacţie a competitorilor în anumite situaţii. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la competitivitatea unui agent economic. astfel încât întreprinderea să reuşească să deţină o poziţie competitivă. Toţi aceşti factori ai competitivităţii unei întreprinderi trebuie cunoscuţi de către manageri. Deşi fiecare factor în parte ocupă un loc important 13 .. Cu cât acesta va realiza o producţie mai mare cu costuri mai reduse va interveni curba de experienţă care determină economiile de scară. investiţii etc. presupune ca aceasta să fie orientată către piaţă. Cu cât cota de piaţă deţinută de o întreprindere va fi mai mare. când o firmă poate activa pe o piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie foarte mici. Deoarece consumatorii se orientează către acele produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile.situaţii. Dacă considerăm o egalitate între prosperitate şi competitivitate. dispunând de o mare varietate de surse de informare. Privit ca funcţie a întreprinderii marketingul devine unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi existenţi la momentul actual. ţinându-se cont de clienţi. timpul are în vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu. atât de necesară unei întreprinderi ce acţionează pe o piaţă concurenţială. atunci pe bună dreptate. Poate deveni un atu important al unui agent economic care utilizează o capacitate de producţie modernă. mai ales atunci când pot fi calculaţi şi o serie de indicatori ai capacitătii pieţei (cota de piaţă. -tehnologia utilizată. Cu alte cuvinte întregul sistem managerial trebuie orientat către piaţă. deoarece fără o înţelegere corectă a rolului fiecăruia. mai ales în cazul micilor întreprinzători. cota relativă de piaţă).

în concordanţă cu profilul competitorilor. în ultimii ani. oligopsonul şi monopsonul. rapiditatea adaptării la nevoile consumatorilor. În funcţie de tipul de concurenţă existent pe o anumită piaţă vor fi dezvoltate strategii adecvate. -conjunctura politică internă şi internaţională. precum şi faptul că fenomenul concurenţial cunoaşte noi valenţe datorită unui mediu de afaceri aflat în continuă schimbare. s-au observat o serie de schimbări în modul de abordare a acestora. -raportul dintre cererea şi oferta de bunuri. desfăşurarea unor activităţi promoţionale eficiente.2. Cea din urmă prezintă o serie de forme caracteristice: monopolul. practica a demonstrat că specialiştii în marketing utilizează tot mai frecvent noi acţiuni strategice în vederea obţinerii unor avantaje competitive. astăzi. Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte două forme importante:concurenţa directă şi cea indirectă. -gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. Tipuri de concurenţă existenta între producători (vânzători) Pornind de la formele tradiţionale existente în literatura clasică. Cunoaşterea tipologiei concurenţei este foarte utilă în situaţia în care specialistul în marketing trebuie să analizeze concurenţa şi să adopte strategii competitive de marketing. diversificarea gamei sortimentale. Astfel. îmbunătăţirea calităţii ofertei. care să confere întreprinderii un avantaj concurenţial pe piaţa de referinţă.Cei mai semnificativi dintre aceştia sunt: -numărul şi puterea economică a agenţilor economici participanţi la tranzacţiile din cadrul pieţei. În cadrul teoriei economice a concurenţei sunt evidenţiaţi o serie de factori care au determinat tipologia concurenţei. Dacă iniţial concurenţa prin preţ a constituit o variantă strategică des utilizată de către agenţii economici. -gradul de transparenţă a pieţei. o primă clasificare ne indică două tipuri principale: concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă. 2. Concurenţa directă apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare adresate aceleiaşi categorii de nevoi ale consumatorului (de exemplu: nevoia fiziologică de a 14 . oligopolul. aceştia dezvoltă noi acţiuni ce au în vedere diferenţierea produselor/serviciilor. orientarea spre client etc. concurenţa monopolistică. -facilităţile sau restricţiile de intrare pe o piaţă.în cadrul viziunii strategice a unei întreprinderi.Această reorientare spre alţi factori de competitivitate demonstrează caracterul dinamic al competiţiei.

Bosch şi Whirpool. aceasta fiind tot o formă a concurenţei directe privită din punct de vedere al producătorului (exemplu: toate firmele din industria produselor cosmetice). concurenţa dintre producătorii de maşini automate de spălat. aceasta fiind de fapt. fie pentru a cumpăra o excursie.concurenţa neloială. Concurenţa de marcă se referă la întreprinderile care oferă produse sau servicii similare. Concurenţa la nivel de industrie apare între întreprinderile care oferă aceleaşi produse sau clasă de produse.Din punct de vedere al dreptului comercial. din dorinţa de a câştiga prin orice mijloc piaţa şi prejudiciind activitatea competitorilor.bea se poate satisface prin consumarea unei băuturi carbogazoase pe bază de cofeină CocaCola sau Pepsi Cola). În acest caz cei doi prestatori de servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă. Concurenţa generică apare între întreprinderile care îşi dispută aceleaşi venituri ale consumatorilor. deoarece consumatorii. Concurenţa formală apare între întreprinderile care oferă produse destinate să satisfacă aceeaşi nevoie. . dacă privim din punct de vedere al pieţei. nevoia de deplasare prin intermediul unui mijloc de transport poate fi satisfăcută fie prin achiziţionarea unui autoturism. În cazul în care avem în vedere întreprinderi ce oferă produse diferite pentru satisfacerea unor nevoi diferite. având ca bază perfecţionarea propriei activităţi a agenţilor economici. 15 . În încercarea de a surprinde şi mai bine tipologia concurenţei existente pe piaţă. vor opta. atunci exemplul porneşte de la opţiunea cumpărătorilor în funcţie de venitul disponibil. fie prin vizionarea unui film. la preţuri similare. o concurenţă indirectă (exemplu: o întreprindere ce oferă mobilier de birou şi un magazin de bijuterii). Philip Kotler distinge existenţa a altor patru niveluri ale concurenţei bazate pe gradul de substituire al produsului. aceleaşi categorii de consumatori. Astfel. în limita venitului disponibil. este vorba despre o concurenţă directă din punct de vedere al producătorului. deoarece nu sunt respéctate reglementările din domeniul concurenţei. Ca exemplu. De exemplu. considerată licită. fie a unei motociclete. ele regăsindu-se în structura celor două tipuri enunţate mai sus. deoarece se desfăşoară în cadru legal. considerată ilicită. concurenţa prezintă două forme: -concurenţa loială. fie pentru a achiziţiona o bibliotecă. De fapt. De exemplu. o firmă de turism se află în concurenţă indirectă cu una ce oferă bunuri de folosinţă îndelungată. nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfăcută fie prin vizionarea unui spectacol de teatru. Aceasta reprezintă o formă a concurenţei indirecte. Concurenţa indirectă se referă la întreprinderile care realizează produse diferite destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite.

-omogenitatea produsului. ramură sau industrie. nu sunt suficiente în lupta concurenţială.21/1996.Acest tip de comportament care generează o concurenţă neloială este sancţionat în ţara noastră de către Legea concurenţei nr. în situaţii frecvente agenţii economici pot recurge la mijloace neoneste pentru atingerea obiectivelor propuse. Concurenţa perfectă Noţiunea de concurenţa perfectă şi pură a fost tratată pe larg în literatură de specialitate economică de numeroşi autori. În viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois. Dar tot din aceeaşi dorinţă. lege care se armonizează cu legile concurenţei comerciale existente la nivel european. de maximizare a profitului. neexistând diferenţierea produselor şi nici publicitate. Concurenţa perfectă apare atunci când sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii: 16 .Concurenţa loială reprezintă forma principală a competiţiei existente în cadrul unei economii de piaţă. Eficienţa producătorilor va fi determinată exclusiv prin mijloacele economiei de piaţă. atunci se poate spune că există un comportament concurenţial neloial. fără scrupule. Dacă mijloacele precum: reducerea costurilor de producţie. care presupune existenţa unui număr suficient de mare de agenţi economici (vânzători şi cumpărători) de dimensiuni neglijabile în raport cu piaţa şi nici unul dintre ei neputând influenţa semnificativ piaţa. lansarea de noi produse. îmbunătăţirea calităţii produselor.. Astfel concurenţa este pură atunci când sunt indeplinite simultan trei condiţii: -atomicitatea. -intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă. care au explicat condiţiile necesare pentru existenţa acesteia. în dauna altor competitori sau chiar al societăţii în ansamblul ei. ceea ce presupune că pe piaţă există bunuri echivalente. Aceste mijloace şi metode sunt utilizate în funcţie de atitudinea agenţilor economici vis-á-vis de ceea ce înseamnă competiţie. care presupune folosirea unor metode şi practici necinstite. utilizarea publicităţii şi a promovării etc. scăderea preţului de vânzare. Dacă aceasta este înţeleasă ca pe un mijloc de îmbogăţire rapidă. care presupune să nu existe nici o barieră juridică sau instituţională care să limiteze intrarea noilor concurenţi într-un domeniu de activitate. ea luând naştere din dorinţa de a obţine profit şi a câştiga o poziţie avantajoasă pe o anumită piaţă. atunci tentaţia de a folosi alte mijloace mai agresive precum denigrarea concurenţilor sau furtul de informaţii devine extrem de mare. trebuie făcut distincţie între ceea ce înseamnă “puritatea” concurenţei şi “perfecţiunea” concurenţei. identice fără deosebiri între ele. 2.3.

Produsul realizat de o întreprindere ce deţine monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piaţă. fiind doar o ipoteză. cu o varietate de forme. deoarece în practică este aproape imposibil să fie reunite concomitent toate cele cinci condiţii enumerate mai sus. ceea ce poate crea numeroase confuzii atunci când se încearcă delimitarea acesteia de ceea ce înseamnă concurenţa pură. Preţul de echilibru. care presupune ca deciziile agenţilor economici să fie luate în condiţii de informare perfectă. în limbajul curent.mobilitatea perfectă a factorilor de producţie.-transparenţa perfectă a pieţei. situaţie ce nu se regăseşte în realitate. În multe situaţii. informaţiile fiind referitoare la calitatea şi natura produselor şi asupra preţului. concurenţa este pură şi perfectă numai atunci când cele cinci condiţii sunt satisfăcute simultan. . Totuşi. 2. monopolul. poate surprinzător. ca şi în cazul pieţei cu concurenţă perfectă. această condiţie presupune ca factorii de producţie (munca şi capitalul) să fie “distribuiţi” acolo unde vor fi folosiţi cel mai bine. ele depinzând de cererea cumpărătorilor. preţul acestor bunuri fiind egal cu costul marginal. se foloseşte doar termenul de concurenţa perfectă. aceştia urmând să acţioneze doar asupra cantităţilor oferite sau cerute în funcţie de acest preţ determinat de piaţă. Ca urmare. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă are o existenţă doar teoretică. concurenţa perfectă începe să se contureze ca model existent în lumea reală. Dacă în cazul concurenţei perfecte preţul este stabilit de piaţă. De aceea. Întreprinderea care deţine monopolul fixează preţul pe piaţă. oligopsonul. prezintă următoarele forme: concurenţa monopolistică. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi pură bunurile sunt produse la costurile cele mai mici. determinat de intersecţia curbelor cererii şi a ofertei vă fi impus tuturor agenţilor economici. dar nu poate impune cantităţile ce vor fi cumpărate la acest preţ. situaţia reală existentă în cadrul oricărei economii de piaţă este aceea a unei concurenţe imperfecte. Concurenţa imperfectă şi formele acesteia Concurenţa imperfectă reflectă cel mai bine realitatea economică. fiind varianta întâlnită în practică şi care. Monopolul se caracterizează prin existenţa unui singur producător al unui bun omogen care se confruntă cu o infinitate de cumpărători existenţi pe piaţă.4. Dacă una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. monopolistul poate alege orice nivel al 17 . Această cerere este obţinută prin agregarea cererilor individuale ale tuturor consumatorilor de pe piaţă. monopsonul. la rândul ei. atunci se poate vorbi despre concurenţa impură sau imperfectă. oligopolul.

O întreprindere se poate constitui într-un monopol în următoarele situaţii semnalate în lucrările economice: când este singură pe piaţă şi deţine controlul întregii oferte. Monopolul natural apare datorită proprietăţilor tehnologice specifice unui anumit domeniu de activitate. Monopolurile naturale sunt caracterizate. întreprinderea poate să-şi creeze avantaje asupra unor eventuali concurenţi. Dar odată cu apariţia unor produse similare sau substituibile ale concurenţilor. cu implicaţie pe termen lung. monopolul conduce la preţuri mai mari. se poate ajunge la deţinerea unui monopol temporar. existenţa unor licenţe exclusive din partea unor agenţi guvernamentali. Existenţa monopolurilor este legată de existenţa unor bariere de intrare pe o piaţă. risipă de resurse etc. De aceea. Existenţa îndelungată a unui monopol pe o piaţă are ca efect lipsa preocupărilor pentru minimizarea costurilor şi promovarea inovaţiilor tehnologice. dar cantităţile cerute de către consumatori pot fi afectate. Pentru a preveni aceste aspecte nefavorabile se recurge la o serie de măsuri ca: eliminarea reglementărilor vamale protecţioniste. În unele situaţii. reglementarea preţurilor practicate de un monopol natural devine o necesitate. Odată ce şi-a consolidat poziţia pe piaţă. în general. care acţionează ca un tot unitar. producţii mai mici şi profituri supranormale. fie de mai multe. această poziţie de monopol va fi pierdută. De regulă. costurile de producţie mai scăzute. nu există în realitate. localizarea nefavorabilă etc.costul mediu minim este obţinut pentru un output suficient de mare pentru a satisface toată cererea de pe o piaţă. acestea împiedicând pătrunderea unor noi concurenţi. Acest concept relevă posibilitatea ca o singură întreprindere să poată deservi o piaţă specifică cu costuri mai reduse decât s-ar putea realiza acest lucru de două sau mai multe întreprinderi. obţine un avantaj competitiv. ca de altfel şi concurenţa perfectă. ceea ce face posibilă exploatarea eficientă a economiilor de scară de către o singură întreprindere. ceea ce se va reflecta negativ în veniturile încasate. monopoluri 18 . fiind justificată intervenţia directă a statului. atunci când întreprinderea îşi dezvoltă activitatea de inovare şi astfel.preţului. de costuri medii şi marginale puternic descrescătoare pe termen lung. situaţie ce apare frecvent pe o piaţă oligopolistă. Un monopol poate fi deţinut fie de o singură întreprindere. ceea ce va determina un transfer de venituri dinspre consumatori înspre monopol. Comparativ cu concurenţa perfectă. materiile prime. Toate acestea se constituie în efecte negative. afectând grav mediul competiţional existent. Trebuie reţinut că monopolul pur. În practică poate exista situaţia de monopol natural. astfel încât să nu mai aibă nici un fel de restricţii legate de creşterea preţurilor. Principalele bariere la intrare pot fi: economiile de scară. existenţa unor brevete şi licenţe. accentuarea relaţiilor comerciale internaţionale etc.

de obicei el este mai ridicat decat cel care rezulta din jocul liber al fortelor concurentiale. producatorul trebuie sa recurga la majorarea pretului numai in situatiea in care acesta nu ii afecteaza volumul vanzarilor.tutunul sau jocurile de noroc. Statul poate sa acorde monopol legal unei intreprinderi publice sau private care se afla deja in pozitie de monopol natural. Datorita unicitatii producatorului.Ea corespunde nivelului de pret care asigura maximizarea profitului. transporturile. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. la nivelul impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal adica la care agentul economic inregistreaza profit maxim. armamentul. statul poate conferiunei intrprinderi publice monopolul legal. pe piata de monopol. monopolistul care accepta practicarea unui nivel mai scazut. trebuie sa aiba in vedere limita minima a acestuia.Astfel. pretul are tendinta de crestere.Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste. la grupuri diferite de de cumparatori sau pentru cantitati diferite.Aceasta practica monopolista este o politica de pret discriminatoare. Deasemenea. Pretul de monopol este o categorie de preturi fixate.si.Aceasta masura inlesneste supravegherea si controlul acestei intreprinderi. daca piata nu suporta pretul practicat. comunicaţiile etc.naturale se regăsesc în sectoare cheie ale infrastructurii economice. ceea ce il va determina pe monopolist sa renunte la sporul de pret aplicat.In general. discriminarea de gradul doi si discriminarea de gradul trei. se cunosc trei tipuri de discriminare prin pret:discriminarea de gradul intai sau perfecta. dar daca majorarea depaseste limita acceptata de piata. Pe de alta parte. pentru ca veniturile sa nu se micsoreze la randul lor. este vorba de productie de bunuri considerate importante pentru securitatea nationala sau a caror productie trebuie sa ramana sub control public strict.Desigur. cum ar fi: energia electricã. vanzarile incep sa scada. respectiv de cerere. piata de monopol fiind puternic reglementata. pretul nu poate depasi limita maxima impusa prin reglementarile legale in vigoare. in cazuri exceptionale. Discriminarea perfecta este cazul in care pretul este ajustat la cat este dispus clientul sa plateasca si se poate intalni in cazul cumpararii unor cantitati foarte reduse de bunuri si in 19 . gazele naturale. firmele monopoliste pot vinde aceleasi produse la preturi diferite:pe piete diferite. Urmarind realizarea unor incasari cat mai mari si profituri ridicate. ca energie nucleara.Acest pret se formeaza in functie de raportul dintre cererea totala si oferta firmei monopoliste.Cu alte cuvinte.

deoarece: 1. veniturile. 3. de reglementarile eleborate de stat in vederea protejarii consumatorilor. Concurenţa monopolistică este una dintre cele mai răspândite forme ale concurenţei imperfecte.Dictatul pietei (exercitat prin stabilirea pretului de vanzare) modifica deseori dimensiunile cererii bunului creat de firma respectiva in sens contrar celor asteptate. etc.Exista inlocuitori pentru orice bun economic. de cheltuielile de transport si de elesticitatea cererii repective. cu atributele concurenţei perfecte şi anume. diferita pe pietele respective. o caracteristică esenţială este şi intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă. diferenţierea produselor permite întreprinderilor să-şi stabilească preţurile peste cele ale concurenţilor.Pozitia de monopol a unei anumite firme este pusa sub semnul intrebarii chiar si in tarile slab dezvoltate. considerându-se că reuşeşte să combine atributele monopolului. etc. inexistenţa supraprofiturilor. Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin diferenţierea produselor şi existenţa unui număr mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse.cazul prestarii unor servicii. dar nu o poate schimba fundamental pentru ca parametrii ei sunt determinati in ultima instanta. 2. ca de exemplu. stabilind preturi mai mari pe piata interna si preturi mai reduse pe piata externa pentru ca firma sa fie competitiva la export. 4. Discriminarea se realizeaza prin fixarea unor preturi diferite pentru vanzarea aceluiasi produs pe piete diferite sau in localitati diferite tinand seama de distanta. datorita schimburilor economice internationale. Totusi. ceea ce da nastere unei virtuale concurente a produselor substituibile. De asemenea.Dominarea pietei de catre monopolul se loveste de reactiile consumatorilor si uneori.Acest tip de discriminare este un caz limita in care firma monopolista stabileste un pret legatura intre ei. asteptarile consumatorilor. de gusturile. Discriminarea de gradul doi se realizeaza atunci cand o firma monopolista stabileste preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri.O astfel de discriminare este posibila numai atunci cand consumatorii nu pot avea . precum şi faptul că fiecare întreprindere prezentă pe piaţă se confruntă cu o curbă a cererii descrescătoare în raport cu preţul.monopolul putand sa influenteze cererea prin reclama. puterea de piaţă. Dar un argument important în favoarea acestui tip de concurenţă îl constituie diversificarea produselor şi intrarea şi ieşirea liberă de pe piaţă. Discriminarea se poate realiza si intre cumparatorii autohtoni si cei straini. fără 20 pentru fiecare consumator in scopul de a-si maximiza profitul. In concluzie. etc. monopulul isi exercita numai in aparenta dominatia absoluta asupra pietei.

a-şi pierde astfel consumatorii. pe de alta parte. pe piata monopolistica. diferenţierea se poate face prin calitate.: autoturisme). nivelul sau are tendinta de crestere ca expresie a suportarii unor cheltuieli promotionale sporite. firma monopolistica nu obtine supraprofit. pe termen lung. in functie de raportul dintre cerearea pentru produsele sale si oferta firmei. Alegerea pretului pe piata monopolistica este ingreunata de existenta produselor substituente. între ele putându-se stabili înţelegeri în privinţa fixării preţurilor. de regulă. prin preţ. agentul economic cauta sa practice un pret ceva mai scazut. cat si supraprofit. iar profitul inregistrat este maxim.Rezulta ca pretul pe piata monopolistica se supune unor tendinte contradictorii:pe de o parte. pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal.Astfel. În situaţia în care pe piaţă există câteva întreprinderi care produc aceeaşi marfa întâlnim situaţia de oligopol pur. În acest caz. cumparatorii se vor confrunta cu preturi diferentiate datorita costurilor diferite suportate de producatori. firma monopolistica isi realizeaza echilibrul la acel volum de productie pentru care pretul pietei sau venitul marginal egalizeaza costul total mediu pe perioada lunga. acesta având un caracter rigid şi formându-se prin înţelegerea dintre producători. ceea ce face ca fiecare producator sa intensifice activitatea promotionala. Pe piata monopolistica. iar. conditiile de productie specifice fiecaruia generand niveluri de pret maximizatoare de profit diferite.In acest fel. Oligopolul se caracterizează prin existenţa unui număr mic de întreprinderi ce produc bunuri similare sau diferenţiate. în timp ce oligopolul diferenţiat poate fi caracterizat prin existenţa câtorva întreprinderi care oferă produse parţial diferenţiate (ex.Pe tremen lung. si in ultima instanta. Piaţa oligopolistă poate fi caracterizată prin interdependenţa acţiunilor întreprinderilor existente şi prin incertitudinea reacţiilor întreprinderilor concurente. pe termen scurt.Ea isi realizeaza echilibrul la acel nivel al pretului si productiei.In acest context. deoarece aceştia percep avantajul competitiv oferit şi sunt dispuşi să plătească un preţ mai mare. decizia de pret este adoptata la nivel individual in baza obiectivului de maximizare a profitului. pretul tinde sa se diminueze ca efect al preocuparii firmelor pentru impulsionarea vanzarilor. Acest lucru nu mai apare în situaţia 21 . În cazul oligopolului pur întreprinderile concurează. obtine profit normal.respectiv la nivelul productiei pentru care venitul marginal coincide cu costul marginal.Cu toate acestea pentru ca bunurile proprii sa fie cerute pe piata in conditiile gradului ridicat de substituibilitate a marfurilor. prin diversificare sortimentală sau prin serviciile oferite. in conditii de concurenta monopolistica pretul se formeaza la nivelul fiecarui agent economic in parte.Prin urmare. firma se comporta ca un monopol. Ca urmare. sa majoreze pretul.

metodelor şi instrumentelor specifice marketingului. Marketingul devine astfel un factor competitiv de maximă importanţă. 1. Competiţia va declanşa sau mai corect ar trebui să declanşeze dorinţa fiecărui agent economic de a se autodepăşi. de a căuta noi oportunităţi pentru atingerea obiectivelor sale. chiar şi din domenii diferite. care se referă la existenţa a două întreprinderi pe piaţa unui bun omogen. nici una dintre ele neavând o atitudine de dominaţie asupra celeilalte. cum ar fi: duopolul simetric (ipoteza lui Cournot).Ca urmare. deoarece supravieţuirea într-o economie de piaţă liberă presupune să fii competitiv. globalizarea concurenţei a devenit semnificativă datorită interdependenţelor existente între pieţe diferite şi a concurenţilor globali ce-şi 22 . în care o întreprindere este lider. situaţie care poate conduce la constituirea unui monopol. urmand ca volumul productiei sa fie determinat de piata. această competiţie este din ce în ce mai acerbă şi permite. ea isi stabileste pretul care ii maximizeaza profitul.Strategia calitatii. Dar într-o perioadă în care globalizarea este un fenomen de necontestat. când întreprinderile se concurează prin performanţele oferite consumatorilor. Toate aceste forme ale concurenţei prezentate. iar cealaltă adoptă o atitudine de satelit. participarea unui număr din ce în ce mai mare de competitori. Teoria oligopolului a evidenţiat şi existenţa unor cazuri specifice. constituind elemente importante de studiu pentru economişti. duopolul asimetric cu un singur lider (ipoteza lui Stackelberg). Poate cel mai sugestiv este exemplul în care Sony a lansat pe piaţă o nouă cameră digitală Mavica. În zilele noastre.Ea isi stabileste propria cantitate de produse la acel nivel care ii maximizeaza profitul urmand ca pretul sa fie determinat de piata.oligopolului diferenţiat. deoarece acolo unde există competiţie devine necesară abordarea acesteia şi prin prisma marketingului. adică exact pe acele caracteristici ale produsului care creează avantajul competitiv. duopolul cu doi lideri (ipoteza lui Bowley). ceea ce constituie o noutate chiar şi pentru companie. deoarece până acum aceasta realiza doar instalaţii stereo şi nu aparate foto sau de filmat. firma porneste de la preturile practicate de firmele rivale si de la premisa ca ele nu se vor modifica. echilibrul poate fi realizat prin 2 tipuri de strategii. Privite dintr-un anumit punct de vedere. prin eliminarea barierelor de intrare într-un anumit domeniu de activitate. toate formele concurenţei imperfecte reprezintă “un tărâm” favorabil pentru aplicarea conceptelor. In cazul duopolului asimetric.Strategia cantitatii se defineste prin aceea ca fiecare firma porneste de la volumul productiei celorlalti si de la ipoteza ca aceasta nu se modifica. precum şi cazurile specifice dezvoltate sunt tratate pe larg în literatura de specialitate economică. 2.

poate face poze. Noul produs oferit consumatorilor. Chiar dacă competiţia poate părea ca un factor eliminator pentru un agent economic ce-şi desfăşoară activitatea pe o anumită piaţă. aceasta reprezintă singura cale spre progresul societăţii. singurul mijloc de satisfacere mai bună a nevoilor consumatorilor. unica şansă de participare la circuitul economic mondial. acestea pot fi stocate pe dischetă. Sony îşi poate propune ca obiective strategice să concureze direct pe Kodak.desfăşoară activitatea la nivel mondial. În aşa fel încât poate cel mai temut efect al globalizării concurenţei este acela că nu se mai poate ştii cu exactitate de unde poate apărea un nou competitor. şi de ce să nu recunoaştem. 23 . camera digitală Mavica. apoi editate pe computer şi în final pot fi tipărite.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->