Agenia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc aplic politicile i strategiile n domeniul ocuprii i formrii profesionale a persoanelor n cutarea

unui loc de munc, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei i Proteciei Sociale. Piata muncii a suferit schimbari puternice n ultimul deceniu. Modificarile aparute au creat nevoia unei noi institutii. Una moderna, flexibila cu capacitatea de a raspunde acestor provocari. Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), mpreuna cu cele 42 de agentii judetene si peste 180 de agentii locale, raspunde acestor provocari. Serviciile sale se adreseaza somerilor si agentilor economici. Principalul sau obiectiv este cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si implicit scaderea ratei somajului. Prin Legea nr. 145/1998, a fost reglementata nfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocupare si Formare Profesionala, institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, ce si-a nceput n mod efectiv activitatea la data de 1 ianuarie 1999. Prin Ordonanta de Urgenta nr. 294/2000 a fost modificata si completata Legea nr. 145/1998, noua denumire a institutiei fiind Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. Pentru organizarea si coordonarea activitatilor specifice la nivel judetean si la nivelul municipiului Bucuresti, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are n subordine agentii constituite la nivel judetean si la cel al municipiului Bucuresti, unitati cu personalitate juridica. Agentiile judetene pot nfiinta subunitati de furnizare a serviciilor de ocupare a fortei de munca.. Obiectivele principale ale Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt: Institutionalizarea dialogului social n domeniul ocuparii si formarii profesionale; Aplicarea strategiilor n domeniul ocuparii si formarii profesionale; Aplicarea masurilor de protectie sociala a persoanelor nencadrate n munca. Pentru realizarea obiectivelor sale, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are urmatoarele atributii principale: organizeaza, presteaza si finanteaza, n conditiile legii, servicii de formare profesionala pentru persoanele nencadrate n munca; orienteaza persoanele nencadrate n munca si mediaza ntre acestea si angajatorii din tara, n vederea realizarii echilibrului dintre cerere si oferta pe piata interna a fortei de munca; face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurarilor pentru somaj; administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj si prezinta Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale rapoarte trimestriale si anuale privind executia bugetara; propune Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale proiecte de acte normative n domeniul ocuparii si formarii profesionale si al protectiei sociale a persoanelor nencadrate n munca; organizeaza serviciile de stabilire, plata si evidenta a ajutoarelor, alocatiilor si indemnizatiilor finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj; implementeaza programe finantate din Fondul Social European; elaboreaza, n baza indicatorilor sociali de performanta stabiliti de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, programe anuale de activitate pe care le supune spre aprobare Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale ISTORIC Problemele de munca si de asigurari sociale erau reglementate, n tara noastra, sub diverse forme nca din secolele Xll-XlV, cnd existau bresle si corporatii. n jurul anului 1890, apar modificari esentiale n domeniul muncii, prin aparitia industriei n Romnia; de aici si aparitia unor acte normative cu caracter general, care aveau functia de a reglementa noile probleme (Regulamentul industriilor insalubre, Legea repaosului duminical, Legea nvatamntului profesional). Dupa primul razboi mondial, statul se vede nevoit ca, n noile conditii socio-economice, sa nfiinteze o institutie care sa reglementeze problematica muncii, sa ocroteasca interesele lucratorilor. Astfel, prin decretul lege nr. 1327 din 29 martie 1920, la propunerea presedintelui Consiliului de Ministri, maresalul Alexandru Averescu, se nfiinteaza Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, care avea ca unul dintre principalele scopuri ocrotirea si organizarea muncii. n timp, atributiile care intrau n sarcina ministerului s-au largit, ministerul ocupndu-se de ntocmirea si aplicarea legislatiei muncitoresti, de organizarea plasarii, de problema migratiunilor si a somajului, de nvatamntul muncitoresc. Denumirea acestei institutii a cunoscut de-a lungul timpului mai multe variante:

Ministerul Muncii, Sanatatii Publice si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Muncii, Cooperatiei si Asigurarilor Sociale, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, Comitetul de Stat pentru Probleme de Munca si Salarii. n anul 1921, ncepe sa se contureze un cadru legislativ n domeniu, o data cu aparitia "Legii pentru organizarea plasarii", urmata, ulterior, de "Legea pentru pregatirea profesionala si exercitarea meseriilor", aparuta n 1936, "Legea pentru stabilirea salariilor minimale n ntreprinderile particulare, comerciale si de transporturi", n 1939 si de "Codul Muncii" din 1950. Problema fortei de munca a fost tratata, nca de la nceput, n cadrul unor directii speciale. La nfiintarea Ministerului Muncii si Octrotirilor Sociale, existau "Directia plasarii" si "Directia Meseriilor nvatamntului Muncitoresc". Dupa reorganizarea ministerului si aparitia, n 1921, a "Legii pentru organizarea plasarii", n anul 1922 s-au nfiintat "Oficiile de plasare". n 1943 se nfiinteaza, n cadrul Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, "Subsecretariatul de Stat al Muncii", care avea n componenta "Directia Pregatirii profesionale a nvatamntului muncitoresc si caminelor de ucenici", "Directia Evidentei plasarii si ndrumarii muncitorilor de orice fel, precum si a invalizilor si a vaduvelor de razboi" si, ca serviciu exterior, " Cursuri profesionale pentru ucenici" si "Oficii de ndrumare". n anul 1944, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale se desparte n trei ministere, Ministerul Muncii cuprinznd "Directia Reglementarii muncii si migratiunilor", "Directia Pregatirii profesionale a nvatamntului muncitoresc si caminelor de ucenici", "Directia Evidentei plasarii si ndrumarii muncii", "Oficiul de studii documentare si ndrumare". n perioada 1960-1967, problemele specifice domeniului muncii au fost preluate de catre Comitetul de Stat pentru Munca si Salarii. ncepnd din 1968, s-a renfiintat Ministerul Muncii, care a functionat pna n anul 1990, cnd s-a constituit Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (MMPS). Din anul 2001, denumirea institutiei s-a modificat n Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale (MMSS). n ianuarie 1991, a fost adoptata Legea nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, act normativ prin care era recunoscuta, dupa mai multe zeci de ani, existenta somerilor n Romnia. Aceasta lege a fost nlocuita, de la 1 martie 2002, cu o lege moderna, europeana, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca. Legea nr. 76/2002 pune accentul pe masurile active, destinate cresterii gradului de ocupare a fortei de munca. Aceste masuri active stimuleaza angajatorii sa ncadreze n munca personal din rndul somerilor, dar stimuleaza si persoanele n cautarea unui loc de munca sa se ncadreze nainte de expirarea perioadei n care sunt ndreptatite sa primeasca indemnizatia de somaj. Indiferent de forma sub care a functionat, Ministerul Muncii s-a ocupat de plasare, pregatire si ndrumare profesionala. Dar, datorita reformei economice, cerintelor societatii si importantelor schimbari socio-economice aparute dupa 1990, a fost necesara nfiintarea unei institutii care sa se ocupe special de plasare, pregatire profesionala si ndrumare si care sa efectueze platile banesti pentru populatia beneficiara. Astfel, prin Legea nr. 145/1998 a fost nfiintata Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala , institutie care si-a schimbat denumirea, n anul 2000, n Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM). Dintr-o institutie care se ocupa cu plata drepturilor banesti ale somerilor, Agentia s-a transformat ntr-un furnizor de servicii pentru persoanele n cautarea unui loc de munca, n prezent oferind o paleta larga de servicii, cum sunt: consilierea profesionala, cursurile de formare profesionala, serviciile de preconcediere, medierea muncii, consultanta pentru initierea unei afaceri, subventionarea locurilor de munca n care sunt ncadrate persoane din rndul categoriilor defavorizate ale populatiei, acordarea de credite avantajoase pentru crearea de noi locuri de munca, si multe altele. In anul 2004, aceasta lege este completata si modificata prin Legea nr. 107/2004, respectiv Legea nr. 580/2004, ca o necesitate a adaptarii cadrului legislativ la noile cerinte aparute pe piata muncii din Romania. In prezent, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, a fost completata astfel incat sa poata oferii instrumentul legislativ corespunzator in domeniul ocuparii fortei de munca. Indiferent de forma sub care a functionat, Ministerul Muncii s-a axat pe ocuparea, pregatirea si formarea profesionala. Datorita reformei economice, cerintelor societatii si importantelor schimbari socio-economice aparute dupa 1990, a fost necesara nfiintarea unei institutii care sa se ocupe special de ocuparea fortei de munca, de pregatirea profesionala si de ndrumarea persoanelor in cautarea unui loc de munca, dar si, de efectuarea platilor banesti pentru populatia beneficiara.

In acest sens, in anul 1999, si-a inceput activitatea Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala, institutie publica de interes national, cu personalitate juridica care si-a schimbat denumirea in anul 2000, devenind Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM). Dintr-o institutie care se ocupa cu plata drepturilor banesti ale somerilor, Agentia s-a transformat ntr-un furnizor de servicii pentru persoanele n cautarea unui loc de munca, n prezent oferind o paleta larga de servicii, cum sunt: consilierea profesionala, cursurile de formare profesionala, serviciile de preconcediere, medierea muncii, consultanta pentru initierea unei afaceri, subventionarea locurilor de munca n care sunt ncadrate persoane din rndul categoriilor defavorizate ale populatiei, acordarea de credite avantajoase pentru crearea de noi locuri de munca, si multe altele. Pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor specifice la nivel judetean si local, in anul 2006, a fost adoptata Legea nr. 202 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca dar si H.G. nr. 1610 privind Statutul ANOFM