Bomboane

Lui Bogdan i-au placut intotdeauna bomboanele. Nu conta ce forma au sau gust ori culoare. Astepta in fiecare zi, cuminte, cu temele facute si camera curata, ca mama sa sa vina de la serviciu si sa ii dea mult asteptata sa punguta cu bombonele. In fiecare zi, cand auzea scartaitul usii de la intrare, se ridica rapid de pe canapea si pornea la fel de iute in intampinarea mamei sale. Cand uriasa cortina, maro se ridica si chipul femeii care ia dat viata aparea de dupa ea, ochii sai se luminau si inima incepea sa ii bata cu putere. Tanara mama, vazandu-i dorinta, scoate din geanta ponosita o punguta transparenta unde se gaseau multe bomboane de toate culorile: verzi, albastre, maro Micutul deja isi stabilea modul in care le va degusta. Mai intai le va separa in culori, apoi va spune o incantatie speciala pentru a hotara cu care sa inceapa. La vederea baietelului ingandurat, pe chipul tinerei se intipareste un zambet micut. Se aseaza in genunchi pentru a putea fi la nivelul copilului, ridicand de-asupra capului punguta. Bogdan tresare la vederea bomboanelor, scos din transa. Isi ridica una dintre maini, rugandu-si mama sa ii dea cadoul mult visat. Odata prima faza a planului sau indeplinita, acesta fuge in camera sa si incepe sortarea. Acum Bogdan sta ascuns intr-un colt al camerei sale, tremurand si dorindu-si sa aibe bomboane. A trecut aproape o ora de cand mama sa a plecat la munca. A trecut aproape o ora de cand nu mai are bomboane, aproape o ora de cand isi simte corpul greu, de cand isi doreste sa evadeze din acest cosmar. Dar nu poate sa plece. Nu mai are pilulele magice. Capul il doara foarte tare. Vrea sa il loveasca de peretii, care incep sa se apropie de el. Pieptul il arde. Aerul este prea cald. Nu poate sa respire. E intuneric si tremura. Oboseala pune stapanire pe el. Isi doreste sa isi inchida ochii cateva secunde, dar ii este frica. S-ar putea sa viseze din nou urat. In micuta incapere e liniste. Niciun zgomot nu incearca sa o distruga in bucatele cum si-ar dori el. Sau poate nu? Isi apasa mana tremuranda pe piept. Simte cum inima isi doreste libertatea. Sa ii indeplineasca dorinta? Durerea de cap se amplifica din cauza efortului depus in cautarea unui raspuns, dar nu renunta. Vrea sa afle raspunsul. A scotocit printre cunostintele sale, pana cand a descoperit ceea ce cauta. Singurul mod in care ii putea da inimii sale ceea ce doreste este sa isi spintece pieptul. Poate sa faca asta, nu? Sigur ca poate. El poate orice. Un ras zgomotos strapunge precum o sabie inima intunericului. El poate orice, in afara de un lucru. Nu poate sa isi stinga setea de bomboane. Lacrimi sarate incep sa curga incet pe chipul sau palid (nu am mai iesti din camera de aproape un

an). Incearca sa le opreasca. Fara succes. Se pare ca nu poate sa faca orice. Rauri cristaline continua sa se reverse peste obrajii sai in timp ce un alt ras demonic ia locul suspinelor. Din cauza larmei create, usa veche incepe sa scartaie. Zgomotul se opreste, atentia lui Bogdan fiind atrasa de silueta intunecata a mamei lui. S-a intors cu bomboane? Doar aceasta simpla intrebare putea sa proceseze mintea sa incetosata.Se ridica incet de pe parchetul rece, speranta citindu-se in ochii stersi, atanciti in orbite. Buzele uscate si crapate incearca sa rosteasca intrebarea magica. Pe chipul femei de varsta mijlocie se citeste sila pe care i-a creat-o adolescentul, cobaiul ei. Satula de ochii cersetori ai baiatului, aceasta isi arunca privirea prin camera luminata doar de un bec slab aprins la intrarea ei. Cei patru pereti din caramida arsa aratau destul de bine. O mantie de praf acoperea in cea mai mare parte podeaua, singurul loc curat fiind coltul din partea stanga a usii. Terminand inspectia, isi indreapta din nou atentia spre tanarul de saisprezece ani. Bogdan se afla in acest moment in genunchi, in fata ei, cersind bomboane. Scarbita de ceea ce vede, femeia ii intoarce spatele, porneste spre scaparea sa din acest loc mizer si inchide usa cu putere in urma sa, lasandu-l din nou singur pe micutul soarece de laborator. Lui Bogdan nu ii vine sa creada ca nu a primit nimic. Nimic! De ce? A fost cuminte. A pastrat camera curata si nu a facut galagie. De ce nu si-a primit recompensa? Ochii sai incep sa arda, aprinsi de focul tradarii. Corpul incepe sa ii tremure din nou din cauza nervilor. Loveste cu putere podeaua in timp ce tipa disperat. Isi doreste bomboane! Lui ii plac bomboanele, de tot felul, insa pe acestea le adora. Ii creaza o cale de scapare, la capatul caruia se afla intrarea spre lumea lui, lumea unde el e stapan si poate sa faca orice. Mica sa revolta continua pana cand, usa scartaie din nou si este lovit in fata de o punga transparenta. In ea se afla cheia evadarii sale. Un zambet ireal i se intipareste pe chip. Ridica bucata de plastic de jos si o imbratiseaza de parca in cateva momente lumea se va sfarsi. Fara a mai amana clipa implinirii sale, desface punguta, alege o bomboana si o duce la buzele uscate, dornice de o sarutare. O pastreaza cateva minute in gura pentru a studia pana la ultimul amanunt gustul sau. Femeia din usa il priveste cu sila. A rapit acest biet copil de aproape un an si la supus experimentelor sale in tot acest timp, dar greata pe care i-o provoaca in fiecare secunda, minut, ora de la intalnirea lor nu dispare. Se gandeste ca ar fi momentul pentru un nou test. Tine in mana dreapta o cana alba plina cu un lichid verde, asemanator ceaiului. Astazi va incerca o noua combinatie: pastile cu iarba. Fara a sta pe ganduri, se apropie de Bogdan, ii lasa cana jos si ii intoarce spatele, oronandu-i sa bea ceaiul in timp ce isi degusta celelalte bomboane. Asta va intensifica placerea. Il va ajuta sa calatoreasta in univers, va putea fi stapan din nou. Acest gand i-a dat forta sa isi opreasca visarea si sa isi indrepte ochii spre locul in care se afla un nou examen. Data trecuta a trebuit sa

traga pe nas un praf alb. E adevarat, a avut acces la poarta raiului mult mai repede, dar lui ii place sa calatoreasca incet. Isi ridica ochii spre mama, dar locul in care trebuie sa fie e gol. Isi mai arunca o data privirea spre acel lichid verde. Oare sa renunte la bucuria de a descoperi locuri noi pentru a incerca o noua senzatie? Raspunsul este da. Isi aseaza frumos, in coltul ferit de praf, bomboanele, prinde cana cu ambele maini scheletice si o duce la gura. Soarbe putin din lichid, nereusind sa ii simta gustul. Il bea incet. Vrea sa simta, dar nu reuseste. Incearca asta pana cand toata licoarea verzuie dispare. Arunca vasul in perete, nervos ca a trebuit sa isi ia din timpul pretios alocat bomboanelor. Acesta se sparge in mii de bucatele la contactul cu suprafata dura a peretelui, imprastiind cioburile pe podea. Bogdan, vazandu-si opera, se calmeaza putin. Priveste uimit forma bucatilor asemanatoare coltilor fiarelor salbatice. Se intreaba daca sunt la fel de ascutite, insa renunta usor la acest gand, atentia fiindu-i captata de luciul ciudat al pungii din coltul sau. Face un pas mic, apoi unul mare hipnotizat de iluzia fericirii. Un pas mic urmat de unul mare. Ajungand la destinatie, cade in genunchi obosit de efortul depus. Isi ridica ochii din podea si ii indreapta spre bucatica de rai din fata sa. Un zambet micut i se intipareste pe chip. Inca doua bombonele si va fi pregatit sa plece. Inca putin. Desface punga, alege doua pilule, le conduce spre buze si le saruta dulce. Gustul lor este si mai dulce. Este un gust de vis. Inchide ochii si incepe sa zboare. Prima oprire in drumul spre paradis este soarele. Nu este atat de cald pe cat a crezut cand avea trei ani si nu este format din lava. Este dezamagit. Urmatoare pe lista este Luna. Si aici tristetea isi face loc in inima lui. Numarul dezamagirile continua sa creasca in urmatoarele vizite. Nimic nu e cum credea ca este. Ofteaza resemnat. Renunta la explorari si hotaraste sa se indrepte spre palatul sau din centrul universului. Odata ajuns la finalul calatoriei, bucuria incepe sa i-a loc tristetii. A ajuns acasa. Nimic din lumea sa nu s-a schimbat. Totul este asa cum a fost de la inceput. Perfect. Oare chiar va trebui sa plece din acest paradis? Da, cand efectul pastilelor va disparea. Gandul despartirii il sparge in bucati. Totul se schimbat. Cerul perfect albastru este patat de nori intunecati, trimisii raului. Raurile cristaline incep sa dispara, pamantul se cutremura. Monstri uriasi ii cuceresc palatul, alungandu-l din acest tinut. Infatisarea locului se schimba pana cand tot ce mai vede sunt peretii negri ai camerei sale, urme de pasi pe covorul de praf si punguta cu bomboane. Fericirea lui, placerea lui au disparut inlocuite de un gust amar si un cutit in inima. Intunericul rece se revarsa asupra lui, peretii vor sa il zdrobeasca, inima vrea sa plece, capul il doare si respiratia i se taie. Lacrimi reci i se preling pe obraji, lasand in urma lor urme sarate. O stare de greata il cuprinde. In cateva minute a inceput sa elimine tot continutul stomacului. A facut dezordine. Mama nu il va mai recompense pe Bogdan. Un urlet de durere distruge domnia tacerii din camera. A incalcat a doua regula. Nu va mai primi niciodata cadoul care ii aduce zambetul pe buze si asta il rupe in mii de bucatele. Tremura din nou. Se taraste pana in coltul sau unde isi cuprinde ghenunchii in brate. Isi ingroapa chipul in ei si incepe sa suspine pana ce un

ras nervos il cuprinde. Nu va mai primi nimic si totusi rade. Ce copil cuminte a fost. A fost ascultator si astfel a putut visa, a putut calatorii si a putut sa afle misterele lumii. A putut sa isi creeze o lume proprie. A putut atat de multe lucruri incat nici macar nu le poate tine socoteala. A descoperit o noua rasa de clovni, a oprit foametea si a adus pacea Atat de multe. Dar acum nu mai poate face nimic. Ce rost mai are cand sansele sale la un nou nivel al evolutiei s-au transformat in cenusa? Incearca sa afle raspunsul cautand prin intuneric. Privirea i se plimba pe fiecare particica din incapere pana cand ultima farama de atentie ii pica pe cioburile canii distruse. O noua idee salvatoare ii rasare in mintea bolnava. Incepe sa mearga ca un bebelus atras de o noua jucarie spre cheia eternitatii lui, a fericirii lui. Prinde incet unul dintre cioburi, ii verifica taisul pe unul dintre degete. Un firisor de sange porneste din deschizatura creata. A trecut testul. Acel zambet demonic isi croieste drum spre chipul lui Bogdan. Prima faza a fost indeplinita. Urmeaza faza doi. Se uita la incheietura maini stangi, parca il cheama. Fara a mai astepta o clipa, o sectioneaza. Urmeaza cea dreapta. Planul sau este aproape indeplinit. Privirea incepe sa i se impaienjeneasca. Simte cum viata i se scurge din vene. Totul se va termina curand si eu voi putea sa evadez. Doar atat mai conteaza pentru el. Se intinde pe spate, pironindu-si ochii in tavan si pregatindu-se sa auda sunetul clopotelului care anunta inceperea sfarsitului. Stia foarte bine ca incurand va putea fi in lumea sa, va putea fi superior tuturor, doar era un geniu. In curand Intrebandu-se de ce zgomotul a incetat atat de brusc, femeia, mama lui Bogdan, deschide alarmata usa inchisorii baiatului. Aprinde becul palid. Odata ce ochii sai s-au obisnuit cu lumina, incepe cercetarea locului. Peisajul este complet schimbat. Podeaua este murdara, cana este facuta bucatele si praful se amesteca cu un lichid rosiatic in jurul unui corp lipsit de viata. Putin socata de privelistea care i se infatiseaza, isi pune o mana pe tocul usii pentru a avea un sprijin in timp ce striga dupa unul dintre acolitii sai. Un tanar inalt de vreo douazeci si sase de ani apare langa femeie, intreband-o despre urmatoarea miscare, descotorosirea de cadavru. Incercand sa isi revina dupa acest soc minor, tinerei ii vin in minte urmatoarele cuvinte: Lui Bogdan i-au placut intotdeauna bomboanele, nu conta felul lor Asa a putut sa il ademeneasca in cursa, datorita obsesii lui pentru bomboane si tot datorita lor el a sfarsit astfel. Ofteaza resemna si hotaraseste un nou plan de a ademenii un nou cobia.