CONSIDERATII STILISTICE ASUPRA PROZEI MITICE A LUI MIRCEA ELIADE.

CROMATICA
Asist. univ. drd. MONICA BORS Universitatea Lucian Blaga Sibiu Ltude se propose une analyse stylistique de la prose mythique de Mircea Eliade, en se rapportant la chromatique utilise par lauteur, interprte en relation avec le symbole, particulirement le labyrinthe, et ayant elle-mme valeur symbolique. On a remarqu le double rgime de la couleur dans les deux registres, raliste et mythique et les diffrences stylistiques. Conform delimitrilor fcute de criticul literar Eugen Simion exist cinci axe stilistice n proza lui Mircea Eliade: faza indic (n Izabel si apele diavolului, Maitreyi, Santier, India), proza de tip existentialist, tririst (ntoarcerea din Rai, Huliganii), romanul aproape joycian Lumina ce se stinge, proza fantastic (Domnisoara Christina, Nopti la Serampore etc.), proza mitic. Dup aprecierile aceluiasi critic, naratiunea mitic este pregtit de volumul Nuvele, volum caracterizat prin trsturi ca opozitia sacru- profan, existenta a dou registre: mitic si realist, a unor structuri si figuri mitologice, a rupturilor de nivel, precum si prin necesitatea unei lecturi a semnelor. Naratiunea mitic despre care se afirm c defineste natura si stilul povestirii eliadesti dup cel de- al doilea rzboi mondial1se caracterizeaz prin cultivarea magicului, a limbajului ascuns al naturii, a relatiilor omului, deposedat de nsusirile lui cosmice, cu lumea, prin existenta unor ntmplri sacre, a unor semne cosmice ascunse sub nftisri profane, prin descoperirea mitului n faptele obisnuite ale vietii, prin crearea unor personaje- mit. n naratiunea mitic se deceleaz o serie de dicotomii: timp sacru vs timp profan, spatiu sacru vs spatiu profan, omul mitic vs omul modern. Descoperirea sacrului camuflat n profan se realizeaz doar de ctre cei initiati, care stiu s observe semnele sacrului, la fel cum naratiunea mitic devine comprehensibil doar printr-o lectur a semnelor, care s releve simbolurile si miturile. Finalitatea naratiunii mitice este, dup cum mrturisea Mircea Eliade, resacralizarea universului si recuperarea omului prin mit, o finalitate nu att literar, ct metafizic. Exegeza eliadesc a remarcat existenta a dou tipuri de registre stilistice: realist si mitic. Exist evidente diferente stilistice ntre cele dou registre, att n ceea ce priveste cromatica utilizat, ct si n ceea ce priveste utilizarea timpurilor verbale (frecventa imperfectului n registrul mitic, valoarea sa evocatoare n strns legtur cu ideea de a povesti, de a nara, valoarea iterativ cu trimitere la sensul repetrii mitului). Utilizarea unui dublu regim cromatic devine particularitate de stil: adeseori, culori puternice n registrul realist, care exprim lumea concret, terestr, si culori estompate n registrul mitic, simbol al camuflrii sacrului. O lectur a ntregii proze a lui Eliade relev existenta unor culori cu regim obsedant: verdele, rosul, si mai ales cenusiul cu varianta sa, plumburiul. Cuvntul palid exist n toate variantele paradigmatice, relevnd starea de combustie interioar a personajului n fata revelatiilor sacrului. Se poate vorbi, de asemenea, de existenta unei sugestii cromatice. Am relationat observatiile legate de simboluri ca lumina, ntunericul si culoarea, de analiza prozei lui Eliade din perspectiva complexului gnostic realizat de Stefan Borbely n Proza fantastic a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, unde se afirm c ntreaga proz <fantastic> a lui Mircea Eliade este o escatologie ipostaziatModelul mitologic de la care am pornit n decriptarea acestor simetrii si mistere este cel gnosticFormula spiritual a profesorului de la Chicago a fost una gnostic (derivat din orfism), ea fiind vizibil att la nivelul beletristicii, ct si al
1

Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii

180

hermeneuticii mitice () n gnoz perspectiv de gndire privilegiat de ctre Mircea Eliade ntre sacralitate si istorie exist nu o ruptur, ci un raport de continuitate epifanic: istoria reprezint ipostaza <nvesmntat> a sacralittii, <haina> cenusie prin care sacrul fiinteaz n lume. O alt trstur specific gnosticismului si identificat n opera eliadian e aceea c gnosticul e un cuttor de semne, enigme, deslusiri, asa cum si naratiunea lui Eliade se preteaz unei lecturi a semnelor. nc din faza pregtitoare a naratiunii mitice ( La Tignci, Ghicitor n pietre, Podul, Adioetc. ) se observ folosirea unui dublu registru cromatic: culori puternice n registrul realist si culori estompate n registrul mitic. Astfel, btrnul ghicitor n pietre este prezentat ca un brbat destul de btrn (tipul btrnului este o constant n proza lui Eliade) cu o hain de var decolorat s.n.-, aproape alb, avea pantaloni de o culoare neprecis . Cromatica are de pe acum rolul camuflrii sacrului. Culorile pale, sterse, de-colorarea sunt mijlocul prin care sacrul se prezint si n acelasi timp se ascunde. Adjectivul-determinant vechi apare n strns legtur cu acest regim al cromaticii (pijamaua veche n Adio) si cu tipul btrnului. Stefan Borbely afirm c vestimentatia are, ca morfologie, o recurenta stranie, tulburtoare: vetustetea, anacronismul, apartenenta simbolic la un <alt timp> dect cel trit de ctre celelate personaje din jur 2, obsesia lui Eliade pentru metamorfozele vestimentare fiind legate de gnoza valentinian; intrnd n materie, Androidul de lumin sau Sophia, pentru a-si ascunde vulnerabilitatea, primesc haine cenusii, opace, materiale, pe care le dezbrac n momentul ntoarcerii spre lumea sublunar, ntoarcere echivalent cu moartea. Orice gnostic e un <misionar de lumin>, care l ajut pe cellalt s se descopere sau se descoper pe sine. Prin aruncarea hainei cenusii, a nvelisului terestru n moarte si <decorticarea fiintei de lumin> se realizeaz anamneza, rscumprarea Omului de lumin si ntoarcerea spre universul su. n acest sens, Niculina din 19 trandafiri poart o rochie veche, de culoarea aguridei, care reprezint n simbolistica dionisic zeul <necopt>, nemanifestat, aflat deci nc n moarte3. Se poate vorbi nc din faza pregtitoare a naratiunii mitice de folosirea albului si a negrului, recurente n gnosticism. Considerm c este necesar o discutie asupra simbolisticii luminii si al ntunericului n proza mitic, deoarece asa cum literatura de specialitate afirm, tonurile variate ale culorilor curcubeului preexistaser n lumina alb care nu este dect rezultatul amestecului acestor culori, fapt demonstrat de Newton4. Dup cum apreciaz Gilbert Durand5, regimului nocturn i apartin, printre altele, si miturile. Considerm Totodat prelundu-i aprecierea c una din trsturile generale ale oricrei imaginatii din Regimul Nocturn este acordul profund al structurilor mistice cu mediul nconjurtor 6, putem remarca legtura dintre natur si ascensionalitate. Astfel, toat cutarea lui Beldiman, ghicitorul n pietre, de ctre Emanuel se desfsoar pe fondul unei naturi ntunecate gradat: cerul era cenusiu si jos si marea se pierdea n pcl , se ntunecase bine, era nc ntuneric si cerul prea tot att de acoperit. Talazurile se apropiau negre, si care si dobndeste fondul luminos n momentul n care Emanuel are revelatia sacrului prin ntlnirea cu Adriana / Ariana cerul ncepea s se lumineze si se vestea o dimineata cald ; motivul arsitei, artificiu al intrrii n lumea mitic, este prezent si aici. n strns legtur cu regimul diurn al naturii este luminarea la fat a lui Emanuel si senzatia c tot sngele i s-ar fi scurs deodat din vine, idee a detasrii si a pierderii atributelor lumii imediate. Albul si negrul apar n strns legatur cu mitul labirintului. Din perspectiv mitocritic, proza lui Eliade revel existenta unui mit director, ca s folosim terminologia lui Gilbert Durand 7: mitul paradisului pierdut si al nostalgiei resimtite n urma pierderii lui. Vom folosi termenul de mitem al autorului citat, termen dat oricrei structuri / secvente cu valoare mitic, structuri mai mici care revel o structur mai mare: mitul nostalgiei originilor. Un astfel de mitem este labirintul.
2 3

Stefan Borbely, Proza fantastic a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003, p. 22 idem, p.208 4 Ion Frunzetti, n cutarea traditiei, Editur Meridiane, Bucuresti, 1998 5 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Bucuresri, 1977. 6 idem 7 Durand, Gilbert, Figuri mitice si chipuri ale operei de la mitocritic la mitanaliz, Editura Nemira, 1998.

181

Labirintul permite accesul la centru printr-un fel de cltorie initiatic si l interzice celor neinitiati. Eroul trebuie s nfrunte niste probe nainte de a ajunge la centrul pe care labirintul l ascunde. O dat ajuns la centru eroul este consacrat. Labirintul este o combinatie dintre dou motive: al spiralei si al mpletirii exprimnd devenirea perpetu si respectiv eterna rentoarcere; cu ct cltoria este mai dificil, cu ct obstacolele sunt mai numeroase, cu att adeptul se transform si, n cursul acestei initieri, dobndeste un nou sine8. Asadar, gsirea centrului echivaleaz cu o consacrare, cu o initiere; dup o existent profan si iluzorie urmeaz acum o nou existent real, durabil. Mitemul labirintului pe care l strbate Gavrilescu din nuvela La tignci, asadar din faza pregtitoare a naratiunii mitice, l gsim n naratiunea mitic propriu-zis ncepnd cu proza Pe strada Mntuleasa, asociat unei alte structuri mitice / mitem: memoria. Prin memorie se ajunge la centru. Mitemul semnelor, izbucniri ale sacrului n lumea profan, este legat de cel al labirintului deoarece semnele se constituie, dup expresia personajului Stefan Viziru, ntr-un mesaj din labirint. Aceste semne sunt interpretate diferit n functie de apartenenta la una din cele dou mitologii decelate de Eliade n proza sa: cea popular, a btrnului Frm, si cea modern, a tehnocratiei si a oamenilor narmati cu instrumentele logicii si ratiunii. Cea mai evident metafor a labirintului din toat proza mitic a lui Eliade este cea surprins n aceast nuvel, Pe strada Mntuleasa : l conduser prin cteva coridoare lungi, apoi l urcar ntr-un ascensor spatios si murdar, n care se transportau materiale la ultimul etaj, nc n lucru. Frm nu-si ddu seama la al ctelea etaj s-a oprit. Au iesit pe usa din partea opus si au pornit pe un coridor ntunecat, cu cteva becuri slabe atrnnd n loc n loc de tavan. Au cobort apoi cteva scri si au ptruns ntr-un alt coridor, care parc n-ar fi fcut parte din aceeasi cldire; avea ferestre mari si curate si parchet nou si lucios, iar peretii erau proaspt vopsiti n alb. [] Au pornit din nou, ocolind tot coridorul, care parc trasa un lung semicerc, apoi s-au oprit n fata unui alt ascensor si au cobort. Sau: treceau necontenit prin alte coridoare, coborau si urcau alte scri, travesau sli mari, ntunecate sau prea puternic luminate [] Apoi gardianul btea la o us si-l introducea ntr-un birou puternic luminat. (sublinierile ne apartin) Centrul cutrilor labirintice este pentru eroii din planul mitic pestera, structur mitic / mitem al revelrii mitului paradisului pierdut. Aceast pester fr sfrsit din visul Oanei este sclipitoare, cu peretii btuti cu pietre scumpe si luminat de mii de lumnri, un spatiu situat pe vremea Vechiului Testament, adic n afara Istoriei. Povestirile btrnului nseamn oprirea timpului prin intermediul memoriei. El este initiatul n acest labirint al cutrilor, este stpnul timpului9, singurul care stie, care cunoaste trecutul si asupra cruia istoria nu are efect. Btrnul, care parcursese o dat labirintul, pornind de la Borza, pentru a reactualiza trecutul, refuz s-l mai parcurg o dat pornind de la acelasi nume. Proba labirintului s-a ncheiat deocamdat si pretextul reintrrii n labirint nu-l mai poate constitui Borza, poate alt elev, n cazul de acum Lixandru. n microromanul Dayan, btrnul Ahasverus este initiatul care l cluzeste pe Dayan alias Constantin Orobete n labirintul timpului spre cucerirea centrului. Drumul labirintic trece prin mai multe case prsite si drmate. S iesim din labirintul sta i spune btrnul si-l conduce apoi prin niste ncperi slab luminate, oprindu-se n fata unei usi ntredeschise, n care n-o s intrm pentru c nu se afl n drumul nostru; lumina scdea cu ct naintau. Dar Orobete nu izbutea s-si dea seama dac se ntuneca cu adevrat sau penumbra se datoreste draperiilor pe care le zrea de o parte si de alta a ceea ce i se prea o nesfrsit galerie () Si totusi i se prea c nu coboar, ci nainteaz, clcnd prudent pe lespezi de piatr, ca ntr-un tunel.n momentul ajungerii la izvor, s-a trezit ntr-o lumin care i se pru nefiresc de puternic. Aceast cltorie initiatic este ntesat de simboluri si de mituri; asemeni lui Ghilgames, care a cobort prin poarta prin care soarele cobora zilnic n amurg, Dayan coboar ntr-un tunel si merge doisprezece ceasuri (cifr ce simbolizeaz un ciclu cosmic). Dup doisprezece ani de la prima lor ntlnire, Dayan si Ahasverus se rentlnesc ntr-o grdin paradisiac aflat la captul tunelului strbtut.
8 9

cf. Jean Chevalier; Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Robert Laffont / Jupiter, 1982. Gheorghe Glodeanu, Fantasticul n proza lui Mircea Eliade, Editura Gutinul, Baia Mare, 1993.

182

n curte la Dionis,Adrian rtceste prin labirintul care-l duce spre Leana, creia i-a uitat numele (fapt motivat prin pierderea memoriei personale n favoarea celei culturale, lucru de care este amenintat orice poet); de altfel, numele acesteia este altul dar si-a schimbat identitatea. Adrian este cluzit de semne al cror nteles trebuie s-l descifreze. Antologic pentru relevarea cutrilor labirintice este ascensorul, simbol desacralizat al brcii lui Caron: - Ori urcm, ori coborm e acelasi lucru - Pentru c ascensorul rmne acelasi, continu doamna corect si totusi detasat, parc ar fi fost un joc de societate. Numai directia variaz Labirintul se constituie dintr-un joc de lumini si umbre, de alb si negru: ptrunznd n hall, clipi din ochi ca si cum ar fi trebuit s se obisnuiasc cu lumina artificial (). De-abia acum hallul i se dezvlui n toat vastitatea lui, luminat n chip misterios, parc prin tavan si volutele coloanelor, cci nu se vedeau, nicieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit s se reverse prin cele dou mari usi turnante, prea deprtat si palid, dar lumina aceea artificial, desi nu prea puternic, ptrundea si prin pleoape, urmeaz trecerea prin ntuneric, apoi ncepur s plpie lumini palide, parc de lumnri si de vestuste lmpi cu gaz, lumina candelabrelor crestea lin, dar ncontinuu, la mese se aprinseser acum lmpi minuscule de diferite culori. Drumul lui Adrian si al Leanei se termin ntr-o explozie de lumin: deschise usa, dar rmaser amndoi n prag, orbiti de lumina puternic, uniform, care se revrsa de nu ntelegeai unde pe covoarele rosii. Si alte personaje rtcesc prin labirint: Darie, absolvent de filosofie din nuvela Ivan, rtceste prin labirint cutnd / gsind o singur persoan, soldatul rus Ivan, n fiecare din cunoscutii si: Arhip, doctorul Procopie etc. Bolnav (explicatia n plan profan a strii sale), purtat pe brate de doi soldati ai lui, Darie are impresia c se ntorc tot timpul de unde au plecat: s v art c ne-am ntors acolo de unde am plecat, acum zece, dousprezece zile (cifr simbolic). Tot drumul labirintic este un joc al luminilor cu ntunericul de la lumina grea a dup amiezii de august, la ntuneric, la semintunericul care prevestea zorile, cerul era turbure, fr stele, semnnd mai mult cu o negur de munte, cerul rmsese tot att de turbure dar era destul lumin, cerul aburit si turbure, cerul era ncins si l lumina difuz orbea, ploaia tesea o perdea de negur pe care lumina incert, palid, n care se ghiceau zorile, nu izbuteau s-o strpung. n momentul trecerii podului (structur mitic ce reveleaz legtura cu lumea de dincolo, loc de trecere de la o modalitate la alta a realittii, de la viat la moarte, legnd dou maluri ale existentei si simbol al accederii la sacralitate), soarele rsri din toate prtile, cci lumina l orbi, si vzu podul pod crescut parc chiar din lumina aceea de aur care-l orbise . Planul sacrului se dezvluie ca o lumin mare, ca n strada Toamnei, unde se afl casa natal. Culoarea care apare si aici este rosul, redat prin sugestii cromatice: arsita si sngele. n Uniforme de general, jocul de lumini se desfsoar de la lanterna pe care o aprinde si o stinge succesiv Ieronim Tanase (aflat mpreun cu Vlad Iconaru n podul casei familiei de vit veche Calomfir pentru a cuta uniformele de general ale lui Iancu Calomfir, cele mai potrivite n viziunea sa, punerii n scen a piesei Hamlet de Shakespeare) pn la ptrunderea n oglind a lui Manole Antim ca ntr-o ram de lumin, simbol al mortii. Izbnda luminii din finalul nuvelei Incognito la Buchenwald, atunci cnd casa copilriei este demolat, este si aici semnul trecerii n planul sacrului, alturi de Marina: privea nfrigurat lumina, tot mai puternic, mai sclipitoare care se rspndea deasupra orasului, prefcnd cldirile n imense cristale, asemenea unor nesfrsite flcri de aur si de pietre scumpe, l orbea lumina, ca si cum orasul ar fi fost ncendiat de o nefireasc incandescent de viat , pierzndu-se ntr-o alb, supra fireasc incandescent. Am reprodus toate aceste citate tocmai cu scopul observrii unei constante: simbolul ascensional al luminii care reprezint mntuirea, fericirea divin. Parcurgerea labirintului asociaz cele dou dicotomii: lumina si ntunericul, apoi se remarc gradarea luminii pn la senzatia de orbire. La gnostici- citim n Dictionarul de simboluri- exist o opozitie ntre lumina celest primordial si puterea supranatural a tenebrelor. n Uniforme de general, afirm St. Borbely, ecuatia gnostic se recunoaste n conceptia ngerului de lumin, a entittii de lumin, care exist n fiecare om si care se cere dezvluit prin intermediul artei. Totodat, analiznd La tignci, acelasi cercettor remarc 183

dualitatea femeie alb/femeie neagr (Hildegard), asa cum n Sarpele e identificat mireasa neagr n Dorina, epifanie a miresei albe, cosmice. Lumina e simbolul patristic al lumii celeste si al eternitttii; polul luminii e amiaza, ora inspiratiei divine (or privilegiat la Eliade-v. Pe strada Mntuleasa). O apreciere privind izomorfismul lumin- ascensionalitate este aceea a lui Gaston Bachelard: Elevatia sufletului e nsotit ntotdeauna de senintate. n lumin si n nltare se formeaz o unitate dinamic10 Simbolismul ascensiunii, care exprim o dimensiune profund a spiritualittii, este redat prin motivul zborului care traduce dorinta de libertate absolut: la toate nivelurile de cultur, n ciuda diferentelor considerabile de contexte istorice si religioase, simbolismul zborului exprim aceeasi anulare a conditiei umane, transcendenta si libertatea.11 Gilbert Durand, n Structurile antroplogice ale imaginarului, observ c luminosul este asociat cel mai adesea Divinittii ceresti: n limba mesopotamic cuvntul dingir care nseamn luminos si strlucitor, e totdat numele Divinittii ceresti12; n Upanisade, att de pline de simboluri luminoase, Dumnezeu este numit Strlucitorul, Strlucire si Lumin a tuturor luminilor si tot ce strluceste nu e dect umbr a strlucirii sale;. Atributele unei divinitti uraniene sunt asadar, observ Gilbert Durand, luminosul, solarul, purul, albul, regalul, verticalul. n cazurile citate mai sus, lumina cereasc este incolor sau slab colorat. Cerul albastru lipsit de nuantarea culorilor e fenomenalitate fr fenomen13, iar tonalittii azurii a luminii trebuie asociat nuanta aurie (e vorba aici de aurul vizual, de aurul fenomenal, aurul culoare, despre care Diel declar c e reprezentativ n ce priveste spiritualizarea si care are un pronuntat caracter solar; el intr n constelatie cu lumina si nltimea supradetermin simbolul solar )14. n Dictionar de simboluri n opera lui Mircea Eliade , Doina Rusti interpreteaz simbolul luminii si afirm c, pentru Eliade, lumina este matrice a lumii si legtura ntre individ si sinele su astral, exemplificnd printr-o legend tibetan -expus de Eliade- despre faptul c la nceput oamenii se perpetuau prin lumin, cci aveau n ei lumina pe care au pierdut-o cnd s-a trezit n ei instinctul sexual; atunci Lumina din ei s-a stins, iar Soarele si Luna au aprut pe cer; n filozofia indian, lumina reprezint o cale mistic, un mod de anulare si de depsire a lumii profane si de aceea este perceput ca o luminozitate orbitoare, care distruge individul istoric. Cel care se ntlneste cu lumina si se recunoaste n ea dobndeste un mod de a fi transcendent, el este mort pentru lumea normal si nu mai poate evolua n universul duratei si al fiintei. Divinitatea, eroul, desvrsirea apar n contexte luminoase; aureola, vpaia lumina reflectat, fulgerul sau astrele care coboar nsotesc imaginea zeilor, a sfintilor, extazul sau revelatiile mistice. Si din perspectiv crestin, lumina este semn al Dumnezeirii si al nceputului, cci Logosul initial este asociat luminii. Sintetiznd sensurile acestui simbol, asa cum apare transfigurat n numeroase credinte, doctrine, traditii si religii, Eliade consider c exist o lumin care strluceste att de puternic, nct reduce la neant lumea nconjurtoare; din alt perspectiv lumina poate aboli, ea poate dezvlui perfectiunea initial a lumii paradisiace. De asemenea, ntlnirea cu lumina poate conferi fiintei certitudinea nemuririi; ea declanseaz sau favorizeaz o revelatie religioas, poate dezvlui sacralitatea nedefinit sau se poate ntrupa ntr-o divinitate tutelar. Semnificatia luminii depinde de perceptia individual, cci fiecare om descoper ceea ce era pregtit spiritual si cultural s descopere. Esenta simbolului este determinat de consecintele experientei: ntlnirea cu lumina produce o ruptur n existenta subiectului, fie c i reveleaz, fie c i arat doar mai clar dect nainte lumea Spiritului, a sacrului, a liberttii, ntr-un cuvnt: existenta sa ca oper divin sau lumea sanctificat prin prezenta lui Dumnezeu15
10 11

Gaston Bachelard, Aerul si visele, Editura Univers, Bucuresti, 1997 Mircea Eliade, Simbolismul ascensiunii si visele treze, n Eseuri, Editura Stiintific, Bucuresti, 1991 12 Ideea aceasta o gsim si la Mircea Eliade n Tratatul de istorie a religiilor, Humanitas, 1992; n filozofia indian, lumina reprezint Divinitate revelat, dar si o cale de eliberare, de cunoastere, cci cei inititi pot radia lumin, pot deveni pe calea Dumnezeirii,nssi cosmogonia este interpretat ca epifanie luminoas( Mefistofel si Androginul) 13 Gaston Bachelard, Aerul si visele, apud Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Bucuresti, 1977. 14 Gilbert Durand, op. cit.

184

Concluzionnd, putem spune c iesirea din labirint a eroilor lui Eliade, verticalismul ascensional, ca s prelum sintagma lui Gilbert Durand, trebuie puse n legtur cu luminosul, solarul, albul pe care le gsim cu precdere n proza sa. De altfel, exist personaje al cror nume au legtur cu lumina (numele eroului din La tignci, Gavrilescu trimite la Arhangelul luminii, Gabriel/Gavriel 16) sau sunt un derivat al cuvntului alb (Albini), sau, la polul opus, nume ca Mavrogheni (gr. mavros=negru), Brgan(step), Drghici (sl. drag, n legtur cu Drgaica) denotnd pmnt, ntuneric conoteaz ideea de moarte si transcendere17; alte personaje au legtur prin trimitere la toponime: Hrisanti st sub semnul luminii (grdina Floarea-soarelui, de pe strada Popa Soare), pe cnd Cladova sub semnul umbrei. n Podul, culoarea cu regim obsedant este rosul: accidentatul plin de snge care si nchipuie c sngele l va trezi pe autor, fata care roseste atunci cnd i se strecoar o bancnot, studentul care se mbujoreaz, naratorul cruia i dogoresc obrajii, Adonisul nsngerat, strugurele rosu, ciorchinele rosu, nflcrarea unor personaje. n contrast apare ideea de palid, cuvntul fiind prezent n toate variantele sale paradigmatice: actorii din Podul, Emanuel din Ghicitor n pietre, care pleste si se mbujoreaz succesiv cnd aude de Ariadna. Determinantul palid, o alt particularitate de stil este, dup consideratiile noastre, preluat din opera eminescian, dar ar putea fi si izomorful semantic al auriului, culoarea ascensionalittii; acest epitet trebuie legat de galben, culoarea cea mai apropiat de lumin, dup cum afirma Goethe n a sa Teoria culorilor. n Dictionarul de simboluri, galbenul, lumina de aur are o valoare cratofanic, simbolizeaz lumina, viata, eternitatea, dar e si cea care anunt btrnetea si apropierea mortii. n naratiunea mitic Pe strada Mntuleasa este evident dublul regim al cromaticii n functie de cele dou registre. Tehnica portretului caracterizat printr-o voit imprecizie si culorile sterse sunt caracteristicile registrului mitic. Revelator pentru toate motivele stilistice ale lui Eliade este portretul btrnului Frm: Era un brbat destul de nalt si foarte slab, cu o figur prelung osoas, stears, cu ochi cenusii, fr expresie; mustata, crescut nengrijit, era aproape alb, usor nglbenit de tutun. Avea o plrie veche de paie si era mbrcat n haine de var, decolorate, foarte largi, parc n-ar fi fost ale lui ; atributele camuflrii sacrului ar fi: cenusiu, vechi, decolorat, lips de expresie, imprecizie. Pentru a face o clar distinctie dintre imprecizia caracteristic registrului mitic si precizia caracteristic registrului realist, oferim ca exemplu portretul lui Borza: brbat oaches, voinic, aproape gras, cu obrajii purpurii, cu prul negru, cu sprncenele groase si apropiate, si cu ochii foarte mici, oteliti, ascunsi ntre pleoapele umflate, vinete, ptate O comparatie a aceluiasi tip uman ne ofer cele dou portrete: al Oanei (din planul mitic) si al Anci Vogel (replic desacralizat din planul realist). Portretul Oanei se contureaz din dou reprezentri: la treisprezece ani, Oana este voinic, sptoas si frumoas ca o statuie, ochii negri, prul lung, blai, lsat pe spate , si la optsprezece ani: Era frumoas ca o statuie de zeit. Era ca Venus. Avea prul blai- roscat, revrsat pe umeri (), avea un piept crescut si pietros, de nu puteai s-ti iei ochii de pe el, si fata i era blnd si dulce, ca de zeit, cu buzele crnoase, nsngerate, si ochii negri, arztori, de te fceau s tremuri . Anca Vogel: Arta o femeie de vreo 50 de ani, mare, mthloas, cu obrazul ltret, tiat de zbrcituri adnci, cu gura enorm, cu grumazul scurt si gros, iar prul cenusiu l purta tiat scurt, aproape bieteste. Aspectul de zeit se pierde prin cderea din timpul si spatiul sacre n timpul si spatiul profane. Analiznd gama cromatic, observm folosirea verdelui, albastrului, rosului, cenusiului. Astfel, rosul este sugerat cromatic prin simboluri ca sngele, arsita, sau n asociatie cu alte simboluri (trandafirul). Sngele este un simbol al vietii asociat focului si cldurii divine, avnd un sens sacru, fiind considerat vehicul al sufletului. n Dictionarul de simboluri18, rosul este principiul fundamental al vietii, culoarea sngelui, a focului, posednd aceeasi ambivalent simbolic ca si acestea; diferent dintre rosul deschis si cel nchis este o diferent si a ceea ce simbolizeaz. Astfel,
15

Mircea Eliade, Mefistofel si androginul, Humanitas, 1995, apud Doina Rusti, Ditionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Coresi, Bucuresti, 1998 16 Nicolae Moldoveanu, Dictionar biblic de nume proprii si cuvinte rare, apud Stefan Borbely, Proza fantastic a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003, p. 123 17 Sabina Fnaru, Eliade prin Eliade, Editura Univers, Bucuresti, 2003, p. 233. 18 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire de symboles, Robert Laffont, Jupiter, 1982

185

rosul nchis, nocturn, este sacru si secret, este misterul vital ascuns n fundul tenebrelor si a oceanelor primordiale; este culoarea Stiintei, a Cunoasterii esoterice, interzis neinitiatilor; este deopotriv un simbol al vietii si al mortii: ascuns, este conditia vietii, exteriorizat, semnific moartea. La Eliade, apare un rosu nocturn, simbol al vietii si al mortii deopotriv (trandafirii rosii din Tinerete fr tinerete, 19 trandafiri-cifr care simbolizeaz moartea, dup cum a remarcat exegeza eliadesc: Marta Petreu, I. Neagos, St. Borbely- arsita, sngele din Darie, Naptea de Snziene), dar si al Stiintei, Cunoasterii ezoterice accesibil doar initiatilor (nframa pe care o poart la gt alesul Oanei, profesor de limbi romanice, din Pe strada Mntuleasa, n 19 trandafiri: rochia de mtase rosie a Niculinei, mantia sngerie a lui Serdaru etc.) Albastrul19 este cea mai imaterial dintre culori, cea mai rece dintre ele, si n valoarea sa absolut, cea mai pur; albastrul este drumul infinitului, unde realul se transform n imaginar. Climat al realittii sau al suprarealittii, albastrul rezolv n el nsusi toate contradictiile vietii umane, att cele ale zilei ct si cele ale noptii. Kandinsky face deosebirea dintre profunzimea verdelui care d o impresie de repaus terestru si de multumire de sine, n vreme ce profunzimea albastrului are o gravitate solemn, supraterestr, gravitate care trimite la ideea de moarte. n buddhismul tibetan, albastru este culoarea lui Vairocana, ntelepciunea transcendent, a potentialittii, dar si a vacuittii. Lumina albastr a ntelepciunii lui Dharma-dhtu (lege sau constiint original) este de o orbitoare putere dar este cea care deschide calea liberttii. Goethe o mentioneaz printre culorile negative, expresie a vidului, a rcelii care aminteste de umbr. n proza lui Eliade albastru este plicul lui Dominic Matei din Tinerete fr tinerete, plic n care avea stricnina cu care voia s se sinucid, vasul de flori n care sunt pusi cei nousprezece trandafiri; n Incognito la Buchenwald, n scena final a demolrii casei familiei de vit veche, doar tapetul albstrui se mai vede; culoarea este aici prin gravitatea ei un simbol al mortii, si al liberttii. n Dayan, lada albastr cu crti trimite la ideea de ntelepciune transcendent . Verdele20 este o culoare de sintez, rezultat din interferenta cromatic a albastrului cu galbenul. Echidistant fat de albastrul celest si fat de rosul infernal, amndou absolute si inaccesibile, verdele, valoare median, mediatoare ntre cald si rece, sus si jos, este o culoare linistitoare, care mprospteaz, uman. Ea simbolizeaz speranta, forta, longevitatea, nemurirea. Verdele este o culoare de ap asa cum rosul este o culoare de foc, prima simboliznd esenta iar a doua existenta. Rosul este o culoare masculin iar verdele una feminin. n La tignci, aceast simbolistic a culorilor este evident. Astfel, cele trei femei asociate fiecare unui element primordial din filosofia presocratic21 sunt caracterizate printr-o anumit culoare: grecoaica apartine pmntului, fiind foarte neagr, cu prul si ochii negri, ovreica, asociat apei, este acoperit cu un verde-pal si are un trup nefiresc de alb, ca sideful, iar n picioare purta papuci aurii , asociere de verde (culoare de ap, feminin) si galben (culoare masculin), posibil refacere a mitului androginului; tiganca este asociat focului, avnd o fust de catifea visinie si pr rosu aprins. Benefic, verdele dobndeste o valoare mitic: verde ca si tineretea lumii este tineretea etern promis Alesilor. Totodat, acestei culori i se atribuie calitatea de a simboliza cunoasterea profund, ocult a lucrurilor si a destinului. Lumina verde dobndeste o semnificatie ocult. n traditia orfic verde este lumina spiritului care a fecundat la nceputul timpurilor apele primordiale, pn atunci nvluite de tenebre. Verdele are o dubl semnificatie: viata si moartea; el este imaginea profunzimilor si a destinului (nu ntmpltor este culoarea privilegiat a lui Eliade, care avea o teorie clar asupra destinului-v. Memoriile si Jurnalul): lumina verde a camerei Smbo (Noaptea de Snziene) n care timpul si spatiul sunt sacre, unde eroul are revelatia unei alte lumini, este calitativ diferit de cea obisnuit; ochii Ilenei, aleasa lui Stefan, cu care dispare n Noaptea de Snziene, cnd cerurile s-au deschis (n descrierea ochilor, verdele se asociaz aurului, simbol al ascensionalittii: culoarea ochilor era mai degrab de un verde deschis, btut n aur ), coleopterele si pestera verde a oglinzii ( Uniforme de general) verde este rochia pe care trebuia s-o poarte fiica generlesei, Caty, moart ntr-un bombardament, si coleopterele lui Antim alb cu
19 20

idem idem 21 Stefan Borbely, Proza fantastic a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003, p. 134-135

186

dungi verzi, verde sclipitor, de piatr scump , precum si pestera verde a oglinzii n care se reflect imaginea familiilor de vit veche Calomfir, Thanase si Antim n momentul spectacolului. Movul care apare o singur dat n proza mitic a lui Eliade (trandafirul mov din Tinerete fr tinerete) simbolizeaz trecerea de la viat la moarte; revelarea acestui trandafir mov lui Dominic Matei este o clar sugestie a mortii. Movul este si o culoare a secretului, simboliznd misterul ncarnrii sau al transformrii. Este o culoare a trecerii spre moarte.22 Gama cromatic apare uneori integral n formulri de tipul: de toate culorile, sau n Pe strada Mntuleasa, unde frumoasa Arghira care iubea teatrul, costuma actorii n catifele rosii aprinse si borangicuri, albe ca zpada, si stofe btute cu aur, si mtsuri turcesti, verzi, albastre, portocalii . Ceea ce e interesant e faptul c Arghira este aproape oarb si doreste o revelare a acestei lumi pe care ea nu o vede dect foarte putin. Concluzionm afirmnd necesitatea descifrrii gamei cromatice a prozei lui Eliade, n strns legtur cu interpretarea simbolurilor prozei sale. BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Bachelard, Gaston, Aerul si visele, Editura Univers, Bucuresti, 1997; 2. Borbely, Stefan Proza fantastic a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Bibl. Apostrof, 2003. 3. Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain, Dictionnaire des symboles, Robert Laffont / Jupiter, 1992; 4. Durand, Gilbert, Figuri mitice si chipuri ale operei, Editura Nemira, 1998; 5. Durand, Gilbert, Structurile antroplogice ale imaginarului, Editura Univers, Bucuresti, 1977; 6. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucuresti, 1978; 7. Eliade, Mircea, Drumul spre centru, Editura Univers, Bucuresti, 1991; 8. Eliade, Mircea, ncercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990; 9. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor, Humanitas, Bucuresti, 1994; 10. Eliade, Mircea, Sacrul si profanul, Humanitas, Bucuresti, 1992; 11. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas, 1992; 12. Eliadiana, Editura Polirom, Iasi, 1997; 13. Fnaru, Sabina, Eliade prin Eliade, Editura Univers, Bucuresti, 2003; 14. Frunzetti, Ion, n cutarea traditiei, Editura Meridiane, Bucuresti, 1998; 15. Glodeanu, Gheorghe, Fantasticul n proza lui Mircea Eliade, Editura Gutinul, Baia Mare, 1993; 16. Goethe, I. W., Actiunea sensorio-moral a culoarei, Folticeni , Edit. Librriei si Tipografiei J. Bendit, 1924. 17. Rusti, Doina, Dictionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Edit. Coresi, Bucuresti, 1998; 18. Simion, Eugen, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg; 19. Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade si literatura exilului, Editura Viitorul romnesc, 1995.

22

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit.

187