1 . A PA RI I A I E VO L U I A AS I G U R RI L O R 1.1.

1. Relaia Asigurare Risc Riscul este definit n dicionarul explicativ al limbii romne ca fiind posibilitatea de a ajunge ntr-o primejdie, de a avea de nfruntat un necaz sau de a suporta o pagub. Dorina omului de a proteja familia i patrimoniul s-a materializat, ca urmare a organizrii tiinifice a solidaritii umane, n asigurare, care presupune, n principiu, acordarea unei indemnizaii financiare victimelor unor evenimente, precum catastrofele naturale sau accidentele. Din punct de vedere juridic riscul este evenimentul viitor i incert (dar posibil), de a crui realizare este legat producerea unor efecte juridice. El are importan pentru asigurtor, deoarece din analizarea i evaluarea lui rezult nivelul primei i corespunztor al indemnizaiei de asigurare. n funcie de felul incertitudinii poate fi ntlnit: - risc previzibil - provocat de factori cunoscui la momentul ncheierii contractului (de ex.: activitatea n mediu toxic, boala etc.); - risc imprevizibil - datorat unor factori ce nu pot fi cunoscui i nici bnuii, precum cutremur, secet, inundaii, furtun etc.; n funcie de natura sa riscul poate fi social, cnd are drept cauz evenimente sociale (precum boal, omaj) i de natur politic sau economic care are la origini situaia politico-economic existent i posibile evenimente majore precum: rzboi, lovitur de stat, falimentul etc. Relaia asigurare-risc este una de cauzalitate imediat: prezena unui risc a creat nevoia de asigurare. Modul n care acest mijloc de protecie a evoluat este strns legat de evoluia civilizaiei umane, de fenomene demografice, economice i de modul n care catastrofele naturale au fost percepute de-a lungul timpului. 1.2. Apariia i evoluia n forme primare, asigurrile au fost prezente odat cu primele grupuri sociale organizate, care ntr-o form sau alta, ncercau s-i ajute membrii n caz de nevoie. Dovezi de existen a asigurrii exist din antichitate: - n Egiptul antic (n jurul anului 4500 .H.) existau societi de ntr-ajutorare a cioplitorilor de piatr; - n Babilon, transportul era organizat n caravane, iar costurile dispariiilor erau suportate n comun de comerciani; - membrii unui colegiu funerar din Lanuvium (n prezent Lanuvio, Italia) ncheiau un adevrat contract de asigurare, pltind n timpul vieii cotizaii pentru ca

2 Apariia i evoluia asigurrilor

nmormntarea s fie organizat de colegiul al cror membrii erau. mprumutul maritim (foenus nauticum), utilizat de greci i romani, presupunea obinerea de ctre comerciant a unui mprumut n bani necesari organizrii transportului. n cazul n care nava pierea, mprumutul nu trebuia restituit, iar dac ajungea la destinaie, pe lng mprumut se pltea i o dobnd ridicat pentru suportarea riscului. n Evul Mediu, mprumutul maritim a continuat s fie folosit pn n 1234, cnd Papa Grigore al IX-lea l-a interzis prin Nova Compilatio decretalium datorit dobnzilor excesive. Asigurrile continu s-i fac loc ca asociaii mutuale ale lucrtorilor, artitilor, astfel c membrii corporaiilor existente n unele ri europene (Danemarca, Anglia) erau despgubii n caz de accident de munc, incendiu sau chiar incapacitate de munc. Ca urmare a interzicerii mprumutului maritim, s-a cutat gsirea unui alt mijloc care s permit bancherilor obinerea unei anumite sigurane. Apar premisele contractului de asigurare: bancherii ncasau o sum de bani i se angajau s acopere un eventual prejudiciu cauzat navei sau ncrcturii. n secolul al XVIII-lea (1653) n Frana, italianul Lorenzo de Tonti a creat primele tontine, practic grupri de persoane care ncheiau asigurri de via. Membrii tontinelor contribuiau la un fond comun, pe o perioad determinat, cu o cotizaie anual i primeau la rndul lor anual o sum de bani. La expirarea perioadei, suma obinut prin capitalizarea cotizaiilor se mprea membrilor supravieuitori. Cu titlu de exmplu pot fi menionate urmtoarele dovezi istorice: - cel mai vechi contract de asigurare n form scris este d atat 1347, fiind ncheiat la Genova - prima codificare a asigurrii n regulile emise de Uffizio de Marcanzia n 1383; - prima societate de asigurri maritime n 1424; - cel mai vechi contract scris n materia asigurrilor de via a fost ncheiat la Londr a n 1583 - dup marele incendiu (1666) apar la Londra primele asigurri contra incendiilor. Odat cu secolul al XIX-lea, putem vorbi de asigurrile moderne: n Frana apar societi de asigurare care au prosperat rapid, n Anglia apare prima societate de asigurri pentru accidente pe calea ferat, se diversific domeniile de asigurare. n concluzie, apariia i evoluia asigurrilor s-a datorat: a. evoluiei economico-sociale; b. urbanizrii i organizrii breslelor; c. dezvoltrii matematicii i n special a teoriei probabilitilor.

Apariia i evoluia asigurrilor

1.3. Asigurrile n Romnia Ca i n restul Europei, n secolul al XIV-lea, apar asociaiile mutuale, pe structura breslelor, n cadrul crora fiecare membru pltea taxa de nscriere i cotizaii, iar sumele colectate erau utilizate pentru nmormntri, ajutorarea vduvelor i copiilor. Pot fi amintite umrtoarele menionri istorice : - n 1744 o Cas de incendii organizat la Braov ai crei membri plteau o sum de bani, urmnd a fi despgubii n caz de incendiu; - n 1823, n Sibiu s-a ncercat fr succes nfiinarea unei instituii de asigurare pentru incendiu. Prima instituie care a avut ca obiect de activitate asigurarea a fost ntemeiat de Asociaia Meseriailor din Braov care n 1844 nfiina Institutul General de Pensii din Braov. n partea de sud a rii - vechiul Regat - n 1871 lua fiin prima societate de asigurri: "Dacia". (Au urmat: "Romnia", "Naional", "General", "Agricol".a..) n perioada interbelic, activitatea n domeniul asigurrilor a luat amploare, odat cu intrarea capitalului strin. (Printre multele societi de asigurare, existau i instituii precum Casa Armatei - secia asigurri - care asigurau caii din proprietatea statului aflai n folosina ofierilor i Eforia Bisericii Ortodoxe Romne - care asigura prin secia de specialitate bunurile din proprietatea parohiilor.) Dup cel de-al doilea rzboi mondial, ntregul portofoliu al societilor de asigurare a fost preluat de Sovromasigurare. Ulterior, s-a nfiinat Administraia Asigurrilor de Stat la care statul a deinut monopolul total n materie de asigurri. Dup 1990, n baza Legii 47/1991 privind constituirea, organizarea i funcionarea societilor comerciale din domeniul asigurrilor, a Legii 136/1995 i a Legii nr. 32/2000 privind asigurarea i reasigurarea s-au nfiinat nenumrate societi de asigurare cu capital privat. n 1991, prin hotrre de guvern s-a nfiinat Oficiul de supraveghere a activitii de asigurare i reasigurare n cadrul Ministerului Finanelor ale crui atribuii au fost preluate de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor (articolul 4, al Legii nr. 32/2000).

4 Apariia i evoluia asigurrilor

2 . NO I U NE A DE AS I G U R AR E 2.1. Noiune Asigurarea const n crearea unui fond de ctre persoanele fizice i juridice ameninate de riscuri din care se acoper daunele i alte cerine financiare imprevizibile. Acesta este i sensul dat de Legea nr. 32/2000 noiunii de asigurare : "operaiunea prin care un asigurtor constituie, pe principiul mutualitii, un fond de asigurare, prin contribuia unui numr de asigurai, expui la producerea anumitor riscuri, i i indemnizeaz pe cei care sufer un prejudiciu pe seama fondului alctuit din primele ncasate, precum i pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitii desfurate"; Din punct de vedere juridic, asigurarea este un contract aleatoriu n care una din pri - asiguratul - se oblig s plteasc celeilalte pri asiguratorul - o sum de bani pentru ca n ipoteza producerii evenimentului asigurat, acesta din urm s plteasc asiguratului indemnizaia stabilit prin contract. n unele situaii, asigurarea apare ca un contract obligatoriu, ncheiat n temeiul legii. ntr-un sens mai larg, economic, legea definete activitatea de asigurare ca fiind "n principal, oferirea, intermedierea, negocierea, ncheierea de contracte de asigurare i reasigurare, ncasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres i de recuperare, precum i investirea sau fructificarea fondurilor proprii i atrase prin activitatea desfurat". Analiznd definiiile de mai sus, trsturile asigurrii sunt: - acoper riscuri prin crearea comunitii de risc; - acoper riscuri datorate unor evenimente independente de voina asiguratului, dar evaluabile; - protejeaz persoane egal ameninate de acelai tip de risc. 2.2.Funciile asigurrii 1. Funcia de prevenire a daunelor Prin mecanisme economice, asigurarea poate avea i rolul de a

Apariia i evoluia asigurrilor

preveni producerea evenimentului duntor prin impunerea asiguratului a unei conduite preventive (de exemplu, n cazul asigurrii pentru incendiu, persoanele fizice sau juridice care nu iau msuri de protecie sunt supuse unor tarife de prime mai mari). 2. Funcia de dezdunare Funcia esenial a asigurrii este de dezdunare i rezid chiar din scopul asigurrii care este acela de despgubire a asigurailor, prin repararea bunurilor, repararea unor prejudicii sau acordarea unor sume de bani. 3. Funcia financiar Prin acumularea sumelor de bani pltite ca prime i prin intervalul de timp dintre momentul ncasrii primelor i plata indemnizaiilor, societile de asigurare ajung s dein temporar valori importante. Ele au datoria s le plaseze pe piaa de capital n scopul obinerii de venituri suplimentare. Astfel, se pot constitui depozite la bnci sau efectua operaiuni mobiliare. 4. Funcia de control are o pondere mai mic, constnd n depistarea de ctre stat prin intermediul asigurrilor a unor cauze generatoare de prejudicii. 2.3. Notiuni utilizate in asigurari 1. Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani (indemnizatia de asigurare) la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare. Activitatea de asigurare in Romania poate fi exercitata de societati (de asigurare, de reasigurare sau de broker de asigurare) numai cu autorizatia prealabila emisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor care verifica indeplinirea conditiilor legale speciale de infiintare si functionare . In vederea protejarii asiguratilor, Legea nr. 136/1995 a prevazut constituirea, prin contributia societatilor de asigurare, a Fondului de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagabiri si sume asigurate in caz de faliment (de lichidare judiciara potrivit terminologiei din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare) al acestor societati. Fondul se constituie si se administreaza de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, care stabileste cota din primele brute incasate de societatile de asigurare si reasigurare cu care se alimenteaza fondul si normele privind utilizarea acestuia (art. 60).

6 Apariia i evoluia asigurrilor

2. Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte contractanta si este titularul interesului asigurat ori persoana asupra careia poarta asigurarea (riscurile vizand patrimoniul sau sau persoana sa) si totodata titularul indemnizatiei de asigurare in ipoteza survenirii cazului asigurat. Daca evenimentul care provoaca pentru asigurator obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare priveste persoana sau patrimoniul unei alte persoane decat aceea a contractantului, se numeste asigurat (persoana asigurata) titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea, iar persoana care 3. Beneficiarul asigurarii. Se numeste beneficiar terta persoana careia - in virtutea contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). Daca contractul este incheiat in favoarea beneficiarului, contractantul (asiguratul se mai numeste stipulantul asigurarii. De exemplu, un tata se asigura pentru caz de moarte in favoarea copilului sau. In acest exemplu, tatal este contractant, asigurat si stipulantul asigurarii, iar copilul beneficiarul asigurarii. In virtutea legii beneficiar al asigurarii poate fi, de exemplu, terta persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila sau creditorul cu garantie reala asupra bunului asigurat. 4. Riscul asigurat (pericolul) asigurat (avand o semnificatie proprie, diferita de notiunea de risc din dreptul comun)1 este un eveniment viitor, posibil dar incert - prevazut in contract - la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viata ori sanatatea unei persoane (de exemplu, incendiu, inundatie, moartea, despagubirile datorate tertilor etc.). Asigurarea se face tocmai impotriva urmarilor acestor pericole2. Incertitudinea poate privi indeplinirea ori neindeplinirea evenimentului - incertus an, incertus quando deci reprezinta o conditie (de exemplu, incendiu) sau numai data indeplinirii - certus an sed incertus quando - reprezentand un termen incert (de exemplu, decesul este un fapt inevitabil, dar momentul cand va surveni nu este cunoscut). In acest sens se spune ca in asigurarile de deces riscul asigurat consta nu in decesul asiguratului - eveniment cert - ci in durata incerta a vietii lui, astfel incat in cazul mortii premature a asiguratului asiguratorul va plati o indemnizatie mult mai mare decat primele incasate. Intrucat riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil si incert, nu exista risc (si deci contractul nu produce efecte, fiind reziliat, iar nu lovit de nulitate - art. 14) daca evenimentul s-a produs inainte de inceputul asigurarii sau producerea lui este imposibila (de exemplu, asigurare de supravietuire

Apariia i evoluia asigurrilor

pana la varsta de 200 de ani). Iar daca evenimentul se realizeaza prin fapta intentionata a asiguratului nu mai are caracter incert, intamplator, nelasand loc hazardului si deci, de regula, nu constituie un risc asigurat. Rezulta ca riscul este un element obligatoriu, esential, in 5. Cazul asigurat este evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut asigurarea si care intr-adevar s-a produs (de exemplu, in cazul asigurarii contra incendiului, incendiu survenit). Rezulta ca, spre deosebire de risc care este un eveniment care se poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s-a produs. Notiunea cazului asigurat are o insemnatate deosebita in materie fiindca din momentul producerii lui asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare (despagubiri sau suma asigurata). 6. Obiectul asigurarii este reprezentat de ceea ce s-a asigurat ( de ex : raspunderea civila). Obiectul asigurarii nu trebuie confundat cu obiectul contractului (raportului) de asigurare. De exemplu, viata si sanatatea pot forma obiectul asigurarii, dar - fiind scoase din circuitul civil - nu formeaza obiectul contractului (raportului) de asigurare; acesta consta din obligatiile partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de asigurare1 (art. 962 C. civ.), prima si indemnizatia de asigurare constituind obiectul prestatiilor la care se obliga partile (obiectul indirect al contractului). 7. Interesul asigurarii este reprezentat de dauna evaluabila in bani pe care asiguratul o poate suferi. In materia asigurarilor de bunuri asigurata poate fi numai persoana care are un interes legitim patrimonial in conservarea bunului respectiv, persoana care in cazul pieirii sau deteriorarii acestui bun poate suferi un prejudiciu (art. 25). Interes la asigurare pot avea - in afara de proprietate - uzufructuarul, creditorul cu garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului etc. Unii dinte ei pot avea si simultan interes la asigurare. De exemplu, proprietarul si uzufructuarul. In astfel de situatii fiecare dintre persoanele interesate poate asigura bunul in limitele interesului propriu. In orice caz, incetarea interesului atrage dupa sine incetarea asigurarii pentru acea persoana, daca nu s-a prevazut altfel in contract (art; 30). In asigurarea de raspundere civila legea nu mentioneaza expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subintelege si consta in evitarea micsorarii patrimoniului asiguratului (si/sau altei persoane cuprinse in asigurare) ca urmare a angajarii raspunderii lor civile fata de terte persoane pagubite prin fapte ilicite.

8 Apariia i evoluia asigurrilor

In cazul asigurarilor de persoane interesul asigurat (dauna evaluabila in bani) nu prezinta importanta intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unor daune. De aceea asiguratul sau tertul beneficiar (inclusiv mostenitorii asiguratului) nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a putea exercita contra asiguratorului drepturile izvorate din contract in urma cazului asigurat. In schimb, asigurarea in vederea unui eveniment privind o alta persoana decat aceea care a incheiat contractul este permisa numai in conditiile prevazute in contract (art.31 alin.2), de regula numai daca persoana in cauza consimte la incheierea contractului. Restrictia se justifica pe considerentul ca asigurarea pentru cazul mortii altuia ar putea trezi dorinta decesului (yotum mortis).

8. Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare. In functie de suma asigurata, se calculeaza atat indemnizatia, cat si prima de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii (valoarea de asigurare) . Supraasigurarea nu este admisa deoarece ar putea trezi interesul asiguratului in producerea cazului asigurat . In schimb, suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului (subasigurare). In acest limite suma asigurata se stabileste de catre parti in contract. In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare (cuantumul pagubei tertului fiind incerta), suma asigurata se stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii prirn hotarare a, Guvernului (art. 53). In cazul asigurarii de persoane suma asigurata nu este limitata. Fiind vorba de viata si sanatatea omului nu se poate stabili o limita. - fie minima, fie maxima - de valoare. Astfel fiind, nofiunile de supraasigurare sau subasigurare sunt inaplicabile si suma asigurata se stabileste, potrivit intelegerii dintre parti, in mod liber. 9. Prima de asigurare este suma de bani pe care o plateste asiguratul asiguratorului pentru asumarea riscului. 10. Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului sau beneficiarului la producerea cazului asigurat. In cazul asigurarilor contra pagubelor (de daune), daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare, indemnizatia de asigurare - numita despagubire - se plateste in limita sumei asigurate, dar numai pana la concurenta daunei de

Apariia i evoluia asigurrilor

asigurare si nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat (art. 27 si 41). La asigurarile de persoane - intrucat indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata - indemnizatia de asigurare, numita din aceasta cauza suma asigurata, coincide cu suma asigurata2, respectiv o parte din aceasta suma in caz de invaliditate permanenta partiala (procentul corespunzator gradului de invaliditate permanenta). 2.4. Clasificarea asigurrilor 1. n funcie de natura juridic a raporturilor de asigurare: - asigurri comerciale (fapt de comer pentru ambele pri); - asigurri mixte (asigurarea este fapt de comer pentru o parte i civil pentru cealalt). Pentru societile comerciale de asigurri, operaiunea de asigurare este ntotdeauna - fapt de comer aa cum o consider art.3, pct.17 - 18, C.Com., dar i din punct de vedere subiectiv, asiguratorul fiind societate comercial. Pentru asigurat, operaiunea poate avea caracter civil. n cazul asigurrilor comerciale se va aplica ntotdeauna legea comercial. Dac asigurarea e mixt, n principiu se aplic tot legea comercial, numai dac aceasta nu prevede altfel. 2. n funcie de modul n care iau natere raporturile juridice de asigurare: - asigurarea obligatorie; - asigurarea facultativ. Conform art.1 din Legea 136/1995, activitatea de asigurare se desfoar n Romnia sub forma asigurrilor facultative i obligatorii. Potrivit art.2 al aceleiai legi, n asigurarea facultativ raporturile dintre asigurat i asigurator, precum i drepturile i obligaiile fiecrei pri sunt stabilite prin contractul de asigurare. n asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat i asigurator, drepturile i obligaiile fiecrei pri sunt stabilite prin Legea 136/1995 (art.3). Este obligatorie asigurarea de rspundere civil pentru pagube produse prin accidente de autovehicule i tramvaie (art.4).

10 Apariia i evoluia asigurrilor

Asigurarea obligatorie se practic numai de asiguratorii autorizai de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor . 3. n funcie de obiectul asigurrii: a) asigurri de bunuri: obiectul asigurrii l reprezint un bun. b) asigurri de rspundere civil: obiectul asigurrii l reprezint o valoare patrimonial egal cu despgubirile ce trebuie s le plteasc asiguratul pentru prejudiciul creat terilor pentru care rspunde conform legii civile. c) asigurri de persoane: obiectul l reprezint viaa sau integritatea corporal. Asigurrile de bunuri i de rspundere civil sunt asigurri contra pagubelor (asigurri de daune). Asigurarea de persoane nu are caracter de despgubire, reprezentnd un mijloc de capitalizare a unor sume de bani.