Sunteți pe pagina 1din 3

PRELUCRARI PRIN TAIERE Analiza procesului de tiere i determinarea forei Tierea constituie o grup de procedee de prelucrare plastic la rece

la care in loc de separarea materialului, totala sau pariala, dup un contur nchis sau deschis cu ajutorul a doua taisuri asociate Dup utilajul folosit, in aceste procedee se mpart in doua subgrupe si anume tierea la foarfece si tierea la stane.

Tierea la foarfece constituie, in general, operaie pregtitoare si se executa la prelucrarea tablelor in vederea obinerii fiilor sau a semifabricatelor de diferite forme si dimensiuni, necesare prelucrrilor ulterioare pentru fabricarea pieselor finite. Tierea cu stane se executa att pentru obinerea pieselor finite, cat si a semifabricatelor pentru operaii ulterioare de prelucrare prin deformare (ndoirea, ambutisarea, fasonarea etc.). Stanarea conine mai multe procedee ca : decuparea perforarea, crestarea, tierea marginilor s.a. Indiferent de tipul procedeului de taiere, separarea materialului decurge in trei faze caracteristice : faza 1: este o faza de solicitare a materialului in stare elastica, in care muchiile tietoare ptrund in material producnd si o uoara inconvoiere a tablei in limita jocului dintre doua taisuri. In aceasta faza eforturile unitare sunt mai mici decat limita de curgere.

faza 2 este faza de solicitare a materialului in stare plastica, care apare pe msura ce apsarea celor doua muchii tietoare creste, eforturile unitare ajung la limita de curgere. Materialul continua sa se deplaseze in direcia cursei elementului tietor mobil. Aspectul tieturii este neted caracteristic unei separri prin alunecare. - Faza 3 este faza de rupere, corespunztoare poriunii centrale care micorndu-se treptat pe msura ptrunderii taisurilor in material , nu mai poate prelua eforturile create de apsarea muchiilor tietoare si se rupe. Aspectul suprafeei in aceasta zona este grunos, tipic de ruptura. Aceasta zona centrala, corespunztoare fazei a treia, influeneaz direct asupra netezirii suprafeei pieselor stanate. Pentru ca suprafata sa fie mai neteda, este necesar ca yona de ruptura sa lipseasca sau sa fie cat mai redusa. Pentru limitarea si evitarea zonei de ruptur se aplica procedee speciale de stantare de precizie. Aspectul suprafetei taiere corespunzator celor trei faze se arata in fig. 5.3.

Din analiza mecanismului tierii materialului se constata ca in starea de eforturi unitare este puternic concentrata in jurul muchiilor tietore si ca se atenueaz in imediata apropriere a acestora. Caracterul repartiiei neuniforme a eforturilor unitare se regsete in neuniformitatea deformaiilor in zona de aciune a muchiilor tietoare. Cu cat tieturile sunt mai ascuite (razele rotunjite mai mici) si jocul dintre ele mai mic, cu att fenomenul de separare este mai apropiat de forfecarea pura. Separarea materialului in decursul procesului de taiere ncepe in momentul in care eforturile unitare transmise prin cele doua taisuri, creeaz pe grosimea materialului zone de deformare plastica care se ntreptrund. Pe msura continurii procesului de deformare a materialului, in dreptul muchiilor tietoare ncep sa apar microfisuri si apoi macrofisuri care se propaga in material pe grosimea acestuia favoriznd astfel ruperea pe poriunea rmasa de grosimea Sr . Grosimea pe care a nceput sa apar macrofisurile mpreuna cu zona Sr, constituie zona de ruptura cu aspect zrauntos. Starea eforturilor unitare influeneaz asupra unghiului de inclinare a direcie de propagare a fisurilor. Cercetrile experimentale au artat ca = 6..8 . In cazul operaiilor de stanare obinuita este de preferat ca mrimea jocului j sa fie aleasa astfel incat cele doua fisuri sa se intalneasca, separarea materialului facandu-se astfel cu consum minim de lucru mecanic. Jocul care corespunde acestei situaii se numete jocul optim. Daca j joptim, calitatea tieturii este mai puin buna iar forele de taiere sunt mai mari. Pornind de la condiiile in care are loc tierea materialelor se poate determina marimea optima a jocului. Tg =

Inaltimea S de la care incep sa apar fisuri in fata muchiei tietoare variaz intre (0,1 0,5)h in funcie de material (moi sau dure). Cu alte cuvinte , jocul optim are valori mai mari in cazul materialelor cu plasticitate mai mare dect in cazul altora mai puin plastice, dar de aceeai grosime.