Metoda Profilul psihosocial al grupului

Oamenii traiesc organizai n grupuri deoarece sunt fiine sociale. Un grup social reprezint un ansamblu de indivizi ntre care exist relatii bine definite i n care fiecare individ are contiinta apartenentei la grup. Membrii unui grup au o anumit structur , funcioneaz dup unele reguli prestabilite, au interese comune i urmresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate. Metodele de investigatie a grupului sunt puine, iar acestea care exista sunt, cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite n studierea personalitatii individului. Psihologia de grup este diferit de suma psihologiilor fiecarui individ ce i apartine, de aceea se simte nevoia unor modaliti noi, specializate, proprii cunoasterii grupurilor. Pedagogia este o munc ce necesit o activitate de grup. n acest caz grupul are o dimensiune restrans (de la 2-3 persoane, la maxim 30 persoane), i este cunoscut in literatura de specialitate ca fiind un grup mic. ntr-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate i prietenie. Pentru ca un grup colar sa ajung la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul i conducatorul acestuia s aib informaii despre caracteristicile grupului, s cunoasc deci psihologia sa. Intelectul nu realizeaz nimic prin sine nsui, spunea Aristotel, iar psihologia modern n-a fcut dect s confirme aceast lege. Inteligena este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligeni au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salveaz viei nu sunt ntotdeauna inteligeni i unii oameni autiti pot citi , aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decat oamenii cu un coeficient de inteligen nalt.

Realiznd c sunt multe tipuri distincte de inteligen putem inelege inteligena mult mai bine. Caracterizarea omului ca reprezentnd fiina inteligent este valabil n aceast form general, ct i n oricare din concretizrile sale, tocmai n virtutea existenei mai multor tipuri de inteligen. Profesionalizarea indivizilor n diferite domenii de activitate duce la formarea i dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligen, care reprezint fie aplicarea i amplificarea inteligenei generale, fie valorificarea inteligenei fluide, fie rezultatul nvrii i activitate. Putem meniona, din acest punct de vedere, inteligena matematic , inteligena general , inteligena tehnic. Dintr-un punct de vedere asemntor, care evideniaz dimensiunile multiple ale inteligenei, unii autori vorbesc despre inteligena multipl. Astfel, Howard Gardner stabilete, n acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligen despre care el a spus c pot fi difereniate dup un numr de observaii. De exemplu, dac cineva a suferit o ran pe creier, dar abilitatea sa a rmas intact, atunci aceasta inseamn ca acea abilitate este o form de inteligen. O alt observaie apare atunci cnd o persoan este extrem de talentat ntr-un domeniu dar este oarecum medie n toate celelalte. Cele iniial apte tipuri de inteligen sunt : lingvistic, logicomatematic, spaial, muzical, kinestezic, intrapersonal i interpersonal, carora le-a mai adugat inteligena naturalist. educaiei ntr-un domeniu determinat de

Comunicare reprezint ntiinare, tire, veste, raport, relaie, legtur. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de ctre dicionarul explicativ pentru comunicare. Dei pare simplu nelesul comunicrii este mult mai complex i plin de substrat. Comunicarea are o mulime de nelesuri, o mulime de scopuri i cam tot attea metode de exprimare i manifestare. transmiterea intenionat a datelor, a informaiei. Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult dect o legtur verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii triesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa dein in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie s aib n comun scopuri , convingeri aspiraii, cunotine - o nelegere comun - "acelai spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziii emoionale i intelectuale asemntoare, moduri similare de a rspunde la ateptri i cerine. Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitii deoarece in ziua de azi individul se definete in funcie de ceilali iar comportamentul reprezint o construcie a persoanei in interaciunea cu ceilali. Interaciune atrage concomitent comunicare. In felul acesta, definirea unei situaii nu este niciodat strict individuala, dei apare astfel; in acelai timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlali, ci introduce note personale in orice evaluare si rspuns. Cu cat se Nu exist o definiie concret a comunicrii ns se poate spune cel puin c, comunicarea nseamn

comunica mai mult cu att cresc ansele de a se crea personaliti puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate i integrarea n aceasta. Lipsa comunicrii atrage o ndeprtare iminenta faa de grup, echipa, societate, etc. Daca luam n discuie termenul de grup observam cci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul nseamn reguli, reputaie, el, munca n echip, etc . Sensuri determinate de interaciune deci de comunicare. Atta timp ct exist o bun comunicare exist i un randament maxim, ns dac aceasta lipsete se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai ru. Funcionarea unui grup mai mare se bazeaz pe reeaua care conecteaz diferite pari ale sale si-i asigura coerenta. Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care noi ne natem. Noi nvm s comunicm. De aceea trebuie sa studiem ce nvm ca s putem folosi cunotinele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creaie si schimb de nelesuri. Aceste nelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevrat nevoie sa "citeasc" nelesul tuturor aciunilor umane. Observarea si nelegerea acestui proces poate sa ne fac sa fim mai contieni referitor la ce se ntmpla cnd comunicam. Rolul comunicrii si semnificaiei sale legata de data aceasta de procese sociale de adncime, cum ar fi conservarea identitii si coeziunii, exercitarea funciei vitale de integrare sociala, de meninere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fr comunicare: nici in cea de dobndire a unei experiene comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acordului asupra unor probleme si dezlegri.

Bibliografie:

ANDREI COSMOVICI Psihologie generala (Editura Polirom Iasi 1996)

M. ZLATE, C. ZLATE Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare ( Editura Politica - Bucuresti 1982 )

FRANCOIS PAROT Dictionar de psihologie ( Editura Humanitas - Bucuresti 1999 )

IONESCU C .POPESCU ``Elemente de psihologie si epistemologie genetica`` (Editura stintiifica si enciclopedica-Bucuresti 1981 )

DUMITRU CRISTEA Tratat de psihohlogie sociala ( Editura ProTransilvania-Bucuresti 2000 )