P. 1
Metode de sustinere si refacere in act sp.doc

Metode de sustinere si refacere in act sp.doc

|Views: 317|Likes:
Published by Vlad Chirvase

More info:

Published by: Vlad Chirvase on Apr 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/02/2015

pdf

text

original

METODE DE SUSTINERE SI REFACERE IN ACTIVITATEA SPORTIVA NOTE DE CURS PARTEA I 1.

Rolul kinetoterapeutului in activitatea sportiva ; controlul medical in sport 2. Definitia si clasificarea efortului; modificari induse de efort in organismul uman 3. Testarea capacitatii de efort . Relatia cu indicatorii efortului 4. Bazele metodice ale antrenamentului sportiv – relatia cu efortul 5. Creşterea şi dezvoltarea fizică - definitie, baze anatomice, factorii care le conditionează 6. Examenul medical al cresterii si dezvoltarii fizice 7. Bazele alimentatiei sportivului 8. Bazele medicatiei sportivului. Doping 9. Oboseala fiziologica si patologica: mecanisme, simptomatologie. Supraincordarea, supraantrenamentul 10. Refacerea post efort: baze generale, clasificarea mijloaceleor de refacere, scheme de refacere. 11. Interdependenta dintre sanatate si practicarea exercitiilor fizice. Contraindicatii pentru practicarea exercitiilor fizice. 12. Patologie respiratorie ; rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare 13. Patologie cardiovasculara; rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare 14. Stari psihice limita. factori psihogeni ; aspecte psihosomatice ; influenta alimentatiei in echilibrul psihosomatic al sportivului PARTEA A II-a 1. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI IN ACTIVITATEA SPORTIVA 2. TRAUMATISMELE SPORTIVE: CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TRAUMATOLOGIEI SPORTIVE CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR SPORTIVE 1. TRAUMATISMELE PARTILOR MOI: CLASIFICARE, TRATAMENT 2. TRAUMATISMELE ARTICULARE : CLASIFICARE, TRATAMENT 3. TRAUMATISMELE OASELOR: CLASIFICARE, TRATAMENT 4. MICROTRAUMATISMELE 5. AFECTIUNI CRONICE SI DISMETABOLICE, SECHELE ALE MACRO SAU MICROTRAUMATISMELOR 6. AFECTIUNI HIPERFUNCTIONALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR 7. FACTORII ( CAUZELE) CARE DETERMINA PRODUCEREA TRAUMATISMELOR IN PRACTICA SPORTIVA 8. PRINCIPALELE STRUCTURI ANATOMICE AFECTATE IN TRAUMATISMELE SPORTIVE; dpdv ANATOMO-BIOMECANIC 9. BAZELE RECUPERARII IN TRAUMATOLOGIA SPORTIVA.

CURS 1. Rolul kinetoterapeutului in activitatea sportiva; controlul medical in sport Rolul kinetoterapeutului in conditiile existentei echipei interdisciplinare sportive consta in : -Cunoasterea caracteristicilor anatomo-fiziologice specifice diverselor sporturi; -Prevenirea si recuperarea deficientelor fizice la sportivi prin: examenul dezvoltarii fizice; scop, tehnica. recunoasterea deficientelor fizice la sportivi; prevenirea si recuperarea deficientelor pre-existente dar si a deficientelor aparute ca urmare a practicilor sportive incorecte; programe individualizate de antrenament in scopul corectarii deficientelor fizice Prevenirea si recuperarea anatomica si functionala a principalelor structuri lezate in practica sportiva; particularitati regionale: -cunoasterea notiunilor antomo-biomecanice ale structurilor afectate in traumatismele sportive; -cunoasterea unor factori favorizanti, factori declansanti, fiziopatologia traumatismelor; -cunoasterea principiilor generale de recuperare ale traumatismelor sportive: obiective, durata, mijloace -utilizarea principiilor de antrenament pentru profilaxia traumatismelor ; relatia cu sportul practicat -utilizarea principiilor de recuperare in traumatologia sportiva; grupe de exercitii recuperatorii pe segmente corporale -cunoasterea modalitatilor terapeutice specifice cu aplicatii in traumatologia sportiva : crioterapie, hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare, electroterapie - cunoasterea afectiunilor hiperfunctionale produse prin suprasolicitare sportiva ; clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. -cunoasterea afectiunilor cronice postmicro sau macro traumatisme: clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. -tapping si strapping -Cunoasterea principiilor de masaj din practica sportiva ; relatia masaj -perioada de antrenament ; relatia cu specificul sportului: -masajul inainte de antrenament ; masajul intraefort ; masajul de refacere -masajul terapeutic si recuperator in diverse afectiuni survenite la sportivi - masajul in conditii meteorologice speciale -Cunoasterea metodelor pentru refacerea mobilitatii articulare si flexibilitatii tesuturilor moi ; -Cunoasterea metodelor de investigare ale tonusului muscular si fortei musculare; -Cunoasterea metodelor pentru ameliorarea fortei si rezistentei musculare; -Cunoasterea patologiei coloanei vertebrale in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; -Cunoasterea patologiei membrului superior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; -Cunoasterea patologiei membrului inferior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare.

In conditiile in care echipa interdisciplinara este incompleta kinetoterapeutul poate prelua o parte din sarcinile celorlati membri. Astfel el poate interveni (de preferinta impreuna cu medicul) in : -Recunoasterea si tratamentul oboselii patologice,asupraincordarii, supraantrenamentului. -Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere in functie de specificul sportului -Recuperarea traumei psihice post traumatice; metode de antrenament mental, tehnici de concentrare si relaxare -Testarea capacitatii de efort pe teren ; metode de mentinere si refacere ale capacitatii generale de efort pentru sportivul traumatizat -Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare; stari psihice limita -Stabilirea ratiei alimentare in activitatea sportiva ; dietetica alimentara corectiva a unor afectiuni. -Administrarea medicatiei de sustinere si refacere in practica sportiva. Controlul medical constituie un sistem unitar de metode si practici medicale prin care se asigura recoltarea si integrarea datelor medicale in vederea cunoasterii organismului individului nesportiv pentru selectia initiala si a celui sportiv cu stare de antrenament diferita, a factorilor interni si externi care conditioneaza starea de sanatate pentru obtinerea performantelor. Rolul controlului medico – sportiv 1. Stabilirea starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva; investigarea si tratamentul diverselor afectiuni, deficiente fizice, traumatisme. 2. Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort prin investigare in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv 3. Optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament prin urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale (indicatii de sustinere a efortului, refacere dupa efort, regim alimentar) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor 4. Rol in selectie, orientarea si reorientarea sportiva, in aprecierea rezervelor si estimarea performantei; 5. Rol in sustinerea efortului, refacerea post efort, recuperare post traumatica. 6. Stabilirea contraindicatiilor temporare si definitive ale efortului. Sarcinile controlului medical constau in : a) Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort; aceasta se investigheaza in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv prin culegerea datelor in timpul efortului specific din orele de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau cantonament sportiv. b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale in scopul optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament (indicatii de sustinere a efortului si refacere dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea procesului de antrenament in conditiile modificarii regimului de efort ca volum, intensitate si complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa efort si de recuperare sau reabilitare.

parte integranta a procesului de antrenament include acele masuri medicale care urmaresc accelerarea procesului de restabilire a functiilor metabolice si sistemice perturbate de efort. . este dominata de starea de sanatate. El poate fi instituit si la cerere din partea sportivilor sau a antrenorilor in vederea stabilirii starii de sanatate.pentru instituirea celor mai adecvate masuri de sustinere si refacere dupa efort .cu alt tip de solicitare functionala sau biomecanica. De asemeni pot exista situatii cand apare plafonarea sau cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru proba in care s-a consacrat si atunci se impune reorientarea sportiva spre o proba care nu afecteaza starea de sanatate.de la un ciclu de pregatire la altul.la intrarea si iesirea din forma sportiva . a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva: . sexului si cerintelor de performanta. are caracter obligatoriu pentru toate disciplinele sportive in vederea participarii la antrenamente si competitii. Pentru conturarea modelului biologic se opereaza cu anumiti indici morfofunctionali intr-o prioritate stabilita. prioritate in aplicarea lor. Refacerea dupa efort. de motivatia copilului si a familiei pentru sport. prepubertara. Dupa scopul urmarit. cand se urmareste selectia primara si orientarea sportiva. mixt) din fiecare ramura sportiva. Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si ating scopul in masura in care se individualizeaza in raport cu natura efortului si cu perioada de pregatire sportiva. ci sa ofere . anaerob. Modelul biologic al performerului este adaptat varstei. functional si neuropsihic al parintilor si de aspectul dezvoltarii fizice a copilului care trebuie sa se situeze la nivelul indicatorilor medii pe tara. Trebuie insa avut in vedere ca exista si posibilitatea compensarii intre indicii morfofunctionali incat in final se contureaza o medie a caracteristicilor. Adevarata selectie sportiva are loc la pubertate (selectia secundara) cand parametrii morfofunctionali tind sa se stabilizeze.pentru urmarirea eficacitatii masurilor de tratament in cazul unor imbolnaviri in vederea restabilirii capacitatii sportive. mijloacele folosite avand o anumita ierarhizare. Pentru o selectie buna si operanta. trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortului (aerob. de profilul morfologic. controlul medical poate fi initial. Recuperarea medicala este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuarii controlului medical sportiv initial si periodic ori de cate ori situatia o impune si cu precizarea ca datele alese nu trebuie sa ramana consemnate numai in fisa medicala a sportivului. In afara selectiei. Selectia initiala. controlul medical sportiv are ca scop si orientarea medico-sportiva.Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile medico-pedagogice menite sa asigure organismului resursele necesare prestarii efortului si optimizarea acestora la nivelul cerut de performanta. Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probei sportive unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare.la schimbarea ciclurilor de efort . si periodic in functie de planul calendaristic competitional .

pentru majoritatea sportivilor legitimati . EVALUARE . de la care se pleaca. 2. examenul medico-sportiv finalizat prin eliberarea avizului medico-sportiv (realizat de medic). examenul clinic pe aparate. medicosportive. Pe baza acestor date se alcatuieste avizul medicosportiv ce cuprinde: diagnosticul starii de sanatate. evaluarea functionala si a capacitatii de efort. insotit de examene de specialitate si examene paraclinice. Un asemenea examen ofera datele medico biologice de referinta. somatoscopie pentru evaluarea starii de nutritie. 3. supraveghere medicala a antrenamentului. evaluarea dezvoltarii fizice.sunt examene medico-sportive periodice. kinetoterapeut. Aceasta va permite sprijinirea antrenorului in dirijarea antrenamentului prin furnizarea unor date obiective pe care acesta le poate integra in planul de antrenament.antrenorului o baza de date operante pentru slefuirea performantei sportive. iar planul de antrenament trebuie sa-si propuna atingerea modelului biologic si a formei sportive ca o consecinta a pregatirii sportive. Instrumentele medicale utilizate in dirijarea stiintifica a procesului de antrenament: 1. Jurnalul de autocontrol (realizat de sportiv si interpretat de medic sau kinetoterapeut). Acest examen cuprinde: anamneza medico-sportiva. antrenor). Teminologia utilizata este extrem de variata: observatie medico-pedagogica. Exceptand examenul medico-sportiv initial (care are un caracter de selectie) toate celelalte examene medico-sportive fie ca se efectueaza la 6 luni .fie ca se efectueaza la 4 luni (micro sau macro circuite) pentru componentii loturilor nationale si olimpice . de nutritie si dezvoltare fizica si a starii functionale si al capacitatii de efort. medicatia si refacerea. investigatie in efort specific dar scopul investigatiei ramane acelasi controlul eficient si concret medico-biologic al antrenamentului. metodico pedagogie privind alimentatia. indicatii si contraindicatii medicale. Observatia medico-pedagogica (realizata de medicul echipei. calitatile motrice si psihice ce ar trebui perfectionate prin antrenament. Avizul se incheie cu o prognoza privind performanta biologica si implicit performanta sportiva.

cei doi indicatori fundamentali fiind volumul si intensitatea efortului. Relatiile dintre nivelul solicitarii si intensitatea efortului sunt evidentiate prin valori functionale. judo. jocuri sportive. sporturi individuale (sporturi in care se realizeaza repetarea unor exercitii sau executii tehnice). Intensitatea efortului reprezinta cantitatea de efort (lucru mecanic) efectuat in unitatea de timp. Intensitatea solicitarii reprezinta pretul functional platit de organism pentru efectuarea unui efort si se apreciaza prin: .numar de reprize. Acesti indicatori sunt completati de specificitatea.100) din posibilitatile maxime ale subiectului. De asemenea s-a observat ca pentru aceeasi intensitate de efort prestat. cel mai frecvent fiind utilizata frecventa cardiaca si consumul de oxigen.unitati de putere (watti. ciclism.suma distantelor parcurse in alergare. . net diferite de intensitatea efortului.valori functionale: puls. . De exemplu o alergare de viteza cu 7. scrima sau numar de executii pe min (jocuri sportive.timp de lucru (efectiv si pauze). densitatea si complexitatea efortului. In atletism se foloseste frecvent aprecierea intensitatii solicitarii prin fractii (2/4. relatie ce nu se mai pastreaza in eforturile cu intensitate foarte intensa sau foarte mica. lectii de antrenament pentru dezvoltarea fortei. 4/4) sau procente (50.suma tuturor repetarilor in gimnastica. . frecventa respiratorie. tensiune arteriala. kgm f/min) ce impune cunoasterea travaliului prestat si a timpului necesar efectuarii lui (ridicare de haltere sau greutati cunoscute la inaltimi exact masurate si la intervale de timp cronometrate). starturi.inot. canotaj. deci maximala pentru un semifondist.valori biochimice: lactacidemie.70. imparte efortul in: * efort de scurta durata. S-a contatat ca in cazul solicitarilor submaximale fata de capacitatea de efort aerob a subiectului exista o crestere liniara a consumului de O2 si a intensitatii efortului. modificari induse de efort in organismul uman Simplificat prin efort fizic intelegem capacitatea organismului de a desfasura un lucru mecanic (efort) la o intensitate cat mai mare si mentinerea acestei activitati un timp cat mai indelungat.ritmul (tempoul) de lucru ce reprezinta numarul de actiuni pe minut in lupte. Definitia si clasificarea efortului. din sporturile cu dominanta forta-viteza in care sunt implicate majoritar sistemele neuropsihic si . box. uzuala. 3/4. concursuri. predominant anaerob. fapt care a condus la aparitia notiunii de intensitate a solicitarii. Procesul de antrenament in sportul de performanta urmareste cresterea continua a capacitatii de efort.suma kgm forta prestati in ridicarea halterelor.5 m/sec poate reprezenta o solicitare de 3/4 (75 %). deci submaximala pentru un sprinter de valoare si de 4/4 (100 %). Volumul efortului reprezina cantitatea totala de lucru mecanic efectuat de sportiv sau suma tuturor eforturilor efectuate (travaliul total) si poate fi apreciat prin: .viteza de deplasare (m/sec) in atletism. . gimnastica). . natatie. . canotaj. frecventa cardiaca variaza de la individ la individ. Ea se apreciaza prin mai multe modalitati: . . Clasificarea clasica. ciclism.CURS 2.

disocierea oxihemoglobinei la nivel tisular sI conditiile tisulare locale(pO2.asigura transportul oxigenului sub forma libera sau legata cu hemoglobina. care odata cu selectionarile . box. alergari (400-1500 m). -starea de sanatate si reglarea activitatii cardiovasculare -sangele . ne intereseaza volumul sanguin. glicogenul muscular). volumele respiratorii. Modificari induse de efort la nivelul diferitelor organe La inceputul antrenamentului apar adaptari generale. Creierul poate detecta modificari in nivelul constituentilor sanguini si va raspunde crescand sensibilitatea sportivului la oboseala. numarul eritrocitelor. astfel incat sportivul va ceda mai usor la stresul fizic. Factorii limitativi ai capacitatii de efort Limitarea capacitatii de efort a organismului este determinata de organele ce ajung la limita capacitatii lor functionale sau de epuizarea substantelor implicate in generarea energiei. temperatura. pCO2. pH-ul). predominant aerob ce caracterizeaza sporturile de rezistenta si in care sistemele solicitate maximal sunt cel cardiorespirator. atletism. hipertermia. aspecte dimensionale ale toracelui. travaliul cardiac .neuromuscular. volumul sistolic. fosfocreatina. Exista desigur si multe alte motive pentru imposibilitatea de a face efort: un muschi traumatizat. scrima. metabolic si muscular. Ideea ca oboseala se datoreste pur si simplul epuizarii energiei este naiva in lumina descoperirilor ultimilor ani.ne intereseaza elasticitatea arterelor mari. *Acumularea de acid lactic *Glucoza sanguina *Aminoacizii cu lanturi ramificate Epuizarea rezervelor energetice musculare si acumularea de acid lactic sunt in legatura directa cu muschiul. posibilitatile de vasoconstrictie/vasodilatatie capilara. ne intereseaza forta de contractie. o infectie virala.asigura aportul de oxigen din atmosfera. numarul capilarelor . o entorsa sau luxatie articulara. dar ultimii doi factori implica creierul (SNC).arborele vascular . Dintre factorii externi o atentie deosebita trebuie acordata caldurii si supraincalzirii. frecventa respiratorie. impiedicand intensificarea in continuare a efortului. Deci. deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale sau toracelui. * efort mixt cu dubla componenta aeroba si anaeroba cu solicitare mai ales neuropsihica pe care il intalnim in jocuri sportive. pentru sportiv. dar acestia sunt factori patologici si nu fiziologici. cantitatea de hemoglobina. ne intereseaza starea de sanatate a aparatului respirator. Fiziologii definesc mai obiectiv oboseala ca fiind inabilitatea de a mentine intensitatea efortului. deci cantitatea de energie consumat pe secunda trebuie sa scada. tenis de camp. *Rezervele energetice musculare (ATP-ul.cordul . * efort de lunga durata. frecventa cardiaca. putand sintetiza factorii limitativi ai capacitatii de efort dupa cum urmeaza : *Sistemul respirator .. etc. oboseala este factorul decisiv pentru reducerea efortului.pompeaza sangele in tot organismul . tipul respiratiei *Sistemul cardiovascular : .

in timp ce adaptarea epigenetica cuprinde ansamblul modificarilor ce apar in urma solicitarilor sistematice. echipamentul. frecventa respiratorie este mai mare decat dupa eforturi dinamice de durata lunga si aceeasi intensitate. Cresterea frecventei peste aceasta valoare se realizeaza prin scurtarea expiratiei. in eforturile de intensitate medie poate ajunge la 60 l/min. frecventa respiratorie poate atinge valori de 40-50 resp/min.debitul respirator (cantitatea de aer care trece prin plamani timp de 1 min . etc. ridicarea halterelor. frecventa la care se pastreaza un raport bun intre inspiratie si expiratie.amplitudinea respiratorie creste foarte mult pentru a asigura un debit respirator mai mare si deci o cantitate mai mare de O2 (creste VIR. Dupa eforturi izometrice cu apnee totala. aruncarile. Aprovizionarea este compensata prin cresterea amplitudinii respiratorii si disparitia spatiului mort. loviturile de atac. exprimand in ultima instanta statutul de organism antrenat.adecvate si limitarile tot mai accentuate ale parametrilor solicitarii vor deveni din ce in ce mai specifice. in repaus este de 8 l/min. VER). se calculeaza inmultind VC cu frecventa respiratorie) creste proportional cu durata si intensitatea efortului. Dupa efectuarea eforturilor maxime. dar si de factori extragenetici. Modificarile respiratiei in efort A. Cresterea amplitudinii respiratiei se produce paralel cu cresterea frecventei numai pana la o anumita valoare (40-50 resp/min) dupa care amplitudinea miscarilor respiratorii scade. conditiile materiale. fiind dependente in principal de insusi procesul de antrenament (ciclitatea. aparatura. in timp a diferitelor structuri celulare si tisulare. Dupa terminarea efortului in primele 30-40 sec se mentine o ventilatie pulmonara foarte crescuta. in eforturile submaximale aerobe la 100-150 l/min iar in cele maximale aerobe la 150-180 l/min. Imediat dupa terminarea efortului frecventa respiratorie creste (valori de 20-30 resp/min pana la 40-50 resp/min). in efort aprovizionarea cu O2 la nivelul organismului este limitata datorita timpului scurt de contact intre aerul alveolar si sangele din capilare.consumul de O2. . La periferie are loc o crestere a coeficientului de utilizare a O2 de catre sangele . durata efortului si gradul de antrenament. Modificari imediate (acute) includ: . . Se modifica atat in timpul efortului cat si dupa incetarea acestuia. de scurta durata. Cea mai buna frecventa respiratorie este de pana la 30 resp/min. dupa eforturile intense si de lunga durata 30-40 resp/min. respiratia este blocata in inspiratie profunda pe tot timpul desfasurarii acestora. iar dupa cele moderate 25-30 resp/min. Limitele acestor adaptari specifice depind in primul rand de patrimoniul genetic individual.in alergarile pe distante foarte scurte.) Adaptarea metabolica se refera la totalitatea modificarilor functionale si metabolice ce insotesc imediat administrarea stimulilor de efort. in repaus este de 16-18 respiratii/min.frecventa respiratorie. circulatia sanguina fiind accelerata in timpul efortului. parteneri. . ceea ce va duce la acumulare de CO2. in functie de intensitatea. apoi frecventa respiratorie scade treptat. sariturile. . Imediat dupa terminarea efortului amplitudinea creste pentru a acoperi datoria de O2 acumulata.

antrenamentele la altitudine) care maresc ventilatia pulmonara atingand un debit respirator maxim. iar dupa terminarea efortului datoria de O2 este platita printr-un numar mai mic de respiratii decat la cei neantrenati. Pneumograma (inregistrarea miscarilor respiratorii) va arata o amplitudine mai mare. Raportul dintre inspiratie si expiratie este de 1/1. Ca rezultat creste volumul curent de repaus de la 500 ml la neantrenati la 700-800 ml la antrenati. VO2 maxim poate creste prin antrenament cu pana la 25% .consumul de O2 in efort este mai mare la antrenati. Explorarea aparatului respirator in medicina sportiva: A. . in eforturile medii ajunge la 1500 ml/min in cele submaximale la 2500 ml/min iar in eforturile maximale la 3000-3500 ml/min. Modificarile tardive pot reprezenta parametrii gradului de antrenament.8 sau 1/2 la antrenati si 1/1. Antrenamentul creste mult minut volumul . atingand valori de 50006000 ml/min fata de 3000-3500 ml/min la neantrenati (adaptare respiratorie si circulatorie si cresterea coeficientului de utilizare a O2 din sangele arterial).frecventa respiratorie. in repaus consumul de O2 este de 250 ml/min.debitul respirator ramane nemodificat in repaus (8 l/min) si creste mult in efort (150-180 l/min) pe seama cresterii amplitudinii respiratorii. creste rezistenta la hipoxie si implicit timpul de apnee prin folosirea rezervelor tisulare de O2. Starea de sanatate a aparatului respirator. in repaus este 10-12 resp/min la sportivii antrenati si se datoreste dezvoltarii mari a musculaturii inspiratorii si cresterii elasticitatii cutiei toracice. are loc utilizarea mai prompta si mai intensa a O2 la nivel tisular. ele includ: . creste capacitatea vitala cu scaderea procentuala a volumului rezidual. . canotajul.5 la neantrenati (deci creste durata expiratiei). in efort cei bine antrenati efectueaza efectueaza apnee totala. bradipnee in repaos si cresterea frecventei respiratorii in efort la limita necesitatilor cu un bun echilibru al consumului de O2 si al eliminarii de CO2. desi acesta este important. De asemenea prin antrenament se imbunatateste si eficienta schimburilor gazoase prin bariera alveolopulmonara. Produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie /min reprezinta minut volumul. -capacitatea vitala atinge la cei antrenati valori de 6500-7000 ml in functie de ramura de sport practicata. in concluzie antrenamentul induce modificari adaptative tardive in repaos si efort realizand o respiratie mai economica. la sportivii de anduranta s-au inregistrat in efort volume de peste 120l/min. Exista ramuri de sport (inotul.arterial de la 30-40% la 70%. . Sportivii si antrenorii au cautat de mult timp o metoda simpla care sa ofere un indice al performantei sportive ce poate fi folosit in selectie. alergarile de fond. Cresterea ventilatiei se realizeaza prin cresterea volumului curent (contractie diafragmatica). inclusiv modificarile de forma ale toracelui . se formeaza un stereotip dinamic datorat sinergismului contractiei muschilor membrelor cu cel al miscarilor respiratorii si scade datoria de O2. Un bun sportiv nu este intotdeauna cel cu cel mai mare VO2 maxim. un indicator mai bun se realizeaza prin corelarea VO2 maxim si a pragului aerob-anaerob influentat de asemenea de antrenament.amplitudinea miscarilor respiratorii creste tot pe seama dezvoltarii musculaturii toracice. un raport inspiratie/expiratie modificat si o frecventa mai mica. B.

dupa o expiratie maxima. in cadrul acestui examen se va inregistra : . . Se mai determina eventualele modificari ale curburilor coloanei vertebrale cu implicatii in determinarea volumului cutiei toracice (cifoza.in repaus = 12-18 resp/min .volumul inspirator de rezerva (VIR).volumul curent (VC). Aspectele dimensionale ale cutiei toracice si gradul de elasticitate al acesteia. C. Volumul expirator maxim pe secunda (VEMS) reprezinta volumul de aer pe care subiectul poate sa-l elimine in prima secunda dupa o inspiratie forta. Tipurile costal inferior si costo-abdominal favorizeaza o volumetrie respiratorie mai buna prin eficienta crescuta a functiei diafragmatice. . Frecventa respiratorie (Fr) reprezinta numarul de cicluri respiratorii pe unitatea de timp in conditii bazale. costo-abdominal). . 4. VEMS-ul are o periodicitate zilnica. handbal. matanii costale etc. Aspecte dimensionale si functionale pulmonare Parametrii utilizati cel mai frecvent sunt : 1. baschet. 5 l (40-49% din CV).B. Sunt caracteristice sportivilor bine antrenati.perimetria toracica in repaos. rugby (96-100%). 2. spate plat) sau sechele de rahitism (stern infundat. Determinarea se poate face prin metoda clinica (palpare) sau metoda spirografica. 3. 2. La sportivi s-au inregistrat urmatoarele valori: . valoarea medie este de 1. Volumul inspirator maxim pe secunda (VIMS) reprezinta volumul de aer ce poate fi introdus in arborele respirator in prima secunda a unei inspiratii maxime si fortate. Pentru obtinerea valorilor relativ normale se adauga 8% la indicele Tiffeneau.in efort maximal respiratia este mult redusa.).1/1. Consumul de O2 (VO2) reprezinta volumul de O2 retinut in arborele respirator din volumul de aer pe 1 minut in conditii de repaos. creste la sportivii ce practica volei. Capacitatea vitala (CV) formata din 3 fractiuni : .indicele Erissman. dar se accentueaza evident imediat dupa terminarea efortului (65-75 resp/min) 5.volumul expirator de rezerva (VER) . valoarea medie este de 1.in efort submaximal = 60-70 resp/min . costal inferior. Un ciclu respirator complet e format dintr-o faza inspiratorie si una expiratorie cu durata in proportie de 1/1 . lupte). Aceste investigatii pot fi completate cu examinari somatoscopice ce inregistreaz tipului respirator (costal superior.in efort mediu = 35-40 resp/min . 5 l (16-18% din CV). informatii furnizate de examenul somatoscopic. La copii si sportivi valorile normale depasesc 90% CV. in functie de a mai buna stare de antrenament. . in special la cei ce practica sporturi ce se efectueaza cu toracele blocat (haltere. Furnizeaza informatii asupra starii si calibrului bronhiilor si rapiditatii volumelor pulmonare de schimb. Calcularea valorilor absolute si relative se face ca la VEMS. Prezinta valori absolute si relative (indicele Tiffeneau). putand ajunge pana la apnee. valoarea medie este de 0. inspir fortat si expir fortat.diametrele toracice anteroposterioare si transverse . este egal in medie cu 300 ml. cea mai mare valoare apare la ora 9 dimineata. cea mai mica la ora 18. 2 l (35-42% din CV) La sportivi procentajul VER este deseori mai mare. Indicele Tiffeneau = VEMSx100/CV (80% din CV).

Tensiunea minima sau diastolica se modifica si ea in functie de natura efortului si gradul de antrenament a sportivului. Debitul cardiac creste mai mult la un sportiv antrenat decat la un incepator pentru acelasi tip de efort. tensiunea diastolica scade cu 10-15 mm putand ajunge pana la ton infinit. splina. . Modificari imediate .3 l/min la sportivi. scade cu 10-40% in ortostatism.5 . Cand tensiunea sistolica se mareste. dar se mareste si tensiunea diastolica.Volumul cardiac prezinta modificari imediat dupa efort datorita tonusului vagal (dependent de SNV si catecolamine: adrenalina si noradrenalina). Reprezinta cel mai important parametru pentru aprecierea suportarii efortului de catre organism si a starii de antrenament.Cantitatea de sange circulant creste in timpul efortului cu 1-2 l prin antrenarea masei de sange din organele de depozit (ficat. pana la 180-200 mmHg dupa eforturi intense si 140-160 mmHg in eforturi moderate. La sportivi debitul sistolic in efort se mareste de 2-3 ori fata de neantrenati.Tensiunea arteriala se modifica atat in timpul efortului cat si dupa efort. Revenirea se realizeaza rapid in primele 2-3 min si mai lent in urmatoarele 4-5 min. in efortul foarte intens si de durata lunga poate ajunge pana la 130-150 ml. . daca va creste imediat dupa efort inseamna ca s-au depasit posibilitatile de adaptare ale organismului. Tensiunea maxima sau sistolica creste in functie de durata si intensitatea efortului.volumul sistolic.frecventa cardiaca creste in timpul si dupa terminarea efortului ajungand la 100120 batai/minut dupa un efort moderat si la 180-200 batai/min dupa un efort intens si prelungit. dar nu poate depasi 200-250 ml nici macar la sportivii bine antrenati. .debitul cardiac sau minut volumul inimii este de 4-5 l/min in repaus la un adult neantrenat si de 2. Debitul cardiac scade in timpul contractiei izotermice datorita intoarcerii venoase deficitare. la femei volumul sistolic este mai mic. in eforturi intense. .Viteza de circulatie a sangelui creste in efort de circa 3 ori (circuitul complet este efectuat in 7 secunde in efort intens fata de 21 secunde in repaus). putand ajunge in efort pana la 25-25 l/min la neantrenati si de 35-45 l/min la sportivii ce depun eforturi de rezistenta prin cresterea frecventei si a volumului static. La un adult neantrenat in repaus clinostatic volumul sistolic este de 60-80 ml sange. nu se produce proportional cu frecventa cardiaca deoarece cresterea acesteia scurteaza diastola si umplerea atriilor se face incomplet. Cresterea volumului sistolic se datoreste unor contractii ventriculare puternice cu golirea mai buna in timpul sistolei ventriculare. . datorita vasodialatatiei periferice. aceasta demonstreaza ca efortul a fost obositor. . piele) prin vasoconstrictie reflexa.Modificarile cardiovasculare in efort A. la sportivii bine antrenati se realizeaza mai rapid. Mecanismul de crestere difera si el: la sportivul antrenat creste prin cresterea debitului sistolic in timp ce la cel antrenat creste prin cresterea frecventei cardiace. in efort ajunge la 120-130 ml. . Daca volumul inimii modificat dupa efort. Tensiunea diferentiala se mareste atunci cand organismul supus la efort se adapteaza bine. O buna adaptare este ilustrata de scaderea volumului cardiac postefort.

Un efort care ridica frecventa cardiaca sub 130 pulsatii/min nu modifica dimensiunile inimii. ca si eforturile care ridica frecventa la peste 180 pulsatii/min. . Ea este foarte accentuata la sportivii care realizeaza eforturi de anduranta. Cand efortul este judicios efectuat ca durata si intensitate. ciclisti. o neadaptare la efort sau o stare de oboseala cu vasoconstructie periferica deci o irigatie mai slaba la nivelul muschilor.debitul cardiac la persoanele antrenate este de 3 l/min fata de 5 l la cele neantrenate. B . iar in minutele urmatoare mai lent.modificari tardive sau de antrenament. deci se pot produce schimburi mai intense (la sportivii antrenati raman in tesuturi 80-90 ml/l O2 fata de 50 ml/l O2 la cei neantrenati). modificarile prpoduse dau o mai buna adaptare la efort si o marire a capacitatii de lucru. alergari. in urma antrenamentelor numarul de capilare se mareste si se creaza o suprafata mai mare de contact intre sange si tesutul muscular. in eforturi intense volumul sistolic si debitul cardiac cresc prin golirea mai frecventa a ventriculelor si nu prin cresterea frecventei cardiace. . Cand efortul a fost bine suportat frecventa cardiaca isi revine mai repede decat TA Cand organismul face fata greu la efort situatia se prezinta invers. Dupa un antrenament indelungat sistolele sunt mai puternice iar debitul sistolic creste la sportivul antrenat la 180-200 ml fata de 100-120 ml la cel neantrenat. El este utilizat in primele momente ale efortului cand intoarcerea venosa este ingreunata datorita presiunii intratoracice. Aceasta hipertrofie nu se produce prin cresterea numarului de fibre musculare ci a diametrului fibrelor miocardice si reprezinta o adaptare eficienta a inimii la necesitatile crescute in efort. Revenirea tensiunii arteriale dupa efort se fece in doua faze: in primele minute revine rapid. .coeficientul de utilizare a oxigenului creste la sportivii bine antrenati printr-o mai buna utilizare a O2 la nivelul tesuturilor (mai ales musculare). Cele mai accentuate modificari se intalnesc la cei ce practica probe de fond si mare fond (ciclism. Modificarile de antrenament ale sistemului cardiovascular sunt deci in functie de ramura de sport practicata. in repaus cand nevoia de O2 si substante energetice e mica. inotatori si schiori fondisti (efort de .frecventa cardiaca prezinta valori scazute la sportivii cu un bun grad de antrenament (30-40/min) si in eforturi maxime se adapteaza mai rapid decat inima celui neantrenat. Odata cu intreruperea practicii sportului modificarile de antrenament dispar lent in acelasi ritm in care s-au instalat. La canotori.volumul sistolic la cei antrenati este de 40-50 ml in repaus datorita acitcolinei eliberate in miocard de terminatiile nervului vag (scade frecventa cardiaca). inot) ca si la halterofili si luptatori. Exercitiile fizice practicate timp indelungat produc in mod lent modificari morfologice si functionale asupra sistemului cardiovascular. . . canotaj.tensiunea arteriala si mai ales cea sistolica coboara atingand valori de 100-110 mmHg in repaus.dimensiunile cordului se maresc prin hipertrofia miocardului de la 300 g la 500 g. Aceasta se datoreste adaptarii treptate la hipoxie. desi cercetari recente afirma ca antrenamentul nu modifica semnificativ valorile tensiunii arteriale.acesta semnifica o stare nefavorabila. . inima trimite un debit sistolic mic (40 ml) iar in ventricul ramane o cantitate apreciabila de sange care reprezinta sangele de rezerva. Bradicardia determina o pauza mai lunga intre sistole si deci o refacere mai buna a potentialului biologic.

Oglinda catabolismului proteic o reprezinta ureea sanguina si acidul uric care cresc dupa efortul fizic. tulburari de ritm). 2. a tulburarilor de ritm si conducere. in cadrul efortului din probele de fond. . ecocardiografie). inaintea inceperii efortului exista o hiperglicemie datorita eliberarii crescute a catecolaminelor si mobilizarea glicogenului hepatic prin glicogenoliza (glicemia este de 160-190 mg%). bine batute. proprietati) Plasma sufera modificari atat in ceea ce priveste volumul cat si compozitia.lipidele (lipemia) sufera o scadere prin intensificarea metabolismului acizilor grasi (creste lipaza lipoproteica) la 500-650 mg% fata de 600-750 mg% la adultul sanatos.Metode pentru masurarea capacitatii de efort aerob B. . post-sarcina. in efort de 50-60 secmaximul poate ajunge la 300 mg%). in cele de lunga durata apare hipoglicemia pana la 60 mg%. radiologie) Modificarile sangelui in efort (compozitie. Starea de sanatate si economia functionala cardiovasculara (examen clinic. mare fond. mars se pierde cantitate mare de apa prin transpiratie care poate atinge 3-5 kg.Metode pentru masurarea capacitatii de efort anaerob Metode de investigare ale capacitatii de efort in efort specific 4. zgomote cardiace ritmice. in cazul efortului fizic exagerat exista tendinta scaderii proteinelor totale si a albuminelor datorita hipercatabolismului proteic. Evaluarea dimensiunilor cordului (ecografie. cu o buna capacitate de reglare clino-ortostatica. pierderi ce duc la hemoconcentratie falsa.proteinele totale sanguine cresc in efort cu peste 11% (depasirea momentana a mecanismelor de reglare a presiunii osmotice. tensiune arteriala in limite normale corespunzatoare varstei. Explorari functionale cardiovasculare -Metode pentru determinarea capacitatii de efort in laborator: A. policardiografie). in urma glicolizei anaerobe ce caracterizeaza eforturile de scurta durata si intensitate maximala se acumuleaza acid lactic (valori normale 15 mg%.Metode pentru determinarea pragului aerob-anaerob (pragul intensitatii optime de lucru) C. Concentratia maxima suportata de omul neantrenat este de 150-160 mg% . Estimarea parametrilor performantei cardiace (ecocardiografie.rezistenta) creste volumul cardiac prin hipertrofia peretilor musculari (efort de volum) in timp ce la sportivii din atletica grea miocardul este supus unui efort de presiune iar cresterea dimensiunilor cordului se realizeaza prin dilatare. datorita metabolitilor de efort. Se apeciaza contractilitatea. in eforturile de scurta durata glicemia nu se modifica. a modificarilor benefice induse de efort la nivelul aparatului cardiovascular Examenul clinic poate decela stetacustic (cu ajutorul stetoscopului) unele din aceste modificari (bradicardia.glucidele (glicemia) variaza in general intre limitele normale. EKG. existand un echilibru intre glicogenoliza si gliconeogeneza. a valvulopatiilor. pre-sarcina 3. Explorarea sistemului cardiovascular in medicina sportiva in cazul sistemului cardiovascular se exploreaza : 1. . sufluri cardiace. Examinarile sunt necesare pentru stabilirea absentei malformatiilor congenitale. Deci plasma in efort va suferi modificari cantitative si calitative. Economia functionala cardiaca se caracterizeaza prin bradicardie.

schimbarile se datoresc in principal modificarilor mari suferite de volumul plasmatic.rezerva alcalina (cantitatea de baza din sange care poate interveni in neutralizarea acizilor ficsi) scade in timpul efortului (valori normale 50-55 vol% CO2). Valorile normale ale pH-ului sanguin sunt de 7. . Copii necesita o atentie deosebita deoarece ei prezinta tendinte spre aciditate si mecanisme compensatorii neeficace. 100 . hiperaldosteronism cu retentie sodata). Se pare ca aceasta scadere ar fi in legatura cu activitatea crescuta in efort a glandelor suprarenale ce influenteaza direct interventia unor factori ai coagularii. prioritar adresate substraturilor biologice afectate de efort. si anume:numarul hematiilor creste pentru satisfacerea cererilor de O2 . -coagularea scade proportional cu parametrii efortului in timpul si dupa efort. Datorita piederilor prin transpiratie (efort fizic de lunga durata. Dupa efort din acidul lactic rezultat 1/5 se va degrada in prezenta O2 pana la CO2 si H2O.(Margaria). de aceea prin antrenament se incearca o crestere a tolerantei la acid lactic. ci constituie doar o deplasare a leucocitelor dinspre organele abdominale spre muschi si tesuturi periferice ca expresie a solicitarilor crescute in efort. apoi prin mijloace de refacere.leucocitele cresc dupa efort pana la 10000-12000/mm3 sange in special pe seama granulocitelor neutrofile care cresc de la 2500-5000 la 6000-8000/mm3 sange. 17-18 g%). psihic. in eforturile de lunga durata pot apare hipopotasemii.10000 m = 28 . Aceasta crestere nu este reala. supraantrenament. Frecvent s-au depistat si hiponatremii moderate in efort. . conditii de micro si macroclimat deosebite) ce se realizeaza pe seama volumului plasmatic apare o crestere a densitatii sanguine si a vascozitatii prin hemoconcentratie secundara scaderii volumului plasmatic. care in asociere cu alti factori va genera oboseala musculara. .26.5 vol% CO2 . .42.presiunea osmotica (dependenta de concentratia diferitelor elemente anorganice cristaloide) sufera modificari minore. Prevenirea acestor manifestari poate fi realizata in primul rand prin antrenament (fizic. 4/5 va resintetiza glucoza. iar scaderea ei variaza cu intensitatea efortului si acumularea de acid lactic.potasiul plasmatic creste cu 10-35% fata de valorile din repaus (hiperglicemie.presiunea coloid osmotica (dependenta de cantitatea de proteine plasmatice) creste. . Modificari musculare in efort In conditiile unui efort intens. acidoza metabolica si respiratorie). Aceasta reprezinta un mecanism fiziologic dar in anumite conditii poate conduce la oboseala patologica.400 m = 21 . ca si cantitatea de hemoglobina (400000-500000 E/mm3 .7 vol% CO2 1500 m = 27 vol% CO2 3000 . Elementele figurate sufera si ele o serie de modificari caracteristice in efort. in efort apare deci acidoza metabolica. .3-7.pH-ul sanguin vireaza spre aciditate prin acumulare de cataboliti acizi (acid lactic). Efortul fizic influenteaza si proprietatile fizice ale sangelui. la nivel muscular se acumuleaza acid lactic.sodiulsi clorul plasmatic cresc usor in efort (hemoconcentratie. metabolic). fapt care poate constitui o frana a cresterii si dezvoltarii organismului. .19. Dupa unii autori rezerva alcalina a fost gasita mai mare la sportivii antrenati.

Testarea fortei musculare se face cu ajutorul dinamometrului. Metode de laborator pentru determinarea fortei musculare Principala metoda de masurare si inregistrare a fortei unor grupe musculare in flexie sau extensie este dinamometria. dozat incorect. dar cel mai important este lucrul mecanic efectuat in unitatea de timp. poate conduce la ischemie. Deformarea arcului antreneaza un indicator ce ramane pe punctul maxim al deplasarii si dupa ce forta exercitata a incetat. iar substantele energetice si oxigenul sunt furnizate in cantitati insuficiente. care dispare prin repaus. Centrii nervosi intervin compensator prin corectarea acestei insuficiente periferice si obosesc in mod secundar. Masurarea trebuie sa fie reproductibila si sa pastreze acelasi unghi articular. prin diminuarea preciziei in efectuarea miscarilor si prin tremuraturi. manifestata printr-o diminuare a activitatii muschiului. La inceputul hipertrofiei unui muschi activ reteaua vasculara capilara ramane in urma. Cand contractiile musculare se succed rapid. puteri si forme adecvate grupelor musculare pe care dorim sa le testam. Sub influenta antrenamentului are loc o hipertrofie a fibrelor musculare si deci o marime de volum a muschiului si implicit a fortei musculare. forta muschilor regiunii scapulare si forta muschilor regiunii lombare. capilarele nu au timp sa se umple si in acest caz oboseala se instaleaza repede. valoarea metodei creste odata cu posibilitatile evaluarii comparative. in timpul relaxarii muschiului capilarele se pot umple din nou cu sange oxigenat din sistemul arterial. Circulatia sanguina capilara din muschi are si ea rol in instalarea oboselii musculare. Efortul fizic. Cand acesta este mare. prin scaderea potentialului functional al organismului si printr-o senzatie subiectiva caracteristica. potentialul electric nu mai poate antrena aparatul fibrilar.Oboseala musculara este o stare fiziologica tranzitorie. in timpul contractiei musculare capilarele sunt comprimate si sangele din acest teritoriu trece in sistemul venos pentru a se intoarce la inima. Factorii care determina oboseala musculara sunt multipli. Cercetarile au aratat ca mecanismul de instalare al oboselii s-ar datora decuplarii excitatie-contractie. aparat ce se bazeaza pe capacitatea de deformare a unui arc de otel sub actiunea exercitata de o presiune externa. datorita consumului mare de energie. Dinamometrele au dimensiuni. De asemenea substantele rezultate din catabolism nu pot fi indepartate din muschi. ceea ce duce la hipoxie tisulara. oboseala se instaleaza rapid si intens. Astfel prin contractiile musculare se produce un mecanism de pompare periferica a sangelui. Un alt factor este raportul dintre perioadele de lucru si cele de pauza. urmat de calcularea indicilor de forta segmentara. Uzual se inregistreaza forta flexorilor palmari stangi si drepti. Indicele global de forta se calculeaza insumand fortele calculate anterior. se imparte . Substantele metabolice rezultate din contractia musculara produc o vasoconstrictie locala si spasme ale ale arteriolelor insotite de o crestere a permeabilitatii peretilor vasculari. relaxarile fiind foarte scurte. Apare in urma unei activitati excesive si prelungite si se manifesta prin diminuarea fortei maxime de contractie. Exprimarea se face in kgforta. In timp se produce o adaptare cu deschiderea unor capilare de rezerva si ulterior cu formarea unor noi capilare. Se mai manifesta si prin difuzia contractiilor si la alte grupe musculare.

antebrat. starea emotionala. In completarea investigatiilor se poate utiliza miotonometria care este o metoda de control a starii functionale de baza si in activitate a fibrei musculare. STH. insulina. tiroxina. ADH (hormon antidiuretic). Modificarile endocrine in efort Hormonii creaza un fond general de adaptare la efort prin mobilizarea adecvata a resurselor functionale si mentinerea hormostaziei generale in conditiile specifice efortului fizic intens. termoreglare. de gradul de antrenament. precum si a puterii de refacere. intensificarea circulatiei) si metabolice. In efortul fizic intens. hipoxie. sub actiunea sistemului nervos parasimpatic are loc o intensificare a functiilor digestive (motorii. dar de scurta durata prevaleaza activitatea simpato-adrenala (MSR).la 4 si se raporteaza la greutatea corporala sau la masa activa. coapsa. in adaptarea la efort. La nivelul ficatului efortul fizic are o actiune stimulatoare. De asemenea creste secretia de bila cu favorizarea digestiei lipidelor. In efortul fizic prelungit este implicat in principal axul hipofizocortico-suprarenalian care regleaza producerea de minerale si glucocorticoizi cu efecte metabolice asupra metabolismului glucidic si lipidic (gluconeogeneza si lipoliza). Explorarea sistemului endocrin in medicina sportiva In medicina sportiva. Se asociaza inhibatia secretiei de insulina si instalarea treptata a utilizarii lipidice predominant. gamba) in contractie si relaxare. Ca + . Masa musculara activa se determina uzual prin metoda celor 5 plici de tesut adipos si reprezinta suportul material al miscarii. glucagonul. fiind rezervate unor aspecte particulare. Adrenalina si noradrenalina secretate de glanda medulosuprarenala determina efecte vegetative (adaptarea cronotropa si inotropa a inimii. de intensitatea si volumul efortului. androgeni. temperaturi ridicate). dar si de conditiile externe (frig. astfel incat spre deosebire de stomac si intestin la acest organ apare o vasodilatatie cu o irigare consecutiva mult imbunatatita. adaptari circulatorii si respiratorii. metodele de determinare a nivelului hormonal nu fac parte din bateria de teste uzuale. Modificarile digestive in efort In repaus. se poate utiliza ca metoda de control si indrumare in dirijarea antrenamentului. In efort insa asistam la o reducere a acestor functii in scopul maririi potentialului de efort al organismului. Alti hormoni ce intervin sunt STH (hormonul de crestere). de absorbtie). adaptarea la stress. De asemenea se pot masura si perimetrele musculare (brat. In perioada de refacere intervin in principal hormonii glucocorticoizi. In eforturile cu solicitari nervoase si psihice predomina activitatea simpato-adrenala si tiroidiana. Interventia mecanismelor endocrine estedependenta si de integritatea morfofunctionala a sistemului. Testarea se realizeaza cu ajutorul miotonometrului prin recoltarea datelor din zona de maxima dezvoltare a masei musculare. la antrenati. asupra sistemelor functionale intervin ansambluri endocrine care asigura o mobilizare mai rapida a tuturor functiilor. Echilibrul homeostatic include verigi multiple ce constau in directionarea metabolismului glucidic si hidromineral.

aspecte redate in cadrul capitolului VI. Electroencefalograma sportivilor se incadreaza in aspectul persoanelor normale. Dupa unii cercetatori patologia supraantrenamentului este naloaga cu cea a nevrozelor si se manifesta. rezonanta magnetica nucleara sau ecografie cerebrala.urmare a aparitiei acidozei va creste aciditatea gastrica (eliminarea ionilor H ). cu expresie functionala cronaxia (dublul reobazei). plecand din centrii motori excitati.in acest caz se poate recomanda si tomografia computerizata. sub efectul iradierii excitatiei care cuprinde scoarta si regiunea subcorticala. manifestate prin cresteri ale excitabilitatii corticale. O alta modificare a dinamicii proceselor corticale. prin scaderea controlului cortical asupra organelor si sistemelor. aspecte ce se amplifica proportional cu starea de antrenament sau in scop diagnostic cand suspicionam existenta unor afectiuni organice cerebrale. reobaza . in mod reflex (pe baza reflexelor conditionate). rezistenta la hipoxie. pentru a aprecia reactivitatea scoartei cerebrale. Se poate utiliza in diversele perioade de pregatire. Explorarea sistemului digestiv in medicina sportiva Ca determinari uzuale in cadrul examenului medico-sportiv functia ficatului este apreciata prin realizarea si interpretarea testelor sanguine hepatice (transaminaze). Dupa 10-15 minute de la debutul efortului creste forta si rapiditatea reactiilor reflexe. Sistemul nervos prezinta modificari inca inaintea inceperii efortului fizic propriu-zis (starea de start). Poate fi elementara si unitara (pentru activitatea electrica a unor . Pe graficul logaritmic se traseaza curba intensitate-durata pentru nerv si pentru muschi. Alte investigatii sunt realizate in caz de suspiciune de patologie hepatica. Electromiografia (EMG) reprezinta metoda de studiu a activitatii electrice a muschiului in contractie voluntara. Dupa incetarea efortului apare o stare de excitatie reziduala care se poate mentine un timp indelungat. si vor fi descrise in cadrul capitolului VI. Aceasta stare a sportivului in care si pe plan vegetativ apar modificari. Influenta efortului la nivelul sistemului nervos implica atat modificari la nivelul sistemului nervos central cat si la nivelul sistemului nervos periferic. are la baza o serie de legaturi somato-cortico. prin stimularea proprioceptorilor muschilor solicitati si prin factorii hormonali. Explorarea sistemului nervos in medicina sportiva Investigatia neuropsihica a sportivului incepe cu examenul clinic neurologic si psihic. in timpul efortului sportiv si dupa efort. impreuna cu patologia tubului digestiv. -timpul de trecere a curentului prin tesutul studiat. observata dupa eforturi intense si prelungite. indusa sau nu de efort. Paraclinic pentru evaluarea activitatii nervoase superioare se realizeaza electroencefalograma (EEG) iar pentru evaluarea sistemului neuromuscular (studiul excitabilitatii unui nerv) se determina urmatorii parametri : -curentul prag. -acomodarea exprimata pri bruschetea cresterii curentului. pe langa tulburarile de comportament. in plus pot apare dereglari cortico-subcorticale ce se manifesta prin scaderea capacitatii functionale a scoartei cerebrale cu cresterea excitabilitatii centrilor subcorticali.viscerale care. La sportivii antrenati aceasta stare poate scadea ca durata sau poate dispare. determina aceste modificari somato-vegetative Debutul efortului fizic este insotit de o inhibitie de scurta durata a reflexelor si reactiilor vegetative. este inhibitia protectoare ce se traduce prin slabirea si incetinirea reactiilor reflexe. care suporta o influenta mai mare decat reactiile somatice.

Amplitudinea potentialului muscular evocat. La sportivii bine antrenati are valori mici. Viteza de conducere este constanta la acelasI individ sI este innascuta . alcaloza. exprimata in milisecunde . Vlorile fiziologice variaza intre 2-4 milisecunde.Capacitatea pulmonara vitala (CV) normal: 3500 ml. hipomagnezemie. variaza la sportivi. Latenta distala furnizeaza date despre functionalitatea placii neuromusculare. Aceasta se poate calcula cu ajutorul potentialului muscular evocat (PME) la un stimul excitant. inaltime. aplicat pe nervul periferic. Frecventa respiratorie (FR): in stare de repaos este de 16-18 respiratii/minut . . -sub 60 batai/minut = bradicardie. limitele normale sunt 50-60 m/s pentru nervul median. variaza in functie de sex. exprimata in mV. PME cuprinde: -amplitudinea potentialului. intre 417 mV. 46-50 pentru nervul sciatic popliteu extern. in medicina sportiva se poate folosi EMG globala pentru studiul deprinderilor motrice si al miscarilor din tehnica sportiva.unitati motorii sau a unor fibre izilate) sau globala (inregistreaza activitatea electrica a intregului muschi. SINTEZE INDICI RESPIRATORI 1. creste in stari de oboseala. valori superioare =tahipnee. cu ajutorul electrozilor de suprafata). in repaos: -valori normale: 60-80 batai/minut . reprezinta timpul parcurs de stimul de al locul excitatiei la locul culegerii. Prin investigarea vitezei de conducere motorie in medicina sportiva se poate dirija procesul de selectie pentru probele de viteza si rezistenta. constituie semn de adaptare cardiovasculara la antrenanament ( deci reprezinta o conditie favorabila daca persoana practica regulat efortul fizic) . modificari ale potasiului). Investigarea curenta a parametrilor neurogramei ne furnizeaza date importante in aprecierea evaluarii functionale a capacitatii de efort la sportivii de inalta performanta. sectiuni). grad de antrenament. De asemenea electromiograma poate fi utilizata pentru diagnosticul tetaniei (hipocalcemie. Pe baza analizei rezultatelor obtinute se pot recomanda cele mai eficiente exercitii pentru dezvoltarea muschilor solicitati de efortul sportiv. in puncte proximale sI distale sI se exprima pe secunda. compresiuni. 56-62 pentru nervul ulnar. O coroborare a datelor intre amplitudinea mare a PME (peste 10 mV) si a valorilor scazute ale latentei distale indica o buna pregatire neuromusculara a sportivului. -latenta raspunsului. exprima viteza diferita de conducere a axonilor ce compun nervul motor . Electroneuronografia este o metoda evoluata prin care se determina viteza de conducere a impulsului nervos pentru nervii periferici senzitivi sI motori. exprimata im m/s . este in functie de numarul de fibre musculare care raspund la stimuli.Frecventa cardiaca (FC). INDICI CARDIOVASCULARI 1. recoltata dimineata. De asemenea poate oferi informatii importante in patologie (traumatisme. care ilustreaza forta si calitatea fibrei musculare. valori inferioare =bradipnee (reprezinta o modalitate economica de adaptare a organismului la antrenament) 2. -durata potentialului. in functie de perioada de pregatire si forma sportiva.

peste 120 = hiperglicemie.Glicemie (concentratia glucozei in sange) : normal 60-120 mg la 100 ml sange .cresteri moderate = infectii . sub aceste valori = anemie. 2. peste aceste valori reprezinta un efect benefic al antrenamentului. iar CDS este colesterolul « rau » care se depune in interiorul vaselor si creste riscul de arteroscleroza. colesterolul cu densitate crescuta (CDC cau HDL) si colesterolul cu densitate scazuta (CDC sau LDL). Raportul CT/CDC nu trebuie sa fie mai mare de 5. situatie nefavorabila. scaderi= boli grave asociate cu scaderea imunitatii . de aceea este bine cand valorile sale cresc. -numar trombocite : normal 150 000.Colesterol (o varietate de lipide din sange). -peste 85 mm Hg se considera hipertensiune ANALIZE SANGUINE 1. favorizand cresterea capacitatii de efort aerob. Redam mai jos un tabel centralizator al acestor valori. . inanitie ai dupa unele eforturi aerobe foarte intense . semn de diabet zaharat. scaderi = spasmofilie/tetanie asociat cu spasme musculare -proteine totale : normal 68 mg/100 ml sange -fier : 50-80 gamma/100 ml sange -VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) : normal 4-6 mm/h . recoltata dimineata. CDC este asa numitul colesterol « bun ».Alte analize -numar leucocite : normal 6000-8000/mm3 sange . sub 60 = hipoglicemie. se intalneste in cure de slabire severe. 4. dificultati de stopare a hemoragiilor -calcemie (cantitate de calciu din sange): normal 9-11 mg/100 ml sange . 3.Hemoglobina : normal 12-14 g la 100 ml sange . normal 500-800 mg la 100 ml sange.Tensiunea arteriala (TA). Se discuta despre 3 tipuri de valori ale colesterolului : colesterolul total (CT). in repaos: -valori normale maxima: 100-140 mmHg (10-14 cm Hg) -sub 100 mm Hg = hipotensiune arteriala -peste 145 mm Hg = hipertensiune arteriala -140 mm Hg = tensiune arteriala de granita -valori normale minima: ½ +10 mmHg din valoarea maxima .Lipemie (lipidele totale din sange) .scaderi = tulburari de coagulare. cresteri = procese inflamatorii. 5. exceptie la copii la care frecventa cardiaca are in mod fiziologic valori mai mari ca la adult (tabel) 2.-peste 80/batai/ minut = tahicardie. valori crescute indica un risc mare de boli cardiovasculare. semn ca inima lucreaza neeconomic din diverse motive ce trebuiesc investigate .300 000/mm3 sange .

Exista doua mari categorii de teste utilizate pentru determinarea capacitatii de efort aerob. medicatie). Testarea capacitatii de efort ofera indicatii pretioase pentru sportiv si antrenor privind adaptarea organismului la efort. efort standardizat.). instalarea formei sportive . Vom studia deci parametrii functionali ai aparatului respirator si cardiovascular. Determinarea capacitatii de efort in laborator Se realizeaza prin metode directe (spiroergometrice)sau indirecte (proba Astrand). in ritmul imprimat de metronom. -prezenta oboselii acute sau a starii de supraantrenament . Testarea capacitatii de efort . Pragul aerob-anaerob este pragul intensitatii optime de lucru. Nu necesita aparatura pentru realizarea efortului. limitele organismului si rezervele existente. acesta fiind si factorul limitativ principal. neuromusculare . De asemenea in limitarea capacitatii de efort intervine si glucoza sanguina. Pe baza determinarii capacitatii de efort putem aprecia : -daca stimulii etapei anterioare au fost utili sau indiferenti . Metodele indirecte utilizeaza determinarea VO2 max pe baza FC masurata in efort. B. . -starea de antrenament . In determinarea acestuia se descriu 3 categorii de metode: biochimice. testul Bosco si testul TTR ( travaliul total realizat). -prognoza rezervelor de performanta. Eforturile mixte sunt reprezentate de eforturile prestate pe baza energiei eliberata prin ambele procesele biochimice (anaerobe si aerobe) ale contractiei musculare (jocuri sportive. Testarea capacitatii de efort anaerob se realizeaza in laborator prin metode indirecte ce pun in evidenta randamentul activitatii musculare in conditii de anaerobioza. In cazul efortului predominant aerob capacitatea de efort fizic se poate defini drept capacitatea de transport a oxigenului de catre sistemul cardiorespirator. Prezinta urmatoarele caracteristici : . Cele mai utilizate sunt : proba Schellong. Cele mai folosite teste sunt : testul Miron Georgescu. glicogenul muscular (substrat energetic) si aminoacizii cu lanturi ramificate cu rol in aparitia oboselii centrale. cel mai concludent parametru pentru evaluarea capacitatii de efort aerob este unanim considerat consumul maxim de oxigen (VO2 max). Explorari functionale cardiovasculare Aceste teste sunt teste de laborator ce urmaresc evolutia frecventei cardiace (FC) si a tensiunii arteriale (TA) in repaos.CURS 3. proba Martinet si proba Ruffier. testul Sargent. alimentatie. A. efortul consta in genoflexiuni realizate intr-un interval strict de timp. Relatia cu indicatorii efortului Cunoscand caracteristicile efortului putem stabili care sunt factorii determinanti ai efortului si modalitatile de influentare pozitiva ale acestora ( proces de antrenament.intensitate de 80-100% din echivalentul mecanic al VO2 maxim. testul Wingate. probele de semifond din atletism) .volum mediu (durata 1-3 min. lupte. revenire. In cadrul efortului anaerob energia este eliberata de procesele anaerobe ale contractiei musculare iar factorii limitativi ai efortului sunt in totalitate intramusculari.

solicitari . Au urmatoarele atribute: . care pe plan biologic. oboseala.exprima dinamica refacerii imediate si tardive . Trecerea relativ brusca la inscrierea verticala reprezinta momentul de rupere a echilibrului optim aerob-anaerob si debutul acumularii datoriilor metabolice. ramane inca tributara laboratorului unde efortul poate fi dozat cu exactitate. Valorile se racordeaza bazal si dupa fiecare treapta de efort. in categoria testelor de teren distingem doua tipuri: functionale si biochimice. Rapoartele cele mai mici reprezinta eficienta puterii de transport si consum metabolic a oxigenului. OMS recomanda eforturi de 50 W ce se intensifica din 3 in 3 minute pentru baieti si 30 W pentru fete cu acelasi ritm de 3 min. Pentru sporturile cu predominanta anaeroba acest prag optimal are valoare de 6 mmol lactat fata de sporturile aerobe unde eficienta maxima este in jur de 4 mmol. Indiferent de metoda sportivul este supus la efectuarea unei serii de eforturi de intensitate crescanda (trepte).exprima anumite stari de disconfort fiziologic.si cardiorespiratorie. Testarea capacitatii de efort pe teren Evaluarea capacitatii de efort in efort specific (pe teren) permite obtinerea unei imagini cat mai reale a posibilitatilor sportivului care este explorat in mediul sau familiar. raspunsul adaptativ la efort este pozitiv. Testele functionale includ: . nu ar accepta ca medicul sa le perturbe procesul de antrenament pentru a-si crea conditii favorabile investigatiei. Testele de teren care se aplica ulterior pot fi cu sau fara efort specific (proba clinoortostatica sau testul Ruffier sunt teste de laborator cu efort standard) . mai corect intensitatea efortului/W raportat la VO2/P la fiecare treapta de efort. a raportului intensitatii efortului (W) si raspunsul FC. Metoda cardiorespiratorie cuprinde calcularea echivalentului ventilator (V/VO2 in l). Metoda neuromusculara determina activitatea energetica optima aeroba prin stimularea punctului motor prin impulsuri rectangulare de intensitate constanta dar cu frecventa crescanda cu cate 10 sau 20 cicli/s la obtinerea lucrului optimal (amplitudine maxima constanta si fara deformari ale neurei). In perioada solicitarilor maximale (obiectiv competitional) pragul trebuie sa atinga sau depaseasca 80% din puterea maxima aeroba. Atat timp cat inscrierea grafica are un aspect orizontal sau cu foarte mica tendinta de ascensiune. Indispensabile sunt atat o scurta anamneza inaintea inceperii antrenamentului. inscrierea grafica a valorilor formeaza o curba a evolutiei echilibrului biochimic paralel cu efortul.exprima sindromul de adaptare (raspuns functional) la efort in limite economice sau neeconomice (control biologic) . Metoda biochimica determina lactatul sau excesul de baze (BE) prin micrometoda ASTRUP.permit diagnosticul gradului de antrenament si al formei sportive Testele de teren nu pot exprima cu exactitate capacitatea de efort. Parametrii inregistrati sunt cei mai usor accesibili ce permit calcularea si valorificarea imediata a rezultatelor si nu creeaza disconfort pentru sportiv si antrenor care logic. cat si estimarea adaptarii la efort luand in calcul valorile obtinute in saptamana precedenta. dar este din pacate nespecific. 1.

curba greutatii si compozitia corporala. surmenaj sau chiar supraantrenament. in cadrul acelorasi elemente se pot decela eventuale stari de oboseala acuta. care se raporteaza neaparat la etapa respectiva de pregatire si la data obiectivului principal competitional al sezonului. tinand cont de factorul emotional care face ca valoarea cifrelor obtinute sa nu reflecte in totalitate starea de efort.in cazul in care puterea aeroba este scazuta.A.pH-ul urinar . Teste biochimice: B1. suprasolicitare.relatia cu indicatorii efortului. Din urina: . Volumul si intensitatea efortului. ca si durata si densitatea sa joaca un rol deosebit de important in cresterea capacitatii de efort in antrenament.urmarirea frecventei cardiace in diferite momente ale lectiei de antrenament .diureza in ml/min in efort . suntem in masura sa apreciem daca sportivul se gaseste in starea de antrenament superioara sau chiar in forma sportiva. in momentul de varf. la aceasta se poate adauga si inregistrarea presiunii arteriale. examenul EKG. la incheierea antrenamentului si in perioada de revenire la 3.micoproteinele urinare Interpretare si recomandari in testarea capacitatii de efort . se pot face urmatoarele recomandari: . cilinduriei .lactatul capilar . . De asemenea. la o frecventa cardiaca de 150-170 . -in functie de situatia de moment. Teste functionale : . B. se va pune accentul pe cresterea acesteia prin pregatire fizica generala cu volum mare. de etapa de pregatire si de data obiectivului principal si avand mereu in vedere conceptia metodica cea mai moderna (antrenamente cu volum s intensitate mari pe tot parcursul pregatirilor).capacitatea vitala inainte si dupa dupa antrenament. simptomele subiective. pe intreg parcursul unui plan de pregatire anual.calcularea indicelui de refacere Dorgo.densitatea urinara . Dintre testele enuntate cel mai accesibil parametru este frecventa cardiaca. 5 10 min) ofera posibilitatea alcatuirii unei curbe de reactivitate cardio-vasculara si vegetativa care ar trebui sa se suprapuna cu cea a efortului imaginata de antrenor.Din sange: .testul Ruffier. .hemoglobina serica . se pot aprecia efectele antrenamentului asupra capacitatii de efort a sportivului. Frecventa cardiaca masurata inaintea lectiei de antrenament si in anumite momente ale antrenamentului (dupa incalzire. Frecventa cardiaca se poate inregistra manual (palpatoriu) sau prin teletransmisie.aparitia proteinuriei. se fac prognoze asupra rezervelor biologice de performanta. Pe de alta parte. La examinari succesive. hematuriei. EMG.proba Schellong.miotonometria si dinamometria inainte si dupa antrenament.ureea serica B2. de repaus si de efort. Vom analiza acest parametru. Pe baza probelor functionale cardiorespiratorii (diferentiate in functie de specificul sportului).. . ionograma micro ASTRUP. . EEG. calitatile psihomotrice.aciditatea totala stabila .

este nevoie de un numar mare de repetari. daca obiectivul este indepartat. Aceasta indicatie este perfect valabila numai in cazul in care. . 70% din posibilitatile maxime aerobe ale subiectului pentru cresterea capacitatii de efort aerob si de 70-100% din posibilitatile maxime anaerobe ale subiectului pentru cresterea capacitatii de efort anaerob Indicatiile practico-metodice pentru durata efortului pot fi sintetizate astfel: 1. sau pentru scoaterea planificata din forma. Pentru cresterea capacitatii de efort aerob se va tine cont ca: . cat si cea anaeroba sunt bune.sa nu se foloseasca eforturi cu intensitate maxima sau sub maxima din cauza volumului prea mic de lucru 3.cand atat puterea aeroba. Atragem din nou atentia ca forma sportiva se apreciaza dupa specificul ramurii de sport la diversi parametri sau la diferite nivele ale aceluiasi parametru. in caz contrar. se scade usor volumul si se creste intensitatea pentru a realiza o marire consecutiva a puterii anaerobe.cand atat puterea aeroba. dar insotita de o putere anaeroba slaba. intr-un stadiu ulterior. pentru a favoriza mentinerea acestei forme . Indicatiile metodice care pot fi trasate pentru dozarea volumului si a intensitatii sunt urmatoarele: 1. cand puterea aeroba ajunge la nivelul cerintelor.viteza de alergare se perfectioneaza de asemenea prin alergari cu viteza submaximala sau maximala fata de posibilitatile sportivului 4. in asemenea cazuri. Daca obiectivul este apropiat. iar ceilalti indicatori de asemeni buni. Intensitatea optima de lucru in antrenament este de cca. oboseala survine repede si impiedica efectuarea numarului de repetari necesare insusirii optime a deprinderilor. se recomanda in primul rand sa sporeasca volumul efortului in vederea cresterii puterii aerobe. se recomanda ca durata efortului sa fie mica. executate cu viteza ridicata. la nivelul cerintelor. . indicatiile medicului trebuie sa fie foarte precise. caci este bine stiut ca forma sportiva este mai lesne de realizat decat de mentinut un timp indelungat. .batai/minut.existand suportul functional necesar. Atunci cand se urmareste cresterea ambelor capacitati de efort (aerob si anaerob) rezultate optime se obtin in urma cresterii volumului efortului in conditiile in care se mentin la un nivel adecvat intensitatea.masa si forta muschilor sa se dezvolte prin solicitari cu intensitate maximala sau submaximala fata de posibilitatile sportivului . in asemenea cazuri avem de a face cu o intrare fortata in forma sportiva. se indica cresterea puterii anaerobe prin marirea intensitatii efortului si reducerea relativa a volumului (de exemplu. Pentru cresterea capacitatii de efort anaerob se recomanda ca: .in cazul unei puteri aerobe bune. este timp suficient pana la data obiectivului principal. cat si cea anaeroba sunt slabe.efortul din antrenament trebuie sa aiba o intensitate care sa ridice pulsul intre 150-160 pulsatii/min si lactacidemia la 4 mmol/l .la volum de lucru si numar de lectii egal se obtin cresteri mari numai daca intensitatea efortului este mare . ci se insista pe cresterea intensitatii. 2. durata si densitatea efortului. antrenamentul pe intervale). in felul acesta obtinandu-se cel putin o buna putere anaeroba si chiar o crestere oarecare a capacitatii aerobe. nu mai este indicata cresterea de volum. Daca pentru insusirea unor deprinderi tehnice sau tactice. se poate aprecia ca s-a instalat forma sportiva. daca este realizata in apropierea obiectivului principal. dupa care. .

durata este de 2-3 sec . nu au avut nici un efect .la o intensitate de 100% din forta maxima a contractiei.utilizarea de durate superioare. in cadrul antrenamentului cu intervale este indicata folosirea unor intervale scurte. angajarea jucatorilor in actiuni individuale prelungite este nerationala pentru ca acestea duc rapid la oboseala. Pentru practica sportiva Hettinger recomanda sa se efectueze zilnic 3-5 contractii cu intensitate maxima si durata de 2-3 sec pentru fiecare grupa de muschi ce participa la executia miscarii.cresteri maxime ale fortei musculare s-au obtinut prin durate reprezentand 30% din durata maxima posibila .la o intensitate de 60-70%. durata este 6-10 sec . La fixarea tacticii de joc.4% cu doua antrenamente/zi . in zilele in care se planifica un volum mare de lucru este bine ca el sa fie impartit in 2-3 lectii si nu intr-una singura in ceea ce priveste frecventa antrenamentelor pentru cresterea fortei. sub 30%.4% cu un singur antrenament/zi . deci sunt cele mai indicate.6% cu trei antrenamente/zi Frecventele mai mari de 5 antrenamente/zi nu determina cresteri ale fortei musculare si deci nu sunt rationale. Eforturile cu durata peste 3 minute . in cadrul antrenamentelor izometrice pentru cresterea capacitatii de efort anaerob s-au impus urmatoarele concluzii: . nu determina cresteri mai mari ale fortei musculare .se obtin rezultate mai bune atunci cand volumul de efort se fractioneaza in mai multe zile. fragmentarea eforturilor in bucati scurte permite mentinerea unui ritm de joc foarte intens fara sa se resimta oboseala (de exemplu in fotbal este de preferat jocul cu pase. Din contra.duratele optime ale contractiilor izometrice.4. Pauzele de dupa fiecare repetare fac ca senzatia de oboseala sa fie mai mica decat cea din eforturile continue. 4. separate prin intervale lungi de timp . au avut efecte cu atat mai mici cu cat durat contractiei era mai scurta. 5. in locul unor driblinguri prelungite). studii efectuate privind influenta frecventei antrenamentelor asupra capacitatii de efort aerob considera ca: . dar cu durata mai lunga. cu durata de 60 sec. in functie de intensitatea lor sunt dupa autorii citati mai sus. decat atunci cand se fac eforturi mari. schi fond). fond.in antrenament.la o intensitate de 80-90%. ciclism.la o intensitate de 40-50%. urmatoarele: . cu o intensitate mai mare decat VO2max a sportivului.2. in probele de lunga durata (maraton.4. Repetarile de intervale cu durata de 2-3 minute determina solicitari cardio-respiratorii la fel de mari ca si eforturile de aceeasi intensitate.produc oboseala mai rapid decat cele cu aceeasi intensitate si durata mai scurta . 3. Se mareste astfel capacitatea sportivilor de a efectua la finis un sprint prelungit. peste 30%. . iar cele sub 10%. durata este 4-6 sec .impiedica prestarea unui volum adecvat de efort si nu permit sa se obtina cresteri optime ale capacitatii de efort aerob 6. durata este 15-20 sec .durate inferioare. experimental s-a demonstrat ca forta musculara creste saptamanal fata de nivelul initial cu: .sub 30% contractiile nu au efecte favorabile asupra cresterii fortei musculare In ceea ce priveste densitatea efortului.

CURS 4 Bazele metodice ale antrenamentului sportiv – relatia cu efortul Chiar daca vorbim din punct de vedere al kinetoterapeutului sau al medicului de medicina sportiva. actiuni motrice foarte asemanatoare cu cele din concurs . si educarea calitatilor volitive. numarului de repetari pe serii si reprize. Exercitiile fizice utilizate pot fi grupate in 3 categorii : -exercitii de concurs .pregatire tehnico-tactica sI pregatire psihologica.gama practic nelimitata. Pregatirea tehnico-tactica Marea varietate a cerintelor tehnice si tactice existente in activitatea sportiva a facut necesara o sistematizare a acestora dupa cum urmeaza: . dobandirea experientei competitionale. datorita legaturii indestructibile intre antrenament. -Factorii antrenamentului sportiv includ: pregatirea fizica generala. analiza biomecanica). vitezei de executie. mai intai la elaborarea modelelor corecte de miscare. de pastrare a echilibrului biologic. perfectionarea continua a calitatilor motrice. cu adresabilitate larga atat pentru largirea fondului deprinderilor motrice cat si pentru caracterul compensator si de relaxare in raport cu aprofundarea specializarii. -exercitii de pregatire speciala . in activitatea practica de dezvoltarea acapacitatii motrice se ia in consideratie pe de o parte indicatiile generale privind metodica dezvoltarii tipurilor fundamentale de eforturi (de forta. incepand cu cele care se apropie de exercitiile de pregatire speciala si terminand cu cele care se deosebesc esential de acestea. exista anumite aspecte metodice ale antrenamentului sportiv ce trebuie cunoscute. de precizie si eficienta in executie. etc). ce urmaresc dezvoltarea aprofundata a calitatilor si deprinderilor motrice (pe intervale. ce conduc pe cale controlului si autocontrolului. -metode de influentare pedagogica. viteza. rezistenta. Standardizarea se poate adresa marimii ingreuierilor. resspectand legile si principiile antrenamentului sportiv. mijloace video. Pregatirea fizica generala urmareste dezvoltarea nivelului general al posibilitatilor functionale ale organismului sI intarirea sanatatii. -exercitii de pregatire generala .actiuni motrice integrale care constituie obiectul specializarii si se executa in concordanta cu cerintele regulamentului din ramura de sport corespunzatoare . ce au drept scop perfectionarea maiestriei tehnico-tactice. poarta totusI pecetea particularitatilor specializarii respective si a mijloacelor cu efect compensator.elemente sau parti ale exercitiilor de concurs. determinismul capacitatii de efort si posibilitatile de influentare ale acestuia. (predare. in care pregatirea fizica. cu repetari. iar pe de alta parte se urmareste sa se aplice acestora corectiile impuse de fiecare combinatie specifica unei probe anume. continutului si duratei pauzelor crescand cerintele pentru una din componente in conditiile in care restul componenetelor raman constante (de exemplu din ce in ce mai repede/mai greu/mai mult) -metode competitionale. Arsenalul metodic al antrenamentului sportiv cuprinde : -metode cu exercitii standardizate. variante ale acestora. Conceptul modern de pregatire fizica se caracterizeaza printr-o abordare multilaterala. etc). la cresterea gradului de corectitudine. apoi la procesul invatarii si perfectionarii acestora.

incarcarea emotionala. cat si realizarea unui stil personal de interpretare a modelelor respective.grupa specializarilor caracterizate prin marea varietate a actiunilor unde se urmareste in special cresterea stabilitatii in executie (precizie) la actiunile de perturbare: opozitia adversrului. rezistenta si deci pregatirea tehnico-tactica este strans legata de cea fizica.Metodele cele mai utilizate in antrenamentul pentru dezvoltarea rezistentei sunt: . inot. ciclism. patinajul artistic. la aceste sporturi caracterul hotarator al tehnicii se materializeaza prin capacitatea de adaptare motrica la nivelul din ce in ce mai inalt de forta.antrenament mental .prin utilizarea unor incarcaturi mai mici cu repetari frecvente si o scurta pauza intre serii. prin pregatirea tehnica la aceste specializari se urmareste atat cresterea stabilitatii in executie prin reducerea deviatiei spatiale. in aceasta grupa sunt incluse.antrenament pe intervale foarte lungi (3-20 km. caiac-canoe.grupa specializarilor care necesita o stabilizare a astructurilor cinematice ale exercitiilor.prin utilizarea unor incarcaturi mari cu un numar redus de repetari (incarcari maximale) .Metoda eforturilor uniforme (continue) .antrenamentul pe plan inclinat.antrenament pe intervale lungi (0. gimnastica.2 Km) . sariturile in apa si cu schiurile. VITEZA Este o calitate motrica puternic conditionata genetic putand fi influentata prin antrenament. 3 . Sporturile incluse in aceasta grupa sunt: box. in aceasta grupa sunt incluse halterele. caracterizate printr-o continua deplasare in spatiu: alergari.antrenamentul de forta .antrenament pe intervale scurte (sub 400 m) . giudo.Metoda eforturilor variabile .5 . probele de sarituri si aruncari din atletism precum si toate specializarile. viteza.stretching .antrenamentul flexibilitatii tendoanelor . scrima si jocuri sportive.1 . 100m) .Metoda antrenamentului pe intervale FORTA Antrenamentul de forta poate fi realizat in 2 moduri importante : .antrenament la altitudine . canotaj.grupa specializarilor care necesita o stabilizare a structurilor dinamice ale exercitiilor . REZISTENTA -Criteriul brut de apreciere a capacitatii de rezistenta este VO2max . oboseala. depasirea vitezei de executie insusite. 2 . peste 30 km) Alte metode de antrenament: . Metode de antrenament pentru imbunatatirea capacitati anaerobe . Metode de antrenament pentru imbunatatirea capacitati aerobe .antrenament pe intervale scurte (30-50m . lupte. patinaj viteza.

definitie. alimentatia. compensare şi supracompensare pe care le declanşează.altele sepot modifica puternic (hipertrofia musculară la halterofili. ce marchează o perfectionare şi o adaptare a aparatelor şi sistemelor din organism. însotite de modificări de structură (manifestate prin creşterea sau reducerea masei active. Vom aborda în mod deosebit perioada de creştere şi dezvoltare. capacitatea functională aerobă prin antrenamentul de rezistentă). prin exces de tesut adipos sau reducerea acestuia).a. de modificări biometrice cu variatii ale vitezei.CURS 5. care se traduce prin modificări functionale şi îmbunătătiri calitative. nasului. pometilor). Hormonii tiroidieni au o actiune puternică asupra osteogenezei şi joacă un rol în . a părului. forma capului. factorii care le conditionează Ontogeneza organismului uman. coordonării.perioada de maturitate şi reproducere. o evolutie complexă şi o integrare coordonată a lor într-un tot unitar. exercitiul fizic. volum şi dimensiuni a corpului. chiar dirijează creşterea şi dezvoltarea.perioada de creştere şi dezvoltare. Creşterea este un proces cantitativ de înmultire celulară privind sporirea în greutate. în unele împrejurări. rezistentei. fortei. Printre factorii externi.termenul de senilitate indică o involutie timpurie). noxele din mediul ambiant ş. dar apar frecvent variatii mari ale stării de nutritie. Aceste procese sunt conditionate de actiunea unor factori interni reprezentati de ereditate. Nu sunt modificări importante ale staturii şi ale proportiilor segmentare. . respectiv viabilitatea din momentul conceptiei până la exit. tonusului neuromuscular. iar dezvoltarea este un proces calitativ de diferentiere celulară. Ca notiuni de apreciere se utilizează termeni calitativi: foarte bine dezvoltat sau insuficient dezvoltat etc. efortul fizic şi psihic (deoarece aceste două tipurii de solicitare în sport nu pot fi disociate).perioada de involutie (senescenta . de mecanismele neuroendicrine genetic determinate şi de a unor serii de factori externi printre care cităm: în perioada intrauterină . altele suferă unele modificări moderate (dezvoltarea centurii scapulare la canotaj). baze anatomice. Cresterea şi dezvoltarea fizică . apoi factorii geoclimatici. prin fenomenele de adaptare.starea de sănătate a mamei şi evolutia normală a sarcinii. cu referiri la corelarea şi dozarea efortului cu particularitătile antropologice de vârstă. . Factorii endocrini Rolul factorilor hormonali asupra proceselor de creştere este foarte important. aruncători. elasticitătii musculoligamentare. activitatea motrică. Factorii ce influentează creşterea şi dezvoltarea fizică Factorul genetic Unele însuşiri au un caracter puternic dominant şi nu se schimbă în cursul vietii unui individ (culoarea ochilor. Hipofiza îşi exercită rolul direct asupra creşterii prin hormonul somatotrop (STH). activitatea lor fiind coordonată de sistemul hipotalamo-hipofizar. în raport cu cerintele sportului de înaltă performantă. mobilitătii articulare. odată cu modificări functionale ale diferitelor sisteme metabolice şi cardiorespiratorii. stimulează şi. recunoaşte trei perioade importante: . Prin creştere şi dezvoltare întelegem un complex dinamic de procese biologice prin care trece organismul omenesc în evolutia sa până la maturitate.

deficiente fizice ca urmare a hipotoniei sistemului neuro-musculo-ligamentar. aerul. dintre care apa. cu imprimarea unor caractere constitutionale. Timusul participă în procesele de creştere şi dezvoltare din primele luni. participă la metabolismul bazal. al apei şi sărurilor minerale. îşi spun de asemenea cuvântul. hemopatiile.TBC etc.6-11/13 ani . iar anabolismul proteic este stimulat şi urmat de dezvoltarea sistemului muscular şi a fortei.perioada neonatală 0-1l. hepatopatiile.perioada copil mic 1-3 ani. Prima copilărie (0-3 ani) . ca şi toate bolile infectioase cronice .6-10/11 ani . Factorul alimentar În perioada de creştere. nevoile energetice şi plastice sunt deosebit de mari. micro şi macroclimatul. starea de sănătate a mamei. exprimat pe kilocorp. sinergică cu sistemul nervos simpatic. Suprarenalele. stările de oboseală sau de stress. căldura unt foarte activi.perioada şcolar mic: . unele aspecte negative: sănătatea mai precară. cardiopatiile. tendinta la obezitate şi diabet. precum şi în cadrul unor sindroame malformative. mediul urban oferă conditii pentru o mai bună dezvoltare. cheltuiala minimă de energie este cu 30-60% mai mare decât la adult. încă din primele zile de viată şi până la adânci bătrânete. Toate afectiunile cronice cu evolutie prelungită pot opri sau încetini procesele normale de dezvoltare (digestive. creşterea este influentată permanent de factorii de mediu.metabolismul proteic şi mineral. . b) A doua copilărie (3-6 ani) = perioada preşcolară c) A treia copilărie (6-16 ani) = şcolară: . la ora actuală.Fete . prin componenta corticală. utilizarea băuturilor alcoolice sau a medicatiei teratogene pot influenta evolutia fătului. stressul psihic deosebit fac să apară. Începând din perioada pubertară. După naştere. permit împărtirea copilăriei în mai multe perioade: a). Conditiile de igienă permanentă. apar caracterele sexuale secundare. soarele.5 ori mai mare la copiii între 1 şi 3 ani decât la adult. al glucidelor. . Factori externi În perioada de viată intrauterină. Regimul de viată – combaterea sedentarismului Aceste modificări cu caracter particular. în copilărie şi adolescentă. aglomerarea şi expunerea la afectiuni epidemice şi infectioase.BăieŃi . Substanta medulară a suprarenalei. participă la reglarea circulatiei periferice şi a functiilor musculare. gradul de poluare. Dacă din punct de vedere social şi economic. metabolice. intră în functie hormonii gonadali. Factori patologici În primul rând trebuie subliniat deficitul statural în anomaliile cromozomiale.). sistemul de alimentare. La adolescenŃi.perioada sugar 1-12l. metabolismul bazal este de 2-2. În afară de faptul că această perioadă este caracterizată prin exces de mişcare.

care este cea mai precisă. b) Greutate . . După gradul deficitului statural. Aparitia nucleelor de osificare şi evolutia procesului de maturizare osoasă (semnul Riesser) 3. înotul.14-16 ani d) Adolescenta propriu zisă (adolescentă juvenilă) . Unele constante biologice. În practică.perioada pubertară (matutizare sexuală): . Tulburările procesului de creştere includ : 1. valoarea antropometriei constă în a defini creşterea secvenŃială a unui subiect şi acest motiv impune repetarea măsurătorilor. Există tabele de creştere care utilizează fie media şi deviatia standard.gigantismele (cu deviatia standard >20%) Cauze: ereditare.rapoarte dintre lungime.1% la băieŃi şi 1. Eruptie dentară.elemente morfologice partiale (perimetre diametrale în segm.perioada prepubertară -11-13/14 ani (cu puseu de creştere în Talie şi Greutate) ..13-15 ani . pubertatea. Criteriile de apreciere ale creşterii includ: 1. poate fi apreciată ca o întârziere a creşterii. reprezintă screeningul de rutină pentru evaluarea dezvoltării fizice. adolescenta şi tineretea formează vârsta de tranzitie între copilăria propriu-zisă şi maturitate. fie forma percentil. Patologia procesului de creştere şi dezvoltare fizică În aprecierea evolutiei normale sau patologia dezvoltării fizice se folosesc reperele antropometrice fată de cele standard. Tulburări prin exces de creştere a) Talie . patinajul artistic.subnanici (deficit statural între 10-20 %). greutate şi unele perimetre.) .obezitatea. copii de vârstă şcolară se consideră: . Ca un efect negativ al fenomenului de accelerare a dezvoltării biopsihosociale asupra creşterii se observă o frecventă mai mare a tulburărilor de postură. . Cu cât factorii patologici. 2. 4. . determinarea periodică a taliei. indiferent de natura lor. O deviatie standard de peste 8% în minus. vârstă de la care se poate începe initierea în anumite sporturi (gimnastica sportivă şI ritmică. talie) . Tulburări prin deficit de creştere.elemente morfologice globale (greutate.subdezvoltati. hiperfunctia hipofizei.Băieti . În general. e) Tineretea -17-18 ani -> 22-23 ani Se consideră că prepubertatea. schiul alpin) se disting următoarele perioade: . a piciorului plat. Determinări directe somatometrice: . Este relativ frecventă (1. intervin mai devreme şi pe o durată mai mare în viata copilului cu atât influenta lor este mai accentuată asupra creşterii şi dezvoltării ulterioare a copilului. greutatii şi a perimetrului capului.câştig excesiv în greutate .de statură mică.6% la fete) Începând cu vârsta preşcolară.16-17/18 ani.Fete .nanici (deficit statural mai mare de 20%) 2.

Aparatul cardio-vascular este incomplet dezvoltat. . -tesutul pulmonar este mai bine dezvoltat. . Aspecte practice: copiii invată repede mişcări noi. are mare mobilitate şi iradiere. .Excitatia este mai puternică decât inhibitia. Fenomenul principal care actionează în această perioadă este accelerarea ritmului de creştere în înăltime până la 13 ani şI în greutate până la 14 ani. . ci numai efort dinamic. oboseala apare rapid. Deja din acest moment se observă actiunea creşterii accelerate. .Partea atriala este mai lata. în jocurile dinamice. în procesul educatiei fizice se va pune accentul pe grupele extensoare şi pe exercitiile de corectare prin mişcare a deficientelor posturale. mult mai pregnant la fete. . angrenând mari grupe musculare. ceea ce poate conduce la deformatii ale coloanei vertebrale. Este singura perioadă în care valorile somatice ale fetelor sunt mai mari decât ale băietilor.valorile medii ale ambelor sexe sunt aproximativ egale. forta flexorilor predomină asupra extensorilor.Creierul. însă aria motrică este departe de maturizare.trunchiul creşte într-un ritm mai lent.Preşcolari mari ( 5-6 ani) Caracteristic în această perioadă sunt: . Se recomandă ca jocurile dinamice să aibă pauze lungi. iar rezistenta este cel mai slab exprimată dintre calitătile motrice. Aspecte practice: Din acest motiv. viteza şi forta sunt putin dezvoltate. . Aspecte practice: Se va evita efortul static şi se vor corecta permanent pozitia şi eventualele atitudini vicioase.Sistemul al II-lea de semnalizare (vorbirea) are incă rol redus în activitate şi comportament. Aparatul locomotor: -Oasele se pot deforma uşor în urma unor mari solicitări şi îndelungate. 6-12 ani băieti. Cresterea inimii drepte ramane in urma inimii stangi. orientarea în timp şi în spatiu sunt slabe din cauza dezvoltării incomplete a analizatorului kinestezic.comparativ cu cea ventriculara. pubertatea coborând fată de secolul trecut cu 1-2 ani.se observă o creştere ceva mai accentuată a membrelor. le execută însă imprecis. . .ritm de creştere încetinit. Sistem nervos : . Coordonarea mişcărilor. Ea se face mai ales pe seama alungirii membrelor inferioare. accelerându-se spre sfârşitul perioadei. Vârsta şcolară mică (antepubertară) = 6-11 ani fete. ca volum este aproape ca la adulti.Muşchii sunt putin dezvoltati.Aparatul respirator are urmatoarele particularitati: -plamanii sunt mai mari decat cutia toracica. astfel încât anvergura care era mai mică decât talia devine egală cu aceasta.Dintre calitătile motrice.mai bogat vascularizat decat la adult. învătarea înotului este cea mai îndicată.tesutul elastic este mai putin dezvoltat. Aspecte practice: Nu se vor folosi exercitii cu efort static. curba creşterii fetelor depăşind-o pe cea a băietilor cu 3-4 ani. Creşterea este în general uniformă. -amplitudinea excursiilor respiratorii este mica. . Aspecte practice: Această vârstă permite initierea copiilor în practicarea unui număr mare de discipline sportive. peste necesar.

aria motrica corticala se apropie de maturatie fiind complet dezvoltata abia la 13-14 ani. dar volumul este mic . Plamanii incep sa se asemene ca structura ca plamanii de adult inca de la 7 ani. Inhibitia de diferentiere este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a elementelor nou receptionate . deci trunchiul devine mai lung. creşterea membrelor inferioare se opreşte înainte de pubertate. nemaifiind atat de orizontalizate.Aparatul respirator . In aceasta etapa nu mai apar centri noi de osificare. deci anvergura creşte. diferentele între sexe nu sunt mari. diferentiate . fara insa a echilibra excitatia . pectoralii . scade ritmul de osificare si de crestere fara de etapa precedenta .Aparatul locomotor . Analizatorul kinestezic . .Aparatul cardio-vascular .N. In aceasta perioada fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre procesele corticale fundamentale. diametrul transversal si cel anteroposterior sunt mai mari ca la adult.Până la 10 ani. accentuânduse în acelaşi timp diferentele de sex . amplitudinea miscarilor respiratorii fiind din aceasta cauza . datorita acestui fapt . dar ingreuneaza realizarea unor miscari fine. la fete si 7 si 11 ani la baieti . scalenii. dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuneaza sau face dificila fixarea stabila a notiunilor noi .Activitatea S. pentru ca ulterior. a oaselor sesamoide si la definitivarea cavitatilor medulare .Toracele devine asemanator cu cel al adultului ca forma. Activitatea nervoasa superioara se perfectioneaza in sensul ca se dezvolta capacitatea de inhibitie corticala.Musculatura cunoaşte o bună dezvoltare. ulterior (8-11 ani) acesta se incetineste mai ales in sfera somatica (cresterea taliei). La inceputul perioadei (6-7 ani) ritmul de crestere este mai rapid . capacitatea de efort creste . irigatia coronariana este bogata. . de precizie . Tonusul muscular este însă încă mai scazut fata de adult. dar neeconomic la efort. mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7 ani . fiind mai adecvate la solicitarile usoare . remarcandu-se o predominanta a excitatiei. insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa . sternocleidomastoidienii) .Timpul şi spaŃiul sunt apreciate mai just. se perfectionează. Membrele inferioare cresc mult la 12 ani. Intre 7 si 9 ani . Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate deosebita. marele dintat. creşte şi tonusul muscular ceea ce va conduce la îmbunătătirea staticii posturale. presiune şi răsucire.C. vestibular si vizual se perectioneaza . insa forta este slaba din cauza masei musculare inca reduse . Coastele iau o directie descendenta. insuficient dezvoltati. nu insa si ca dimensiuni . Creierul este aproape ca la adult ca greutate. intre 9 si 11 ani la fete si 11 si 12 ani la baieti sa fie o etapa de proliferare activa care duce la aparitia apofizelor. nu pot asigura marirea corespunzatoare a volumului toracelui in efort. La băieti creşterea membrelor inferioare continuă până la 15 ani. trunchiul devenind mai scurt. se înregistrează dezvoltarea întregului organism. ceea ce va conduce la creşterea rezistentei la tractiune. La fete începe o accelerare a creşterii datorită aparitiei pubertătii.cordul reactionează puternic.creşte rezistenta şI duritatea oaselor. Vitezele de reactie si de executie sunt mai bune . coordonarea si miscarile devin mai precise iar contractiile inutile se exclud treptat . . insa fara prea multa eficienta . Muschii respiratori accesorii (abdominali. ceea ce favorizeaza efectuarea mai ampla a miscarilor in articulatii . .

relativ mica . Capacitatea de efort creşte, însă este departe de a atinge valorile maxime. Aplicatii practice: Se insistă asupra unei tinute corecte, însuşirea unui ritm corect al mişcării; - se recomandă atentie la dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui şi gâtului. - rezistenta la efort static este mică; efortul dinamic este favorizat de gradul mai mare al fortei; - eforturile de fortă şi de rezistentă nu sunt recomandate. Vârsta şcolară mijlocie (pubertară) = 11-13 ani la fete ; 12-14 ani la baieti Caracteristicile acestei perioade sunt: - înăltimea - ritmul de creştere al fetelor se încetineşte progresiv, pe când la băieti se înregistrează o creştere compensatorie; - curba greutătii - continuă să fie intensă până după pubertate, mai ales la fete, prin depuneri de tesut adipos în exces, caracteristice sexului; - se schimbă ritmul creşterii segmentare, bustul marcând la rândul său o creştere; - se stabilesc definitiv proportiile corpului; - cresc dimensiunile toracelui, lătimea umerilor (diametrul biacromial) la băieti, umerii fetelor rămânând mai înguşti ; - paralel cu membrele inferioare cresc şi membrele superioare, anvergura depăşind cu 24cm înăltimea; - aparatul locomotor gracil în perioada pubertară devine mai viguros, segmentele osoase crescând mai putin în lungime şI mai mult în grosime; - cresc volumul şi forta musculară; - functiile motrice devin mai active. La sfârşitul acestei perioade de mare furtună endocrină, se instalează definitiv diferentele între sexe: fetele au talia mai mică, tesutul osos mai gracil, tesut adipos în exces ce conferă corpului rotunjimile caracteristice, tesutul muscular şi forta mai slabe, apare gratia feminină; băietii depăşesc fetele ca talie, greutate (pe seama masei active) şi a dezvoltării dimensiunilor laterale, sistemul osos fiind mai puternic. Aşa cum am arătat fenomenul central al acestei perioade este pubertatea şi maturizarea sexuală, produsa de fluxul crescut al hormonilor sexuali, ceea ce determina aparitia caracterelor sexuale secundare , concomitent cu profunde modificari somato-vegetative si psihice. Daca pana la varsta de 11 ani secretiile endocrine abundau in hormoni de crestere, dupa aceasta varsta sistemul endocrin se caracterizeaza printr-o intensa activitate secretorie a ovarului respectiv a testiculului, care, prin hormonii sexuali, determina modificari morfologice si functionale ale organismului . Evenimentul este marcat la fete prin aparitia primei menstruatii , iar la baieti prin aparitia ejacularii . Se produce sexualizarea corpului, fenomenele de maturizare sexuala impletindu-se cu acelea de maturizare neuro- psihica. Apar caracterele sexuale primare, care constau in maturizarea si dezvoltarea organelor genitale ce capata forma anatomica de la adult , devenind in acelaşi timp functionale . Odata cu pubertatea se evidentiaza caracterele sexuale secundare , respectiv la baieti dezvoltarea laringelui si schimbarea vocii, aparitia pilozitatii axiale si pubiene (de tip rombic), cresterea masei musculare , iar la fete, dezvoltarea glandelor mamare, aparitia pilozitatii axilare si pubiene (de tip triunghiular), depunerea caracteristica a paniculului adipos. La femei diametrele bazinului sunt mai mari, acesta fiind adaptat pentru parturitie.

Fenomenele sexuale secundare conduc la profunde modificări somatice. Pubertatea este marcata de doua fenomene importante: acceleratia si neotenia. Acceleratia este fenomenul biologic conform caruia generatia actuala comparativ cu cele trecute inregistreaza un spor in inaltime si in greutate. Explicatia acestui fenomen consta in implicarea a trei factori : alimentatia calitativ superioara, mai bogata in proteine , urbanizarea si factorii genetici . Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizarii somato-sexuale si intarzierea maturizarii psiho-intelectuale, odata cu intarzierea maturizarii sociale (integrarea socio-profesionala mai tardiva, urmare a cresterii perioadelor de scolarizare, legat de sporirea volumului informational necesar specializarii in diferite domenii). Fenomenul de neotenie prezinta avantaje cat si dezavantaje . Avantajul major este marea plasticitate a sistemului nervos , de unde decurge capacitatea psiho-intelectuala , la parametrii mult mai inalti a generatiei actuale . Consecinta negativa este crearea unui conflict biologic intre nivelul de maturizare psiho-intelectuala si maturizarea sexuala incheiata timpuriu . - Aparatul locomotor: - Oasele se dezvolta la aceasta varsta mai ales pe seama cresterii lor in grosime , prin depunerea de saruri minerale (calciu si fosfor) si prin consolidarea structurii functionale intime. Ele devin mai rezistente la actiunea factorilor mecanici de presiune, tractiune si rasucire in detrimentul elasticitatii lor anterioare . La nivelul coloanei vertebrale, intre 13 si 15 ani are loc inchiderea canalului sacrat; la 13 ani se termina procesul de sinostozare al pediculilor corpurilor vertebrale . Dezvoltarea toracelui in prima parte a varstei pubertare esre lenta , dupa care urmeaza o dezvoltare mai accentuata . La osul coxal remarcam sudarea celor trei oase componente (ilion , ischion si pubis), intre 12 si 16 ani la fete si 13 si 18 la baieti . Capul humeral se sudeaza de restul epifizei intre 13 si 16 ani la fete si 14/17 ani la baieti . - Articulatiile sunt slab dezvoltate iar ligamentele nu asigură în suficientă măsură rezistenta la tractiune, răsucire. - Muşchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor, nu şi în grosime, ceea ce explică valorile încă mici ale fortei musculare. Cresterea in lungime a oaselor si alungirea muschilor dau aspectul caracteristic al puberului: inalt si slab, cu toracele ingust , plamanii cu volum mic, tonus muscular scazut, predispunand la deformari ale coloanei vertebrale , aparitia sau accentuarea piciorului plat . - SN se dezvoltă rapid. Cresc procesele de inhibitie. Functia celui de al II-lea sistem de semnalizare domină asupra primului. Mişcările au încă un caracter brusc, cu precizie redusă. Viteza de reactie şi de repetitie sunt dezvoltate însă rezistenta nu atinge încă valorile adultului. - Aparatul cardiovascular. Cordul este voluminos comparativ cu toracele ; mecanismele de reglare a circulatiei sunt frecvent tulburate (predominanta simpatica, care se exagereaza la efort) Se întâlnesc frecvent sufluri cardiace, aritmii şi crize de HTA. Deşi aparatul circulator şi respirator sunt mult solicitate din cauza creşterii masei corporale,

efortul fizic nu este contraindicat decât în cadrul unor leziuni organice. - Aparatul respirator . Se dezvolta intens in perioada pubertara. Creste amplitudinea miscarilor respiratorii, creste frecventa respiratorie, creste capacitatea vitala si de asemenea respiratia tisulara (apreciata dupa consumul maxim de oxigen pe minut). - Modificările endocrine, nervoase şi neuro-psihice accentuează discrepanta dintre dezvoltarea fizică şi capacitatea funcŃională reală a organismului, lucru ce se manifestă prin mişcări nesigure, stângace, tulburări în coordonarea mişcărilor, tulburări neurovegetative vasomotorii, irascibilitate, emotivitate, tendinŃa spre jocurile competiŃionale zgomotoase. Aplicatii practice - la această vârstă este suficient dezvoltat substratul nervos şi locomotor necesar învătării motrice complexe şi se pot efectua eforturi de viteză pe distante scurte, săriturile, aruncările cu materiale sportive corespunzătoare, jocurile sportive, alternate cu pauze de odihnă mai lungi, înotul, gimnastica. - sunt contraindicate eforturile maximă cu solicitări mari ale aparatului locomotor. - sunt indicate exercitiile fizice cu structuri diferite ale mişcării şi cu caracter variat al efortului neuromuscular. - La vârsta pubertară exercitiile trebuie alese în functie de natura efortului şi de solicitările specifice fiecărei ramuri. Vârsta şcolară mare (post pubertară) = 16-19 ani Odata pubertatea incheiata, copilul s-a transformat in tanar care, atat din punct de vedere al dezvoltarii morfofunctionale cat si al capacitatii de efort si caracteristicilor psihice,se apropie tot mai mult de adult. Studiile au aratat ca, la varsta de 18-19 ani unii indici ai dezvoltarii fizice, ca inaltimea, greutatea si perimetrul toracic ating aproape complet nivelul indicilor morfologici similari ai adultilor. In etapa postpubertara se constata o incetinire a ritmului dezvoltarii somatice. Prin prisma varstei cronologice, etapa postpubertara se intinde pana la 20-22 ani, la fete si 23-25 ani, la baieti. La nivelul coloanei vertebrale are loc inchiderea canalului sacral, intre 15-18 ani. Oasele membrelor prezinta un ritm lent de crestere si definitivare a procesului de osificare. Osificarea scheletului continua de-a lungul perioadei postpubertare; sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari are loc mai tarziu (intre 20 si 25 de ani) . Oasele se apropie de structura si rezistenta osului adult; cartilagiile de creştere se subtiaza, marcand inceputul osificarii lor si a incetarii cresterii in inaltime . - Muşchii cresc în volum, ceea ce conduce la creşterea fortei, rămân în urmă viteza, coordonarea. Creşte tonusul muscular şi capacitatea de rezistentă la efortul static. - S.N. atinge nivelul de dezvoltare al adultilor. Al II-lea sistem de semnalizare este dezvoltat, ceea ce permite folosirea explicatiei ca metodă de predare. - Sistemul cardio-vascular se caracterizează prin echilibrarea în dezvoltare a organelor centrale şi periferice. Aparatul cardiovascular isi accelereaza vascularizarea. Volumul si greutatea miocardului cresc , mai ales cordul stang. Arterele si venele mari ating aproape dimensiunile de la adult Creşte economia functiilor de efort şi adaptarea la efort. Aparatul respirator , morfologic , se apropie de situatia de la adult dar functional este inca departe si isi continua dezvoltarea. In aceasta perioada se constata dezvoltarea laringelui precum si sporirea numarului de fibre elastice pulmonare. De asemenea, frecventa respiratorie scade, in timp ce amplitudinea miscarilor respiratorii creste, capacitatea vitala sporeste, consumul maxim de oxigen creste considerabil .

acestea fiind mai greu influentabile de efortul fizic. Evolutia ontogenetică a calitătilor motrice Viteza reprezintă un caracter ereditar stabil. care se maturizează la 12-14 ani. . Aplicatii practice . care determină selectarea şi folosirea metodelor şi mijloacelor de pregătire în raport cu posibilitătile şi particularitătile dezvoltării copiilor. Particularităti psihice . Cunoaşterea şi respectarea particularitătilor de vârstă constituie o necesitate pedagogică. antrenorul sau kinetoterapeutul trebuie să individualizeze efortul în raport cu dezvoltarea psihică a copilului. Factorii interni sunt reprezentati de caracterele ereditare (stabile şi labile). care după cum s-a văzut. a vitezei şi amplitudinii mişcării. având ca substrat morfofunctional scoarta cerebrală care se maturizează la 14 ani. Caracterele ereditare stabile sunt dimensiunile longitudinale ale corpului şi segmentelor. . viteza şi îndemânarea. Motricitatea Motricitatea este conditionată de factori interni şi externi care actionează toată viata.echilibrul static deplin evoluat la 6 ani. diferentierea şi reproducerea directiei. Caracterele ereditare labile sunt perimetrele corpului. Nivelul performantelor este direct proportional cu gradul de maturizare al substratului morfofunctional respectiv.In aceasta perioada are loc stabilizarea secretiei interne si a reglarilor vegetative simpatice si parasimpatice . .Pe lângă eforturile bazate pe exercitii de viteză se poate include treptat şi efortul de rezistentă şi de fortă. al diferentierii şi reproducerii intensitătii contractiilor musculare. cum ar fi: simtul echilibrului. sărituri în apă. La selectie se impune o foarte mare exigentă fată de această calitate. se maturizează la vârste diferite. deci solicitările mari la vârste mici găsesc un aparat vestibular bine dezvoltat. Este o calitate complexă care este rezultante mai multor factori. Îndemânarea generală fiind o calitate înnăscută stă la baza îndemânării speciale care se dezvoltă numai în conditii speciale ale sportului respectiv. cu conditia ca efortul să fie corespunzător dozat iar subiectii să fie supuşi periodic controlului medical. greutatea.orientarea corpului în spatiu este mai bună la 12-14 ani chiar în comparatie cu adultul.profesorul de educatie fizică. fetele devansându-i pe băieti. ceea ce înseamnă că selectia finală având în vedere această calitate se face în jurul vârstei mentionate. iar dintre calitătile motrice. dar cu intensitate sporită în copilărie şi adolescentă. Se prezintă în continuare o scară de regresie a dezvoltării vitezei: Băieti/Fete 12 ani83%94% 13 ani86%97% 14 ani89%98% 15 ani95%99% 16 ani97%100% 17 ani100%100% Îndemânarea are substratul biologic situat în aria motrică a scoartei cerebrbale şi a analizatorului kinestezic. Evolutia şi perfectionarea acestor simturi are loc astfel: . schi alpin). coordonarea membrelor şi a marilor grupe musculare. deci o maturizare precoce care asigură realizarea performantelor în sporturile de îndemânare (gimnastica sportivă şi ritmică. al orientării corpului în spatiu.echilibrul dinamic se îmbunătăteşte rapid şi timpuriu. iar dintre calitătile motrice forta şi rezistenta.

În timpul pubertătii această calitate înregistrează un regres. Mobilitatea articulară depinde de elasticitatea muşchilor şi ligamentelor. cât şi deficiente de postură. pentru că efortul fizic produce modificări calitative ca efect al actiunii factorilor interni (interoceptivi) şI externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale. ceea ce este foarte important pentru selectie.. Se ştie că fetele la 14 ani şI băietii la 16 ani posedă un volum cardiac de 80% din cel al adultului. se dezvoltă în etape. Volumul maxim al cordului şi consumul maxim de oxigen se maturizează după vârsta de 19 ani. Din cele expuse mai sus se poate desprinde concluzia conform căreia dezvoltarea îndemânării trebuie să se facă timpuriu. . el influentând favorabil calitatea şi economia mişcării. . oboseala. ca şi celelalte calităti mentionate anterior. acesta din urmă crescând liniar de la 12 la 20 de ani (Astrand). deci travaliul exploziv. putând fi modificată de factori interni şi externi (temperatura ambiantă. Dezvoltarea psihică. deci se impune ca antrenarea ei să aibă loc înaintea pubertătii (la grădinită şi şcoala elementară).diferentierea şi reproducerile amplitudinii şi intensitătii contractiei musculare sunt deplin evoluate la 14 ani. depinzând de numărul şi viteza de angrenare a unitătilor neuromusculare.Detenta (forta/viteză) este expresia puterii musculare maxime în minimum de timp. Se prezintă alăturat nivelul de dezvoltare a fortei în copilărie: Băieti 56% 68% 80% 92% 100% Fete 56. Această calitate combinată înregistrează dezvoltarea maximă la 14-16 ani.Rezistenta musculară locală şi generală depind foarte mult de fortă.2% 87. Forta este calitatea care depinde de dezvoltarea tesutului muscular. Dezvoltarea excesivă a mobilitătii articulare produce efecte negative atât pentru perfectionarea celorlalte calităti motrice. deci se va tine seama de stadiul de dezvoltare psihică atât la selectie. gradul de antrenament etc.2% 81. rezultat din jocul contractiei şi relaxării musculare. Valoarea ei maximă se găseşte la 15-16 ani şi se obtine foarte uşor în copilărie (11-14 ani).).5% 93.simtul ritmului se dezvoltă uşor de la 7-8 ani. cât şi în .7% 100% 10-14 ani 14-16 ani 16-18 ani 18-20 ani 20-30 ani Rezistenta generală are ca substrat biologic capacitatea sistemului cardiorespirator. .

la metoda demonstratiei adăugându-se cu bune rezultate şi cea a explicatiei. de întelegere. pregătirea psihologică trebuie să îmbrace virtuti specializate şi individualizate. initiativei. Copilul posedă o mai mare capacitate de gândire. Climatul de lucru trebuie să fie optimist şi să domnească buna dispozitie. dar pentru obtinerea rezultatelor bune în pregătire antrenamentele trebuie să fie simple. de sinceritate şi chiar de prietenie. are putere de învătare a tehnicii. atractive. La vârsta şcolară mică copilul se caracterizează prin exces de mişcare. tenacitătii. Se cere formarea şi educarea hotărârii. se dezvoltă stăpânirea de sine şi fată de altii. de încredere. Adolescentul prezintă crize de timiditate destul de frecvent. aceasta fiind vârsta la care se poate realiza perfectionarea tehnicii. 3. Pubertatea ridică alte probleme. 1. perseverentei. Datorită fenomenului de accelerare în această perioadă se obtin rezultate sportive foarte bune. deoarece atentia se fixează mai greu. curajului.procesul de antrenament. are o teamă de ridicol. conştient. 2. ceea ce impune o reconsiderare a atitudinii psihopedagogice fată de aceştia. Mişcările trebuie învătate corect. este anxios în ceea ce priveşte corectitudinea exercitiilor. apare seriozitatea. multilaterale. . copii obosesc şi nu mai pot acumula corect tehnica. În postpubertate (adolescentă) conduita este plină de dinamism. de vivacitate. În acest moment. De aceea antrenorul trebuie să dea dovadă în comportament de mult tact.

Somatoscopia apreciază: • tinuta sau atitudinea subiectului • starea globală de nutritie • repartitia tesutului adipos • dezvoltarea masei musculare Material şi metodă: • se utilizează cadrul antropomentric care este un cadru din lemn de cel putin 2 / 2 m. Examenul medical al cresterii si dezvoltarii fizice Obiectivele examenului de dezvoltare fizică sunt următoarele : a.din profil examen cu firul cu plumb înscrierea plantogramei Examenul somatoscopic se va face întâi global în plan frontal (anterior şi posterior) şi în plan sagital. depistarea deficientelor fizice c.CURS 6. suport pentru o retea de fire dispuse la distantă de 5 cm sau 10 cm una de cealaltă. încadrarea examenului dezvoltării fizice în examenul medico-sportiv complex. în dreptul semnului care marchează centrul cadrului *într-o alitudine relaxată. Întretăierea lor realizând o grilă cu ochiurile de 5 /5 cm sau 10/ 10 cm • fotografiere sau filmare • subiectul este solicitat să se plaseze : *în spalele cadrului antropometric. indicarca tipului de exercitii fizice care ar avea efecte positive asupra dezvoltării sau/şi perfectionarii fizice d. urmărirea dinamică a efectelor etortului fizic sportiv asupra indicilor de dezvoltare fizică. aprecierea gradului de dezvoltare generală a organismului: aprecicrea armonică şi a raportului în dezvoltare a diferitelor segmente ale corpului: aprecierea raportului dintre dezvoltarea în înăltime şi volum a corpului. Se vor nota următoare elemente: . este o metodă clinică de apreciere din punct de vedere estetic a dezvoltării fizice şi care constă într-o apreciere vizuală a subiectului. obişnuită *într-o pozitie specifică sportului practicat *într-o pozitie care corectează sau încearcă să corecteze anumite deficiente subiectul va fi examinat: .din fată . atât pe orizontală cât şi pe verticală. b. în vederea aprecieirii tipului de efort fizic sportiv în care subiectul ar putea realiza un randament optim e. Metodele utilizate în realizarea examenului de dezvoltare fizică sunt: • somatoscopia • somatometria (antropometria) • calcularea indicilor somatometrici (antropometrici) • prelucarca statistică a datelor sumatometrice (antropometrice) Somatoscopia.din spate . apoi segmentar pe aceleaşi planuri.

armonios dezvoltată sau cu predominentă pe anumite segmente corporale). II.Simetria toracelui. În plan frontal crestele iliace trebuie să fie la aceeaşi înaltime.Pozitia bazinuiui în plan frontal şi sagital. Acestea sunt egale când arhitectonia toracelui şi bazinului este corectă. medie. încurbată lateral cu conexitatea înafară (gamba în var). . .Pozitia genunchilor poate fi normală. Gilusul scoliatic se accentuează în flexia coloanei vertebrale. asimetrici (unul mai jos sau mai sus.Pozitia picioarelor poate fi normală. plană).Pozitia umerilor: corectă. .Conformatia abdomenului: suplu şi elastic.Gradul de dezvoltare şi repartizare a tesutului subcutanat (în exces. înclinate înainte sau lateral) . foarte mare sau foarte mică). care se grupează în felul următor : . inegal depărtati de coloana vertebrală (orientarea se face după unghiul inferior). Dimensiunile bazinuiui diferă la cele două sexe: este mai mic la bărbat şi mai mare la femeie (în special mai lat).Talia (aprecierea calitativă . .situatie în care mateola internă este proiectată înăuntru şi axul calcaneului orientat înafara).Atitudinea corpului (corectă.. În plan sagital bazinul trebuie să fie înclinat în fată cu aproximativ 35°. adusă (var). .gradul I• se compensează prin mişcare . Modificările constatate la nivelul aparatului de sustinere se pot prezenta ca deviatii încadrabile în patru grade de deficiente fizice. prezenta gilusurilor sau depresiunilor. aduşi înainte. . abdusă (valg . ridicati (tepoş). încurbate cu conexitatea anterior şi cu rnarginea tibială anterioară ascutită (tibie în iatagan) etc. normal.gradul III• segmentul estc fix . . în minus.Conformatia coloanei vertebrale: aspectul curburilor fiziologice. cifotică. prezentarea curburilor patologice în plan frontal (scolioze) sau sagital (cifoze şi lordoze) precizând localizarea şi gradul acestora. devenind inegale în caz contrar. .Triunghiurile taliei (spatiile brahio-toracice) formate de fata laterală a trunchiului şi fata internă a membrelor superioare. echi (sprijinit numai pe vârf). . lordotică. coborâti .Pozitia omoplatilor:departati de peretele toracic (dezlipitisau decalati) denivelati. bombat anterior şi în părtile laterale. foarte bine dezvoltată. cifolordodică. în var.Conformatia toracelui: normală (cu diametrul frontal mai mare decât cel sagital).Bolta planetară: normală. .Conformatia gambei: normală. în valg sau recurbati. mai în fată sau mai în spate). I. plat (cu diametrul sagital mic). . normal. rotund sau în butoi (cu diametrele egale). dând trunchiului un aspect de trunchi de con cu baza în sus. Diametrul transversal al bazinuiui la bărbat este mai mic decât cel al umerilor. III) ori accentuată (picior scobit). .Plicile subfesiere sunt denivelate când bazinul este înclinat în plan frontal: este mai jos cea din partea înspre care este mai coborât bazinul. în timp ce la femei este mai mare sau egal cu cel al umerilor. . .mică. . diminuată (picior plat de gr.gradul II• păstrează mobilitatea • compensează devierea • nu hipercompensează .Pozitia capului şi gatului (corectă.Gradul şi armonia dezvoltării musculaturii (slab. . uniform sau neuniform repartizat). mare. scoliotică.

flexorie / extensorie .statura (talie) . pe baza valorilor obtinute din măsurătorile directe. cât şi mişcarea specifică.globală (considerându-se la nivelul coloanei vertebrale) • forta segmentară . este o metodă paraclinică obiectivă de evaluare a dezvoltării fizice.perimetrul abdominal .diametrul bitrohanterian .diametrul biacromial . care pot sau chiar creează deficiente fizice. Se mai analizează pozitiile sau atitudinile fixe. Dominantă.diametrul toracic transvers .anvergura • dimensiuni sagitale .articulatii individuale .lungime membre (superioare. inferioare) • dimensiunile masei somatice . în vederea creării substralului morfologic necesar dezvoltării calitătilor fizice.lungime trunchi .perimetrele segmentelor membrelor(superioare. respectiv cu biotipul somatic.gradul IV• deviatii monstruoase cu deficit organic accentuat La sfârşitul examenului somatoscopic datele obtinute vor fi comparate cu modelul.perimetrul fesier . Acestea se grupează în : • (dimensiuni longitudinale . impuse de anumite sporturi. cu mare valoare în selectie: se stabilesc indicatii şi contraindicatii în functie de cerintele sportului.• ireductibil prin mişcare . indicându-se o scrie de exercitii fizice corectoare pentru prevenirea sau recuperarea acestor deficiente. pe baza măsurătorilor effectuate în functie de anumite reperec anatomice (puncte antropometrice) şi calcularea unor indici.greutatea corporală Alte determinari: • mobilitatea articulară . Somatometria apreciază caracterele somatometrice (antropometrice) ale unui subiect. Somatometria. a stării de nutritie cât şi a o serie de parametrii functionali ai aparatului locomotor. inferioare) • dimensiuni transversale .diametrul toracic antero posterior • dimensini circulare .lungime bust .pe grupe musculare mari • tonusul muscular • structura corporală se determină prin metoda măsurării grosimii celor 5 plici cutanate standard .perimetrul toracic .

Aceste substante alimentare indispensabile omului sunt: protidele. in care intra protidele si unele saruri minerale: Ca.cele cu rol catalitic (de reglare a unor reactii chimice). vitaminele (12-13). precum si 3-4 acizi grasi (oleic. pentru mentinerea functiilor vitale. .V(ani) x 6. sarurile minerale. Bazele alimentatiei sportivului Alimentele sunt alcatuite dintr-o serie de substante sau factori nutritivi (trofine). El se raporteaza la m2 de suprafata corporala sau kilocorp. care au un anumit rol in organism in ceea ce priveste nutritia. -pentru femeii : G(kg) x14 + T(cm) x 5 + 66 . Trofinele sunt substante bine definite din punct de vedere chimic. 600 Kcal/24 ore -stil activ de viata . vitaminele si apa. unele saruri minerale (Fe. B.8.cca. P. substantele alimentare (trofinele) mai pot fi divizate in doua grupe: esentiale (indispensabile) si neesentiale.necesarul energetic bazal (1kcal/kgcorp/ora).) si apa. izoleucina. metionina. I etc.Calculul necesarului zilnic de calorii pentru adultul tanar antrenat implicat in sportul de performanta. Na. 400 Kcal/24 ore -stil moderat activ de viata . Din punct de vedere al rolului pe care il indeplinesc in organism. A. glucidele (hidrocarbonatele). Valorile obtinute se inmultesc pentru primele saptamani : -cu 1. Grupa a doua poate fi divizata in doua subgrupe si anume: .9 pentru cei care au prezentat obezitate. necesara organismului aflat in stare de repaus la pat. K etc. din cei 16-20 acizi grasi cunoscuti. Alimentatia sportivilor trebuie sa asigure urmatoarele necesare: . Co. tirozina si valina) din cei 23-25 cunoscuti. In aceasta categorie intra majoritatea glucidelor. pe ora. Sub aspectul importantei lor in alimentatie. in care intra vitaminele. 800 Kcal/24 ore Consumul zilnic de calorii astfel obtinut reprezinta regimul normocaloric. linolenic si arahidonic).21 pentru cei care au urmat regimuri restrictive in antecedente . CALCULUL CONSUMULUI ENERGETIC Metabolismul bazal reprezinta cantitatea minima de energie exprimata in kcal. Cl. antrenat.48 + T(cm) x1. acestea se impart in doua grupe: energetice sau calorice si protectoare sau de intretinere.cele cu rol plastic (de refacere). Adultul tanar neantrenat La valoarea metabolismului de repaos calculata anterior se adauga consumul suplimentar zilnic dupa urmatoarea grila: -stil sedentar de viata . De exemplu: elementele minerale (15-18). triptofanul.cca. Trofinele neesentiale pot fi sintetizate in organism pe seama altor trofine. cistina. in cazul al doilea.7. lipidele. leucina. fenilanina..85 + 655 . Din prima grupa fac parte glucidele si lipidele. treonina. linoleic. O dieta echilibrata furnizeaza energia necesara diverselor activitati prin arderea unor trofine alimentare aflate in proportii corecte in compozitia dietei. 10 aminoacizi (lizina. -cu 0. .cca.V(ani) x4. Colegiul American de Medicina Sportiva recomanda calcularea numarului minim de calorii/zi pentru un sportiv tanar. dupa formula : -pentru barbati : G(kg) x8. metabolismul bazal se ridica la aproximativ 1 kcal pe kilocorp. a acizilor grasi si a aminoacizilor. Cele esentiale nu pot fi elaborate in organism pe masura necesitatilor si trebuie furnizate din mediul extern.CURS 7.

.necesarul reclamat de actiunea dinamica specifica alimentelor (pentru lipide si glucide 8-10% din ratia zilnica. .pentru sportivii implicati in eforturi intense se indica 1. III.1 kcalorii -1 g glucide furnizeaza 4.necesarul energetic pentru activitatea intelectuala. care contin o cantitate mare de protide mantionam: carnea si produsele din carne. . Ele sunt indispensabile vietii.1 kcalorii -1 g lipide furnizeaza 9. . ouale. iar pentru activitati foarte grele mai mult de 500kcal/ora.5-1. Cantitatea de proteine functionale depinde de functia organismului.pentru sporturile de forta 4g/kgc.Hemoglobina sanguina cu rol in transportul oxigenului (legat de fierul bivalent din structura hemului) . -Ratia calorica pentru activitati fizice usoare este de 75-100kcal/ora. profesionala.8 g/kgc/zi. Necesarul de proteine animale este asigurat de : . H.pentru persoanele foarte active 1. leucina si izoleucina pot fi foarte importanti in stimularea refacerii musculare dupa eforturi foarte intense si in reducerea oboselii centrale. . Din cantitatea totala de protide.2 g/kgc/zi la barbati si 1. Intra in compozitia plasmei si nucleului si participa la toate functiile celulei vii. Dintre alimentele de origine animala.deficit de asimilatie (10-15% din totalul caloriilor se pierd in procesul de alimentatie).5 g/kgcorp/zi de la 6 luni.0. competitie.necesarul energetic in procesul de crestere (pana la 16-18 ani).necesarul energetic pentru cheltuieli energetice neprevazute. cum ar fi boala sau existenta unui mediu stressant. miozina) I. O. cele de origine vegetala 40%. pentru activitati grele 300-500kcal/ora. S si P.necesarul reclamat de termoreglare (8-10% din ratia zilnica).4 g/kgcorp/zi in primele luni si 1. . refacere).Proteinele musculare (actina. . pentru activitati medii 100-300kcal/ora. pestele.. a caror molecula este constituita din C. II.pierderi energetice rezultate din prepararea alimentelor (5-10%). . laptele si branzeturile. . scolara. Proteine cu valori speciale . -1 g proteine furnizeaza 4. .8 g/kgcorp/zi -pentru copii in crestere 2.Albumina plasmatica . .Aminoacizii cu lanturi ramificate reprezentati de valina.3 kcalorii PROTEINELE Protidele (proteinele sau albuminele) sunt substante extrem de complexe. IV. in organism nu exista depozite proteice asa cum se intalnesc la hidratii de carbon (glicerolul) sau la lipide (triglicerialele din tesutul adipos). N. iar pentru proteine 40% din ratia energetica zilnica). Aportul zilnic de proteine este 12-15% din valoarea ratiei alimentare (15-20% in unele sporturi): . fiind constituentii fundamentali ai materiei vii.0 g/kgc/zi la femei. cele de origine animala reprezinta 60%.necesarul energetic ce decurge din activitatea sportiva zilnica (antrenament.

Lipidele simple sunt alcatuite din C. sensibilitatea tesuturilor la durere).grasimi saturate . Alimentele ce contin PUFA sunt: uleiul de floarea soarelui. carnea "grasa" de peste (hering. reprezentata de esteri ai acizilor grasI cu glicerolul. somn). Este necesara suplimentarea proteica. 2 iaurturi mici. Pentru sportivi este importanta mentinerea grasimii totale din dieta la un nivel scazut.16 C).cu legaturi duble intre atomii de carbon (acidul linoleic . diabet. a unor medicamente (steroizi anabolizanti) . Se gasesc in peste si vegetale. Uleiurile polinesaturate nu pot fi utilizate insa pentru prajit deoarece se produc radicali liberi foarte activi chimic ce pot fi daunatori in orgamism lipidele se gasesc sub forma de: -Lipde simple : trigliceride. asociat cu utilizarea unui procent cat mai mare de PUFA in cadrul acestor grasimi.-250-300 g carne/zi. Aportul proteic poate fi suficient atat timp cat dieta se compune dintr-o varietate de alimente incluzand carne. H. . 30 g cascaval. Suplimentarea calitativa a dietei se face individualizat in functie de specificul sportului cu aminoacizi esentiali. intrand in structura membranelor celulare . oua si proteine vegetale. cerebrozide). reprezinta forma de depozit a lipidelor in organism. 4-5 oua/saptamana -zilnic 250 ml lapte sau 120 ml lapte concentrat/30 g lapte praf. ficatul de cod. procese inflamatorii. -prostaglandine ce intervin ca mesageri chimici in procesele celulare ( reparatii celulare. formate din molecule mai simple sau mai complexe. Lipidele pot fi de origine animala si vegetala.18 C). 2-3 mese cu peste. V. zilnice pentru care se pot folosi proteine solubile ce reduc timpul de digestie. N. LIPIDELE Lipidele sunt substante nutritive prin excelenta energetice. ce reprezinta precursorul hormonilor sterolici (corticosuprarenalieni). Se gasesc in grasimile de provenienta animala. 50 g branza vaci.grasimi nesaturate . O. peste. Acizii grasi esentiali sunt acizi nesaturati cu mai mult de o legatura dubla (polinesaturati PUFA). Una din modalitatile de realizare ale acestui deziderat o constituie inlocuirea untului cu margarina sau utilizarea numai a uleiurilor in prepararea diverselor diete. -Lipide derivate : steroizi avand ca reprezentant principal colesterolul. De asemeni este necesara pentru sportivii din sporturile de anduranta cu antrenamente intense. ficat. in special in timpul perioadelor de varf in pregatirea sportiva. vegetarieni sau pentru sportivii cu diverse probleme gastrointestinale care nu pot ingera suficiente proteine. anumite forme de cancer.. O (gliceride. Grasimile se pot clasifica in: . din care o masa pe saptamana cu ficat. lapte si produse lactate. Lipide cu valori speciale . P. S (fosfatide. forma cea mai simpla. -Lipide compuse: fosfolipide. H.fara legaturi duble intre atomii de carbon (acidul palmitic . Suplimentarea cantitativa a dietei se recomanda in cazul copiilor aflati in perioada de crestere sI al sportivilor din sporturile pe categorii de greutate sau cu dominanta forta/viteza. steroli) iar cele complexe din C. sunt constituenti celulari importanti mai ales in anumite tesuturi (sistem nervos. lipoproteine. O dieta bogata in acesti acizi grasi creste riscul pentru atac de cord. splina) unde indeplinesc roluri metabolice importante . al acizilor biliari si al vitaminelor liposolubile.

DesI exista si in natura. untura. 35 g grasimi vegetale (ulei. . sunt asa numitii alcooli zaharati. IV. creierul. galactoza. Prostaglandinele sunt de asemeni implicate in procesele inflamatorii si in sensibilizarea tesuturilor la durere. -dizaharide: zaharoza (zaharul). PUFA sunt necesari pentru a furniza fosfolipidele adecvate nu numai pentru crestere dar si pentru reparatiile celulelor afectate. zaharurile) sunt substante nutritive in compozitia carora intra C. Trigliceridele cu lanturi medii sunt rapid absorbite din intestin (ca si CHO) si usor transporate prin membrana mitocondriala.30 g unt/zi . Unul din acestea este controlul reparatiilor celulare afectate in timpul efortului. -oligozaharide : maltodextrine. dovleac. frisca.Lipidele de origine animala sunt untul. Un rol deosebit in efortul sportiv il joaca si trigliceridele formate din acizi grasi cu lant mediu (MCT). slanina. sunt formate din 3-9 unitati . nuci. 1999): . Dupa complexitatea moleculei lor. seminte de floarea soarelui. in sinteza prostaglandinelor sunt implicati sI acizii omega 3 (acizi grasi nesaturati cu lanturi lungi de atomi de carbon) care se gasesc in uleiul de somon. cel mai frecvent se obtin industrial prin transformarea glucidelor. cele de origine animala reprezinta 70%. GLUCIDELE Glucidele (hidrocarbonatele. maltoza. Calitativ se pot administra PUFA si trigliceride cu lanturi medii. O2. PUFA influenteaza structura membranei celulare. migdale. . untura de peste. branza grasa. Aportul zilnic de lipide este 25-30% dir ratia alimentara: -la sportivi 1. V. Aceste trigliceride administrate oral sunt oxidate precoce in timpul efortului si pot servi astfel ca substrat energetic in eforturile de ultraanduranta.3 g pe kilocorp/24 de ore II.3 . galbenusul. margarina). -polioli: isomalt. Al doilea rol al PUFA este reprezentat de sinteza prostaglandinelor care functioneaza ca mesageri chimici controland multe procese tisulare. sorbitol. aspirina inhiba sinteza de prostaglandine si determina diminuarea raspunsului la durere. I. fructo-oligo-zaharide.monozaharide: glucoza.Un rol deosebit revine acizilor grasi nesaturati (PUFA).5 g kilocorp/24 de ore -la sportivii ce practica sporturi care se desfasoara intr-un mediu cu o temperatura scazuta 2. Din cantitatea totala de lipide. soia. icrele. lactoza. carnea grasa.Lipidele de origine vegetala se gasesc in urmatoarele alimente: masline.acizi grasi. H. Aceste trigliceride se transforma rapid in energie si nu se depun sub forma de depozite lipidice. se impart in urmatoarele categorii (Consiliul European de Alimentatie. porumb. Nu este necesara suplimentarea lipidica cantitativa.0-2. de aceea ar putea fi o componenta importanta pentru dietele competitionale in eforturile de ultra anduranta. maltitol. alune. de aceea ar fi benefica o suplimentare in omega . mai ales a celei eritrocitare. smantana. laptele. Necesarul de lipide este asigurat de : . fapt demonstrat experimental prin cresterea plasticitatii hematiilor permitand un consum maxim de O2 si nivele sanguine crescute la subiectii ce realizeaza antrenamente la altitudine. fructoza (levuloza). ficatul. . III. cele de origine vegetala 30%.

Maltodextrinele se obtin pe cale industriala prin hidroliza partiala a amidonului si au o putere de indulcire inferioara mono sI dizaharidelor. 3 banane. rahatul. Reversul unei alimentatii bogate in fibre consta in faptul ca poate reduce absorbtia unor compusi importanti.). Unele fibre de tipul celulozei aduc beneficii moderate pe cand altele ca pectinele prezente in majoritatea fructelor au o eficacitate mare. au peste 10 unitati glucidice. 5 mere.11 g pe kilocorp/24 de ore (600 . celuloza. Aceasta cantitate poate furniza de la 1200 . In organismul uman CHO sunt depozitati sub forma unor lanturi lungi. -polizaharide: amidonul (amiloza. porumbul.60 % din ratia alimentara in medie. ajungand pana la mii de unitati. caise. 200 g arahide sau soia. bomboanele.350 g .determina satietate si astfel reduc tendinta de supraalimentare. glicogenul (denumit si amidon animal).2000 kcal. soia.cresc retentia de H2O in fecale. Plantele si produsele lor sunt bogate in fibre daca nu au fost prelucrate (exemplu faina alba). in schimb indeplinesc alte roluri importante: . fulgi de porumb. pectine. dupa alti autori. paste fainoase. ovaz etc. fructele. curmale etc. Necesarul zilnic de fibre este de 4050 g. cartofi. marmelada. linte. hidrocoloizi. III.cartofi: 400 g de 3 ori pe saptamana cu orez de 2 ori pe saptamana cu legume . si anume cele prezente in fibre. mazare etc. dulceturile. Glucidele se gasesc in cereale (graul. 4 morcovi. 6 portocale. Ratie tip pentru glucide include: . II. nevoia de glucide este aproximativ de 10 .800 g). . Aportul zilnic de glucide este de 55 . zarzavaturile. in special minerale. Cantitatea de glicogen din ficat este de aproximativ 100 g dupa unii autori. formate din unitati de glucoza (glicogen). De asemeni fibrele vor reduce procentul de CHO digerabili in dieta ceea ce va restrictiona refacerea rezervelor de glicogen. Acestea sunt CHO complecsi ce nu pot fi bine digerati in intestinul subtire uman si nu contribuie mult in producerea de energie. 4 portii de salata. stafide. zaharul. leguminoase uscate (fasole.200 g Cantitatea de glicogen din muschi este de aproximativ 300 g pentru persoanele sedentare si peste 500 g la persoanele cu grad crescut de antrenament prin combinarea efortului cu o dieta bogata in CHO. 20 prune sau caise uscate. De aceea aportul de fibre trebuie mentinut la limita inferioara in timpul perioadelor de pregatire intensa si precompeti I. Glicogenul se gaseste in muschi si ficat si este comparabil cu amidonul din cartofi.150 . . la sportivi. reducand pericolul constipatiei si leziunilor mecanice intestinale.faina/cereale: 30 g mic dejun/gustare . paine. orez. 4 masuri de fulgi de porumb. . Glucide cu valori speciale? In ultimii ani in alcatuirea dietei sportive a intrat si un alt grup de polizaharide. alte vegetale.furnizeasza elemente nutritive pentru celulele ce captusesc intestinul gros si le imbunatatesc functia. amilopectina).). mierea.glucidice. banane. smochine.).faina: 300 . 10 g de fibre alimentare sunt continute in urmatoarele cantitati de alimente : 3 felii paine integrala. fructe uscate (prune. siropurile.imbunatatesc eliminarea unor substante toxice din intestinul gros.

. Cu putin timp ínaintea eforturilor intense si de scurta durata nu este indicata consumarea unor cantitati mari de lichide. iar pierderea ín proportie de 21% aduce moartea. Daca pauza dureaza mai mult timp. aspect foarte important deoarece necesarul de CHO si de lichide sunt ambele determinate de intensitatea si durata efortului. ciorbe.dulceata: 50 g IV. CHO ingerati trebuie sa fie usor digerabili si rapid absorbiti. in pauze si dupa incetarea efortului. Preparatele administrate inaintea efortului sau in timpul efortului trebuie sa aiba un continut scazut in fibre celulozice si un index glicemic inalt spre deosebire de mesele normale din perioadele de antrenament. Un exces de fibre celulozice conduce la scaderea evacuarii gastrice si a ratei eficacitatii enzimelor hidrolitice. siropuri. mai mult pentru a ínlatura senzatia de uscaciune a mucoasei bucale. supe. fructe. Sursele primordiale in efortul intens sunt: . chiar inhiba senzatia de sete. APA Pierderea apei din organism ín proportie de 10% atrage dupa sine o serie de tulburari. Ele pot accelera tranzitul intestinal si determin fermentatia bacteriana cu producere de gaze.zahar: 50 g .ea debuteaza numai dupa o pierdere de apa de 0. deoarece stimuleaza digestia. gimnastica etc. Ín activitatea sportiva se recomanda ingerarea apei minerale alcaline. Un sportiv care incepe o competitie sau un antrenament cu un deficit de apa ignorat se plaseaza mai repede intr-o zona de performanta redusa..1000ml lichid cu 30-60 minute inaintea inceperii efortului. aspecte foarte importante in conditii de temperatura ridicata.dizaharidele (sucroza. Aceste cantitati nu influenteaza semnificativ evacuarea gastrica sau cresterea absorbtiei intestinale de apa. compoturi. zarzavaturi etc. Inainte de competitie se recomanda consumul a 500 . regleaza excretia prin sarurile care le contine si ínlatura mai repede fenomenele de oboseala. cum este cazul la fotbal. atunci sportivii pot consuma 200 ml apa minerala alcalina. Recuperarea apei se face prin consumarea de: apa potabila. maltodextrine) . intra si post efort. Este necesara suplimentarea glucidica pre. Ín cadrul pauzelor se recomanda ingerarea a 100 ml de lichid.5 litri. O activitate fizica intensa la care se poate adauga si influenta caldurii poate diminua. lapte. vitaminizata si índulcita. Pentru efortul cu durata mai mare de 45 minute se recomanda minim 20 g. . deoarece íngreuiaza activitatea inimii si rinichilor. Ingerarea lichidelor trebuie esalonata ín timp si ín cantitati mai mici. Reglarea consumului de bauturi bazata in exclusivitate pe senzatia de sete este insuficienta . in concluzie el trebuie sa consume lichide inaintea inceperii antrenamentului. ceai. optimal 80 g consum CHO pentru fiecare ora de efort ce urmeaza.monozaharidele (glucoza) . haltere. maltoza) .amidon solubil Aceste tipuri de CHO sunt toate dizolvabile in lichide.polimeri (malt.5-1. Ele sunt egal responsabile de cresterea glicemiei si ratei oxidarilor si deci a performantei si au efecte asemanatoare asupra nivelului insulinei in timpul efortului.

Consum de alimente alcaline. -Compozitia lor trebuie sa satisfaca urmatoarele deziderate: rehidratare. carnitina) pentru neutralizarea radicalilor liberi proveniti din alimentele conservate. . O scadere a depozitului de vitamine poate cauza o deteriorare a sanatatii. din poluarea mediului sa in urma stresului. MINERALELE sunt substante esentiale pentru sistemul musculo-scheletic ca si pentru multiple actiuni biologice. constituind grupa energogenelor nutritionale. vitamine substante biologic active (antioxidante.creste rezistenta la stres. . Consum de alimente native (nepreaparate). aport de saruri. saruri minerale si glucide. Consum minim de zahar. PRINCIPII DE ALIMENTATIE SANATOASA Caracteristicile alimentatiei sanatoase (fiziologice) sunt : . 7.stimuleaza procesele chemoprotective. Evitarea alimentelor conservate. Alimentatie echilibrata si variata. Exista o serie de preparate ce utilizeaza surse naturale si care se utilizeaza si/sau ca suplimente alimentare.previne dislipidemiile si cancerul . resarare. Dieta saraca in grasimi. Consum limitat de alcool. 10. Decalogul alimentatiei fiziologice este (dupa Fr. . Scheidner) : 1. 9.acopera necesarul de calorii . Efortul duce la cresterea eliminarilor unor minerale implicate in procesele celulare de aceea este importanta cunoasterea acestor aspecte in scopul suplimentarii dietei sportivului. . . OVOMALTINE. . 5. 3. -Exista numeroase produse tipizate de tip ISOSTAR. POWERLEAN. Existenta unui deficit de apa poate fi determinata practic si fiabil prin controlul greutatii corporale inainte si dupa efort. 2. 8.stimuleaza sistemul imunitar. de principiile asocierii alimentelor sI de structura . solutiile de rehidatare tinand cont de toti acesti factori. Consum minim de sare.stimuleaza functiile cerebrale . iar in cazuri severe poate determina chiar moartea. fibre. lipide sI glucide. impreuna cu hormonii si cu enzimele formeaza grupa biocatalizatorilor care guverneaza totalitatea reactiilor organismului uman.Solutiile de rehidratare sunt de necesitate stringenta atat in timpul pauzelor. . cat sI dupa incheierea efortului.previne ateroscleroza si hipertensiunea . rezaharare. 4. Completarea dietei cu suplimente nutritionale: oligoelemente. Consum de alimente cu fibre vegetale. GATORADE. alcalinizare.asigura longevitatea. 6. VITAMINELE participa la multe reactii biochimice care transforma alimentele in energie.Dupa incheierea efortului sportivul trebuie sa bea pentru a compensa cat mai repede eficitul de apa. Pentru a atinge aceste obiective este necesar sa se pastreze proportiile indicate anterior pentru proteine. .

legume. verdeturi.piramidei alimentare. fructe acrisoare . . Grupa 2 include alimentele bogate in albumina: carne. ceaiul negru. smantana. fructe uscate cu pastai. deci nu in timpul aceleiasi mese. otetul. produse lactate. branza de vaci. piperul . cartofi. produse din faina alba. Alimentele din grupa 3 (neutra) pot fi combinate cu cele din grupa 1 sau 2. hreanul.banane. organe. nuci. carnati. avocado. alimentele se pot clasifica in 4 grupe : Grupa 1 cuprinde alimentele bogate in hidrati de carbon (cereale. paine. pere. alimente conservate. cafeaua. pasare. galbenus. Alimentele din grupa 1 si cele din grupa 2 nutrebuie consumate decat separat unele fata de celelelte. paste fainoase. smochine sau uscate. arahide. prajituri. salam. froctele cu boabe. Se recomanda ca orice masa sa contina 80% fructe si legume. zahar alb. in functie de principiile de asociere. fructe dulci . Grupa 3 contine alimente neutre : grasimi. Grupa 4 cuprinde alimentele de consum redus sau interzise pentru persoanele hiperponderale: marmelada. cirese. castane. macesele. piersici. soia.mere. Persoanele care vor sa slabeasca vor evita in plus maioneza. ghimbirul. peste. mustarul. condimente.

reprezentand 8% din ratia pe 24h. Cereale. Parerea generala la ora actuala este aceea ca performantele sportive de exceptie obtinute in ultimii ani au avut la baza. reprezinta un factor de baza care conditioneaza pregatirea organismului la un nivel cat mai ridicat si realizarea unor performante superioare. Ratia competitionala . Principalele grupe de alimente pot fi sintetizate in opt categorii: 1. al pregatirii biologice si lupta impotriva bolilor infectioase. reprezentand 10% din ratia pe 24h. normo sau usor hipoproteica. reprezentand 15% din ratia pe 24h. 4.la dejun 40-45%.viteza (ratie hiperproteica. frisca. Lapte si derivate lactate. leguminoase uscate. peste si derivate ale acestora. lactate). B. hipolipidica. reprezentand 40% din ratia pe 24h. hiperhidrica si bogata in radicali alcalini (legume. Oua. Carne. Ratia de intretinere sau sustinere urmareste cresterea rezervelor de glicogen muscular si hepatic necesare mai ales in efortul de rezistenta (ratie hiperglucidica -regimul de 7 zile). in continua crestere. Bauturi.la cina 25-30%. Ratia de refacere are ca scop combaterea acidozei indusa de efort si compensarea consumului si pierderilor din efort. . reprezentand 15% din ratia pe 24h. C. 8. oligoelemente si vitamine. si mai ales in perioadele de concurs. printre altele.PRINCIPII DE ALIMENTATIE SPORTIVA Respectarea regimului de viata si a regimului alimentar in tot timpul antrenamentului. . Repartitia ratiei alimentare pe 24 de ore este urmatoarea: . smantana. reprezentand 10% din ratia pe 24h. ulei). A. fructe. cresterea masei musculare in efortul de forta . 3. Legume. 6. 7. reprezentand 2% din ratia pe 24h. Este o ratie hipocalorica. Produse zaharoase. 2. urmatorii factori: progresul obtinut in domeniul alimentatiei sportive. Grasimi alimentare (unt. fructe. 5. hiperglucidica.la micul dejun 25-30%.

COMPOZItIA CORPORALA. apoi scade odata cu dezvoltarea masei musculare . hipolipidic. cu o masa activa corespunzatoare. De aceea atunci cand se urmareste o scadere mai mare in greutate este obligatorie asocierea exercitiului fizic cu o dieta hipocalorica (Serbescu. iar la obeze la 30-70% din greutatea corporala . hiperproteic.in sportul de performanta. . spre exemplu . necesitand luarea in calcul a unor factori . Abordarea este insa mult mai complexa. Are insa un rol profilactic important in prevenirea sI controlul cresterii in greutate. cresterea tonusului muscular si a masei musculare (usoara).studii efectuate au aratat ca subiectii supraponderali au fost 62% barbati cu varste intre 55-64 ani si 78% femei cu varste intre 65-74 ani. hiperproteic. Obezitatea se datoreaza cresterii numarului de adipocite (primul an de viata.GREUTATEA CORPORALA . .creste la adolescenta . antrenament pentru cresterea masei musculare. diabet non. masurarea greutatii corporale este completata cu aprecierea starii de nutritie. care are in vedere calculul procentului de tesut adipos subcutanat sI al masei active (compozitia corporala). normo sau hiperglucidic (in functie de tipul efortului). cu o masa activa redusa se indica regim hipocaloric. hipolipidic 3.normoproteic. daca exista un exces ponderal si de tesut adipos.insulino dependent). Recomandari privind reglarea greutatii si a cantitatii de tesut adipos Practicarea regulata a exercitiului fizic are ca rezultat o pierdere redusa a numarului de kilograme (medie 70-90 g/saptamana). obtinerea unei siluete mai zvelte. -la baieti dupa adolescenta tesutul adipos scade pana la varsta adulta cand incepe sa creasca din nou .creste in primul an al vietii. Mersul viguros. 2. 2000). hipolipidic. . la femeile de peste 50 ani poate ajunge la 31-35% din greutatea corporala.la fete cresterea continua pe tot parcursul vietii. 4. daca exista un deficit ponderal cu deficit de masa activa se indica un regim alimentar hipercaloric. normo sau hipolipidic ( in functie de proportia tesutului adipos). normoglucidic.Cand se urmareste o scadere mai mare in greutate este obligatorie asocierea exercitiului fizic cu o dieta hipocalorica Pentru optimizarea proportiei de masa activa sI tesut adipos se recomanda urmatoarele: 1. daca exista un exces ponderal si de tesut adipos. debutul adolescentei 11-15 ani si ultimul trimestru de sarcina) si cresterii cantitatii de lipide continute de acestea . asociat cu un deficit de masa activa se va indica un regim alimentar normocaloric. normo sau hiperglucidic (in functie de tipul efortului). . RECOMANDARI PENTRU CRESTEREA SAU SCADEREA IN GREUTATE Cantitatea de grasime este modelata genetic. prevenirea obezitatii sI aparitiei bolilor cronice asociate acesteia ( afectiuni coronariene. daca exista o greutate corporala corespunzatoare. hiperproteic. antrenament pentru cresterea masei musculare . conduce la un consum energetic de 5 kcal/minut. normoglucidic. Evolutia cantitatii de tesut adipos este urmatoarea : . endocrin si de aportul caloric al dietei.seindicaregimhipocaloric.

. glicogen. rosii. capacitati functionale limitate. . rosii. electroliti. . numai pe seama tesutului adipos. . ardei. Se indica un efort fizic sustinut.scaderea performantelor motrice pentru o scadere prin deshidratare de 3% din greutatea corporala Cea mai indicata metoda pentru pierderea greutatii suplimentare consta in mici restrictii in consumul energetic zilnic. ar trebui cheltuite 1000 . 1/4 litru iaurt. ardei. etc) genereaza multiple activitati negative : . 50 g branza de vaci.300 Kcalorii si maximum 1000 Kcal/zi. imbracaminte impermeabila.reducerea functiei cardiace in timpul eforturilor submaximale. in schimb se pierd minerale. 40 g paine neagra. castraveti cu otet si o lingura ulei. Scaderea brusca in greutate favorizeaza declansarea unor tulburari gastrice. eventuali factori ereditari. -in urma scaderii in greutate urmeaza o perioada de stabilizare sau incetinire a ratei de pierdere in greutate prin scaderea metabolismului bazal. corelat cu cresterea cheltuielilor energetice prin practicarea regulata a exercitiilor fizice. 5-10 ridichi.aparitia precoce a oboselii. apa. uneori in cantitate chiar mai mare decat initial. . 200g fructe. Exista si situatia cand un sportiv vrea sa treaca la o categorie inferioara de greutate. Pentru o pierdere ideala de 1-1. se fac bai de aburi. .454 Kg grasime pura este nevoie de cheltuirea a 3500 Kcal.Cina: salata de cruditati cu 1 ou fiert tare. Se recomanda reduceri mici calorice ale unui numar cat mai mare de alimente. ceea ce necesita reevaluarea situatiei. Din acest motiv la selectia medico-sportiva si controalele medicale periodice este bine sa investigam sI sa corectam din timp acesti factori.tulburari de termoreglare . laxative. soldat cu pierderea a 0. 200 g carne slaba de vaca. Pentru cresterea sau mentinerea greutatii. salata verde. trebuie sa se tina cont ca pentru pierderea a 0. baI de aburi. 300 g fructe.1500 Kcal/zi atat prin efort fizic cat si prin reducerea aportului alimentar.suplimentari: obezii prezinta riscuri sporite la efort. De asemenea creste riscul aparitiei bolilor cardiovasculare datorita mobilizarii grasimilor intraabdominale.scaderea volumului plasmatic sI sanguin. bogat în vitamine si saruri minerale. . Cresterea în greutate se observa la sportivi între sezoanele competitionale.scaderea fluxului sanguin renal . Dietele foarte severe (cu reducerea inclusiv a lichidelor ingerate) au ca rezultat o pierdere minima de tA. 40 g paine neagra. respectiv 500 Kcal/zi.Pranz: salata de varza cruda rasa. dar numai pe seama masei active. . .depletia rezervelor de glicogen hepatic . Pentru scaderea in greutate. dar mai ales metabolice care duc la o refacere tot atat de rapida a tA in momentul terminarii regimului. . -in cazul regimurilor hipocalorice se tine cont de faptul ca reducerea cantitativa a dietei trebuie sa se faca cu minimum 200 . Colegiul American de Medicina Sportiva considera ca scaderea brusca in greutate (utilizarea zilnica a saunei.reducerea consumului de oxigen. Regim pentru slabire (1100-1200 calorii): .Mic dejun: ceai sau cafea neagra cu 1 bucata zahar. sarac în lipide si protide.reducerea fortei musculare . desi mentinem acelasi numar de calorii ingerate. .5 kg/saptamana. regim alimentar pentru slabire. diuretice.5 kg/saptamana.

administrarea de contraceptive orale. modificat de activitatea fizica. Fat Burners . Necesarul vitaminic este de asemenea crescut la adolescent. iar acidul folic sintezei de ADN. regim vegetarian. Trim 4 Life. cu masurarea frecventa a plicilor subcutanate si ajustarea in consecinta a programului. in reglarea greutatii corporale se pot utiliza ca adjuvante si diverse preparate din plante sau suplimente alimentare. Normoponderol. Accelerarea cresterii masei slabe antreneaza o crestere a necesarului de fier pentru sinteza mioglobinei. Astazi se recunoaste ca maximul masei osoase probabil este atins pana la 25 de ani. in timp ce la baieti doza scade de la 12 mg la 11-14 ani la 10 mg ulterior. Carenta de zinc este responsabila de nanism si intarziere pubertara. sarcina. Se recomanda un exces caloric de 1000 . Vitamina A este necesara in cantitati crescute datorita rolului sau in crestere. Diett. iar un supliment de acid folic este necesar pentru fetele insarcinate si cele ce provin din medii defavorizate. Modificarile concentratiei zincului variaza cu stadiile pubertatii fara a se evidentia un deficit net.5 Kg/saptamana. pierderi menstruale abundente sau alte pierderi de sange. .454 Kg masa musculara trebuie sa existe un exces caloric de 2500 Kcal. Vitamina D este necesara absorbtiei calciului si mineralizarii ososase. 2001): -cel putin odata in adolescenta la copiii fara factori de risc particulari . boli cronice. Fructele si legumele proaspete lipsesc de multe ori din alimentatia copilului si adolescentului. Regimul alimentar va fi hipercaloric si hiperproteic. Doza zilnica recomandata este de 15 mg pentru fete.preparate pe baza de plante pentru reducerea greutatii corporale de tip Bio-Cla 100. Citrimax&Chromium.1500 Kcal/zi.produse dietetice naturale pentru cresterea poftei de mancare de tip Rubisol si Apetit NUTRITIA SI ALIMENTATIA SCOLARULUI SI ADOLESCENTULUI Aportul energetic trebuie sa acopere nevoile legate de cresterea activitatii fizice sI nevoile legate de accelerarea cresterii. fiind unanim admis ca acest aport trebuie crescut pentru a satisface necesitatile impuse de crestere. Necesarul in vitamina C creste odata cu varsta. Fat Absorber. obiceiuri alimentare particulare. asociat cu un program de antrenament viguros. deoarece este necesara in sinteza colagenului. Ambele au o importanta majora pentru adolescent. Astfel se recomanda cel putin 3 mese zilnice cu alimente bogate in calciu. Adolescenta este varsta la care carenta in fier este cea mai ridicata. Ele nu sunt medicamente propriu-zise ci contin in exclusivitate substante naturale. in afara cazurilor de supraponderabilitate Necesarul de calciu la adolescent este controversat.Stop Apetit. -investigatie repetata in fiecare an in caz de sarcina. Preapratele moderne de combatere a obezitatii reduc cantitatea de tesut adipos fara sa afecteze starea de sanatate. ceea ce inseamna ca prin instituirea acestei diete 5 zile/saptamana s-ar castiga 1-1. in proliferarea sI diviziunea celulara. Se considera ca aportul de calciu la adolescenti este scazut.trebuie sa se tina cont ca pentru a castiga 0. Se impune depistarea anemiei feriprive la adolescent deoarece simptomele carentei de fier sunt necaracteristice. La copiii si adolescentii ce practica diverse sporturi se va tine cont si de suplimentarea calorica si sau in trofine alimentare datorata practicarii sportului. Astfel se recomanda : .Trim Fit. antrenament fizic intens. in acest sens investigarea anemiei se va face prin efectuarea analizelor sanguine (Ciofu.

Medicatia de refacere reprezinta o grupa de produse naturale sau sintetice ce joaca un rol compensator pe plan metabolic (compenseaza atat consumul indus de efort cat si pierderile prin transpiratie). care exercita sau potenteaza reactii eliberatoare de energie. pe de alta parte. efortul intervine ca un factor suplimentar si de aceea recomanda o suplimentare care trebuie sa compenseze pierderile prin urina si transpiratie si sa imbunatateasca statusul mineral al organismului. Compusii biochimici energogeni. neuromusculara etc. in exces. Unele vitamine joacaun rol deosebit in sustinerea efortului sportiv. poate fi deosebit de utila pentru pregatirea biologica a sportivilor. Pentru imbunatatirea performantei se mai adauga la aceasta lista si bicarbonatul de sodiu si fosfatii. cupru. organismul este capabil sa refaca singur cea mai mare parte dintre factorii consumati. rationala pentru medicatia de sustinere si de refacere dupa efort. Sustinerea efortului si favorizarea refacerii pot fi justificate si prin alte considerente de ordin biochimic. deci substante fiziologice. Elementele minerale al caror status este mai frecvent dereglat in organismul uman sunt calciul. Trebuie avut in vedere ca efortul sportiv de inalta performanta. administratia izolata apartinand in mare masura indicatiilor strict medicale. chiar daca sunt respectate regulile metodice. In general. VITAMINE. altele au o importanta mai mica. astfel incat daca nu este sustinut si dozat corespunzator.). pentru ratiuni bine justificate. de asemenea. In ceea ce priveste mineralele exista insa unele elemente a caror administrare se face individual datorita rolului deosebit pe care acestea il joaca in organism In cazul sportivilor insa. . iar explicatia prezentei lor si in aceasta categorie de produse farmaceutice consta in faptul ca. ca urmare a efortului sportiv. necesara efortului sportiv. Ca sustinatoare de efort sau in refacere.CURS 8. mai ales a unor substante la limita dintre factori nutritivi si medicamentele propriu-zise. de timp si de o cantitate mare de energie. fierul. Suplimentarea se face prin dieta. iar. consumati excesiv. solutii de rehidratare sau preparate medicamentoase de tipul polimineralizantelor. se consuma exagerat datorita efortului sportiv. odihnei in conditii optime si aportului alimentar echilibrat cantitativ si calitativ. seleniu) dar care au o importanta deaosebita in realizarea performantei si care au o absortie scazuta si o excretie crescuta in cazul unei diete bogate in hidrati de carbon. fara sa se substituie insa antrenamentului rational. atat in antrenament cat si in competitii este deosebit de mare. trebuie inlocuiti. adesea. in egala masura ele deschid lista substantelor de refacere (trofotrope). homeostazia refacuta. pe de o parte. vitaminele se administreaza in complexe. se elimina prin lichidul sudoral. dar pentru aceasta este nevoie. saracind astfel depozitele. epurarea catabolitilor acumulati in cantitati toxice trebuie favorizata. Iata ratiunile pentru care aceste produse deschid lista grupelor de substante implicate si utile in refacere (metabolica. poate depasi limite adaptative. MINERALE Constituie primele grupe din medicatia ergotropa. Sustinatoarele de efort reprezinta produsi farmaceutici naturali sau de sinteza. ori o asociere de asemenea compusi. 1. Doping Folosirea judicioasa a medicamentelor. neuropsihica. Iata asadar o justificare fiziologica. zincul si magneziul. Bazele medicatiei sportivului. O categorie aparte o constituie cea a alimentelor ce se gasesc in cantitati mici in organism (zinc.

2. Glucoza sau fructoza sunt comercializate sub forma de tablete energizante. sporturi pe categorii de greutate. Se recomanda in sezonul rece si perioadele pregatitoare.Suplimentarea cu aceste elemente este recomandata in perioadele de antrenament intens sau in orice situatie in care sportivii prezinta limitari ale aportului alimentar (alimentatie vegetariana. trebuie compensata dupa efort pentru a repeta antrenamente si competitii la intervale relativ scurte de timp. Dintre mineralele cu administrare individualizata atragem atentia asupra calciului.Acidul aspartic intervine in obtinerea energiei (ciclul Krebs). uneori si hepatic. vitamina C care intervine in procesele oxidative ca un catalizator. zincului. .Metionina (din cazeina din lapte. gimnastica). in special prin glucoza si fructoza (miere. impiedica acumularea de acid lactic in muschi . sI fierului. Ca produse farmaceutice se utilizeaza glucoza pura (pulvis). Dintre produsele tipizate mentionam: Eleutalul. Depletia de glicogen muscular. cromului. mentionam: . un polialcool izomer al glucozei. peste) are rol in sinteza colinei. Concentratia plasmatica de glutamina scade la sportivii de anduranta fiind importanta pentru o imunitate optima ca si pentru sinteza proteica . indirect are actiuni anabolizante. Creatina se administreaza sI sub forma orala 5 g/zi in sporturile cu dominanta anaeroba majoritara. se recomanda in eforturile de scurta durata. devenind astfel sursa de energie. fructoza cu vitamine. imbunatatind rata de eliberare energetica. branzeturi. PESTE) Dintre aminoacizii ce au rol important in practica sportiva. . unii intrand in compozitia unor produse farmaceutice. legand lanturile lungi de acizi grasi liberi pe care le trece prin membrana mitocondriala si le duce la locul betaoxidarii celulare. La randul sau aceasta se transforma in acetilcolina (mediator chimic cu rol in cresterea vitezei de reactie). . lecitina (rol in activitatea nervoasa superioara) sI impiedica infiltrarea grasa a ficatului. Cele mai valoroase glucide sunt cele provenite din alimente. cum ar fi: painea. SOIA. tablete de glucoze. cereale etc. Mezoinozitolul este forma activa a inozitolului . detoxifiante.ceea ce permite un randament superior celui anterior.Lizina intervine in sinteza proteinelor musculare. Pharmenergovitul. dulciurile (zahar. alpinism). utila in eforturile sportive de anduranta. cartofi. Sub forma de fosfatidilmezoinozitol intra in compozitia fosfolipidelor membranare si favorizeaza transportul grasimilor din ficat. magneziului.Glicocolul (din gelatina) este folosit pentru obtinerea creatinei si fosfocreatinei (depozit energetic pentru eforturile de scurta durata). COMPUSI GLUCIDICI Glucoza constituie o sursa energetica in efortul de anduranta. fainoase etc.). ca urmare a efortului de durata. desi glicoliza (anaeroba) incepe chiar din primele secunde ale efortului. 3. si chiar supracompensata. dulciuri. miere). in componenta acestor produsI intra glucoza sI dextroza ca sursa de energie. Aceasta compensare (refacere) se realizeaza prin ratia hiperglucidica din alimentatie. AMINOACIZI SI CONCENTRATE PROTEICE (LAPTE. Se recomanda de asemeni si in sporturi de mare anduranta (triatlon.Carnitina stimuleaza transportul acizilor grasi in mitocondrii.Acidul glutamic intervine in metabolismul muscular sI neuronal. alaturi de metionina (carnitina) .

colina intra in structura membranelor celulare si se intalneste sub forma combinata cu unele vitamine. impiedicand depunerea acestora in ficat. in refacerea posttraumatica. diaree sI voma persistenta ca sI alte stari patologice ce conduc la deficite proteice in performanta sportiva aminoacizii pot fi utilizati in atat ca medicatie sustinatoare a efortului cat si ca medicatie de refacere.Aslavital . Ambele substante contribuie la arderea si descompunerea lipidelor. in suprasolicitarile fizice de tip astenic. S-a sugerat ca administrarea de arginina si carnitina stimuleaza secretia hormonului de crestere hipofizar (STH) ce influenteaza cresterea masei musculare. in medicina aminoacizii se utilizeaza ca medicatie parenterala in forme severe de insuficienta hepatica sau renala. malabsorbtie. Dintre stimulentele cu efecte generale asupra organismului vom atrage atentia asupra Humanophortului (Hipocrate). L-taurina intervine in stimularea activatatii SNC si a miocardului . sporturi de lupta.preparate pe baza de Ginseng .Vitamina B15 . Se recomanda ca tonic general. Pe piata romaneasca exista foarte multe preparate ce contin lecitina .Lecitina. in ceea ce priveste efectele aminoacizilor acestea sunt extrem de complexe. a fierului si cuprului in catecolamine . potentat de administrarea asociata cu alti antioxidanti. influentand dispozitia psihica si somnul. in perioada pregatitoare. aminoacizii putand fi utilizati pentru crestere masei musculare (efort de forta-viteza. combaterea oboselii centrale. efecte hepatoprotectoare sI de eliminare a amoniacului. Tirozina este transformata in prezenta vitaminelor C. este un factor de detoxifiere la fumatori. pre sI post operator.Apilarnilprop sub forma de drajeuri (contine apilarnil liofilizat 10 mg si propolis pulvis 7mg). In cadrul medicatiei de refacere ca tonice generale mentionam : .etc). dupa rezectii de stomac sau intestin. B6. Este un energostimulant general si un activator biologic. inozina contribuie si la eliminarea amoniacului din muschi. dar sI pentru efectele de stimulare a activitatii SNC. nespecific. impreuna cu ornitina ajuta la detoxifierea ficatului. alcoolici sI la cei expusi la substante poluante. inozitolul se gaseste in proportie mare in structura creierului. Se administreaza in eforturi de durata medie sau scurta. Este de asemenea folosita de sportivi in perioada pregatitoare sau in cazurile de suprasolicitare. . PREPARATE MEDICAMENTOASE CU CU EFECTE TROFICE SI TONICE GENERALE LA NIVELUL ORGANISMULUI In cadrul medicatiei de sustinere cu rol trofic si tonic general mentionam urmatoarele preparate : . L-cisteina are un rol antioxidant. a anxietatii.Arginina si carnitina stimuleaza hormonul de crestere. Inozina si succinatul favorizeaza utilizarea oxigenului si accelereaza furnizarea energiei avand ca rezultat o crestere a performantei . o glicerofosfatida cu rol energetic in sporturile cu profil de anduranta. Acidul gama-aminobutiriccontribuie la cresterea nivelului de serotonina din organism. body building. Creatinasub forma de fosfocreatina reprezinta principalul depozit energetic in eforturile de scurta durata. Colina si inozitolul intra in structura lecitinei . haltere . eforturi repetate. stimularea activitatii cardiace. 4.

Intervine in reactiile de oxido-reducere. carotenoidele. Asociat cu Piritinolul potenteaza efectele acestuia.Gerovital Aslavitalul reprezinta un factor eutrofic regenerator. flavonidele. coenzima Q. N-Piracetam. ambele cu efecte evidente in refacerea neuropsihica si neuromusculara. Medicatia de refacere utilizeaza in principal : . manganul. care la randul lor conduc la formarea peroxidului de oxigen ce poate reactiona acizi grasi nesaturati cu generarea unui nou radical liber. energizant. cat sI la nivel celular prin stimularea regenerarii celulare sI ameliorarea proceselor metabolice.Cerebryl. PRODUSE MEDICAMENTOASE CU EFECTE NEUROTROPE Avand in vedere importanta SNC in reglarea tuturor functiilor organismului. solutie injectabila comercializat sub diverse denumiri (Piracetam. Vita-Roz .Piritinolul. seleniul. exercitand efecte ergotrope asupra SNC. E. . Acest radical initiaza un lant de reactii cunoscut sub numele de peroxidare lipidica avand ca rezultat final alterarea celulei musculare. 800 mg. memoria. Are actiune lipotropa. atentia. are actiune lipotropa 5. actionand astfel favorabil asupra metabolismului neuronal). cu actiune biocatalitica celulara.Piracetam sub forma de comprimate de 400 mg. care imbunatateste atentia si memoria actelor motrice. are o actiune la nivelul SNC sI neurovegetativ. ANTIOXIDANTE Radicalii liberi rezultati in urma actiunii agentilor exogeni sau cei formati in urma proceselor metabolismului celular au efecte nocive asupra organismului. 6. Pentru a evita actiunea nefasta a acestor factori exista un grup de substante naturale numite antioxidante. peroxidul de hidrogen si radicali hidroxil. formand apa. Memotal. Dintre acestea mentionam : . vitaminele B1 si B2 si cafeina baza. Stamin). in sustinerea efortului sportiv se utilizeaza numeroase preparate medicamentoase cu efecte neurotrope. Neurostim. antiaterogena. derivat de piridoxina. care protejeaza neuronii impotriva diverselor agresiunifiind util in refacerea neuropsihica. Vinca minor. care amelioreaza circulatia cerebrala. L. Pe baza piracetamului a fost realizat produsul Piravitan. datorita reducerii partiale a oxigenului.Pornind de la piritinol. amelioreaza circulatia cerebrala sI metabolismul neuronal. glutationul.. In timpul efortului producerea de radicali liberi este crescuta prin diverse mecanisme incluzand producerea in cadrul metabolismului celular a unor intermediari de tipul superoxizilor.cisteina. sub forma de tablete sau fiole buvabile. protector al sistemului nervos si activator neuronal. Lucetam. Din acest grup fac parte vitamina C. 4-5% formeaza superoxizi. s-a realizat produsul Pirivin C drajeuri. cu rezultate benefice pentru sportivul stresat. caruia i s-a adaugat vincamina (alcaloid extras dintr-o planta. Nootropil. creste rezistenta la oboseala psihica. Din cadrul preparatelor din plante cu actiune neurotropa amintim Mentat. Cea mai mare parte a oxigenului utilizat in procesele metabolice se combina in final cu hidrogenul. Efectele sale ca substanta neurotropa constau in ameliorarea functiilor psihice implicate in procese cognitive ca invatarea. Gerovitalul H3. Piracetamul este unmetabolit rezultat din activitatea neuronala. mentine echilibrul proceselor corticale asigurand buna functionare a sistemului nervos.

B2. Preparatele ce contin complezul B se administreaza pentru sustinerea biologica a efortului cu dominanta neuropsihica. silibianina) pentru rolul hepatoprotector cu actiune lipotropa. Sedativ PC lecitina. Vitaminele grupului B (B1. produce dereglari in transformarea glicogenului in energie. Ca urmare a catabolismului proteic rezulta amoniac. Ginseng. in stimularea functiilor nervoase (Bonke. B9. Deoarece silimarina se obtine din fructele de Slybum marianum Gaertn. silibina. B7 -biotina. hiperemotivitate. Eficacitatea terapeutica a silimarinei se bazeaza pe doua mecanisme de actiune: in primul rand protejeaza structura externa a membranei celulei hepatice astfel incat substantele hepatotoxice nu patrund in celula. intarziind astfel aparitia oboselii. Reamintim si rolul sucului de orz verde prin proprietatile sale hepatotrope. Astfel calciul intervine in transmiterea influxului nervos sI alaturi de vitamina B1 regleaza activitatea sistemului cardiovascular. atentie. ajutand la obtinerea de performante crescute. Dintre preparatele complexe de aminoacizi cu rol in metabolismul SNC reamintim Muscle Nitro si Good Nights 4 Life 7. imbunatateste memoria si capacitatea de invatare. concentratie. are efecte toxice asupra SNC. dupa sistemul nervos.colina. B6. administrata impreuna cu mierea contribuie suplimentar la imbunatatirea functiilor cerebrale. Lecitina intervine in nutritia celulei nervoase. au si importante efecte neurotrope. stari de anxietate. utilizat pentru astenie psihica. Un alt preparat care exercita si puternice efecte neurotrope este Aslavitalul. Unele preparate asociaza sI bioelemente in scopul actiunii sinergice a cestora cu vitaminele grupului B in combaterea stresului. Amoniacul are efecte toxice asupra celulelor. zincul si cuprul intervin in numeroase procese enzimatice. B12) sunt indispensabile pentru activitatea SNC. 1986). B8.Nervosedinul. Administrarea acestor aminoacizi permite muschilor sa nu mai arda propriile proteine. B4. hiperexcitabilitate nervoasa. Produsele pe baza de lecitina se administreaza in scopul cresterii eficientei mentale datorita efectelor tonice pe care le exercita la nivelul sistemului nervos prin activarea metabolismului cerebral. Reamintim si preparatele pe baza de aminoacizi asociati cu vitamina B6. PRODUSE MEDICAMENTOASE CU EFECTE HEPATOTROPE In cadrul medicatiei de sustinere a functiei hepatice un rol important il ocupa produsele ce contin un complex de biflavonizi (silimarina. primul sistem din organism. Suplimentarea alimentatiei sportivilor cu astfel de suplimente alimentare mareste eficienta producerii de energie si scade necesarul de oxigen. magneziul. Aminoacizii cu lanturi ramificate intervin in geneza oboselii centrale. in sindroame de suprasolicitate intelectuala sI fizica (stres). Anterior am prezentat preparatul Magne-B6.pantotenat de calciu. B3. alaturi de alte preparate hepatoprotectoare realizate din plante (Liv 52).acid folic. in al doilea rand silimarina stimuleaza activitatea polimerazei A cu efect in cresterea sintezei proteice ribozomale. preparatele medicamentoase au fost prezentate in cadrul capitolului dedicat fitoterapiei. Calciul. care simte efectele stresului. tulburari de memorie. B5.inozitol. care desi fac parte din grupa substantelor cu efecte trofice si tonice generale. Din aceste motive valorile sanguine ale amoniacului . Din acest motiv intra in compozitia unor preparate medicamentoase cu rol in combaterea stresului fizic sI psihic. Aceasta determina cresterea capacitatii de regenerare hepatica si stimularea neogenezei hepatocitelor.

Lipovitan). MEDICAtIE CU ROL iN SUPLIMENTAREA LIPIDICA Asa cum s-a aratat in cadrul capitolului despre lipide. Produsele care contin acesti acizi au la baza uleiul de peste (Sanders. Un alt grup de produse cu actiune hepatotropa sunt cele care contin fosfolipide esentiale.3 . cu rol in refacere (Mecopar Forte. Farcovit B12. a hipertensiunii arteriale. ca si pentru activarea schimburilor enzimatice de la nivelul membranelor. colina si metionina cu vitamine din grupul B avand ca rezultat un complex de factori lipotropi.trebuiesc mentinute in limite normale. California Fitness comercializeaza un preparat numit MCT Power. 1993) si se prezinta sub forma de capsule gelatinoase (OMEGA 3 FISH OIL. Metaspar. magneziu si arginina. BIOMARIN PLUS. intrand in compozitia a numeroase produse farmaceutice (Aspatofort. Acidul aspartic. furnizand substrat energetic celulelor hepatice. din care se obtine prostaglendina E. TRIPLE FISH OIL). cu actiune hepatoprotectoare. . fapt demonstrat experimental prin cresterea plasticitatii hematiilor permitand un consum maxim de O2 si nivele sanguine crescute la subiectii ce realizeaza antrenamente la altitudine (Faure. Hepaton. SALMON OIL. Tot pentru sinteza prostaglandinelor se utilizeaza 2 acizi grasI nesaturati. hepatoprotectori si hepatotrofici. mai ales a celei eritrocitare. obtinut din ulei de cocos. Preparatele hepatotrope pe baza de fosfolipide esentiale sunt reprezentate de : Esfogran. Aceste trigliceride administrate oral sunt oxidate precoce in timpul efortului si pot servi astfel ca substrat energetic in eforturile de ultraanduranta. . 1994). Complex fosfolipide esentiale cu vitamine. Sorbitolul este un alcool polihidroxilic care se metabolizeaza in principal in ficat pana la fructoza sau glucoza. Trigliceridele cu lanturi medii sunt rapid absorbite din intestin (ca si CHO) si usor transporate prin membrana mitocondriala. exercita o actiune detoxifianta prin fixarea amoniacului in ciclul ureogenetic si scaderea hiperamonimiei induse de efortul de anduranta si oboseala metabolica. Administrarea unei cantitati crescute de acizi grasi nesaturati necesita o asociere cu antioxidanti in doza mare pentru a evita peroxidarea lipidica.Arginina-Sorbitol este utilizata in principal in scopuri medicale. Aceasta prostaglandina este cea mai importanta pentru combatrea arterosclerozei.acizi grasi. respectiv acidul alfa-linoleic sI gama-linoleic (vitamina F). Exista o serie de preparate pe baza de aminoacizi care ofera hepatoprotectie sI cresc eliminarea amoniacului. Trofopar. dar prin extindere poate fi utilizata sI la sportivi pentru efectele detoxifiante hepatice. alaturi de sarurile de potasiu. de aceea ar putea fi o componenta importanta pentru dietele competitionale in eforturile de ultra anduranta. Liver Aid. asociaza acidul glutamic. Amonia Scavengers) Alte preparate pe baza de aminoacizi. OMS recomanda ca 3% din caloriile introduse in organism sa fie furnizate de acizii grasI esentiali (5% pentru copii). Essentiale. comprimate efervescente). PUFA influenteaza structura membranei celulare. Tot un produs bazat pe arginina este si Sargenor ( produs de Sarget Pharma sub forma de solutie buvabila. Fosfolipidele joaca un rol esential in organism ca elemente structurale ale membranelor si ca reglatori ai functiilor de schimb intre compartimentul intra si extracelular. Hepabionta 8. de aceea ar fi benefica o suplimentare in omega . Acizii grasi Omega 3 reprezinta un supliment important pentru prevenirea aritmiilor si a mortii subite.

previne cancerul. norfenfluramina. imbunatatind si calitatea lui. fapt pentru care este numita ceasul corpului. metadona. Regleaza ritmul circadian sI prin el intreg organismul. inclusiv izomerii lor optici (D. S4.SUBSTANTE INTERZISE S1. fentermina. In acelasi timp este un puternic imunostimulant si antioxidant. pemolina. pentazocina. mefentermina. A. ducand la aparitia bolilor cardiovasculare. fencamfamina. morfina. hidromorfone. amelioreaza depresiile si indispozitiile pasagere. Din aceasta cauza se modifica raportul optim dintre cele 2 tipuri de acizi. efedrina.marihuana) sunt interzise. 9. DOPING Prima definitie a dopingului s-a dat in 1963 ca reprezentand folosirea unor substante de sinteza in scopul cresterii artificiale a randamentului in competitie si care pot aduce prejudicii sanatatii si eticii sportive.metilfenidat. modafinil.metilefedrina. amfepramona. fenproporex. Melatonina este un principiu activ secretat de glanda pineala in conditiile in care intensitatea luminii scade. Stanley).linoleic sI 9% acid gamalinoleic.hasis. fenetilina.Alimentatia omului modern este bogata in acizi grasi saturati si uleiuri prelucrate industrial din care lipsesc acizii grasI nesaturati. amfetamina. mesocarb. si anume intelegem prin doping folosirea unor metode si substante artificiale care cresc performanta sportiva aducand prejudicii sanatatii si eticii sportive (septembrie 1994 Comisia Medicala a Comitetului International Olimpic). benzfetamina. Se gaseste in farmacii sub forma de Evening Primrose Oil (California Fitness. catina. fendimetrazina. bromantan. accidentele vasculare cerebrale.metilamfetamina. S2.metilendioxiamfetamina. Steroizi anabolici androgeni (SAA) . diamorfina (heroina). amfetaminil. parahidroxiamfetamina. Uleiul de Primula contine aproximativ 72% acid alfa. etilefrina. NARCOTICE Urmatoarele narcotice sunt interzise: buprenorfina. STIMULENTE Urmatoarele stimulente sunt interzise. carfedon. AGENTI ANABOLICI Agentii anabolici sunt interzisi 1. mefetamina. induce somnul in mod natural. Este extrem de benefica la sportivii care suporta variatii de fus orar. fara efecte neplacute la trezire. selegilina. dextromoramida. fenmetrazina. infarctul miocardic. Se gaseste sub forma a diverse preparate. S3. metamfetamina. prolintan. MELATONINA Aceasta substanta are un rol aparte in medicatia efortului sportiv. CANABINOIDE Canabinoidele (ex. amiphenazol. mefenorex. Substantele incluse în Programul de Monitorizare 2004 nu sunt considerate substante interzise. oxicodona. Definitia acceptata actual este mai complexa. stricnina si alte substante farmacologice similare. fenfluramina.metilendioximeta. petidina. oximorfona.si L-): adrafinil. niketamida. Se poate folosi cu bune rezultate si la sportive pentru reducerea sindromului premenstrual. Catina este interzisa când concentratia acesteia în urina este mai mare de 5 g/mL. etilamfetamina.

clomifen.19-norandrostendiol. formebolon. dar nu se limiteaza la: androstenediol. norboleton.dehyidrochlorometiltestosteron. HORMONI PEPTIDICI Sunt interzise urmatoarele substante.miboleron. si analogii (o substanta derivata din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substante si care pastreaza un efect farmacologic similar) acestora. dar nu se limiteaza la: androstadienona.mesterolon.dextran. daca are o structura diferita). drostandiol. SAA exogeni ( sunt substante care nu pot fi produse de organism în mod natural) includ. dihidrotestosteron. proba va fi considerata pozitiva în cazul în care sportivul nu poate dovedi ca rezultatul anormal a fost o consecinta a utilizarii terapeutice a salbutamolului inhalat. Alti agenti anabolici Clenbuterol. AGENTI MASCATORI Diuretice (o aprobare medicala în concordanta cu Sectiunea 7 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice nu este valabila daca proba de urina a sportivului contine un diuretic în asociere cu o substanta interzisa la nivelul pragului de infractiune sau sub prag).17-diona.metandienona. Gonadotropine sintetice si pituitare (LH) interzise numai în cazul barbatilor Insulina Corticotropinele S6. fehidroepiandrosteron (DHEA). acestea fiind permise. S5.19-norandrostendiona. zeranol.si L-.constrictiei/astmului induse de efort. stanozolol. S7. ciclofenil.a. 1-testosteron(deltal-dihidro-testosteron). noretandrolon. oxymetholon. clostebol. BETA-2-AGONISTI Toti beta-2-agonistii. boldenon. danazol.androsten-3.mestanolon. probenecid. SAA endogeni (sunt substante care pot fi produse de organism în monatural) includ.4 hidroxilestosteron. În astfel de situatii este necesara o notificare medicala în conformitate cu Sectiunea 8 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice (EUT). inclusiv mimeticii (un mimetic este definit ca o substanta cu efect farmacologic similar altei substante. stenbolon. Contrar prevederilor Standardului International pentru Exceptii Terapeutice. salmeterolului si terbutalinei. fluoximesteron. androstenediona. epitestosteron. metiltestosteron. bolasteron.oxymesteron. drostanolon. în cazul prevenirii si/sau tratarii astmului si a bronho. gestrinon. substituenti de plasma (ex. metandriol. oxabolon. atunci caând laboratorul a identificat o concentratie de salbutamol (liber pls conjugat ca glucuronid) mai mare de 1000 ng/mL. tamoxifen sunt interzise numai la barbati. b. doar prin inhalare. S8. analogii si factorii de eliberare ai acestora: Eritropoetina (EPO) Hormonul de crestere (hGH) si Factorul de crestere insulino-similar (IGF-1) Gonadotropina corionica (hCG) interzisa numai în cazul barbatilor. trenbolon.4-hidroxi-19 nortestosteron. salbutamolului. testosteron si analogii acestora. AGENTII CU ACTIVITATE ANTI-ESTROGENA Inhibitorii de aromataza.metenolon. oxandrolon. deltal. 2. quinbolon. sunt interzisi cu exceptia formoterolului. chiar.tetrahidrogestrinon. inclusiv izomerii lor optici D. boldion. hidroxietilamidon) .

dar nu se limiteaza la. Aceasta consta în utilizarea de saânge autolog.Karate (WCF)(0. perfluorochimicale si efaproxiral (RSR13). CHIMICA SI FIZICA Manipularea farmacologica. Celelalte cai de administrare necesita o notificare medicala în conformitate cu Sectiunea 8 a Standardului International pentru Exceptii Terapeutice.mersalyl. M2. care altereaza integritatea si validitatea probelor colectate în timpul controlului doping. clorotiazid. în sporturile mentionate mai jos.Aeronautica (FAI)(0. inhibarea excretiei renale si alterari ale concentratiei testosteronului si epistosteronului.Fotbal (FIFA) .10g/L) .furosemid.indapamid. rectala. SUBSTANTE INTERZISE ÎN ANUMITE SPORTURI P1. homolog sau heterolog sau de produse hematologice (din celule rosii) de orice origine. METODE INTERZISE M1.50g/L) . transportul sau eliberarea de oxigen (ex.Pentatlon modern (UIPM)(0.10g/L) . Dopingul cu sânge. cateterizare. chlortalidon. altele decaât cele necesare unui tratament medical legitim. bumetanid. Aceste includ.40g/L) . B.spironolactona. ALCOOLUL Alcoolul (etanolul) este interzis numai în timpul competitiilor. produsi de hemoglobina microîncapsulata.05g/L) . elemente genetice si/sau celule care au capacitatea de a creste performanta sportiva. substitutia urinei si/sau falsificarea. chimica si fizica consta în folosirea de substante si metode.Motociclism (FIM) . Utilizarea de produse care maresc absorbtia.Biliard (WCBS) . MANIPULAREA FARMACOLOGICA. inclusiv agenti mascatori. Detectarea se va realiza prin analizarea respiratiei si/sau sângelui. M3. GLUCOCORTICOSTEROIZI Glucocorticosteroizii sunt interzisi în administrarea pe cale orala. C. CRESTEREA CAPACITATII DE TRANSFER DE OXIGEN Sunt interzise urmatoarele: a. . sau intramuscular. înlocuitorii pe baza de hemoglobina modificata inclusiv.Boules (CMSB)(0. canrenon.10g/L) .02g/L) . S9. Pragul de infractiune doping este mentionat în paranteza pentru fiecare federatie.Sporturi cu role (FIRS)(0. acidetacrinic. DOPINGUL GENETIC Dopingul cu gene sau celule este definit ca utilizarea non-terapeutica de gene.eritropoetinele. prezenta oricarei cantitati de alcool va constitui o infractiune doping. dar nu limitat la. triamteren.Diureticele includ: acetazolamid.Tir cu arcul (FITA)(0. intravenos. si alte substante cu structura chimica si efecte farmacologice similare.Gimnastica (FIG)(0. substituenti de saânge pe baza de hemoglobina. Daca nu este specificat nici un prag. b.Automobilism (FIA) . amilorid. hidroclorotiazid).tiazide(bendroflumetiazid.

atenolol..Haltere (IWF) . sotalol.Culturism (IFBB) . în urmatoarele sporturi: Aeronautica (FAI) Tir cu arcul (FITA) Automobilism (FIA) Biliard (WCBS) Boules (CMSB) Fotbal (FIFA) Bob (FIBT) Bridge (FMB) Sah (WCF) Curling (WCF) Gimnastica (FIG) Motociclism (FIM) Pentatlon modern (UIPM) Popice (FIQ) Navigatie cu paânze (ISAF) doar cu cârma Tir (ISSF) interzis în afara competitiei Schi (FIS) în sarituri si snowboard stil liber Înot (FINA) în scufundari si înot sincron Lupte (FILA) Beta-blocantele includ.Wushu (IWF) . BETA BLOCANTE Daca nu este specificat altfel. levobunolol. carvedilol. metipranolol.Box (AIBA) . P3. carteolol. esmolol. nadolol. dar nu sunt limitate la urmatoarele: Acebutolol. oxprenolol.Schi (FIS) .Karate (WKF) .40g/L) .Judo (IJF) .Triatlon (ITU)(0. Totusi. pindolol.Lupte (FILA) P2. betaxolol. DIURETICE Sunt interzise în si în afara competitiei în toate sporturile ca agenti mascatori. propranolol. alprenolol. nici o Exceptie Terapeutica nu va fi valabila pentru utilizarea diureticelor.Lupte (FILA) .Taekwondo (WTF) .Haltere pentru sportivi cu handicap (IPF) -Canotaj (FISA) categoria usoara . beta-blocantele sunt interzise doar în competitie.Schi (FIS) numai pentru sarituri . în urmatoarele sporturi care reclama categorii de greutate si în sporturile în care pierderile de greutate pot creste performanta. bisoprolol. celiprolol. timolol. labetalol. metoprolol. . bunolol.

* Unul din vase este preluat intr-un container sigilat si transportat la laborator. Doping genetic Prosedura care trebuie urmata atunci cand un atlet este suspicionat de utilizarea dopingului sau in cadrul controalelor de rutina este urmatoarea: * Spotivul este convocat la Centrul de Control Doping si poate fi acompaniat de o alta persoana (coleg) si. * in sala de asteptare nu asteapta decat un singur sportiv. Agenti de mascare METODE INTERZISE M1. * Proba de urina se imparte in doua vase alese de sportiv. * Sportivul isi alege un vas pentru analize si insoteste oficialul in camera in care se recolteaza o proba de urina de min. * Sportivul alege un cod pentru probe si cele doua vase sunt sigilate . 70 ml (in fata oficialului). * Sportivul semneaza ca toate procedurile au decurs in conformitate cu regulamentul controlului doping. Sportivii trebuie sa fie de acord cu recoltarea unor astfel de probe. chimice si fizice M3. daca este necesar. * Se stabileste de catre Centrul de Control in colaborare cu sportivul care au fost medicamentele administrate in ultimele 48 h. Manipulari farmacologice. In prezent cele mai multe testari au loc in cadrul evenimentelor sportive majore. . de un interpret. atunci se repeta testele si pentru a II-a proba. Celalalt este plasat in alt container pentru teste de rezerva. * Daca din prima proba se obtin rezultate pozitive.SUBSTANTE SI METODE INTERZISE SI ÎN COMPETITIE SI ÎN AFARA COMPETITIEI SUBSTANTE INTERZISE Toate categoriile de mai jos se refera la toate substantele si metodele prezentate în sectiunea respectiva. Hormoni peptidici S6. * Sportivul trebuie sa fie identificat cu exactitate de directorul Centrului de Control. Agenti anabolici S5. dar in multe tari au inceput sa fie realizate in orice moment al anului. S4. Îmbunatatirea capacitatii de transfer de oxigen M2. Agenti cu activitate anti-estrogenica S8. Beta-2 Agonsti S7.

in urma unor cercetari efectuate de Newsholme E. B. apoi prin mijloace de refacere. in tabelele urmatoare se prezinta cateva aspecte cu privire la mecanismele oboselii la sportivi. C. Hill si Pluger. in special stresul. prioritar adresate substraturilor biologice afectate de efort.CURS 9. III. localadepletia de CP pentru eforturile pana la 35s. rezultati in muschi.simptomatologie. s-au precizat cauzele oboselii. pentru oboseala centrala. Weichardt. cresterea unor aminoacizi din sange (leucina. Newsholme. teoria toxinei specifice. Aceasta stare implica disconfort fiziologic. Prevenirea acestor manifestari limita de suprasolicitare poate fi facuta. chenotoxina. Se subintelege ca in efort aceasta oboseala poate merge pana la epuizare.1988) Felul si durata efortuluiATP derivat din Cauze majore de oboseala metabolismul aerob % 5-35s0% la 100mDepletie de CP Atletism. valina. care au incercat sa explice cauzele acestei oboseli (teoria epuizarii substratului energetic. Oboseala fiziologica si Supraincordarea. deci abandon. teoria heterocronismului. Depletia de glucoza circulanta (creierul utilizeaza 5g/min). in primul rand. constand in discordanta . depletia de glicogen pentru eforturile de anduranta lunga I si depletia de glicogen si acumularea de peroxizi lipidici pentru anduranta I. metabolic). 800m50% la 800mAcumulare de protoni inot: 100. psihic sau mixt. dupa cum urmeaza (date sintetizate in tabelele precedente): pentru oboseala fizica. in 1988. Lech . Oboseala patologica se diferentiaza de cea fiziologica care apare normal in efortul sportiv si poate fi prevenita si corectata prin mijloacele refacerii. psihica sunt incriminati trei factori: scaderea glucozei circulante (creierul utilizeaza 5g/min si este foarte sensibil la scaderea glicemiei. supraantrenamentul patologica: mecanisme. triptofan) si cresterea lor in creier printr-un deficit al enzimei (5 hydroxiaminotriptoxina). teoria intoxicarii cu cu metaboliti intermediari. musculara. fiind insotita de senzatii neplacute si o scadere accentuata a randamentului fizic. vegetativi. depletia de CP si acumulare de protoni-acid lactic pentru eforturile de anduranta scurta.. triptofan) in sange si patrunderea lor in creier. psihic. Supraincordarea Aceasta reprezinta forma acuta a oboselii patologice. Factorii psihici. factori neuropsihici. prin antrenament (fizic. II. Schiff. atletismDepletie de glicogen Anduranta lunga I97% la 10000m atletism 35-90min si 90-360min100% la maratonDepletie de glicogen+ Anduranta lunga II si IIIAcumulare de peroxizi MECANISMELE OBOSELII CENTRALE (NEUROPSIHICE) A. teorii care s-au s-au dovedit a evidentia mai mult efectele oboselii si nu cauzele acesteia. dereglarea raportului dintre hiperexcitabilitatea nervului si a muschiului). acid lactic si amoniac pentru anduranta medie. inot10% la 200m 36-120s25% la 400mDepletie de CP Atletism: 400. Depletia unor aminoacizi (leucina. valina. si Leech T. Trecand peste cateva teorii mai vechi. acumulare de protoni. 35s-2min. 200m 2-10min65% la 1500mAcumular de protoni+NH3 Anduranta medie 10-35min87% la 5000m. MECANISMELE OBOSELII LA SPORTIV (dupa E. cum ar fi acidul lactic. T.

motorie etc. care astazi reprezinta cazurile cele mai numeroase. propunandu. somn. neurovegetative etc. de regula suprasolicitari inainte de obtinerea formei sportive. iar concluziile sunt favorabile se poate permite cu . din ce in ce mai rara astazi la performeri. de solicitare. modificari EEG. in cazuri de dopaj. scaderea masei corporale (L. scaderea Hb. in convalescenta dupa boli infectioase sau contagioase. B15) si odihna activa (pentru sedarea neuronilor stresati si atragerea in activitate a unor noi neuroni de rezerva). cefalee. stimulare functionala si organica prin complexe de vitamine si oligoelemente. reinsertia in sport facandu-se dupaun minutios bilant medico-sportiv (expertiza). vitaminele E. distinge urmatoarele grupe de sportivi care ajung la supraantrenament: cei care au obtinut (ca urmare a unor greseli metodice in pregatire. Evidentiem intr-o anumita ordine principalele semne: tulburari de comportament. sportivul poate ramane marcat cateva saptamani. putand merge pana la lipotimii cu pierderea cunostintei si afectare senzoriala. aminoacizi de tip aspartat de arginina. minerale). in lucrarea Probleme medicale ale antrenamentului sportiv. Georgescu M. Daca totusi se ajunge la acest tablou morbid (boala in toata manifestarea ei) atunci tratamentul este complex. de regula prin interventie medicala energica. Prokop sustine ca o scadere de 3% in greutatea corporala trebuie suspectata de supraantrenament). Daca se depaseste acest moment acut. in functionarea analizatorilor. iar randamentul sportiv este constant scazut. motiv pentru care ramane sub supraveghere si tratament medical. bogat in cruditati si lactate. glicocol. parcurgand urmatoarele etape obligatorii: scoaterea din mediu si trimiterea intr-o statiune la altitudinea de 600-800m pe timp de 3-4 saptamani. cand inhibitia de protectie este afectata prin droguri. hidro-zaharat. cand mijloacele de refacere pot readuce lucrurile pefagasul normal. care este in fapt o tulburare hemodinamica ce poate sa apara la schimbarea brusca de pozitie. tulburari cardiovasculare. reactivitate etc. de excitabilitate neuromusculara. poate aparea mai ales la persoanele neantrenate. Supraantrenamentul (nevroza de suprasolicitare) Acesta reprezinta forma clinica a oboselii patologice cronice. dar si in cea fizica (apetit. cisteina. puternici). Rolul SNC in aparitia acestei boli este confirmat si de a treia categorie. astenie. a organismului. Aceasta manifestare. Simptomatologia este extrem de polimorfa. dupa sediul manifestarii clinice. organismul este depasit de efortul respectiv. cu tratament igieno-dietetic (alcalinizant. usor anabolizant.). Simptomatologia este impresionant de polimorfa. in special in sfera psihica. Un prim bilant sportiv se va face la 4-5saptamani dupa o asemenea etapa si daca factorii stresanti au disparut. C. clacaj cardiac. de inducere a influxului nervos. A fost descris ca inima fortata. diagnosticul fiind pus in faza preclinica.se termenul de surmenaj) si cei la care efortul nu justifica instalarea bolii (in realitate fiind vorba de asocierea unor factori stresanti diversi. vitamine. medicamentos (sedare corticala. manifestari digestive. sau a fost confundata cu socul de gravitatie. cu alte cuvinte. evidentiate pe ECG. a vitezei de reactie. iar sportivul devine un caz problema. hepatice (pozitivarea testelor hepatice). Prof. care consta in afectarea profunda a intregului organism (de unde rezulta rolul SNC) in geneza acestei afectiuni sportive. clacaj muscular. un asemenea tablou clinic a devenit azi o raritate. Printr-o supraveghere medico-sportiva atenta. elemente patologice in urina. S-au descris doua forme clinice: tiroidiana (hiperfunctie) si suprarenala (hipofunctie).dintre solicitare si capacitatea de raspuns pe moment. antioxidante de tip seleniu. EMG.

urmeaza o senzatie de usurare a respiratiei. cu pierderea cunostintei si uneori insotita imediat sau la distanta de complicatii grave. in conditii normale. Rolurile arbitrului si medicului sunt decisive in protectia boxerilor care trec prin astfel de situatii. ci este o stare speciala de disconfort fiziologic. sfera psihica (dar si psihoterapia complexa) avand un rol de prim ordin in recuperarea dupa KD (cadere la podea. in urma unui traumatism (lovituri cu pumnul. tahicardie (peste 200 batai/min). cu puls superficial. uneori fara posibilitatea de a mai reveni in elita sportului de performanta. un ultim control medicosportiv (expertiza) poate confirma recuperarea cazului si introducerea in antrenamente si competitii. Graba in reintroducerea in circuitul sportiv. uneori letale. poate avea efecte dezastruoase. ceea ce ar pleda in favoarea ideii ca nu-si pierde cunostinta sau aceasta pierdere este extrem de scurta (1-3s). Punctul mort (faza critica) Nu reprezinta propriu-zis o forma de boala indusa de catre sport. epuizare. frecventa respiratorie si cardiaca scad. reapare dorinta de concurs si de victorie. ca si in cazul KO (o luna de zile). invinge aceste dificultati. mergand pana la abandon. sportivul care avea un anumit randament. de scurta durata. ordonand continuarea luptei daca se considera necesar acest lucru. de asemenea. 1-3s). aparitia KO (dictand uneori abandon). boxerul cade la podea ca secerat. motivata de considerente financiareconomice. sa aiba sete de aer (angoasa). Daca sportivul. miscarile respiratorii devin mai ample. iar senzatia de anxietate si sufocare este inlocuita de o usoara stare de . chiar in cazul castigarii meciurilor sa impunem o restrictie competitionala. KD reprezinta o pierdere trecatoare. intr-o competitie de durata (de la zeci de minute la ore). senzatii de sufocare. facies vultos. Rezulta deci ca. pozitia de garda. manusa de box) intr-o regiune reflexa (de regula sinusul carotidian. la box. tulburari de perceptie. reluarea progresiva a efortului (pregatirea fizica) nespecific pe timp de 4 saptamani. incepe sa respire cu dificultate (dispnee). casi lovitura in zona lombara. iar medicii trebuie sa instituie toate masurile diagnostice si profilactico-terapeutice necesare. plexul solar. insotita de pierderea cunostintei peste 9s si intreruperea meciului) reprezinta o forma de soc. asistat medicosportiv si cu accent deosebit pe refacere. luciditatea. picioare de plumb. cianoza extremitatilor. dar sub supraveghere medicala cel putin 1 an (caz problema). presiune arteriala sistolica (peste 200mmHg) si diastolica crescute.titlu experimental si sub supraveghere medicala. uneori aritmic. ducand la recaderi. hipocondrul drept-ficat. dureri precordiale. pana la 60 respiratii peminut). care se intalneste numai in sporturile ciclice. KO (caderea la podea in urma unei lovituri primite in zonele reflexogene amintite sau a unei lovituri in zona scrotala-nepermisa de regulament. menton si mandibula-barbie). dureroase. timp de 4-6 saptamani. Arbitrul controleaza starea boxerului. rapid si superficial (tachipnee. instantanee am putea spune. Chiar si in aceste conditii protectia boxerului reclama ca la juniori sa acordam un interval de timp mai mare pana la meciul urmator si bineinteles sa efectuam a doua zi un examen neuropsihiatric minutios (incluzand si o encefalograma). membrele inferioare devin mai usoare. Arbitrii pot evita. la un moment dat. urmeaza un nou bilant medicosportiv si daca rezultatele sunt in continuare bune. printr-un efort volitiv de exceptie. exprimata prin pierderea controlului central asupra pozitiei ortostatice. de regula. iar sportivul si colectivul doresc reintrarea in echipa se va permite reluarea efortului specific. Astfel. un supraantrenament este recuperabil in 4-6 luni. atentie si chiar stare de obnubilare etc. fara limite. dar se ridica (reflex) extrem de repede. a cunostintei. congestionat. o anumita curba de efort. iar la repetarea a 2-3 KD.

crize precordiale etc. Este vorba deci de o manifestare fiziopatologica.apare de regula o transpiratie profunda.).zisa a doua transpiratie. trebuin sa fie tratat ca un pacient in stare de soc. fara a fi pregatit pentru ele. care perturba homeostaza interna a organismului si se exprima printr-o stare de disconfort fiziologic. cu scaderea randamentului. cu tot cortegiul de manifestari nefavorabile pe plan cardiorespirator. ilustrate prin simptoma-tologia descrisa mai inainte. daca nu cumva epuizarea a fost atat de puternica (se pot adauga adevarate crize hepatice. metabolic. abundenta. care urmaresc sa indeparteze acest incident in afara cursei sau prin adaptarea si stapanirea cu usurinta a acestei simptomatologii de catre sportivul bine antrenat. neuromuscular. Profilaxia acestei stari se realizeaza prin antrenamente rationale. toate induse de stresul psihofizic reprezentat de efortul competitional. devenind astfel o arma tehnica pretioasa (ruperi de ritm pe parcurs datorita carora adversarul. Printr-un antrenament inteligent un performer poate realiza aparitia acestei stari adversarului sau. care permite chiar accelerarea ritmului (inot. poate intra in punct mort si chiar abandona). care marcheaza sfarsitul acestui episod neplacut. La originea acestor tulburari specifice sportive sta dereglarea ce apare intre cele doua procese corticale de baza: excitatie-inhibitie. ciclism sosea etc. alergare. . acida si asa.euforie.) incat sportivul este silit sa abandoneze.

bazin. clasificarea mijloaceleor de refacere. substitutive). Dupa efectele exercitate .Hidroterapie calda (dus. afectate de efortul sportiv.).relaxare neuromusculara. se supune legitatii antrenamentului sportiv. . bogata in vitamine si oligoelemente.Cardiorespiratorii. cu plante. reechilibrarea hidroelectrolitica. cura de altitudine joasa (600-800m) etc. norma calorica etc. Mijloacele folosite sunt: antrenamentul sportiv. Fiind o componenta a antrenamentului sportiv.Acupunctura. . aeroionizare negativa natural-artificiala.Neuromusculare. yoga etc. scheme de refacere.). . odihna activa si pasiva. .Odihna activa-odihna pasiva (somnul).Dietetice (alcalinizante. Refacerea dirijata completeaza. sare Bazna. sugestia-autosugestia. Refacerea post efort: baze generale. refacerea dupa efort. sauna. revin in 1-3 zile. masaj subacvatic. . yoga etc.presopunctura. . medicatie neurotropa-psihotropa). care are doua fatete: una ergotropa (antrenamentul propriu-zis) si cea trofotropa (refacerea. enzimatici etc.Oxigenarea naturala si/sau artificiala. mijloacele farmacologice.Endocrinometabolice. restabilirea dupa efort).Balneofiziohidroterapice (hidroterapie calda. . accelereaza refacerea naturala a organismului (nu o poate substitui) care are loc intr-o anumita succesiune: indicatorii vegetativi revin in minute. . -Psihoterapice(sugestia-autosugestia. . . dupa un ciclu saptamanal sau de etapa. dupa o zi de efort sportiv. mijloacele psihice.CURS 10. hidro-zaharata. dieta de refacere.Odihna activa si pasiva (somnul). Dupa apartenenta mijloacelor de recuperare . distingem: Mijloace care accelereaza refacerea neuropsihica . masaj-automasaj.Aeroionizarea negativa naturala si/sau artificiala. acupunctura.Farmacologice (compensatorii. . cada. manual etc.trainingautogen. minerale). De asemenea. Privind in mod pragmatic lucrurile avem in vedere o refacere dupa antrenament. . compenseaza. indicatorii metabolici revin in ore. Mijloacele de refacere se pot clasifica : 1. 2.Neuropsihice. tehnici de relaxare neuropsihice. indicatorii neurohormonali.).). hidromasaj. Refacerea se adreseaza unor organisme sanatoase. presopunctura.Psihoterapice (convorbiri. . dirijate in vederea reeditarii starii homeostatice dinainte de efort si mai ales a depasirii acesteia. dupa acele mijloace care pot actiona eficient si rapid asupra substratelor fiziologice stresate de efortul din antrenamente si/sau concursuri.Masaj (vibromasaj. Refacerea dupa efort foloseste mijloace trofotrope. trainingul autogen. oxigenare naturala-artificiala.

.Medicatie (Piracetam. .Refacerea neuromusculara. Eforturi aerobe (peste 3 minute) . . .Medicatie (glucoza sau fructoza.). C. Lecitina. K. sauna.Reechilibrarea hidroelectrolitica.Training autogen.Tehnici de relaxare neuromusculara. .Refacerea endocrinometabolica. bogata in vitamine si minerale).Masaj. . acupunctura. vitamine.Odihna activa si pasiva. ATP.Oxigenarea si aeroionizarea negativa.Farmacologie (glucoza. .Dieta (alcalina.. Mg. Ca. Mg. saruri de acid aspartic. saruri deacid glutamic. Mijloace care accelereaza refacerea neuromusculara . Lisina. . Eforturi neuropsihice . vitamine B. Vitaspol. C. Glucoza. Mg. Mijloace care accelereaza refacerea endocrinometabolica . presopunctura. baropresiune musculara. P.Odihna activa si pasiva. Mijloace de baza ale refacerii corelate cu natura efortului Eforturi anaerobe (pana la 2 minute). .Refacerea neuromusculara.Hidroterapie calda. Carnitina etc.Reechilibrarea hidroelectrolitica.Refacerea neuromusculara. yoga. Tirozina). Glicocol.Refacerea neuropsihica. Mijloace care accelereaza refacerea cardiorespiratorie . . presopunctura. vitamine si minerale.Sauna (15min saptamanal). . E. yoga.Training autogen.Psihoterapie. oligoelemente). Vitamine B.Refacerea metabolica. . . cand aplicam o gama . Aspartat de arginina. Fosfocreatina. acupunctura. . . Aspartat de Mg.Refacerea cardiorespiratorie si metabolica. Folcisteina. vitaminele B. ATP.Refacerea neuropsihica.Hidroterapie calda. . bogata in glucide. Na. Carnitina.Oxigenarea naturala si/sau artificiala. Ca. . masaj (zilnic). . .).Refacerea cardiorespiratorie.).Dieta (alcalina. K. Piracetam. la finele ciclului saptamanal.Odihna activa (eventual la 600-800m altitudine). Fosfocreatina etc. P. . hidrozaharata. Piravitan. cat si a antrenamentelor complexe de refacere. Na. .Farmacologice (ATP. In activitatea sportiva vorbim de aplicarea unor mijloace de refacere zilnica. extracte de suprarenala. . acupunctura. masaj.Refacerea neuromusculara. . glicocol. miorelaxante. Piravitan. Eforturi mixte (jocuri sportive) . . hipnosedative etc.Refacerea neuropshica. .

analizatori. acidul lactic din sange si ureea serica etc. bob. cardiorespirator. . neuromuscular.probe combinate: neuromuscular. spirometria etc. patinaj artistic. neuromuscular. POPICE: neuropsihic. mars: metabolic. neuromuscular. analizatori. YACHTING: neuropsihic. reprezinta posibilitati obiective de apreciere a refacerii postefort. LUPTE: neuropsihic. apetitul. pH urinar si sanguin. dimineata la desteptare. BASCHET. patinajviteza. ORDINEA PRIORITARA A MIJLOACELOR DE REFACERE IN FUNCTIE DE SPORT ATLETISM:. fiziologice. neuromuscular. definim refacerea dirijata ca acea parte componenta a antrenamentului care foloseste dirijat unele mijloace naturale sau artificiale. AUTOMOBILISM-MOTOCICLISM: neuropsihic. metabolic. sanie. cardiorespirator.semifond. metabolic. neuropsihic. metabolic.mai larga de mijloace de refacere. o serie de parametri biochimici (examenul urinii. metabolic. VOLEI. metabolic. SPORTURI DE IARNA : . neuropsihic. maraton. RUGBY. folosim o serie de teste clinice si paraclinice. neuromuscular.). metabolic. HANDBAL.sprint. neuromusculare. provenite din mediul intern sau extern. JUDO: neuropsihic. CICLISM SOSEA: metabolic. POLO. metabolic.biatlon. . CALARIE: neuropsic. SARITURI IN APA: neuropsihic. neuromuscular. . KAIAC-CANOE: neuropsihic. neuromuscular. CICLISM VELODROM: neuropsihic. metabolic. timpul de reactie. neuromuscular. SAH: neuropsihic. TIR: neuropsihic. metabolic. metabolic. pulsul in clinostatism si ortostatism. cardiorespirator. sarituri cu schiurile: neuropsihic. TENIS DE CAMP: neuropsihic. metabolic. dispozitia de antrenament. aruncari: neuropsihice. in scopul reeditarii homeostaziei de efort dinaintea efortului sportiv (antrenament sau competitie) si chiar depasirea acestui prag prin realizarea supracompensarii. TENIS DE MASA: neuromuscular. HALTERE: neuropsihic. fond. FOTBAL. sarituri. neuromuscular. dinamometria. HOCHEI PE GHEATA: neuropsihic. schi fond: cardiorespirator. analizatori. hemoglobina serica. metabolic. neuromuscular. GIMNASTICA: neuropsihic. Jurnalul de autocontrol (somnul calitativ si cantitativ.schi alpin. analizatori. neuromuscular. CULTURISM: metabolic. metabolic. greutatea corporala dimineata la sculare sau inainte-dupa antrenament). CANOTAJ: cardiorespirator. . neuromuscular. PENTATLON MODERN: neuropsihic. Controlul biomedical al refacerii Pentru obiectivizarea refacerii. INOT: cardiorespirator. Deci. BOX: neuropsihic.

Pentru celelalte sporturi incluse in aceasta categorie (inclusiv jocurile sportive) se recomanda utilizarea sistematica. 3.SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORTUL PREDOMINANT ANAEROB (efort neuropsihic. 5. 7. Masaj: 10min manual sau 6min instrumental (hidromasaj. 8 (Nootropil). iodura potasiu). Oxigenare sau aeroionizare negativa: 10-15min dupa tehnici individuale sau colective. sah. Relaxare autogena sub indrumarea specialistului sau alte tehnici de relaxare. 8. Polivitaminizant S-2 tablete. musetel. la care se poate adauga 25g glucoza sau miere. hipolipidica. 11. iodura de potasiu 1/1000. 4. bogata in cruditati si lactate.Antrenamentul de refacere se desfasoara pe baza indicatiei si sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonamente). Polimineralizant S-2 sau trei tablete. fructe. 6. 9. medicul. Rehidratare: 300ml lapte. . . Odihna pasiva. 1 min bazin sau dus). Observatii: . zilnica a mijloacelor cuprinse la punctele 2. 11-cel putin o sedinta pe zi. lapte batut sau ceai cu 1/2 lamaie. Masaj: 15min manual sau 10min instrumental (vibromasaj. 25g glucoza sau miere. metabolic. 2. in bazin sau la dus). SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORTUL PREDOMINANT AEROB (efort cardiorespirator. psihologul. 12. in lipsa se poate folosi iaurt. Polimineralizant S-2 tablete. Psihoterapie: 8-10min cu antrenorul. 6. 8. tir. Antrenament psihosomatic sau alte tehnici de relaxare sub supravegherea specialistului. Dus cald: 15min la 38-42o sau cada (sare Bazna. lactate. 2. normoproteica. 3. 4. Se prefera masajul manual. cu lamaie. 2. Sauna: 10min (1min in sauna si 1min afara. musetel. 8. cu sare Bazna. Alimentatia: Hidro-zaharata. 10. alcalina. Aeroionizare negativa si oxigenare: 10min. presomasaj). 10-15min sau cada (bazin). organe. Reechilibrea hidroelectrolitica: 300ml suc de fructe sau apa minerala alcalina+1/2 lamaie. de doua ori pe saptamana (la mijlocul curbei efortului de varf saptamanal sau la sfarsitul ciclului saptamanal) se indica organizarea unor sedinte de antrenament de refacere ce vor include intr-o inlantuire logica toate mijloacele expuse mai sus. Eleutal-2 sau 3 tablete. 3. Medicatie: Vitaspol-1 sau 2 tablete per os. suc fructe. muscular) 1.Pentru sah. vibromasaj). 10. neuromuscular) 1. scrima (Piravitan). tei. tei. 6. scrima se recomanda cu precadere aplicarea mijloacelor de la punctele 1. Nootropil-1 sau 2 capsule pentru tir. 7. Dus cald: la 38-42o. Vitaspol-1sau 2 fiole. 9. bogata in fibre si gelatine. Energin-2 sau 3 tablete. ceai bine indulcit. Sauna: 8-10min (1min sauna. . 4. 5. hidromasaj. Alimentatia: bogata in legume. Odihna activa. Medicatie: Polivitaminizant S-2 tablete. 11. 4. 5. hipolipidica.

in care se vor utiliza toate cele 11 mijloace de refacere descrise. Odihna pasiva (somnul). Dus cald: 15min la 38-42o. Reechilibrarea hidroelectrolitica: 300ml ceai. 4. 3. Polimineralizant-3 pe zi la masa de dupa efort. calitative. 5.De doua ori pe saptamana (la mijlocul ciclului saptamanal.normoproteica. normoproteica cu proteine de valoare. 6. 10. 7. Alimentatia: predominant alcalina. . hipolipidica. . 7. Eleutal-4 sau 5 tablete sau 1015g glucoza sau miere. SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORTURILE DE TIP MIXT (aerob-anaerob si neuropsihic: jocuri sportive. 6. lactate. 2. 1min dus sau bazin). alergari atletism 400-1500m.Antrenamentul de la sfarsitul saptamanii (refacere) va dura 90min. Psihoterapie. 12. fructe. 10. 9. 15min (2min sauna. 11. suc de fructe sau lactate sau 300ml apa minerala alcalina+vitamina C 200-400mg+100mg vitamina B1. 8. hidrozaharata. incepand cu 30min odihna activa (alta activitate) dupa care 60min se aplica mijloacele de refacere descrise (sauna si hidroterapie calda 30min). .Antrenamentul de refacere se desfasoara la indicatia si sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonament). cada sau bazin (plante.Antrenamentul de refacere se efectueaza la indicatia si sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonament). Medicatie: Vitaspol-1 sau 2 fiole per os dupaantrenament. Tehnici de relaxare: la indicatia medicului. legume. La sfarsitul ciclului saptamanal se va efectua intreg ciclul de refacere (1-8). 8.Dupa fiecare antrenament (cu exceptia antrenamentelor de refacere sau a celor cu caracter de odihna activa) se vor efectua cele prevazute la punctele 1. Polivitaminizant: 2 drajeuri la masa de dupa efort. Masaj manual sau instrumental: 10min zilnic. . 6. Psihoterapie. 8 (odihna pasiva). Sauna: saptamanal. dupa momentul de varf al curbei efortului saptamanal si la sfarsitul ciclului saptamanal) se vor efectua antrenamente de refacere. scrima. 4. . sare Bazna. . Odihna activa. 9. 1-2g CLNA. 5. Observatii: . 1g CLK si 1/2 lamaie sau sirop (15g glucoza). box. Observatii: . 3. iodura potasiu).Dupa fiecare antrenament se vor efectua mijloacele prevazute la punctele 1.in aceste sedinte durata saunei poate creste la 15min si a procedurilor de masaj la 20min pentru cel manual si 10min pentru cel instrumental. Eventual la mijlocul saptamanii se mai poate adauga si sauna (conform recomandarii medicului de lot). cu o durata de 60-90min. 2. in functie de indicatia medicului. 7. tenis de camp) 1. Odihna activa si pasiva. 11.

peste). Odihna pasiva (somnul). la sfarsitul saptamanii. . 9. lactate. Cu indicatie medicala se poate administra Glicocol-Nevrosthenin. 4-5 tablete dupa efort. 4. 2.SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORT PREDOMINANT NEUROPSIHIC (tir. bogata in lichide. 7. cu 10-15 zile inainte de competitie. Medicatie: Nootropil (piracetam) sau Piravitan. 4. Psihoterapie. 3. Aeroionizare negativa-oxigenare. ca mijloc de refacere. Training autogen. Polivitaminizant S. 2 drajeuri. tir cu arcul. Observatii: Dupa fiecare antrenament se vor efectua cele mentionate la punctele 1 si 2 sau 3. 6.La sfarsitul ciclului saptamanal si eventual la mijlocul saptamanii se va efectua o sedinta de antrenament de refacere cu o durata de 90-120min (in functie de durata odihnei active: 30 sau 60min) in care se vor utiliza toate mijloacele descrise (1-9). organe. 2 capsule. cruditati. . 10. 8. 1-2 fiole dupa antrenament. in bazin sau dus). in aceste antrenamente se poate folosi si sauna 10-15min (2min in sauna si 2 afara. Eleutal. cu caracter general). 7. Polimineralizant S. scrima. sare Bazna. Alimentatie: Cpnform cerintelor si consumului din efort (echilibrata. a psihologului sau altor specialisti pentru psihoterapie si tehnicile de psihorelaxare-training autogen. iodura de potasiu) si masaj 10min. iar masajul va dura 15min (manual. 9. 5. Tehnici de relaxare neuropsihica si neuromusculara. Dus cald sau cada 10min (plante.Antrenamentul de refacere. . portari la jocuri) 1. 2 tablete. zilnic sau la sfarsit de saptamana se desfasoara la indicatia si sub supravegherea personalului medico-sanitar. pistol viteza. Odihna activa (30-60min). 8.

Nu există nici un sector al economiei organismului care să nu resimtă această influentă. pentru că abaterile de la starea de sănătate sau de la dezvoltarea fizică armonioasă pot constitui factori limitativi pentru performantă. pot dispărea odată cu antrenamentul fizic dirijat şi supravegheat medical . care devin operante numai în măsura în care se individualizează şi astfel permit diagnosticul de aptitudine sau inaptitudine în practicarea exercitului fizic bazat pe un substrat obiectiv. pot produce agravarea unor tulburări. starea de sănătate de conditiile de mediu. Exercitiile fizice practicate în mod ştiintific. Rolul kinetoterapeutului . Numai un control medical periodic pentru testarea tolerantei la efort.o serie de modificări structurale şi functionale care traduc în ultimă instantă o creştere marcată a economiei organismului. . Contraindicatii pentru practicarea exercitiilor fizice. În ceea ce priveşte sportul de performantă.CURS 11. de aptitudini. iar profesorii şi antrenorii au obligatia de a respecta indicatiile medicale pentru a se evita instalarea sau agravarea unor complicatii. manifestându-se hotărâtor asupra potentialului fizic. ducând la hipertrofia musculară prin asmilarea crescută a proteinelor în miofibrile. specialiştii cu bogată experientă medicosportivă au elaborat baremuri medicale pentru fiecare ramură sportivă. Eludarea acestor baremuri aduce prejudicii sănătătii copiilor dar şi o risipă de timp pentru ei şi antrenori. Efectele efortului fizic asupra organismului sunt imediate şi tardive (de antrenament). Muşchiul îşi îmbunătăteşte tonusul şi forta. Interdependenta dintre sanatate si practicarea exercitiilor fizice. în vederea selectiei prepubertare. se restrânge domeniul “scutirii” de a practica educatia fizică. natura şi dozarea acestuia ca volum şi intensitate. încă din copilărie a exercitiului fizic. pentru că acolo unde există anumite tare organice sau functionale înăscute sau câştigate. Gradul şi sensul acestor modificări depind de natura. Exista baremuri de sănătate. a capacitătii de muncă. dar niciodată fără un control riguros şi periodic al sănătătii. Efectele tardive sau de antrenament ale efortului fizic se caracterizează printr. volumul şi intensitatea trebuiesc adaptate fiecărui organism în functie de vârstă.practica medico-sportivă a demonstrat că suflurile sistolice întâlnite deseori la copii. cu o tolerantă bună de efort. asupra procesului de îmbătrânire. sex. Tipul efortului.se redă astfel şansa acestor copii de a duce o viată normală fără restrictii de activităti sportive Prin posibilitatea aplicării programelor de educatie fizică în mod diferentiat în raport cu posibilitătile somato-functionale ale organismului. care devin obligatorii şi cu aplicare strictă mai ales în perioada controlului medical initial. Efectele exercitiului fizic asupra organismului Efectele exercitiului fizic se răsfrâng asupra organismului în general şi asupra fiecărui organ în parte. O bună stare de sănătate nu se poate atinge sau realiza în afara practicării regulate. cantitatea şi intensitatea efortului. în functie de posibilitătile individuale. pentru altii. Se modifică numărul şi grosimea fibrelor musculare. poate să indice sau să contraindice efortul fizic. au o influentă binefăcătoare asupra organismului la toate vârstele. Discernământul stabilirii incapacitătii de efort şi duratei acesteia revine medicului sportiv. aceleaşi exercitii care duc la întărirea sănătătii pentru unii.

generatoare de bioenergie convertită în procese metabolice şi functionale adaptate. să facă fată cerintelor perifericelor. de inima dilatată. de îmbunătătire a economiei cordului. starea de sănătate de conditiile de mediu. de aptitudini. pentru altii. Dacă exercitiile fizice sunt continuate în mod regulat şi sistematic atât la vârsta medie cât şi la bătrânete. în repaus. pentru că acolo unde există anumite tare organice sau functionale înăscute sau câştigate. volumul şi intensitatea trebuiesc adaptate fiecărui organism în functie de vârstă. viteza. putând să trimită în circulatie către organele în plină activitate tot mai mult sânge oxigenat. sunt necesare mai putine bătăi pe minut pentru a realiza acelaşi debit sanguin. încă din copilărie a exercitiului fizic. din cele arătate mai sus. îşi mentin o vârstă biologică relativ mai tânără în raport cu persoanele sedentare. care datorită activitătilor fizice regulate şi sustinute. fapt ce atrage după sine o proastă irigare a tesuturilor. Modificările benefice cardio-vasculare favorizează modificări optime biochimice şi metabolice prin îmbunătătirea proceselor oxidative celulare. altele care dezvoltă supletea articulară. Producând o creştere a numărului de vase sanguine. la persoanele antrenate. în ciuda vârstei cronologice. coordonarea. în mod special a creierului şi a inimii. antrenamentul fizic are un rol deosebit în prevenirea aterosclerozei şi la întârzierea procesului de îmbătrânire. Forta de contractie a inimii antrenate este excelenta şi acest fapt deosebeşte în mod esential inima mare tonică de sportiv. Inima creşte în dimensiuni. pot produce agravarea unor tulburări. rezistenta. . măreşte capacitatea de refacere a fibrei şi face posibilă efortul fizic intens şi de mai lungă durată. În concluzie. Efectele repetării exercitiului fizic la intervale regulate sunt date de volumul şi de intensitatea acestuia. simptomele subiective şi obiective sunt mai putin severe. hipotonă a bolnavului cardiac care nu mai este capabilă. De aici aspectele de economie functională. Natura sau tipul efortului. datorită fortei de contractie scăzută. precum şi o deschidere de noi vase colaterale. înbunătătindu-i functiile. Din gama variată de exercitii cele mai benefice pentru organism sunt acele exercitii care dezvoltă rezistenta. Pe măsură ce omul înaintează în vârstă se produce o scleroză a vaselor de sânge (ateroscleroză). sunt mai rezistenti la îmbolnăviri. îndemânarea). departe de a fi dăunătoare sunt dimpotrivă un fenomen de adaptare. altele care îmbunătătesc rezistenta la eforturi prelungite. sex. Se afirmă de către lumea medicală că inima omului cu activităti şi preferinte sedentare este o inimă atrofiată datorită lipsei de solicitare. În acest mod se poate lucra analitic pentru oricare dintre calitătile fizice deficitare (forta. în comparatie cu un neantrenat. dar niciodată fără un control riguros şi periodic al sănătătii. Aceaste modificari. cavitătile se dilată reuşind să pompeze cu fiecare bătaie mai mult sânge care aprovizionează cu oxigenul necesar celulele în functie. se desprinde ideea că o bună sănătate nu se poate atinge sau realiza în afara practicării regulate. capacitatea de efort a cordului creşte. Astfel. Deosebim astfel exercitii care măresc forta musculară. pentru că prin mărirea cavitătilor. aceleaşi exercitii care duc la întărirea sănătătii pentru unii. Trebuie să facem câteva precizări privind creşterea dimensiunii inimii la sportivi. Sunt citate numeroase cazuri de octo şi nonogenari. deoarece au un efect predominant asupra aparatului cardiorespirator şi hemotisular. precum şi a puterii de contractie a inimii antrenate. a calibrului lor. iar în cazul în care apare boala coronariană. aceşti indivizi se bucură de o mai bună sănătate.Solicitarea repetată a muşchiului dezvoltă circulatia sanguină.

apar o serie de dereglări neurovegetative care se atenueaza şi chiar dispar prin practicarea moderată a efortului fizic pentru că acesta contribuie la întărirea şi echilibrarea proceselor corticale. entorse. tinând cont şi de reactia individuală la testele de reglare vegetativă sau de efort. Chiar prezenta unor anomalii congenitale de cord uşoare. care pot avea caracter reversibil dacă se respectă rigorile unui control medical de specialitate sau devin ireversibile. în functie de boală li se recomandă programe de gimnastică medicală. În perioada de creştere a copiilor şi mai ales la pubertate. fără semne de decompensare (defectul septal atrial. dar cu tolerantă la efort bună. pentru a facilita dezvoltarea inimii şi aparitia unei tolerante la efort. după o investigare amănuntită a tulburărilor în scopul stabilirii caracterului functional sau organic al acestora. Astfel în functie de handicapul somatic sau functional. să indice practicarea unor eforturi fizice mici sau medii. procese care reglează întreaga activitate functională. Scutirea definitivă partială are în vedere subiectii care pot participa la orele de instruire fizică. intensitatea sau complexitatea efortului. de volum şi intensitate mică sau medie. prin practicarea unor eforturi mici şi repetate care duc la antrenarea functiei inimii cu aparitia semnelor de economie functională. De asemenea efortul fizic practicat sub îndrumarea kinetoterapeutului şi sub supraveghere medicală a demonstrat că suflurile sistolice întâlnite deseori la copii. totale sau partiale. dacă nu se instituie masurile indicate. dar cu unele restrictii privind volumul. cele însotite de alterarea stării generale.De asemenea. leziuni musculare sau. ceea ce nu constituie uneori o raritate. indicatiile. pot fi definitive. În aceste conditii. Scutirea temporară totală are în vedere acele situatii care pentru un moment nu permit efectuarea exercitiilor fizice (ex. sau temporare. poate să indice sau să contraindice efortul fizic. luxatii. care îmbunătătesc sfera somatofunctională şi psihică. dar mai ales contraindicatiile. Este deci falsă alarma unor părinti care la cele mai mici semne disfunctionale. trebuie să recomandăm copiilor activităti fizice cât mai variate. leziuni ale aparatului locomotor ca fracturi. care devin operante numai în măsura în care se individualizează şi astfel permit diagnosticul de aptitudine sau inaptitudine în practicarea exercitului fizic bazat pe un substrat obiectiv. prolapsul valvular fără insuficienta mitrală) obligă corpul medical să testeze capacitatea de efort şi numai în urma acestui rezultat. Scutirea temporară partială se indică acelor situatii în care subiectii pot desfăşura unele activităti fizice care nu implică în regimul lor suprasolicitarea segmentului lezat. dar este şi mai grav. Numai un control medical periodic pentru testarea tolerantei la efort. interzic copiilor practicarea educatiei fizice şi a sportului. natura şi dozarea acestuia ca volum şi intensitate. Aşa este . Acestora. dacă această interdictie vine din partea pedagogului sau instructorului sportiv dar mai ales din partea corpului medical. de stare febrilă). Scutirea definitivă şi totală se adresează acelor subiecti a căror stare de sănătate sau de dezvoltare fizică se agravează prin programele analitice şcolare. pot fi interpretabile în raport cu experienta medicală în domeniul efortului. sau chiar la abandonarea vietii sportive din cauza aparitiei unor tulburări functionale initiale. contraindicatiile legate de incapacitatea de efort fizic. dorinta unor tineri de a grăbi performanta printr-un regim de efort nesupravegheat poate duce la plafonarea lor. pot dispărea odată cu antrenamentul fizic dirijat şi supravegheat medical S-au instituit baremuri de sănătate.

-scrofuloza. Lista afectiunilor ca constituie contraindicatii pentru practicarea educatiei fizice şi sportului (grupate pe aparate si sisteme) 1. tumori faringiene. -Exostoze multiple sau recidivate cu tulburări functionale importante. -Scleromul nazal. -eczemă generalizată rebelă la tratment. -Osteomielite acute sau cronice. dar mai ales intensitatea efortului. laringiene. cu insuficientă vertebrală. -Bronşita cronică. -Scolioze gradele II-III cu rotatie vertebrală mare. sarcoidoză. 2. -Laringite specifice: sclerom. şi numai în caz de dereglări sau stari de boală. Sistem osteoarticular şi muscular: -TBC osos şi osteoarticular. cu tulburări de statică sau dinamică vertebrală. se recurge la amânarea temporară sau programarea ciclului în functie de calendarul competentional al obiectivului principal de performantă. -scleroza în plăci. -Coxartroza avansată. . -Boala Dupuytren. -Atreziile foselor nazale. 3. -Malformatii faringiene . -TBC pulmonar activ. -Sarcoidoza. stadiul II (osteocondroza vertebrală). tumori maligne rinosinusale. -Tumori maligne osteoarticulare. -Granulomul malign. -Malformatii congenitale ale piramidei nazale. insuficienta respiratorie (+30%). TBC. Dacă ciclul menstrual îmbracă caracter patologic (hipermenoree) se vor reduce atât volumul. Tegumente şi mucoase: -psoriazis generalizat. -Discopatii faza a III-a. -Miastenie. -sclerodermia. dar fără interesarea zonei afectate de leziune.de exemplu repausul segmentar recomandat în unele leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea programului de pregatire. -Miopatii. Date medicale statistice arată că organismul feminim este capabil chiar de performante sportive în perioada ciclului menstrual. exceptie facând numai în măsura în care intensitatea efortului interesează în mod special sfera micului bazin care poate augmenta fluxul menstrual. -Bronşiectazia. -dermatomiozita sistematică sau în plăgi. -Boala Scheuermann. -Tumori pulmonare. Facem mentiunea că stările fiziologice ale fetelor nu beneficiază de scutire de educatie fizică. Sistem respirator: -Astmul bronşic cu crize paroxistice. -Malformatii şi distrofii osoase cu tulburări functionale sau deformatii osoase.

-Sindrom nefrotic. 6. -Insuficienta renală cronică. miocardite cronice postinfectioase.-Papilomatoza laringiană recidivantă. -Afectiuni cronice pericardice. în stadiile II-III. -Tulburări de ritm sau conducere. -Anomalii ale vaselor mari (anevrisme) sau ale vaselor coronare. tulburări de ritm ventricular extrasistole multiple. -Esofagite cronice specifice. Sistem digestiv: -Maladia ulceroasă (puseu acut). -Rinichi unic congenital sau chirurgical. -Arteriopatii periferice. ritmurile nodale generatoare de tulburări paroxiatice. stenoze esofagiene. -Hepatita cronică agresivă. -Boala polichistică arinichilor. Sistem cardiovascular: -HTA esentială sau secundară. precoce. -Valvulopatii congenitale şi câştigate. -Afectiuni cronice miocardice (cardiopatie ischemică de toate tipurile. pancreatita cronică. oscilantă). boala nodului sinusal cu tulburări paroxistice de ritm sau conducere. -Neoplazii urogenitale. -Boli vasculare ale esofagului . cu afectarea patului vascular (HTA neurogenă. -Extrofia veziculară. blocul atrioventricular total. -Stenoze şi comunicări traheobronşice. prolapsul de valvă mitrală asociat cu insuficienta mitrală sau cu tulburări paroxistice de ritm. -Sindrom Marfan. 5. . Sistem uro-genital: -Glomerulonefrita cronică. politoze. -Ectopia testiculară uni sau bilaterală. -Rinichiul ectopic sau mobil (grade II-III). 4. -TBC urogenital. -Anomalii ale vaselor renale (stenoze). -Rinichi hipoplazic uni sau bilateral. blocurile de ramură (blocurile congenitale care afectează performanta cardiacă trebuie expertizate şi avizate individual). -Sindrom varicos însotit de tromboembolism sau tromboflebite. blocurile sinoatriale. -Rectocolita ulcerohemoragică. -Anomalii traheobronşice şi tumori maligne. sindromul de pre-excitatie LGL sau WPW cu tulburări paroxistice de ritm. -Hidronefroza congenitală prin sindrom de colet. -Rinichiul în potcoavă. cardiomiopatii. fibrilatie ventriculară. tahicardie ventriculară. stadiile incipiente necesită observare în timp şi expertizare minutioasă. tumori maligne. care afectează performanta cardiacă sau constituie factor de risc vital (moarte subită) cum sunt: fibrilatia atrială. -Litiaza renală malignă (nefrocalcinoză).

melancolia. -Hipoparatiroidism sever. -Diabetul insipid. -Adenomul hipofizar. -Sarcină după luna a III-a. -Transsexualism. -Feocromocitom. -Sindrom Cushing. -Paralizii definitive ale nervilor cranieni. -Hermafroditism şi pseudohermafroditism. -Neoplazii genitale. toxice-etilism cronic). -Paralizii definitive ale rădăcinilor nervoase. . -Miopia mai mare de 5 dioptrii. -Disgenezii gonadale (Barr negativ la fete). -Traumatisme grave cu afectarea auzului şi echilibrului. cu tulburări functionale. Sistem endocrin: -Neoplazii endocrine. 8. -Neurastenii cu evolutie prelungită sau forme severe. -Sindrom adipozo-genital. -Mixedemul. -Malformatii auriculare. -Traumatisme ale nervului acustic. -Boala Addison. boala Graves-Basedow. -Enocrinopatii acute. -Tulburări de personalitate. -Sindroame cerebeloase şi cerebelomedulare.depresiv. -Hipertensiuni arteriale endocrine. atetoze. -Pseudohiperparatiroidism. degenerescentă hepatolenticulară). ataxii. -Insuficiente suprarenale secundare (centrale). -Osteoporoze şi osteomalacii severe. -Acromegalia. -Sindroame extrapiramidale (Parkinson. Sistem nervos: -Sechele encefalitice grave. -Nanismul hipofizar. 9. Organe de simt: -Stenoza conductului auditiv extern. -Pareză definitivă a nervului sciatic. sindrom maniaco. coree ereditară.-Incontinenta de urină. -Hipertiroidism (boal Pecklinghausen). enurezis. -Tireotoxicoza. -Insuficienta hipofizară. -Sindrom hipoglicemic organic. 7. -Psihoze (schizofrenie-psihoza discordantă. -Pubertate precoce prin leziuni intracraniene.

-Pterigion avansat. -Spondilita ankilopoietică. -Glaucom. -Entropion. -Sinblefaron.-Ptoza palpebrală I-II. -Ectropion avansat. -Periarterită nodoasă. -Starbism convergent cu unghiul strabic mai mare de 5°. -Cataractă congenitală sau căpătată. -Keratocon. Boli autoimune -Lupus eritematos diseminat. -Sindrom Reitter. -Poliartrită cronică reumatoidă. 10. .

aerosoloterapia. Patologie respiratorie . . Afectiunile nazofaringiene (deviatii de sept nazal. Fumatul este un factor de risc pentru cancerul bronhopulmonar. vegetatii adenoide) se pot complica cu bronşită cronică şi astm bronşic. Diabetul zaharat agravează pneumopatiile infectioase. rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare Se retine faptul că unele boli pulmonare au caracter heredo-colateral (astmul bronşic). tusea convulsivă) se pot complica cu o bronhopneumonie şi pot favoriza instalarea bronşiectaziei. Rolul kinetoterapeutului constă în depistarea precoce a modificărilor de formă ale toracelui. indicatii privind balneoterapia. emfizemul pulmonar şi poate agrava afectiunile virotice şi bacteriene pulmonare.CURS 12. de statică ale coloanei vertebrale şi initierea unor programe de posturare. neaerisită. Bolile infectioase din copilărie (rujeola. recuperarea complexă în diverse patologii respiratorii. Virozele respiratorii repetate pot anticipa instalarea pneumoniilor sau a unui astm bronşic. locuinta insalubră (rece. supraaglomerată) sunt conditii favorizante pentru afectiunile respiratorii acute sau cronice. Traumatismele toracice sau anomaliile coloanei vertebrale şi ale toracelui (congenitale sau dobândite) pot conduce la insuficientă respiratorie cronică sau acută. elaborarea şi realizarea unor programe de gimnastică respiratorie. etilismul. bronşita cronică. Faringitele repetate ridică suspiciunea unei infectii streptococice care conduce la reumatism articular acut cu afectare cardiacă sau la afectare renală. Tratamentul prelungit cu antibiotice poate produce micoze pulmonare. De asemenea astmul bronşic paote fi sugerat şi de alergiile din antecedente. profilaxie şi recuperare. pentru altele trebuie avute în vedere contagiunea intrafamiliala şi conditiile improprii de viată (tuberculoza pulmonară). Alimentatia insuficientă/dezechilibrată.

Efortul fizic intens. adeseori secundară unei boli renale sau endocrine. . La adulti (mai ales la bărbati) apare cardiopatia ischemică în forma ei dureroasă (angina pectorală sau infarctul miocardic) sau nedureroasă (moarte subită. Patologie cardiovasculara rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare În general pentru diagnosticul bolilor cardiovasculare sunt suficiente examenul clinic. mio. La tineri se noteză frecvent o nevroză cardiacă sau HTA. aritmiile cardiace şi insuficienta cardiacă). accidente coronariene şi cerebrale. alimentatia hipercalorică bogată în glucide şi lipide pot favoriza sau agrava boala cardiovasculară. obezitate) ce pot determina ATS. Un interogatoriu atent poate oferi date deosebit de interesante din trecutul bolnavului (antecedente personale) sau ale membrilor familiei sale (antecedente heredo-colaterale: sunt importante relatiile despre accidente coronariene sau vasculare cerebrale. examenul radiologic.CURS 13. initierea unor programe de profilaxie cardiovasculară şi diminuarea factorilor de risc cardiovascular. risc crescut de HTA. Dintre antecedentele personale patologice atragem atentia asupra următoarelor afectiuni: . La naştere şi după naştere (preşcolari) se evidentiază frecvent cardiopatii congenitale (malformatii congenitale). hipotiroidismul cu incidenta crescută a ATS. pot determina RAA cu cardită reumatismală.boli endocrine: hipertiroidismul se asociază cu tulburări de ritm şi HTA. sedentarismul. kinetoterapeutul trebuie să recunoască semnele şi simptomele cardiace. De asemenea. conditii de viată şi muncă. . patologia specifică practicantilor unui anume sport.scarlatina ce se poate complica cu RAA cu interesare cardiacă. pielonefrita cronică cu HTA în stadii mai înaintate. reumatism articular acut şi coree acută ce pot atrage atentia asupra unei valvulopatii câştigate. prin întrebări simple referitoare la simptomele ce pot să apară.boli renale: glomerulonefrita acută şi cronică se însoteşte de HTA şi insuficientă cardiacă. la şcolari este frecventă infectia streptococică care determină angină sau rinofaringită. dismetabolici. de cauză streptococică. . . . coronarite.sau pericardul. pentru a reuşi astfel. În acest context evidentierea auscultatorie a unui suflu orificial întăreşte această presupunere. EKG şi uneori ecografia. stress-ul emotional şi conflictual. Rolul kinetoterapeutului constă în recunoaşterea unor simptome şi semne clinice caracteristice unor boli prin mijloacele cele mai simple (anamnezic. scarlatină. prin urmărirea valorilor tensiunii arteriale).HTA secundară în Cushing. comportamentali: pentru HTA şi arteroscleroza sistemică cel mai frecvent). fumatul pot constitui factori de risc deosebit de importanti în aparitia şi dezvoltarea unor boli cardiovasculare. hiperaldosteronism primar şi feocromocitom. arterită la ascendenti ce poate semnifica o predispozitie la ATS sau alte boli cardiovasculare). cât mai precoce. Consumul de alcool şi cafea în exces.infectiile de focar buco-dentare.reumatismul articular acut ce poate afecta endo-. . factori de risc pentru bolile cardiovasculare (dietetici.bolile metabolice (diabet. surmenajul intelectual. izolat sau asociat (pancardita reumatismală).

ecografie cardiacă). dar nici că la tineri. 17 cetosteroizi. IDENTIFICAREA ATINGERII ORGANELOR TINTĂ prin investigatiile amintite anterior. se contraindică sportul de performantă. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC (colestrol. test de tolerantă orală la glucoza. se pot întâlni modificări pasagere ale valorilor sistolice. Dacă sportivul este necooperant. Practicarea sportului are efect benefic asupra valorilor TA şi reduce factorii de risc: sedentarism. HTA gr. în viata comunitătii. prin facilitarea instalării unor mecanisme compensatorii care să îi asigure sportivului reluarea cât mai rapidă a antrenamentului. acid vanil mandelic. pe cât posibil la fel de normal.ansamblul activitătilor necesare pentru a influenta în mod favorabil evolutia bolii. să-şi păstreze sau să îşi reia un loc. uneori. creatinină serică. dacă examenul clinic sugerează a fi necesar. cauze renale (ex. nu urmează tratamentul.IDENTIFICAREA CAUZELOR DE HTA SECUNDARĂ . alcoolului. se pot caută cauze endocrinologice (ECO tiroidă. mentinând-o la valori constant < 140 / 90 mmHg. glicemie. OMS a stabilit definitia readăptării cardiace: . TSH) sau cauze neurologice (tomografie computerizată). hipolipemiantă şi de slăbire. ionograma serică şi urinară. cât şi în recuperarea acesteia. La reuniunea de la Copenhaga. cauze cardiovasculare (Rx cardio-pulmonar. 1 şi gr 2 fără afectarea organelor tintă şi fără conditii clinice asociate nu are contraindicatie pentru sport dar impune scăderea intensitătii efortului până când interventia terapeutică reuşeşte să controleze HTA.Kinetoterapeutul poate interveni în dozarea şi individualizarea efortului. între efectele acestuia din urmă şi evenimente tragice survenite în antrenament sau concurs. de genul mortii subite coronariene existând relatii de determinare.. prin propriile lor eforturi. întolerantă la glucoză. Rolul kinetoterapeutului este important în influentarea atitudinilor comportamentale pozitive ale sportivilor. precum şi în conduita privind readaptarea la efort. Rolul kinetoterapeutului este deosebit de important atât în profilaxia aparitiei HTA prin exercitiul fizic. Dacă nu depistăm nici una din cauzele enumerate mai sus. iar sportivul trebuie să respecte cu strictete regimul igieno-dietetic şi eventual tratamentul medicamentos stabilit. nu se prezintă la controale la intervalele stabilite de medic. HDL. dislipidemii. B. Readaptarea nu trebuie să fie considerată un fel de terapie izolată. LDL. ecografie renală). debutul HTA primară are loc la vârste tinere. obezitate. nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că. din 1993. cauzate de tulburări vegetative. dieta hiposodată. mentală şi socială posibilă pentru ca ei să poată. fibrinogen).primul lucru la care trebuie să gândim când depistăm valori TA crescute la tineri. Sunt necesare controale repetate pentru sesizarea eventualei agravări a TA. trigliceride. C. . Schimbarea stilului de viată presupune evitarea tutunului. în special la cei aflati la pubertate. nu efectuează investigatiile paraclinice solicitate la depistarea TA şi ulterior periodic pentru surprinderea aparitiei complicatiilor. În managementul preHTA şi HTA la sportivi sunt esentiale: A. ca şi pentru a asigura pacientilor cea mai bună conditie fizică. suprarenale. cafeinei. urină. Dacă acest deziderat este atins se poate practica efortul sportiv dinamic dar cu evitarea efortului izometric. în reducerea stresului psiho-emotional provocat de competitie. ci trebuie privită ca o parte integrată tratamentului de ansamblu’’.

sa indicam cum pot fi acestea modificate. Stari psihice limita. iar când aceştia sunt contraindicati. impun un comportament psihic si intelectual al sportivului deosebit de ceilalti indivizi. ci si de cea a colectivitatii si a sportului practicat. metode de antrenament mental. care practica efort izometric (halterofili.a supraîncordării. HTA secundară de cauze incurabile contraindică efortul competitional. supraantrenamentului. Se pot practica exercitii de întretinere care ameliotează parametrii biologici ajută la scăderea în greutate şi ajută la scăderea valorilor TA . Factori psihogeni .pentru care performanta este optima. schimbarea comportamentului datorata diferentierii psihicului acestora si adaptarii la noile conditii de viata si munca. scopul urmarit. CURS 14. Psihicul sportiv depinde nu numai de structura proprie fiecarui individ. ramura sportiva practicata. concomitent cu o dislipidemie. aruncatori) prezintă în general valori ale TA la limita superioară a normalului. Kinetoterapeutului întervine in : -Recunoaşterea şi tratamentul oboselii patologice. regulile alimentare (bune sau rele) si alti factori. si deci cum putem antrena mintea. blocantii receptorilor de angiotensina. fără efecte semnificative asupra fiziologiei efortului sunt blocantii canalelor de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. Grupele de medicamente care pot fi folosite cu sigurantă la sportivi. Sportivii supraponderali. Este totuşi importantă urmărirea evoluŃiei acesteia în conditiile lipsei tratamentului. Aspecte psihosomatice . Aceste aprecieri se referă la HTA primară. antrenamentul. Decizia de a o trata depinde de profilul factorilor de risc. Se cunosc modificarile care survin la tinerii sportivi care ajung la marile cluburi. -Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere în functie de specificul sportului -Recuperarea traumei psihice post traumatice. tehnici de concentrare şi relaxare Kinetoterapeutul a intervenit activ în aceste procese prin : a)masaj de relaxare b)streching c)antrenament mental de relaxare (Schultze. Pentru HTA „de cabinet’’ sau „de halat alb„ nu există încă date precise de asociere cu risc cardio-vascular sau este inocenta. Influenta alimentatiei in echilibrul psihosomatic al sportivului Starea psihica a sportivilor. Jacobsen) Prin aceasta se pot realiza următoarele aspecte: identificarea elementelor de sine statoare ale sistemului de interpretare al atletului. Pentru anumiti sportivi aceasta limita este foarte ingusta fiind usor de alunecat in ambele directii colaterale. Anumite conditii. ambele dispărând de obicei la deconditionarea de efort şi scaderea în greutate . cum ar fi felul de viata. In activitatea sportiva exista un nivel optim. sa interconectam fiziologia si psihologia stressului sa evidentiem eventualele aspecte ale somatizarii aspectelor psihice.HTA gr 3 şi cea de grade inferioare cu risc înalt (grupa de risc C )au contraindicatie pentru sportul de performantă. usor de apreciat dar dificil de definit asa numita stare de spirit . . sa aratam cum pot fi acestea abordate de catre atlet .

La atleti. In cazul unor nivele negative fenomenele se vor produce in sens opus. exces de acid lactic si oboseala. Aceasta reprezinta un mecanism prin care anxietatea . Psihologii sportivi considera ca anxietatea poate fi clasificata in doua categorii: anxietatea cognitiva. In acest sens o hiper-stare de spirit (surescitare) va cauza cresterea ratei mobilizarii acizilor grasi si a oxidarii lor putand cauza probleme din doua motive : *Pentru generarea aceleiasi cantitati de ATP.Aceasta poate fi adevarata pentru anxietatea cognitiva dar exista anumite domenii unde se pot realiza conexiuni folositoare ce duc la intelegerea fenomenelor prin care stressul influenteaza performanta. Hormonii de stress stimuleaza si mobilizarea acizilor grasi din tesutul adipos. irosirea combustibilului. o hiperstimulare va rezulta in cresteri ale utilizarii glicogenului. Alte cauze ale interesului scazut pot fi determinate de anxietati de diverse tipuri fara legatura cu sportul. O hipostimulare poate avea ca efect desfacerea unei cantitati prea mici de glicogen cu o crestere a utilizarii glucozei sanguine si deci cu aparitia riscului hipoglicemic. Cauza poate fi o boala acuta (raceala sau deranjament intestinal) sau in cazul atletilor de sex feminin un sindrom premenstrual. oxidarea acizilor grasi necesita mai mult oxigen decat oxidarea glucozei. nivelele scazute ale "starii de spirit" constau in lipsa de interes la antrenament si chiar la competitii. cu mobilizarea unui numar mai mic de fibre si deci o dependenta mai mare de metabolismul anaerob.generale la nivelul scoartei cerebrale si anxietate somatica ce are ca manifestari fiziologice cresterea ratei cardiace. O primejdie deosebita a starii de spirit negative o constituie mecanismul de feedback: scazand performanta va scadea si mai mult nivelul starii de spirit si in consecinta din nou performanta.5 hidroxitriptamina cauzand aparitia oboselii centrale. "fluturi" in stomac. crescand nielul de acizi grasi in sange. Pentru atletul implicat in performanta efortul de antrenament poate fi crescut. De fapt starile de spirit negative reprezinta un sindrom precoce al supraantrenamentului. Deoarece aportul de oxigen este unul din factorii ce limiteaza performanta pentru distantele medii. George Bannister considera in 1955 ca starile psihice ale sportivului sunt "total in afara cunostintelor de fiziologie si probabil de biochimie". ducand uneori la supraantrenament si din nou la scaderea performantei. *Nivelul plasmatic crescut de acizi grasi va creste in plasma nivelul triptofanului liber si va influenta concentratia cerebrala a unui mediator important . dar cat de defavorabile pot fi depinde de natura si intensitatea anxietatii. O stare de hiperexcitabilitate este de asemeni in detrimentul atletului putand fi sinonima cu anxietatea(stare irationala ce interfereaza cu un comportament normal si cu performanta). O sarcina important a antrenorului o constituie deci identificarea cauzei primare si inlaturarea ei. transpiratii ale palmelor. este necesara sau scaderea vitezei sau implicarea mai intensa a metabolismului anaerob ce duce la aparitia precoce a oboselii. Nivelele pozitive sunt asociate cu o crestere a hormonilor de stress (adrenalina in sange si nonadrenalina in tesuturi) si o mai buna reglare a ratei degradarii glicogenice in muschi. e drept cu dificultate. Anxietatile sunt considerate ca fiind total negative. De exemplu "starea de spirit" poate influenta centrii motori corticali. astfel incat la nivele pozitive sunt implicate mai multe fibre musculare avand ca rezultat scaderea lucrului mecanic pentru fiecare fibra si cresterea cantitatii de energie obtinuta prin metabolism aerob.

Cu toate acestea rolul psihologiei a fost luat in serios relativ recent. ale gandirii necesita o abordare diferita fata de cele fiziologice sau biochimice. prin metode ce vor fi prezentate in continuare . * Cunoasterea metodelor de evitare a hiperexcitatiilor inaintea inceperii competitiei este esentiala . Psihologii duc o lupta acerba pentru a dezvolta mijloace care sa le permita sa descrie si aprecieze comportamentul . Totusi exista si atleti care simt ca fiind necesara prezenta antrenorului. Wiliam P. Echilibrul intre hipo si hiper-stimulare. aceste rezultate sustin conceptul potrivit caruia performanta este asociata cu o stare mentala pozitiva". Antrenorul. prin educatia medico/sportiva ce i se face. a regimului efortodihna si a alimentatiei diferentiate în functie de perioada de activitate si de nevoile individuale. In echilibrarea balantei un rol important il joaca stabilirea profilului psihologic al atletului. * Cea mai buna modalitate de a-i ignora pe ceilalti concurenti consta in auto asigurarea atletului ca este bine pregatit si stie cum sa se relaxeze si concentreze asupra evenimentului. Atletul trebuie sa fie capabil sa se relaxeze psihic inaintea cursei si eventual in timpul cursei pentru a preveni cresteri prea mari ale hormonilor de stress ce altereaza balanta dintre metabolismul glucidic si lipidic in detrimentul performantei. trebuie sa vegheze asupra starii de sanatate. kinetoterapeutul si chiar sportivul însusi. cel care stabileste granita fragila dintre infrangere si victorie este factorul psihologic ce determina si cat de aproape se apropie atletul de limitele absolute ale performantei. * Mediul nefamiliar al desfasurarii competitiei nu trebuie sa disturbe atletul. O scurta perioada de odihna (10 .Aceasta abordare holistica a medicinei isi are corespondent in antrenamentul sportiv. deoarece este dificil sa separam aceste procese si sa le masuram cantitativ.somatica si cognitiva pot interactiona crescand efectul acestui mesager la nivel cortical avand ca rezultat o scadere marcata a performantei. Situatia nu a diferit mult nici in medicina unde desi bolile psihice au fost recunoscute ca entitate aparte de mult timp. " Desi rareori exprimata atat de elocvent ca Bannister. In acest sens trebuie retinut ca * Micile distractii sau probleme ce apar inainte de competitie nu trebuie sa afecteze atletul. Morgan concluziona in urma unui studiu ca: " Analiza prin regresie multiplaa indicat ca anxietatea si atitudinea globala a sportivilor a fost responsabila de 45 % din variatiile performantelor. Controlarea nivelului de nervozitate si tensiune la inceputul competitiei prin mentinerea nivelului hormonilor de stress la limite scazute. rolul psihicului in mentinerea si restaurarea sanatatii fizice este apreciat de putin timp. * Cunoasterea a ceea ce urmeaza sa faca determina recastigarea increderii in cazul in care aceasta s-a alterat inaintea inceperii competitiei. * Unii atleti prefera sa fie singuri inaintea competitiei si sa se incalzeasca singuri in scopul realizarii unei concentrari mai bune.15 min) dupa incalzire si inaintea inceperii concursului poate fi foarte importanta. putini se pot indoi de importanta unei atitudini mentale corecte in orice sarcina umana trasata dincolo de limite. Incercarile de analizare si eventual de modificare ale proceselor psihice. RogerBannisterafirma ca: "Desi fiziologia desemneaza limite circulatorii si respiratorii pentru efortul muscular. medicul. * Abilitatea de a manevra orice circumstanta nefamiliara este de asemeni esentiala. esential pentru performanta optima este fragil si greu de apreciat.

de exemplu timpul pentru parcurgerea cursei de 10000 m depinde partial de VO2 maxim. implica memoria si judecata si aferentele tutror simturilor. Acest sistem interpreteaza stimulii in raport cu parerea individului despre situatia prezenta.uman intr-un mod precis si cantitativ. toate aceste reflexe cu exceptia celor foarte simple pot fi modificate prin gandire. Comportamentul sportivului Cea mai simpla definitie a comportamentului o reprezinta raspunsurile sau actiunile ce apar ca raspuns la stimuli . Ideal am putea extinde aceasta abordare la factorii psihologici. Actiunile reflexe permit corpului sa comute comenzile pe "pilot automat". Sistemul de interpretare este genetic conditionat si modulat de toate experientele pe care le-am avut din momentul nasterii si pana in prezent. In literatura de specialitate exista multe afirmatii de genul: performanta depinde de un parametru fizic. . In consecinta nu vom putea defini cu exactitate termeni ca stress. Atletul apreciaza ca o crestere a ritmului nu este numai posibila ci a fost planificata din start si reuseste sa o atinga castigand cursa. deci antrenat. nu va abandona si in lipsa unui raspuns pozitiv va sosi al doilea.modificari in mediul intern sau extern. cuantificate si repuse in imaginea complexa. Psihologii descriu aceasta afirmand ca intre stimuli si raspuns se intercaleaza un sistem de interpretare. ca viteza a fost sub pragul anaerob. Vom incepe cu ipoteza curbei "U inversat" introdusa pentru prima oara de Yerkes si Dodson in 1908. Totusi. Dar daca atletul si-a antrenat mintea in vederea unei asemenea situatii si isi poate folosi resursele mentale in vederea unei abordari pozitive raspunsul comportamental va fi de asemeni pozitiv Atletul va aprecia ca pregatirea pentru cursa a fost buna. anxietate. lucru deloc usor. Atletul cu incredere mai mica in propriile sale forte va accepta situatia. ba chiar imposibil dupa unele afirmatii. Aceste sunt in mare masura simplificari . muschii atletului vor fi saraci in combustibil energetici. deoarece parametrii psihologici nu pot fi disecati si cuantificati in acelasi mod ca si cei fizici. care va fi raspunsul ? In acest stadiu al cursei. performanta anaeroba depinde partial de depozitele de glicogen. In cazul unui reflex adevarat un stimul va produce mereu acelasi raspuns: o lovitura scurta la nivelul tendoanelor cvadricepsului va determina extensia gambei prin contractia muschiului cvadriceps.ca dieta precompetitionala a umplutrezervele glicogenice si ca glicogenul a fost economisit in timpul cursei. Pentru a exemplifica cum sistemul de interpretare influenteaza performanta sa consideram cazul unui atlet aflat in finala unei curse de 5000 m. In ciuda acestor greutati s-a elaborat totusi un model deja aplicat in practica. Trebuie sa acceptam insa ca modelul nu este foarte precis. Aceasta legatura functionala intre fiziologic si psihologic in sport reprezinta o arie de interes crescand in relatie cu stressul competitional si realizarea performantelor de optime. In contextul problemei noastre. El isi are sediul la nivelul scoartei cerebrale.parti mici dintr-o imagine complexa dar ele permit elaborarea unor modele ce pot fi testate. efortul suplimentar si durerea vor fi absolut necesare in lupta pentru victorie. aceasta modulare este foarte importanta. mediu inconjurator ceea ce va permite folosirea lor cu ambiguitate. reactionand la stimuli fara necesitatea gandirii. Acesta este stimulul. deoarece ea implica faptul ca acest sistem poate fi influentat .

Psihologii sportivi considera ca anxietatea poate fi clasificata in doua categorii : anxietatea cognitiva. Cea mai evidenta inadvertenta a modelului este usor observabila: faptul ca notiunea de stare de spirit are un numar foarte mare de componente. Intr-un anumit context o putem denumi panica. O alta inadvertenta a curbei de tip U inversat este aceea ca desi este justificata prin experiente subiective. De fapt starile de spirit negative reprezinta un sindrom precoce al supraantrenamentului. Este important de notat ca tot ceea ce se cere de la acest model este sa descrie relatia dintre performanta si echilibru psihic. Cauza poate fi o boala acuta (raceala sau deranjament intestinal) sau in cazul atletilor de sex feminin un sindrom premenstrual. aflat intr-o situatie stresanta si sa crestem presiunea. Din acest punct recuperarea nu se reduce la re-inversarea curbei. "fluturi" in stomac. nivelele scazute ale "starii de spirit" constau in lipsa de interes la antrenament si chiar la competitii. Pentru atletul implicat in performanta efortul de antrenament poate fi crescut. dar aceste relatii nu sunt usor de ilustrat prin grafice.pentru care performanta este optima. nu se incetineste ci se "ingheata" . Psihologii accepta ca relatia dintre performanta si "stare de spirit" este multidimensionala. La atleti. ducand uneori la supraantrenament si din nou la scaderea performantei. O primejdie deosebita a starii de spirit negative o constituie mecanismul de feedback: scazand performanta va scadea si mai mult nivelul starii de spirit si in consecinta din nou performanta. e drept cu dificultate. dar cat de defavorabile pot fi depinde de natura si intensitatea anxietatii.O sarcina important a antrenorului o constituie deci identificarea cauzei primare si inlaturarea ei. principiul de conducere al activitatii fiind "vom vedea atunci ce vom face" Exista deci un nivel optim pentru aceasta atat de usor de apreciat dar dificil de definitasa numita stare de spirit . Pentru anumiti sportivi aceasta limita este foarte ingusta fiind usor de alunecat in ambele directii colaterale. deci implicit starea de spirit.generale la nivelul scoartei cerebrale si anxietate somatica ce are ca manifestari fiziologice cresterea ratei cardiace. actual nu mai are un rasunet real in lumea sportiva.Coordonata x poate fi asimilata cu starea de spirit pozitiva. transpiratii ale palmelor. Nu vom obtine o buna performanta in activitati despre care nivelul de constientizare. sau o persoana oarecare. Perfectionarea curbei U inversat Modelele de tipul celui prezent anterior sunt prime aproximari ce necesita in timp stabilirea unei balante intre acuartetea lor (ceea ce adesea semnifica complexitate) si eficienta utilizarii. Alte cauze ale interesului scazut pot fi determinate de anxietati de diverse tipuri fara legatura cu sportul. Anxietatile sunt considerate ca fiind total negative. O stare de hiperexcitabilitate este de asemeni in detrimentul atletului putand fi sinonima cu anxietatea(stare irationala ce interfereaza cu un comportament normal si cu performanta). ci presiunea va trebui sa fie redusa pe o durata mare de timp inainte ca performanta sa revina la normal. Se va ajunge la un punct unde el sau ea va trece peste limita . desi unii autori au utilizat termenul de stress sau anxietate. Sa luam un atlet. o problema mult mai complexa ar fi aceea a explicarii relatiei. iar schimbarea nu va fi gradata asa cum prezice curba ci dramatica. . este scazut.

anxietatea se extinde si in consecinta va afecta toate aspectele antrenamentului. atunci cresteri minore ale anxietatii somatice pot determina scaderi catastrofale ale performantei. reale sau imaginare. In fiecare din aceste teste aspectele complexe ale personalitatii sunt identificate dintr-o lista numeroasa de caracteristici. nici reversibila si are un aspect diferit depinzand de directia in care este traversata . Comportamentul histeretic este o consecinta a acestei teori. Oricum. Testul SERP a fost elaborata de Thomas Tutko si Umberto Tosi. Se produc erori strategice si cursa va fi pierduta. *evitarea sarcinii Atletul poate fi ingrijorat in legatura cu esecul in realizarea unei sarcini specifice : de ex. . Netratata. Daca anxietatea cognitiva e mare. *extinderea anxietatii Chiar cand este determinata de o cauza specifica ca in exemplul de mai sus.El omite aceasta sarcina in programul de antrenament. el include 42 de intrebari ce presupun tot atatea raspunsuri sincere care trebuie sa aleaga una din variantele: aproape intotdeauna/deseori /uneori/rar/aproape niciodata. nu necesita aparatura complicata si costisitoare.o proprietate cunoscuta ca histerezis Recent psihologul Lew Hardy a reunit aceste idei prin aplicarea teoriei matematice a catastrofei . oricat de bun ar fi modelul el este apreciat de sportivi in functie de aplicabilitatea sa practica. Avantajul obtinerii de informatii despre psihicul sportivului consta in utilizarea si antrenarea acestei hotarari in scopul obtinerii performantei. Profilele ne ofera de asemeni informatii asupra ariilor in care un individ deviaza marcat de la caracteristicile unui sportiv de succes si care pot fi remediate prin interventia antrenorului sau chiar a atletului. O serie de cauze ce pot fi implicate sunt: *distragerea atentiei Concentratia scade si gandirea tactica este alterata. desi constient de eroare alergatorul va fi incapabil sa rupa cercul vicios si va repeta greseala. Testele psihologice sunt mai simple decat cele fiziologice. orarele de antrenament nu vor mai fi respectate si atletul va putea chiar sa renunte la sport.Curba de tip U inversat in viata reala nu este nici simetrica. anxietatea poate conduce la alte afectiuni. Performanta va scadea. ultimele adesea fiind cele mai dificil de tratat. dar nu o uita in realitate astfel incat anxietatea persista (sau creste). Modelul discutat prezice ca un nivel crescut de anxietate somatica va avea un minim de efecte adverse daca anxietatea cognitiva nu este crescuta. testul SERP ( profilul reactiilor emotionale in sport). odata cu aparitia problemei. Acest fapt deschide drumul spre autoinvestigarea psihologica pentru care exista o serie de teste ce includ testul POMS (profilul starilor de spirit / dispozitionale). Sarcina antrenorului va consta in identificarea indicatorilor nivelului crescut de anxietate cognitiva si ajutarea atletului in inlaturarea cauzelor inainte ca acestea sa cauzeze o problema serioasa .testul SCAT (testul de anxietate sportiva competitionala). *efecte hipnotice Acestea pot apare atunci cand atletul se focalizeaza asupra rezolvarii problemei si nu asupra cauzelor. 400 m in 60 sec. Solutia? Atletul trebuie sa adopte o abordare pozitiva si sa discute cu antrenorul din timp. Sa te cunosti pe tine insuti Primul pas in perfectionarea abordarii psihice a performantei este sa-ti descoperi punctele tari si punctele slabe. In teoria catastrofei interactioneaza un numar de functii variabile continue producand discontinuitati. De exemplu daca un alergator de 800 m porneste prea repede din cauza stressului si oboseste repede.

Concentrarea pentru o competitie anumita permite antrenorului si sportivului sa atinga forma fizica si mentala. * Abilitatea de a-ti analiza corect performanta in competitie. odata ce profilul a fost alterat. restabilirea formei initiale dureaza mai mult la sportivi decat la nesportivi. Brent Rushall a facut exact acest lucru si a obtinut o lista cu principalele atribute psihice necesare sportivului de elita Acestea sunt redate mai jos impreuna cu o serie de comentarii ale autorului. Pentru atletii de elita exista trasaturi fiziologice si biochimice specifice la care se adauga si trasaturi psihologice particulare. nepasator. Morgan de la Universitatea din Wisconsin este acela ca atletii au un profil POMS distinct. scoruri mai inalte sau mai joase pot indica probleme ale caror solutii sunt oferite in ultimul capitol. in jurul mediei pentru suparare. in acest sens planificarea antrenamentului devine vitala. in cealalta jumatate sunt negative. Inaintea competitiei este necesara o perioada de 2 . cu cateva zile in urma. depresie. stiind ca nu esti intr-o stare de supra-antrenament. W. Increderea decurge din convingerea ca ai facut totul asa cum trebuie : antrenamentul. odihna. tensiune. dar testul POMS a oferit rezultate interesante. canotori si aruncatori de greutate. P. oboseala/inertie si confuzie/consternare. suparare/ostilitate. . In aceasta perioada sunt indicate tehnici de relaxare si antrenament psihic in vederea controlarii starii de spirit. furie si peste medie pentru vigoare. Intelegerea mecanismelor de functionare ale corpului ajuta mult in antrenament si competitie si duce la o crestere a increderii. Utilizarea testului SERP nu poate furniza criterii de comparatie deoarece el nu se poate aplica la ne-sportivi. Limitele normale pentru fiecare caracteristica sunt intre 10 . Pentru fiecare din acestea subiectul trebuie sa-si exprime ceea ce a simtit saptamana trecuta. Sunt atletii diferiti fata de populatia normala ? Raspunsul este da. fara griji. * Incredere in fortele proprii ca vei avea o cursa conform asteptarilor. SERP-ul inregistreaza deci scorul pentru fiecare din aceste caracteristici care se poate prezenta grafic (vezi anexele). pe baza unor raspunsuri la anumite cuvinte sau fraze ce includ nefericit. Cu cat atletul este de categorie superioara cu atat "icebergul" este mai pronuntat. Profilul de tip iceberg este caracteristic nu numai pentru alergatori ci si pentru alti atleti. Profilul de tip "iceberg" se inverseaza in supraantrenament si testul POMS poate fi unul din cei mai buni indicatori ai acestei stari. ziua precedenta si in momentul desfasurarii testului utilizand raspunsurile: deloc/putin/moderat/ destul de mult/extrem O conculzie interesanta a acestui studiu desfaturat de dr. depresie/respingere. vigoare/activitate. inabilitate de concentrare. Cel mai direct mod de a afla ce atribute psihice conduc la succes ar fi teoretic acela de a-i intreba pe atletii care au avut succes. * Abilitatea de a se concentra total in timpul perioadei de antrenament pentru competitiile majore. obtinerea formei sportive. * Abilitatea de a implica un efort de durata si intensitate mai mare in competitie decat in antrenament. Dr. oboseala si confuzie. Antrenamentul intens imediat inaintea unei competitii va avea un efect nefavorabil. tensionat. In acest test atitudinea (starea de spirit) subiectului este analizata din 6 puncte de vedere.Jumatate din intrebari sunt pozitive in sensul ca un raspuns de tipul "aproape intotdeauna" ridica scorul.Analiza testului implica gruparea intrebarilor in cateva categorii ce reprezinta tot atatea caracteristici psihologice importante in competitie.4 zile (uneori chiar mai mult) de refacere si odihna. Atletii se inscriu sub media normala pentru tensiune. dieta si abordarea psihica. Din pacate.25. vesel.

. Este interesant de remarcat ca multe din aceste observatii au fost urmate de Roger Bannister in pregatirea sa din 1954 pentru a sparge bariera de timp pentru o mila. * Micile distractii sau probleme ce apar inainte de competitie nu trebuie sa afecteze atletul.15 min) dupa incalzire si inaintea inceperii concursului poate fi foarte importanta. * Inaintea competitiei este important sa se realizeze cat mai multe repetari mentale ale evenimentului. Peters a ajuns acuzand dureri de cap si stare de oboseala . * Cea mai buna modalitate de a-i ignora pe ceilalti concurenti consta in auto asigurarea atletului ca este bine pregatit si stie cum sa se relaxeze si concentreze asupra evenimentului. Aplicareauneistrategiiimplicaantrenamentementale precompetitionale intense pentru evitarea indeciziei generatoare de anxietate ce poate apare in timpul competitiei. Numai prin antrenament corect sportivul va putea dezvolta o buna apreciere a timpului si distantelor. Aceasta infrangere a fost atribuita faptului ca echipa britanica a calatorit spre Helsinki cu un avion vechi cu patru motoare. Atletul trebuie sa fie capabil sa se relaxeze psihic inaintea cursei si eventual in timpul cursei pentru a preveni cresteri prea mari ale hormonilor de stress ce altereaza balanta dintre metabolismul glucidic si lipidic in detrimentul performantei. In contrast cu victoria lui Bannister. Totusi exista si atleti care simt ca fiind necesara prezenta antrenorului. zborul durand 9 ore. Strategia poate castiga o cursa numai daca este adecvata. O scurta perioada de odihna (10 . campionul olimpic la maraton a fost invins de Zatopek in ciuda faptului ca Peters castigase recordul mondial numai cu 6 saptamani inainte si faptului ca Zatopek alergase in curse de 5 si 10 km inaintea maratonului obtinand primul loc. iar in ziua concursului a incercat sa-si scada tensiunea vizitand prieteni din Oxford. * Obligatoriu o strategie competitionala detailata trebuie pregatita si invatata. evitand astfel supraantrenamentul. * Cunoasterea a ceea ce urmeaza sa faca determina recastigarea increderii in cazul in care aceasta s-a alterat inaintea inceperii competitiei. * Mediul nefamiliar al desfasurarii competitiei nu trebuie sa disturbe atletul.cu greu aceasta poate fi considerata o stare de spirit care sa implice includerea in sine sau sa permita relaxarea inaintea evenimentului.Atingerea unei viteze corecte este vitala. un start prea rapid si metabolismul anaerob va crea probleme ce nu pot fi rezolvate la viteza respectiva. * Cunoasterea metodelor de evitare a hiperexcitatiilor inaintea inceperii competitiei. este aplicata in momentul propice si trebuie schimbata daca se modifica circumstantele. s-a odihnit 5 zile inaintea concursului. Capacitatea de a-si modifica strategia implica nu numai interpretarea comportamentului celorlalti concurenti ci si interpretarea corecta a semnalului propriului metabolism si fiziologii pe care atletul le primeste in timpul cursei. El s-a antrenat minim. In ziua competitiei antrenorul sau a fost prezent pentru a-i da incredere si pentru ai reaminti de momentele in care trebuia sa se relaxeze. * Strategia va include si ceea ce trebuie facut in cazul in care lucrurile nu decurg cum neam fi asteptat. * Abilitatea de a manevra orice circumstanta nefamiliara este esentiala. * Unii atleti prefera sa fie singuri inaintea competitiei si sa se incalzeasca singuri in scopul realizarii unei concentrari mai bune. in 1952 Jim Peters. * Controlarea nivelului de nervozitate si tensiune la inceputul competitiei prin mentinerea nivelului hormonilor de stress la limite scazute.

cand epuizarea precompetitionala persista. tensiune musculara. responsabilitati. labil afectiv. neatent. Starile negative de start in preajma startului. manifestarile psihice sunt insotite si de reactii negative de tip hipersimpatic: intensificarea pulsului si a respiratiei. transforma de cele mai multe ori emotia in performanta. Caracteristic pentru acest sindrom este incapacitatea de a se elibera de gandul obsesiv al responsbilitatii concursului. impulsiv. Psihologia sportiva este in acelasi timp o arta si o stiinta dar din ce in ce mai mult ultima. vertij. rezistenta. se mobilizeaza si are performante meritorii. Sindromul precompetitional Acesta se manifesta ca o reactie psihogena in care subiectul simte concursul cu mai multe zile inainte. Manifestarile concrete ale reactiilor emotionale sunt reflectate de particularitatile tipului de activitate nervoasa superioara. neincredere in propriile posibilitati. de pregatirea moral. Faptul important este ca metodele folosite sunt valabile. negative.volitiva. se instaleaza starile negative de start cu cele doua aspecte: febra de start si apatia de start. Dispozitia afectiva de start este determinata in primul rand de reflectarea formei sportive in constinta sportivului. Febra de start se dezvolta pe fondul unei emotivitati hiperstenice: sportivul devine anxios.stimuleazacurajul. Pentru a fi efectiv. . tremur. esec. 1. Interesant este faptul ca nu rareori sportivul se echilibreaza. instabil. abandon. de modul cum scoarta cerebrala reuseste sa controleze impulsurile subcorticale si sa regleze activitatatile endocrina si viscerala ale individului. agitat. Este unanim recunoscut faptul ca sportivul bine antrenat. sportivul traieste in mod firesc stari emotionale deosebite. antrenamentul mental este posibil. trecand usor de la o euforie exagerata la lacrimi.alteori. Cand incarcatura afectiva a reactiilor emotionale depaseste posibilitatile de adaptare ale activitatii nervoase superioare. MANIFESTĂRILE PSIHOPATOLOGICE ÎN SPORTUL DE PERFORMANłĂ A. Starile psihice limita Reprezintă ansamblul de manifestari subiective induse de efort pe fond de tensiune psihica. Apatia de start apare pe fondul unei emotivitati astenice. antrenamentul mental trebuie inceput cat mai devreme in viata unui atlet si continuat tot timpul carierei sale. Acesta este sensul care trebuie saorienteze profilaxia starilor negative de mai sus. palpitatii. cu inversarea ritmului somn-veghe. in esenta randamentul sportiv. combativitatea. sporesc energia. inapetenta cu pierdere in greutate. 2. abandonand. sportivul clacheaza psihic si fizic.luciditatea. dorinta de a invinge. de motivatia concursului si de ideile mobilizatoare dupa care se conduc sportivii in activitatea lor: patriotism. indolenta pana la apatie.Tehnici de antrenament mental Modificarile de comportament au o istorie lunga si destul de intunecata. detasandu-se de aceasta idee obsedanta. racirea extremitatilor.pozitiv. transpiratii. cu siguranta ca implica mult mai mult din partea antrenorului decat un "speech" inainte de concurs. reactii negative. caracteristice. intensitatea ajungand maxima in ajunul competitiei. Simptome psihice: dispozitie depresiva. chiar in ziua concursului. spirit de echipa. somnolenta. bine pregatit psihic. lipsa dorintei de a participa la concurs. lipotimie. De cele mai multe ori emotiile au un continut stenic. nu se poate concentra.

b) cresterea unor aminoacizi in sange si creier (lecitina. plictiseala. sportivii cu emotivitate astenica beneficiaza in alimentatia lor de produse lichide stimulatoare de tipul Isostar. odata cu incetarea respectivelor motive conflictuale. perturbare. in special in perioada precompetitionala. desi destul de dificil. acceptiunile termenului? . Nu este rar cazul in care sportivul isi justifica insuccesul acuzand o stare de oboseala. Epuran). Pragul de oboseala este legat si de interesul pentru actiune: monotonia. Ansilan. provocat de lupta pentru reusita. efort la granita posibilitatilor organismului pe un fond de mare tensiune psihica (dr. in mod izolat sau in contextul general al oboselii. atunci. nu numai prezenta dar şi absenta stimulărilor. Se stie ca antrenamentele de anduranta din natatie. devin pasagere. datorita unor motive conflictuale: transferuri la alte cluburi sau insarcinati cu un rol neplacut. a antrenamentului mental. S-a observat ca unii sportivi au randament insuficient. Care sunt. Power Lean. normal 50-60 microvolti). Nevroza isterica-manifestari de ordin afectiv. Nevrozele de coordonare-profesionale. aşa cum demonstrează cercetătorii stresului. Nevroza hipertensiva sau hipertensiunea psihosomatica.In mod preventiv. Se pare însă că stresul este sinonim cu însăşi conditia vietii. M. sugestia verbala aplicata preventiv si curativ de antrenor. iritare. Uneori este necesar sa se asocieze o medicatie tranchilizanta minora.dispare ritmul alfa fiind înlocuit cu frecvente rapide beta. nu numai plânsul dar şi rasul. medic de lot. obosesc mai mult psihicul decat o activitate de mare angajament. Asa numita oboseala precoce pare sa fie in primul rand psihica. Coca Cola. Nevrozele sportive Psihonevroza anxioasa . cu doze mici. Atarax si regulatoare vegetative. precum si repetarea mentala a exercitiului de concurs. nu numai necazurile dar şi bucuriile ne stresează. Pentru oboseala centrala psihica sunt incriminati trei factori: a) scaderea glucozei circulante (creierul utilizeaza 5g/min si este foarte sensibil la scaderea glicemiei). Starile psihice limita sunt descrise ca un ansamblu de manifestari subiective ale individului provocate de situatii dificile. de vreme ce. Un rol insemnat in recuperarea acestor sportivi il joaca psihoterapia de sustinere. de tip Rudotel (Medozepam). esec: GENERALITĂTI DESPRE STRES În vocabularul curent termenul de "stres" este utilizat cu sensul de neplăcere. B. Aceste stari. se manifesta prin hipertensiune temporara psihogena. Nevroza obsesivo-fobica.traseul EEG subvoltat ( sub 10-15 microvolti. desi antrenorul si medicul sportiv exclud semnele de supraantrenament. nu numai durerea ci şi plăcerea. obliga sportivii la sute de bazine intr-o singura zi. c) Stresul fizic. psiholog.. raspundere. valina) cu un deficit functional enzimatic.frecvent instalata în sporturile cu predominanta aeroba dupa traumatisme.spasme musculare involuntare digitale la tenismeni sau ciclisti. O situatie considerată stresantă este consecvent evitată. O alta forma de stare limita-oboseala psihica se intalneste la performerul sportiv.

deci e vorba despre un proces de autocontrol. Dar această stare depinde la rândul ei de particularitătile fiecăruia. Intrarea conştientă şi voluntară într-o stare optimă pentru concurs. la fel de adevărat este şi faptul că el este pe deplin controlabil. CONTROLUL STRESULUI CA FORMA DE AUTOCONTROL Dacă stresul este inevitabil în situatia de concurs. ATITUDINEA FATA DE STRES. fără a fi nevoie să consultăm cabinete medicale şi să consumăm medicamente. ne pot tulbura şi perturba actiunile. Emotiile cu intensitate mare.relaxareaşi autoprogramarea mentală prin intermediul imaginatiei dirijate. incertitudinea în privinta viitorului. Deci problema nu constă în a elimina complet stresul (lucru dealtfel imposibil câtă vreme suntem fiinte vii dotate cu simtire) ci doar în a-l transforma într-un factor de optimizare a stării de concurs. ca neplăcere. Astfel se poate obtine autoreglarea stărilor psihice în directia şi sensul succesului. prin stres se întelege acea stare a organismului caracterizată printr-o tensiune cu variate grade de intensitate. putem spune că "în competitie stresul este un rău necesar": rău. unui echilibru emotional de nivel ridicat. previne multe dintre eşecurile unor persoane bine pregătite în planul cunoştintelor. alta din partea individului care interpretează situatia. oamenii au reactii extrem de variate: unii intră în panică şi au un comportament care îi pune în pericol sau care periclitează existenta altor persoane. printr-o mobilizare a resurselor organismului. Unii îşi dezorganizează conduita fie şi numai datorită anticipării catastrofice a evenimentelor viitoare. ca stare specială a organismului. chiar dacă sunt pozitive. care trebuie să se adapteze unei situatii problematice. amenintarea statutului social. Dimpotrivă. unei memorii fidele. Irina Holdevici. altii se comportă în mod echilibrat chiar în "toiul luptei". altii se stăpânesc. Pozitia cea mai potrivita fată de stres poate fi rezumată într-o formulare simplă dar care trebuie interpretată adecvat. Reducerea tensiunii emotionale la un nivel prea coborât. chiar şi în cazul unei catastrofe sau calamităti naturale. Astfel. Stresul. necesar. Astfel. este echivalentă cu apatia. între intelect şi . Asta înseamnă că avem o mare influentă asupra propriilor stări de stres. situatiile conflictuale dintre indivizi. Aceasta nu înseamnă că orice emotie este dăunătoare sau inutilă şi că rezultatele cele mai bune le obtin cei pentru care lucrează "rationalitatea rece". De aici şi importanta pregătirii psihologice. Deci stresul are o dublă determinare: una din partea stimulului.În general. actionează cu calm şi eficientă reuşind să facă fată cu bine situatiei. atât în bine cit şi în rău. poate fi provocat de o gamă largă de factori: stimuli fizici sau emotii puternice (pozitive sau negative). cu economie de timp şi satisfactii datorate obtinerii unei concentrări optime a atentiei. Aceasta se realizează de către persoana însăşi. Care sunt mijloacele? În opinia cunoscutului specialist psiholog dr. miza mare a unor evenimente etc. Trăim emotii pozitive dar şi emotii negative. deoarece starea de stres este resimtită în general ca disconfort (chiar şi în formele sale moderate).autosugestia. deoarece o anumită doză de stres permite acea mobilizare optimă a organismului pentru obtinerea succesului în raport cu scopul propus. AUTOCONTROLUL EMOTIONAL Pregătirea psihologică are ca scop principal autoreglarea nivelului emotional. principalele metodesunt:gândireapozitivă.

Moralul. si asa mai departe. Sportivul trebuie sa isi pregateasca psihicul. Creierul si muschii trebuie sa conlucreze. Este asemanator cu acel sentiment care apare cand. se realizează o sprijinire reciprocă având efecte pozitive pentru activitatea desfăşurată.capacitatea de îşi stăpâni nervozitatea. el apare si in alte curse. până la declanşarea ei totală în momentele hotărâtoare. vointa de a atinge obiectivul. pierde teren in fata unuia putin mai slab pregatit fizic. in primul rand. dar cu un psihic mai puternic. cat mai ales in scaderea ei. Este abandonul. mai mult de forma. unde eforul este consumat gradual. Intervine atunci o sfortare. mersul pe bicicleta este un proces de lunga durata. sa anticipeze greutatile care ii pot aparea. acel inamic de temut pentru cicloturist. Este clar ca psihicul este o parghie de performanta deosebita. aşa cum cer momentele parcurse. dispare suportul energetic care sa sustina organismul. dorinta de a invinge. 2. O sa dau cateva exemple: . Intr-un efart simplu.de multe ori. când tensiunea emotională creşte pe măsură ce se apropie data primei probe. atunci când se stabileşte un acord de sens şi intensitate. iar pe la 70km deja numeri secundele care trec intre 2 borne kilometrice. Echilibrul emotional obtinut prin tehnicile cele mai adecvate se exprimă în: 1. spre exemplu. Capacitatea creierului de a ne ajuta in anumite momente este evidenta. puterea de concentrare. dupa 20. Poti porni cu energie debordanta. de urcusuri si coborasuri repetate. teama ori neliniştea între limitele care permit o bună desfăşurare a activitătilor de pregătire şi executie.capacitatea de a părea nepăsător atunci când situatia cere aceasta. Atletul perfect. pachet de muschi. sub impulsul fricii. Este uneori chiar mai bine sa amplifici dificultatea cursei decat sa o desconsideri.in panta sau in sprint . "Nu ar fi mai bine sa fac o pauza mica?". b)în momentele dinaintea probei. psihicul isi poate aduce aportul in mod semnificativ.afectivitate. contribuie hotarator la obtinerea performantei. 3. Aceasta abordare iti va furniza rezerve de energie pe . Se cunoaste faptul ca.capacitatea de a elimina gândurile negative. E important să ştim cum se realizează autocontrolul emotiilor în următoarele situatii: a)în zilele dinaintea concursului. doar pentru un exercitiu imaginativ. suntem capabili de lucruri altfel greu de imaginat. 4. dupa care abandonul luptei. c)pe toată durata desfăşurării concursului. ca de exemplu mersul cu bicicleta. atat in cresterea performantei. la nivel volitiv: dispare vointa. In plus. Pregatirea unui concurs nu trebuie sa cuprinda doar antrenamentul fizic.observi ca partenerul/concurentul tau se lanseaza si nu poti face fata. iar dupa colt observi ca greul abia incepe! Va garantez eu ca acolo nu mai este suverana masa musculara. in maxim de efort . nu exploziv ca intr-o cursa de 100m.posibilitatea de aşi economisi energia psihică şi de a o pune la lucru. desi nu intru-totul cunoscuta.30km. altfel apar intrebari de genul "De ce fac eu asta?". sa presupunem ca pe ultimii 20km incepe vantul din fata. in general pe distante mai lungi. d)după încheierea concursului. treptat. a rezultatului scontat. Acest fenomen nu este specific bicicletei. în avantajul gândirii pozitive. care incepe usor usor sa scada. Sau ca la final drumul este presarat de pante. Cine a urcat serpentine stie care este sentimentul care te cuprinde cand crezi ca te apropii de varful pantei. apoi pe la 50 te intrebi cat mai ai pana la destinatie.

Stresul ce apare ca o parte integrantă a vietii de zi cu zi.parcurs. Definitiile din dictionare ne spun că “a combate “ înseamnă de fapt a lupta. crescând calitatea vietii fiecărui individ. acasă. (de obicei cu succes) împotriva interventiilor . nimeni nu poate să prevadă toate dificultătile şi nu poate găsi solutii imediate pentru problemele pe care le are şi aceasta pentru că au o mare importantă actiunile şi atitudinile celorlalti. pe stradă. de maxim de efort. Stresul face parte din viată. Se găseşte în comunicatele băncilor şi în carnetele de note ale propriilor copii. Ce presupune combaterea stresului? În primul rând va trebui să scăpăm de conceptiile greşite legate de combaterea stresului.Stresul nu este în întregime dăunător. ele trebuie învătate. el va începe să-şi petreacă timpul reactionând la evenimentele care s-au abătut asupra lui. boli. La aceasta se adaugă şi soarta care ne poate rezerva propriile ei surprize: decese neaşteptate ale celor dragi. sa incerci sa te transpui in conditii de epuizare.Stresul este inevitabil: poate apare peste tot. pierderea slujbei. De cele mai multe ori el nu le va putea "face fată". pur şi simplu am vegeta. Caracteristici ale stresului 1. Fără existenta stresului în viata noastră. o autoritate mondială în probleme de stres. A combate stresul nu înseamnă numai să supravietuieşti. Cum să faci fată stresului Există posibilitatea de a combate stresul zilnic şi în felul acesta am putea evita multe dintre efectele sale negative. Dar această investitie merită făcută deoarece individul se va simti mai bine. la serviciu. Învătarea acestor modalităti nu este un lucru simplu. Apare uneori în fiecare seară la telejurnal. Aceasta necesită o investitie atât de timp cât şi de energie din partea individului. cum ar fi accident de maşină sau moartea bruscă a unei persoane dragi. Putini oameni ştiu să combată stresul în mod eficient. Nimeni nu poate avea controlul total asupra unei situatii. a afirmat că "stresul este sarea şi piperul vietii". în relatiile personale. naşterea. Învătarea modalitătilor de combatere a stresului nu te transformă în “supraom”. Din tipurile de stres ce apar în viata individului. 3. familia şi prietenii au propriile lor planuri care uneori pot fi diferite de ale noastre. combaterea efectivă a stresului va aduce o schimbare importantă în viata de zi cu zi. atingerea vârstei mijlocii sau pensionarea. trei sunt fundamentale: Stresul ce apare ca urmare a unui eveniment serios şi neaşteptat. Nemultumirile de la serviciu se pot datora sefului sau unui coleg.Stresul se transformă în suferinte grave atunci când se întâmplă prea multe evenimente neplăcute într-un timp foarte scurt. Aceste tehnici te pot ajuta in depasirea situatiilor dificile. in situatii de epuizare. fata de situatia in care subapreciezi efortul si poate interveni abandonul. Doctor Hans Seyle. ca orice alte deprinderi. (cum ar fi obligativitatea unui serviciu unde nu suntem multumiti) înainte de a face ceva pentru a schimba situatia initială. Atunci când individul este supus mai multor probleme stresante în acelaşi timp. Modalitătile de combatere a stresului nu sunt însuşiri naturale ale indivizilor. sau cel mult blazarea. Stresul ce apare ca o componentă a fiecărei etape a vieŃii: căsătoria. accidente. Este foarte util sa te vizualizezi in fata pantelor. 2.

tahicardie (modificari ale pulsului) . Tradus în viata de zi cu zi “a combate“ devine o modalitate de a face fată cu succes la stresul vietii şi la constrângerile ei de a nu ne lăsa dominati de acestea. Copilul contemporan se confrunta zilnic cu mult mai multe situatii stresante decât copiii de acum 10-15 ani.furnicaturi .tremuraturi (maâini. Principalele simptome ale anxietatii: Simptome fizice . radiatiile. de obicei.prezintã dereglãri functionale ale sistemelor fiziologice. picioare) . aeratie esofagiana . situatii conflictuale la scoalã.migrene . biologici (diverse microorganisme). cresterea ritmului respirator.ameteala .rãutãciosi.hipervigilenta (starea de pânda.amorteala . dificultati de concentrare) .dureri stomacale . Astãzi copilul suferã nu numai din cauza influentelor negative a mediului înconjurãtor ci si din cauza instabilitãtii mediului social.ceea ce usureazã diagnosticul. de excitatie continua. maxilarelor) . Anxietatea somatica (somatizarea anxietatii) se refera la simptomele fizice si fiziologice ale anxietatii. medicamentele. Desi termenul somatizare este larg utilizat se impune diferentierea între somatizarea anxietatii si tulburarea psihiatrica numita somatizare. Factorii de stres se împart în urmãtoarele categorii: factori fizici (frigul. conditiile meteorologice etc. Reprezintă capacitatea de rezolvare a situatiilor ce se ivesc şi depinde până la urmă de echilibrul individual. mincinosi.senzatia de a nu putea respira. tahipnee cu sau fara respiratie superficiala . chimici (drogurile.greata . Medicii pediatrii sunt îngrijorati de cresterea rapidã a numãrului copiilor cu întârzieri ale dezvoltãrii psihice si fizice: copiii sunt brutali. Somatizarea este fenomenul în care subiectul resimte si îsi exprima starile emotionale la nivel somatic prin tulburari fizice. numãrul de copii care suferã consecintele stresului la care au fost supusi si ajung în atentia medicilor creste. familiale si personale.neplăcute din mediul exterior. regimul incorect de activitate).paloare datorata vasoconstrictiei . Stresul se manifestã. poluarea). cãldura. Formele moderate ale stresului si cele virulente se manifestã prin simptome diferite Stres moderat Unul din aspectele identificate si cerecetate recent in practica sportiva este cel al somatizarii aspectelor psihice.transpiratie abundenta . umerilor. psiho-emotionali (familie dezorganizata.cresterea tonusului muscular (rigidizarea anumitor grupe musculare) .). printr-o varietate de simptome si conduce la alterarea simultanã a mai multor functii ale organismului. Acest fenomen este rezultatul unei varietati de circumstante culturale."nod în gâat".tensiune musculara (contracturi dureroase în zona spatelui. Situatiile enumerate conduc la dereglarea comportamentului si a stãrilor emotionale. Ca urmare.

tremuraturi involuntare .tensiune musculara . teama difuza în fata unor factori exteriori perceputi ca fiind amenintatori.alte dureri . nerabdare .la nivelul sistemului cardiovascular: .modificari ale vocii (tremor.dureri în piept (angina pectorala) . Simptomele tipic asociate somatizarii anxietatii (dupa Gelenberg) includ: .dureri abdominale .la nivelul sistemului genito-urinar: -nevoia frecventa de a urina -probleme sexuale . Posibile simptome fizice ale anxietatii : .perturbari ale somnului (insomnie de culcare.insomnie .tahicardie . pierderea vocii) . a unor pericole reale sau imaginare.la nivelul sistemului musculo-scheletal: . starea de neliniste.stari subiective: sentimentul de nesiguranta.palpitatii (cauze diverse) -dureri de cap . .dureri de cap Aceste simptome pot aparea fie separat.dispepsie . raguseala.la nivelul sistemului gastro-intestinal: -senzatia de gura uscata -dificultati în deglutitie (nod în gaât) -senzatia de ″foame″în stomac -prezenta de gaze / aer în intestine . tendinta de a depasi starea de disconfort prin diferite mecanisme de aparare.dislalie (bîlbîiala) .oboseala .oboseala .extremitati reci (degetele) ..ameteala . insomnie de trezire) .comportamentale:activitatedezorganizatasiperformante diminuate. mai sus . lipsa încrederii în sine.sentimentul de a fi pe marginea prapastiei .spasme ale colonului .insomnie .iritabilitate . fie în combinatii variate si constituie principalele cauze pentru care se ajunge la medicul de familie.la nivelul SNC: -temeri .capacitate slaba de concentrare .excitatie nervoasa. lipsa energiei.psihosomatice: v. îngrijorarea excesiva si nejustificata.vigilenta .

3. Lucrarea prezenta isI propune insa evidentierea unui aspect inedit: influenta alimentatiei asupra psihicului sportivului si evaluarea profilului psihic al acestuia prin utilizarea unor programe de autoevaluare psihica sI antrenament mental. cat si deficitul alimentar. Atat excesul alimentar. Cercetarile in acest domeniu sunt insa incipiente. genunchii îndoiti. transpiratie. aceste preocupari au depasit de mult sfera asigurarii starii de samatate trecand in zona cresterii randamentului sportiv. carentata. medicatie si metode de antrenament mintal (training autogen ). ca urmare a lipsei unei educatii dietetice. În acelasi timp. prin educatia dietetica ce i se face. oamenii îi tin respiratia.) produc tulburari în organism si pot prejudicia integritatea fizica si psihica a sportivilor. modalitati de influentare si corectare. Anchetele efectuate în randul sportivilor arata ca aproape 80% dintre ei prezinta o alimentatie deficienta.) si terminand cu abuzul sau deficitul alimentar. altii carnea. umerii cazuti. Baltimore. John Hopkins Univ.ca alimentatia sa fie individualizata. Structura alimentatiei sportivilor si influentele acesteia.diaree sau constipatie . Press. 1994).simptome de hiperventilatie ± respiratie superficiala. evidentierea si evaluarea manifestarilor psihosomatice aparute. Aceasta este frecvent provocata si mentinuta de anxietate si de stressul cronic netratat (Timmons B.. Unii secialisti considera ca toate simptomele fizice ale anxietatii sunt în legatura cu hiperventilatia (Fried R. trebuie sa vegheze asupra starii de sanatate. ca scop in sine (pentru a-si mari forta sau pentru a slabi etc. etc). in special proteinele sI vitaminele din grupa B1. Este necesar. începand de la alegerea spontana a alimentelor (unii prefera glucidele. The Hyperventilation Syndrome. Termenul “anxietate fizica″ a fost inventat de Moshe Feldenkrais si utilizat initial în lucrarea ″Body an Mature Behaviour″. de regula pentru asigurarea starii de sanatate. produsele lactate etc.crampe în parte superioara a stomacului . Alimentatia corecta sI suplimentarea vitaminica preocupa in mod diferit dar general pe toti oamenii. Antrenorul. apatiei prin actiunea centrala a aminoacizilor aminati. De asemenea. A Brief History of the Annual International Symposium on Respiratory Psychophysiology. medicul. in sport insa. Research and Clinical Treatment. kinetoterapeutul si chiar sportivul însusi.. Tulburari in nutritia azotata pot produce perturbari in emotivitate de tipul tristetei. Alte pattern-uri ale anxietatii se refera la postura: capul plecat. administrarea acidului glutamic are ca efect o . fapt urmat imediat de o gama larga de tulburari la nivelul aparatului circulator (cresterea pulsului. spatele curbat. in acest sens lucrarea prezenta isi propune determinarea aspectelor psihosomatice prin utilizarea unor chestionare recent elaborate in cadrul unei echipe de cercetare a Facultatii de Educatie Fizica si Sport. ca si a posibilitatii influentatii acestor aspecte prin alimentatie. Autorul explica faptul ca prima reactie a oamenilor la stimuli înspaimântatori este sa-si contracte muschii flexori din partea anterioara a corpului (abdominali) si musculatura viscerala de la nivelul stomacului si diafragmei. Asa cum s-a aratat pe larg in prima parte alimentele pot influenta comportamentul psihomotor sportiv. a regimului efort-odihna si a alimentatiei diferentiate în functie de perioada de activitate si de nevoile individuale. Cauzele sunt multiple. London 1987).la nivelul sistemului respirator :.

crestere a activitatii psihice si mentale, ca sI ameliorarea performantei musculare. Deficitul in vitamina B1 determina tulburari de tip emotivitate crescuta, depresie, lipsa de coordonare, afectari ale formei fizice. Un regim prea bogat in zahar sau prea rafinat poate produce o carenta in tiamina prin deficit de absorbtie. S-a avut in vedere sI rolul protidelor fosforate din digerarea carora rezulta glicocolul sI metionina cu rol deosebit de important, si anume: glicocol --> creatina --> fosfocreatina (sursa de energie in efortul de viteza); metionina --> colina --> acetilcolina (faciliteaza transmiterea excitatiei nervoase la muschi). Glicocolul se gaseste indeosebi in cartilagii, ceea ce implica consumarea gelatinei, iar metionina se gaseste in cazeina (lapte, branzeturi). Cholina, de exemplu, -un alcool bogat in nitrogen - este o componenta atat a acetilcolinei - un neurotransmitator vital pentru creier sI sinapsele neuromusculare, dar sI o componenta a fosfolipidului lecitina -o componenta esentiala a membranei celulare. Fosfolipidele se aseamana cu trigliceridele deoarece contin o unitate de glicerol, dar acesta e legat de 2 si nu de 3 acizi grasi. Pozitia ramasa libera la nivelul glicerolului este ocupata de un grup fosforic si colina. Membranele sunt formate din molecule de fosfolipide dispuse intr-un dublu strat cu gruparile de acizi grasi proiectate spre interior sI gruparile de fosfat-colina spre exterior. Aceste grupuri sunt hidrofile si formeaza o legatura stabila cu apa -un aranjament ideal pentru o membrana ce trbuie sa separe 2 compartimente apoase. Fosfolipidul care contine colina se numeste fosfatidilcolina sau lecitina. Colina poate fi sintetizata in cantitati suficiente in corpul uman pentru a satisface necesitatile normale dar nu sI pe cele ale sportivului aflat in perioade de antrenament intens. Nivelul de colina in plasma scade marcant dupa eforturi de lunga durata sau intensitate marcata posibil datorita proceselor de reparatie intense postefort. De aici necesitatea suplimentarii in dieta a colinei. Pentru aceasta se recomanda sa se consume o cantitate mare de peste, de altfel de mult timp considerat « bun pentru creie r». in perioada de varf colina poate fi administrata sI sub forma de granule de lecitina. Aminoacizii cu lanturi ramificate reprezentati de valina, leucina sI izoleucina pot fi foarte importanti in stimularea refacerii musculare dupa eforturi foarte intense sI in reducerea oboselii. Acest grup de aminoacizi este special sI pentru faptul ca ei sunt singurii aminoacizi folositi in generarea energiei in timpul contractiei musculare atunci cand rezervele de glicogen se prabusesc intr-un efort de durata medie sau lunga. Desi aceasta contributie este mica consecintele pot fi semnificative deoarece acesti acizi sunt transportati in celulele creierului printr-un transportor comun cu triptofanul. Triptofanul reprezinta un precursor in sinteza 5-hidroxitriptaminei ce joaca un rol foarte important in oboseala centrala determinand atletul sa incetineasca sau sa depuna un efort mental deosebit pentru invingerea momentului critic. Daca acizii cu lant ramificat sunt folositi ca sursa de energie, concentratia lor in sange va scadea, nu vor mai actiona competitiv cu triptofanul de unde va rezulta o absorbtie o absorbtie crescuta a acestuia si oboseala centrala marcata. De aici necesitatea administrarii unor cantitati crescute din acesti aminoacizi care sa mentina un nivel plasmatic crescut.

Exista si un produs, glutamina, care nu s-a comercializat intens, pentru ca in timpul depozitarii se poate transforma spontan intr-un compus toxic dar va fi curand pe piata sub forma unui praf pulverizabil in mancare sau bauturi.

PARTEA A II A
1. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI IN ACTIVITATEA SPORTIVA Rolul kinetoterapeutului in conditiile existentei echipei interdisciplinare sportive consta in : - Cunoasterea caracteristicilor anatomo-fiziologice specifice diverselor sporturi; - Prevenirea si recuperarea deficientelor fizice la sportivi: _ examenul dezvoltarii fizice; scop, tehnica. _ recunoasterea deficientelor fizice la sportivi; _ prevenirea si recuperarea deficientelor pre-existente dar si a deficientelor aparute ca urmare a practicilor sportive incorecte; programe individualizate de antrenament in scopul corectarii deficientelor fizice - Prevenirea si recuperarea anatomica si functionala a principalelor structuri lezate in practica sportiva; particularitati regionale: _ cunoasterea notiunilor antomo-biomecanice ale structurilor afectate in traumatismele sportive; _ cunoasterea unor factori favorizanti, factori declansanti, fiziopatologia traumatismelor; _ cunoasterea principiilor generale de recuperare ale traumatismelor sportive: obiective, durata, mijloace _ utilizarea principiilor de antrenament pentru profilaxia traumatismelor ; relatia cu sportul practicat _ utilizarea principiilor de recuperare in traumatologia sportiva; grupe de exercitii recuperatorii pe segmente corporale _ cunoasterea modalitatilor terapeutice specifice cu aplicatii in traumatologia sportiva : crioterapie, hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare, electroterapie _ cunoasterea afectiunilor hiperfunctionale produse prin suprasolicitare sportiva ; clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. _ cunoasterea afectiunilor cronice postmicro sau macro traumatisme: clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. _ tapping si strapping - Cunoasterea principiilor de masaj din practica sportiva ; relatia masaj - perioada de antrenament ; relatia cu specificul sportului: _ masajul inainte de antrenament ; masajul intraefort ; masajul de refacere _ masajul terapeutic si recuperator in diverse afectiuni survenite la sportivi _ masajul in conditii meteorologice speciale - Cunoasterea metodelor pentru refacerea mobilitatii articulare si flexibilitatii tesuturilor moi ; - Cunoasterea metodelor de investigare ale tonusului muscular si fortei musculare; - Cunoasterea metodelor pentru ameliorarea fortei si rezistentei musculare; - Cunoasterea patologiei coloanei vertebrale in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; - Cunoasterea patologiei membrului superior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; - Cunoasterea patologiei membrului inferior in practica sportiva; principii de profilaxie sI recuperare.

In conditiile in care echipa interdisciplinara este incompleta kinetoterapeutul poate prelua o parte din sarcinile celorlati membri. Astfel el poate interveni (de preferinta impreuna cu medicul) in : Recunoasterea si tratamentul oboselii patologice, a supraincordarii, supraantrenamentului. - Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere in functie de specificul sportului - Recuperarea traumei psihice post traumatice; metode de antrenament mental, tehnici de concentrare si relaxare - Testarea capacitatii de efort pe teren ; metode de mentinere si refacere ale capacitatii generale de efort pentru sportivul traumatizat - Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare; stari psihice limita - Stabilirea ratiei alimentare in activitatea sportiva ; dietetica alimentara corectiva a unor afectiuni. - Administrarea medicatiei de sustinere si refacere in practica sportiva. OBIECTIVE EFECTE a.Morfologice 1. Favorizarea proceselor de crestere si dezvoltare fizica 2. Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului ; 3. Corectarea atitudinilor si deficientelor corpului. b.Functionale 1. Cresterea capacitatii generale de efort; 2. Cresterea capacitatii functionale a aparatului cardio-vascular (minut/volum, debit sistolic); 3. Cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator (volume si capacitati pulmonare); 4. Cresterea capacitatii functionale a aparatului locomotor (amplitudini articulare, proprietati musculare); 5. Cresterea capacitatii functionale a celorlalte aparate si sisteme ale corpului. c.Neuropsihice 1. Dezvoltarea capacitatii de relaxare fizica (musculara, functionala) si psihica; 2. Dezvoltarea capacitatilor coordinative; 3. Dezvoltarea capacitatilor de invatare motrica, a expresivitatii si cursivitatii miscarilor. Controlul medical constituie un sistem unitar de metode si practici medicale prin care se asigura recoltarea si integrarea datelor medicale in vederea cunoasterii organismului individului nesportiv pentru selectia initiala si a celui sportiv cu stare de antrenament diferita, a factorilor interni si externi care conditioneaza starea de sanatate pentru obtinerea performantelor. Rolul controlului medico – sportiv 1. Stabilirea starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva; investigarea si tratamentul diverselor afectiuni, deficiente fizice, traumatisme. 2. Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort prin investigare in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv 3. Optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament prin urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale (indicatii de sustinere a

efortului, refacere dupa efort, regim alimentar) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor 4. Rol in selectie, orientarea si reorientarea sportiva, in aprecierea rezervelor si estimarea performantei; 5. Rol in sustinerea efortului, refacerea post efort, recuperare post traumatica. 6. Stabilirea contraindicatiilor temporare si definitive ale efortului. Sarcinile controlului medical constau in : a) Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort ; aceasta se investigheaza in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv prin culegerea datelor in timpul efortului specific din orele de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau cantonament sportiv. b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale in scopul optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament (indicatii de sustinere a efortului si refacere dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea procesului de antrenament in conditiile modificarii regimului de efort ca volum, intensitate si complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa efort si de recuperare sau reabilitare. Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile medico-pedagogice menite sa asigure organismului resursele necesare prestarii efortului si optimizarea acestora la nivelul cerut de performanta. Refacerea dupa efort, parte integranta a procesului de antrenament include acele masuri medicale care urmaresc accelerarea procesului de restabilire a functiilor metabolice si sistemice perturbate de efort. Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si ating scopul in masura in care se individualizeaza in raport cu natura efortului si cu perioada de pregatire sportiva, mijloacele folosite avand o anumita ierarhizare, prioritate in aplicarea lor. Recuperarea medicala este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Dupa scopul urmarit, controlul medical poate fi initial, cand se urmareste selectia primara si orientarea sportiva, si periodic in functie de planul calendaristic competitional ; are caracter obligatoriu pentru toate disciplinele sportive in vederea participarii la antrenamente si competitii. El poate fi instituit si la cerere din partea sportivilor sau a antrenorilor in vederea stabilirii starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva: - la schimbarea ciclurilor de efort - la intrarea si iesirea din forma sportiva - pentru instituirea celor mai adecvate masuri de sustinere si refacere dupa efort - de la un ciclu de pregatire la altul. - pentru urmarirea eficacitatii masurilor de tratament in cazul unor imbolnaviri in vederea restabilirii capacitatii sportive. Selectia initiala, prepubertara,este dominata de starea de sanatate, de motivatia copilului si a familiei pentru sport, de profilul morfologic, functional si neuropsihic al parintilor si de aspectul dezvoltarii fizicea copilului care trebuie sa se situeze la nivelul indicatorilor medii pe tara.

medicatia si refacerea. calitatile motrice si psihice ce ar trebui perfectionate prin antrenament.Adevarata selectie sportiva are loc la pubertate (selectia secundara) cand parametrii morfofunctionali tind sa se stabilizeze. kinetoterapeut. Avizul se incheie cu o prognoza privind performanta biologica si implicit performanta sportiva.observatia medico-pedagogica (realizata de medicul echipei. somatoscopie pentru evaluarea starii de nutritie. evaluarea functionala si a capacitatii de efort. Acest examen cuprinde: anamneza medico-sportiva. Exceptand examenul medico-sportiv initial (care are un caracter de selectie) toate celelalte examene medico-sportive fie ca se efectueaza la 6 luni . mixt) din fiecare ramura sportiva. -examenul clinic pe aparate. De asemeni pot exista situatii cand apare plafonarea sau cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru proba in care s-a consacrat si atunci se impune reorientarea sportiva spre o proba care nu afecteaza starea de sanatate.pentru majoritatea sportivilor legitimati .sunt examene medico-sportive periodice. controlul medical sportiv are ca scop si orientarea medico-sportiva. .fie ca se efectueaza la 4 luni (micro sau macro circuite) pentru componentii loturilor nationale si olimpice . metodico pedagogie privind alimentatia. Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuarii controlului medical sportiv initial si periodic ori de cate ori situatia o impune i scu precizarea ca datele alese nu trebuie sa ramana consemnate numai in fisa medicala a sportivului. indicatii si contraindicatii medicale. de nutritie si dezvoltare fizica si a starii functionale si al capacitatii de efort.jurnalul de autocontrol (realizat de sportiv si interpretat de medic sau kinetoterapeut). de la care se pleaca. Un asemenea examen ofera datele medico biologice de referinta. iar planul de antrenament trebuie sa-si propuna atingerea modelului biologic si a formei sportive ca o consecinta a pregatirii sportive. Aceasta va permite sprijinirea antrenorului in dirijarea antrenamentului prin furnizarea unor date obiective pe care acesta le poate integra in planul de antrenament. sexului si cerintelor de performanta.cu alt tip de solicitare functionala sau biomecanica. investigatie in efort specific dar scopul investigatiei ramane acelasi controlul eficient si concret medico-biologic al antrenamentului. Pe baza acestor date se alcatuieste avizul medicosportiv ce cuprinde: diagnosticul starii de sanatate. Instrumentele medicale utilizate in dirijarea stiintifica a procesului de antrenament: . Pentru conturarea modelului biologic se opereaza cu anumiti indici morfofunctionali intr-o prioritate stabilita. insotit de examene de specialitate si examene paraclinice. ci sa ofere antrenorului o baza de date operante pentru slefuirea performantei sportive. Modelul biologic al performerului este adaptat varstei. Teminologia utilizata este extrem de variata: observatie medico-pedagogica. trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortului (aerob. evaluarea dezvoltarii fizice. antrenor). . anaerob. medicosportive. In afara selectiei. Trebuie insa avut in vedere ca exista si posibilitatea compensarii intre indicii morfofunctionali incat in final se contureaza o medie a caracteristicilor. supraveghere medicala a antrenamentului.examenul medico-sportiv finalizat prin eliberarea avizului medico-sportiv (realizat de medic). Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probei sportive unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare. Pentru o selectie buna si operanta. .

intinderile si rupturile musculare.complex si intensiv in vederea recuperarii grabnice a sportivului. intinderile si rupturile de tendoane. _ timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus . CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR SPORTIVE I Macrotraumatisme II Microtraumatisme III Afectiuni cronice si dismetabolice .Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca fiind ”rezultatul fortelor externe reprezentate de agenti mecanici (lovituri. TRAUMATISMELE SPORTIVE: CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TRAUMATOLOGIEI SPORTIVE Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de traumatismele ce survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive. plagi sau fracturi. folosindu-se frecvent repausul segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire fizica. plagile.sechele ale macro sau microtraumatismelor IV Afectiuni hiperfunctionale ale aparatului locomotor ca forme localizate de supraantrenament sau suprasolicitare Dupa tipul structurilor afectate macrotraumatismele pot fi clasificate in: . cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic.a.Traumatisme ale partilor moi (contuziile.de greselile de organizare a competitiilor. _ obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice in stadiul mai ales reversibil ci in special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea si aplicarea tratamentului in stadiul preclinic.clinice specifice numai sportivilor neintalnindu-se la alti indivizi.depinzand de sportivi de antrenor. complexa si rapida pentru a se putea aplica un tratament specific . Traumatismul sportiv reprezinta “orice trauma intentionata sau neintentionata ce actioneaza asupra corpului uman. _ mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a medicamentelor trebuie sa fie eficiente. acestea realizandu-se numai printr-o colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor. rezultata in urma participarii la orice activitate care necesita efort fizic. _ repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale. traumatismele inchise ale vaselor) . contuziile/ elongatiile nervilor. _ recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort. presiuni. _ scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala anatomica si functionala a sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care sa se corecteze in timp. efectuata in scop recreational sau competitional.” Aspecte caracteristice ale traumatologiei sportive : _ cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice practicarii sporturilor . tractiuni) care produc contuzii. _ stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta.avand in vedere ca orice intrerupere mai mare a pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de efort.2. . de carente alimentare. _ unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo. defecte de echipament sportiv s.

cu initierea culorilor spectrului de la rosu pana la galben si verde. Utilizarea prin alimentatie sau suplimentare medicamentoasa a substantelor cu rol important in limitarea si vindecarea echimozelor: vitamina K cu rol in coagulare (legume cu frunze verzi inchis.antiinflamatoare. muschi) prin lovire sau presare. Tratament tardiv : local .Traumatisme osoase (fracture. Diagnosticul se pune pe baza acuzelor subiective: durere. vitamina C Tratament profilactic. .Traumatisme articulare (entorse. Poate fi insotita de un hematom (acumulare de sange) difuz. iaurtul). intinderile si rupturile musculare. instabilitatea posttraumatica a genunchiului) . Acumularea de eritrocite da aspectul vanat al pielii (echimoza).32 %).aplicatii de unguente cu enzime proteolitice (Lasonil. fisuri. calciu. gheata. apofizite) Dupa mecanismele implicate in etiologia traumatismului. Mobilat). Tratamentul este imediat si tardiv.C/ zi). periostite. Eventualele complicatii constau in infectarea sau calcificarea hematomului. traumatismele inchise ale vaselor. minerale (fier. unguente anesteziante sau antiinflamatorii (Voltaren.pot fi impartite in traumatice (accidentale) si de stress (de suprasolicitare) Macrotraumatismele determina o leziune anatomica distincta (fractura.medicatie antiinfectioasa (antibiotice) in cazul contuziilor cu hematoame mari. complexul vitaminelor B. Tratament imediat: local . plagile. incluzand o forma locala si / sau generala.medicatie antiinflamatorie pentru prevenirea edemului. Fenilbutazona) fizioterapie (curenti interferentiali.25000 ui/zi. echimoza usoara. Acestea limiteaza treptat functia dinamica a sportivului ducand in unele cazuri la retragerea timpurie a sportivului din activitatea competitionala. tesut adipos. incapacitate functionala ca si pe baza aspectului tegumentelor si eliminarea altor leziuni posibile. magneziu. 1. Este frecvent intalnita in practica sportiva (8 . in timp ce leziunile de suprasolicitare pot rezulta in urma unui stres cauzat de o suprasolicitare mecanica repetata in zona tesutului afectat (agenti de intensitate redusa si frecvent repetati). nu necesita interuperea activitatii sportive. luxatie). Contuzia reprezinta strivirea partilor moi (piele. TRATAMENT Acest tip de traumatisme include contuziile. dar pe masura ce leucocitele se acumuleaza pentru a initia vindecarea au loc si alte reactii chimice. disjunctii. cupru. spray) general .. vitamina C cu rol in formarea colagenului (2 . siliciu).800 UI).Este determinata de lezarea vaselor sanguine mici cu acumularea sangelui in tesuturile inconjuratoare. TRAUMATISMELE PARTILOR MOI: CLASIFICARE. . contuziile/ elongatiile nervilor. conducand la aparitia unor forme anatomo-clinice specifice. ultasunete) general . vitamina E cu rol antioxidant (400 .5 g vit. Evolutia este benigna. soia. beta coratenul (morcov) .refrigeratie (comprese reci. antialgice. intinderile si rupturile de tendoane. zinc. luxatii. Afectiunile aparute in urma unor suprasolicitari provoaca o serie de leziuni microtraumatice la nivel musculo-scheletic. Macrotraumatismele sunt de regula rezultatul unui accident sau actiunii unei forte externe de intensitate mare (agent unic. Atentie! nu se va administra Aspirina (efect anticoagulant). leziuni de menisc.

eroprofilaxie antitetanica. Claudatus si Kirshberg au aratat ca forta musculara se reduce direct proportional cu scaderea temperaturii si ca schimbarile presiunii atmosferice modifica procesul de oxigenare tisulara.5 minute). De exemplu quadricepsul poate rezista fara rupturi la forte de 250 . a unei circulatii sanguine locale deficitare. precum si o serie de deficiente biologice. cu manusa (box). De asemeni musculatura membrelor inferioare este mai expusa decat a membrelor superioare. De aceea aparitia leziunilor de tipul intinderilor si rupturilor musculare este in mare masura conditionata de o serie de factori favorizanti. Predispozitia la intinderi si rupturi musculare apare frecvent la inceputul antrenamentului c`and muschii nu sunt suficient incalziti si gradul de vasodilatatie este insuficient. Dintre factorii predispozanti mentionam existenta unei spasmofilii. In conditii normale rezistenta tesutului muscular la tractiune este foarte mare. flexorii mai mult dec`at extensorii. Un aspect deosebit il constituie legatura dintre imbolnavirile de tip virotic si intinderile si rupturile musculare. sau prin intepare (scrima. umiditatea crescuta a aerului si mai ales asocierea acestora scad elasticitatea musculara. Evolutia si prognosticul sunt de obicei bune in plagile superficiale. acidului sialic. cu sau fara intensarea si a tesuturilor subiacente.patru latimi de deget de coloana vertebrala (2 . cu diverse aparate sportive ajutatoare. Pot fi produse prin contractia musculara brusca a unui muschi in anumite situatii favorizante si predispozante (factori interni) sau prin actiunea unor forte externe. 2.Presopunctura. fotbal. plagi. In diminuarea elasticitatii musculare s-a incriminat si prezenta produselor de catabolism rezultat din travaliul muscular. umorale ce tin de un metabolism modificat al MPZ. prajina. Astfel numarul mare de traumatisme ce survin in unele discipline sportive (atletism. Odata cu cresterea temperaturii scade va`scozitatea colagenului. Tratamentul impune toaleta plagii urmata de pansament sau eventual sutura chirurgicala.700 Kg. fiind secundare altor traumatisme (contuzii. hipovitaminoze. Gach noteaza ca se poate trata o echimoza aflata in orice parte a corpului. musculatura membrelor mai mult decat a trunchiului. rugby) cu precadere la musculatura posterioara a coapsei se datoreste unei neglijente de tonus si forta a acestor grupe cu antrenarea prioritara a cvadricepsului. regiunea anterioara a coapsei la halterofili.400 Kg iar tricepsul sural la forte de 400 . muschii pectorali si deltoizi la canotori. gard rupt la atletism). in raandul carora se inscriu: 1. deci nu s-au . Pentru autotratament se poate utiliza dosul palmelor care maseaza zona lombara timp de un minut in vreme ce inspirati profund. dar pot fi nefavorabile in cazul plagilor profunde sau complicate. Pot fi produse prin lovire cu piciorul (fotbal). apasand usor deasupra si dedesubtul ei la diferite ad`ancimi. Temperatura scazuta a mediului inconjurator. Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la inceputul antrenamentului/competitiei ca`nd sportivul nu si-a facut o incalzire buna. Intinderile si rupturile musculare reprezinta macrotraumatisme produse prin intinderea fibrelor musculare peste limita elasticitatii tesutului muscular. un semn al unei intensificari a circulatiei s`angelui si a energiei. Scaderea elasticitatii musculare. macanismul probabil fiind acela de blocare a unor enzime musculare. Plagile reprezinta sectiunea pielii. fracturi) Localizarile lor prezinta o anumita specificitate legata de unele discipline sportive: regiunea posterioara a coapsei la atleti si fotbalisti. pentru ”a atrage un puls”. Apasati 2 puncte din zona lombara intre a doua si a treia vertebra lombara la distanta de doua . Greseli metodice caracterizate prin antrenarea inegala a anumitor grupe agoniste in detrimentul grupelor antagoniste.

la cateva ore dupa incetarea efortului. dureroasa sla palpare. Caldura locala este contraindicata deci mai multi specialisti datorita faptului ca de cele mai multe ori intinderile coexista cu rupturi de capilare. Alti factori favorizanti sunt echipament sportiv necorespunzator. dar au amploare redusa si produc dureri. Intinderile musculare reprezinta forma cea mai usoara a leziunilor musculare produse prin actiunea acuta a fortelor interne care intind excesiv tesutul muscular. fizioterapie). O grija deosebita se va acorda incalzirii preefort.10 zile. 4. Varsta are de asemeni importanta deoarece rezistenta la rupere a muschilor este de doua ori mai mare la copii. Dupa unii autori. Continuitatea tesutului muscular este pastrata.articulatii . mai ales sub forma supraantrenamentului local (efort anaerob) este insotita de alterarea structurii tesutului muscular cu scaderea elasticitatii acestuia. 3. La palpare se percepe o zona a muschiului de consistenta crescuta. Primul ajutor incepe prin punerea in repaus a muschiului lezat prin imobilizare cu ajutorul unei atele. este precis localizata . excese si viata nesportiva. Miscarile vor avea amplitudinea limitata de punctul in care se simte o jena dureroasa in zona accidentata. Factorii declansanti includ: . Lipsa de sinergism se manifesta si la sfarsitul competitiei caand efortul prelungit scade controlul SNC asupra coordonarii ca si eficienta mecanismelor reflexe locale (muschi .forte opozante interne (contractie musculara puternica asociata cu franare brusca a miscarii) . Reluarea antrenamentului este permisa dupa disparitia totala a durerilor.permeabilizat sinapsele si nu s-a prestabilit imaginea complexa si coordonata a miscarii. aparuta brusc in timpul efectuarii unei miscari.muschi). masajul pentru a nu agrava leziunile. Evolutie: Intinderile musculare se vindeca fara urmari in timp scurt 5 . Diagnosticul este greu de diferentiat de cel de ruptura fibrilara mai ales in primele momente. Miscarile active ale segmentului lezat sunt posibile.contuzii directe . Pe prim plan al simptomalogiei sta durerea. leziunile sunt localizate primar in perimisium. leziunile sunt microscopice si intereseaza formatiunile intracelulare. aplicatii refrigerante locale. De asemeni administrarea steroizilor anabolizanti duce la scaderea elasticitatii tendoanelor datorita unor depozite fibroase asociate cu cresterea rapida a volumului fortei musculare. 5. Pentru favorizarea vindecarii se utilizeaza dupa 24 ore de la accident mijloace care activeaza circulatia in zona lezata (aplicatii calde. Se contraindica continuarea efortului. Durerea are caracter de arsura. tesutul conjunctiv ce inconjoara fasciculele de fibre musculare. Oboseala sub forma acuta.tendinoase. In aceste conditii caldura locala determina vasodilatatie favorizand hemoragiile. Dupa intinderea ei replierea ei poate fi fibrilara sau ”clacaj” (cand sunt lezate . Rupturile reprezinta intinderi excesive ale tesutului muscular cu intreruperea continuitatii anatomice. In unele cazuri durerea poate apare tardiv.forte opozante externe (impingerea subiectului de catre adversar). Miscarile active nu sunt dureroase decat in momentul in care amplitudinea este atat de mare incat se intinde muschiul lezat. ducand in final la rupturi musculo . erori in refacere.

3 zile. In cazul rupturilor musculare intinse (peste un sfert din diametrul muschiului) tratamentul consta in interventie chirurgicala cu refacerea integritatii musculare. bai de lumina.injectabil intramuscular dupa a 4 a zi. La scurt timp dupa accident depresiunea dispare prin acumulare de lichid (sa`nge.vit B6 50 mg f I .25 g dj/zi.5 zile . se impune intreruperea imediata a efortului. curenti diadinamici( DF.in primele 24 . Valoarea precizarii acestui diagnostic prezinta o importanta deosebita pentru conduita terapeutica.PL) in urmatoarele 3-8 zile. fasciculara (cand sunt interesate cateva fascicule ale muschiului) sau totala (cand este interesat tot corpul muscular). cu margini dure reprezentate de fibrele musculare rupte care s-au contractat.3 sedinte in primele 2. 1 injectie/ zi x 10 zile: . Tratamentul este diferentiat in functie de gradul leziunii: . Mydocalm .E 0. impotenta functionala este insemnata.Fosfobion f I .dupa 48 h atela va fi fixata pe partea opusa muschiului lezat pentru aplicarea diverselor mijloace terapeutice. vit C 200mg 3tb/zi.12 zile. . In cazul unei rupturi musculare durerea este brusca. la palpare se percepe o tumefactie fluctuenta (hematomul) la nivelul rupturii.12 zile -continua medicatia antiinflamatorie p`ana in ziua a 7 a -continua medicatia relaxanta pa`na in ziua 8 .Tolazolin .fizioterapie: laserterapia (primele zile).antalgice: Algocalmin . se aplica 2-3 inj. raze US calde. -in cazul imobilizarii ghipsate mentinerea acesteia 10 . NAPOSIM 5-10 mg 2cp /zi . spray refrigerent . apoi in pozitia normala).antiinflamatorii : Fenilbutazona . Hematomul se evacueaza prin punctie.10 -din ziua a 4 a unguente cu enzime proteolitice Lasonil / LLL Chemotripsina -din ziua a 5 a infiltratii locale cu solutie de procaina cu hidrocortizon perifocal (in afara cavitatii hematomului). Diagnosticul diferential intre intinderea si ruptura musculara se realizeaza prin echomiografie sau punctie exploratorie. vie (ca un cutit).imobilizare: aparat ghipsat (initial in pozitia antalgica. Este strict interzis masajul in primele 8 .procaina 2% 2cm3 Contraindicatii : in suprainfectii sau mai devreme de 4 .48 ore se aplica: . limfa). sau o depresiune in plina masa musculara avand forma rotunda sau ovala. .crioterapia (comprese reci dupa protectia predeosebita a tegumentului cu unguent.B1 100 mg f I . solux dupa 8 zile.vit. prezenta hematomului confirmand ruptura musculara. la 3 zile interval) -medicatie trofostimulanta timp de 10 zile: oral vit.relaxante: Clorzoxazor. roentgenterapia 2 .cateva fibre). continuarea efortului si aplicatiile calde locale in primele 48 h.

4 saptamani pentru rupturile fibrilare. antiinflamatorii. Sportivul incepe sa simta o usoara durere. Tratamentul consta in repaos segmentar si tratament medicamentos si fizioterapic asemanator cazurilor de leziune musculara fibrilara. care afecteaza frecvent grupe musculare. fotbal.Timpul de vindecare al rupturilor musculare depinde de marimea rupturii. tulburarii circulatorii periferice. La palpare durerea este difuza. La o ruptura palparea depisteaza o depresiune la nivelul respectiv. uneori un discret edem sau fenomene inflamatorii. Tratamentul include tratament antiinflamator antalgic. uneori chiar pe marginea externa a portiunii musculotendinoase a muschiului drept abdominal se poate palpa o mica zona indurata. cel mai frecvente sunt cele la nivelul dreptilor abdominali. Miozitele sunt afectiuni provocate de suprasolicitare. Acestea se traduc prin durere. . Tratamentul se axeaza pe masajul cu gheata in primele 48 de ore. insotita de aparitia unei induratii la nivelul unui tendon. in medie 2 . dureros (cicatrice musculara) cu scaderea elasticitatii si contractilitatii. este asociata cu o crestere a temperaturii locale. Ca localizari distingem afectarea urmatoarelor tendoane Localizare Tendonul lui Achile (imposibilitatea de a se ridica sau mentine pe varfuri) Tendonul cvadricepsului SPORTUL volei. imobilizare 30 de zile in unghi drept interventie chirurgicala. cura balneofizioterapica. miorelaxant. ionizari cu novocaina.5-2 cm deasupra simfizei pubiene si la 1-2 cm de linia mediana. alimentare. Entezitele sunt suferintele zonei terminale musculo-tendinoase. Daca nu se iau masurile corespunzatoare si sportivul continua pregatirea in timpul unui efort intens apare o durere vie urmata de impotenta functionala a segmentului subiacent. laserterapie. Intinderile si rupturile de tendoane a u drept cauza in majoritatea situatiilor un macrotraumatism de natura interna si mai rar externa. hipo sau hipertonie.ionizari cu novocaina asociate ulterior cu diapulse si menajarea musculaturii abdominale. Prin suprasolicitare se pot produce microleziuni in portiunea miotendinoasa sau tendinoperiostala a formatiunilor de insertie. Au debut lent datorat unei solicitari severe. La locul rupturii se constata o depresiune a regiunii. atletism Tratament chirurgical . Aceasta se caracterizeaza prin dureri persistente la nivelul regiunii suprasimfizare la miscarille de alergare. In formele cronice corpul muscular este transformat in mare parte intrun cordon fibros. baschet. Dupa inlaturarea atelelor se recomanda gimnastica medicala si reluarea gradata a efortului. sutarea balonului si mai ales la flexia membrului inferior pe trunchi. Cand ruptura este in apropierea insertiei osoase se poate produce si smulgere osoasa. Ca factori favorizanti se citeaza carentele vitaminice. repaus segmentar. sedative. Diferentierea intre intinderea si ruptura tendonului se poate face pe baza aspectelor clinice: in intindere miscarea segmentului subiacent este posibila dar produce dureri iar palparea tendonului pune in evidenta o zona dura sau tumefiata. unitare (durere ce creste treptat in intensitate si poate persista si dupa incetarea efortului). conditii meteorologice precare. imobilizare 30 de zile in equin. Durerea este localizata sla 1. fizioterapie . intereseaza mai multe corpuri musculare. Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor muschilor pe os sau cel al jonctiunii musculotendinoase sau musculoaponevrotice. infectii virale.

Tratamentul fiind chirurgical se recomanda ca dupa ce sportivul a fost sedat sa fie transportat imediat la spital. in urma unui traumatism initial sau luat in urma producerii unor modificari metabolice locale prin suprasolicitarea segmentului respectiv. trofostimulante. antiinflamatoare.inspectia : tumefactie . sau actiunea repetata a unor forte de frecare si tractiune. deprinderi biomecanice gresite. In intinderile de tendoane se recomanda imobilizare in aparat gipsat in pozitie de relaxare a tendonului. carentele alimentare. greseli metodice de ppregatire. impastata. infiltratii locale ca hidrocortizon. supraantrenamentul. atletism. dura iar la palpare sau diverse miscari se percep crepitatii Tratammentul in formele acute include crioterapia. Se mai utilizeaza roentgenterapie. Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator. nespecific si metabolic ce intereseaza tendonul si teaca sinoviala a acestuia av`and factori favorizanti si declansanti comuni cu tendinita. baschet. Prezinta 2 forme clinice: acuta si cronica In forma acuta (exudatiza) zona tendonului afectat este tumefiata. In perioada recuperatorie se vor utiliza curenti diadinamici si solux. cu temperatura locala crescuta. Factorii favorizanti includ tulburari circulatorii.manevrele de intindere pasiva sau activa ale tendonului sunt foarte dureroase sau imposibile Examenul paraclinic care precizeaza localizarea si marimea leziunii este ecomiografia. In unele cazuri leziunile se datoresc unor traumatisme repetate prin suprasolicitare care prin forte de frecare repetate . Tratamentul comun include relaxante musculare. portari fotbal imobilizare 30 de zile interventie chirurgicala. rugbi. antalgice si antiinflamatorii Tendinita esta o afectiune a tendonului ce se exprima clinic prin acuze subiective dureroase. Examenul clinic evidentiaza urmatoarele aspecte: . chiar si imobilizare gipsata. trofostimulente. aplicatii fizioterapeutice. handbal. repaos segmentar iar in cazurile acute chiar imobilizare gipsata in pozitie de relaxare a regiunii 10-15 zile. medicatie antiinflamatorie si trofostimulante si eventual imobilizare gipsata 10-15 zile.Tendonul extensorului inelarului volei. dureroasa uneori insotita de crepixatii . S-a demonstrat ca o elongatie a unui nerv cu mai mult de 15% din lungimea sa de repaos determina o oprire a irigatiei sanguine a nervului respectiv. imobilizare 30 de zile Tratamentul imediat (primele 12-48 ore). Poate surveni brusc.palparea : o zona dura. oboseala. obiectiv prin modificari de forma si / sau consistenta a tendonului. In rupturi partiale / totale de tendoane se recomanda interventie chirurgicala si imobilizare in aparat gipsat cu prinderea articulatiei supra si subiacente. tulburari endocrine. roentgennterapia. fluctuanta (lichid intrasinovial) si dureroasa la miscarile pasive si active. Intinderi si rupturi ale unor aponevroze si fascii Prezinta o incidenta redusa in cadrul traumatologiei sportive. asociate cu compresia produc in timpul . Tratamentul consta in roentgenterapie antalgica. Tratamentul include in primele 48 de ore masaj cu ghiata. Odata cu evolutia bolii lichidul se resoarbe si are loc trecerea la forma cronica (uscata) in care tumefactia este mai mica. Principala complicatie sunt cicatricile aderentiale intre tendon si sinoviala. menajare segmentara. Contuzii si elongatii de nervi Survin cel mai frecvent in lupte.

Cel mai frecvent este contuzionat nervul cubital la nivelul santului olecrano epitrochlean. durere. dureri de tip arsura. Urmarirea clinica va fi intotdeauna dublata de analizele de laborator clinic. antiinflamatorii. tesut celular subcutanat. Mai des intalnita este flebita de efort. muschi). puls ’agatator’ (frecventa cardiaca mare. Leziunile intereseaza ligamentele articulare ca elemente ce asigura soliditatea articulatiei si se opun depasirii anumitor limite ale miscarii. nervi. vie. luxatii. Reintensificarea tardiva a durerii nu reprezinta un fenomen de agravare a leziunilor sau de complicatie a entorselor. localizata la nivelul articulatiei. descreste treptat (ore) si apoi se reintensifica putand ajunge la fel de intensa sau depaseste chiar nivelul initial. fapt ce da nastere la hemoragii subcutanate si la modificarea culorii tegumantelor. Vasele sanguine periarticulare se pot rupe. Semnele clinice sunt reprezentate de senzatia de amorteala si greutate in segmentul inervat de nervul respectiv. instabilitatea posttraumatica a genunchiului. Pe langa leziunile articulare se produc si leziuni ale partilor moi periarticulare (tegumente. 2. leziuni de menisc. este puternica imediat dupa accident. traducandu-se prin tumefactie si roseata tegumentelor regiunii. Cauza declansanta este de obicei de origine interna prin efectuarea unei miscari anormale ca amplitudine si directie in aria respectiva. In aceste cazuri tratamentul local impune repaosul complet la pat. -impotenta functionala (incapacitatea de a efectua miscari voluntare in articulatia lezata) este prezenta imediat dupa accident. Simptomatologia clinica a entorselor este reprezentata de: -durere spontana. comprese umede. In ambele cazuri este afectat peretele vasului care poate fi sectionat producand hematomul sau poate fi lezat numai invelisul intern al peretelui ducand la inflamatia lui (flebita. iar cel mai frecvent elongat este nervul sciatic. anticoagulante. TRAUMATISMELE ARTICULARE : CLASIFICARE. In entorsele usoare ea este redusa la o jena functionala . TRATAMENT Acest tip de traumatisme include entorse. Uneori durerea spontana poate avea caracter fazic. Traumatisme inchise ale venelor si arterelor Se pot produce printr-un traumatism de origine interna (elongatia vasului printr-o miscare fortata) sau externa (contuzie). a caror amplitudine depaseste limitele fiziologice. Entorsele de genunchi se insotesc si de leziuni ale meniscurilor articulare. arterita) sau la formarea unor cheaguri (tromboflebita traumatica). aplicatii de Lasonil iar cel general cuprinde antibiotice. in discordanta cu o temperatura usor crescuta).eforturilor tulburari ischemice si deformari mecanice ale nervilor. Apar si importante tulburari functionale din care pe prim plan stau cele produse pe cale reflexa asupra circulatiei locale. jena sau impotenta functionala. dar nu scot suprafata articulara din pozitia anatomica normala. disjunctii. prin decelerarea brusca a inertiei corpului sau a segmentului respectiv. In aceste cazuri este necesar ca examinarea si supravegherea tratamentului sa fie facute de un specialist neurolog. afectiune ce apare in urma unui efort intens cu miscari monotipe. Entorsele reprezinta traumatisme articulare acute produse prin miscari violente. In entorsele mai grave e lezata si capsula articulara. Ea survine ca urmare a edemului aparut datorita tulburarilor de circulatie locala prin reflexele vasomotorii declansate si intretinute de durere. Esta cauzata de excitatia mecanica si chimica a numerosilor receptori senzitivi aflati in articulatie si in zona inconjuratoare.

Ele provin din sangele extraarticular. indometacin. atletismul. interesat in pozitie de cliva -contentie elastica Contraindicatii: -continuarea efortului -masajul -caldura locala imediat dupa producerea entorsei Evolutie : Entorsele de gradul I imobilizate 5-7 zile se vindeca total. comprese reci -antalgice si antiinflamatoare (5-7 zile) local si general (diclofenac. Entorsa de gradul III prezinta in plus leziuni ale fibrocartilagiilor. In entorasele de gradul II si III apar la 24-48 h de la accident echimozele (pete albastru violaceu) in jurul articulatiei traumatizate. datorita vasodilatatiei din jurul articulatiei traumatizate. Radiografia nu pune in evidenta modificari apreciabile. Ramurile sportive cu cele mai numeroase entorse sunt in ordine : fotbalul. genunchiului. In functie de marimea leziunilor entorsele pot fi impartite in : Entorsele de gradul I se manifesta prin dureri vii la nivelul articulatiei afectate survenite in urma unei miscari gresite.resimtita sub forma de tensiune in articulatia traumatizata. urmat de articulatiile cotului. Tratamentul entorselor Tratament imediat (in primele 24h) -refrigeratie prin spray sau aplicare de ghiata. fenilbutazona) -repaos segmentar cu sub. Entorsa de gradul II prezinta in afara de durere. din vasele rupte in momentul accidentului. Imediat dupa accident tegumentele au culoare normla sau sunt usor inrosite ca urmare a eventualelor traumatisme directe. pumnului si halucelui. semnifica existenta hemartrozei . Marimea de volum a articulatiei se datoreaza edemului periarticular care este variabil in functie de gravitatea entorsei ajunga`nd p`ana la stergerea conturului osos si prezenta de lichid intraarticular (genunchi). tumefactia si impotenta function ala totala articulara si o coloratie violacee a tegumentelor regiunii ca urmare a hematomului produs prin ruperea capsulei sau a ligamentelor. gimnastica. Radiografia pune in evidenta un grad redus de instabilitate articulara. handbalul. deoarece secretarea unnei mari cantitati mari de lichid sinovial necesita timp mai indelungat. Lichidul intraarticular rezulta fie din hipersecretia de lichid sinovial de catre capsula lezata (hidartroza). fie din acumularea de s`ange provenit din vasele rupte prin traumatizarea capsulei (hemartroza). urmata de tumefactia regiunii si de jena sau de impotenta functionala a articulatiei respective. Entorsele de gradul II se mentin imobilizate 10-14 zile. eventual cu leziuni microscopice. cartilagiilor cu ruptura ligamentara totala sau smulgerea ligamentelor impreuna cu un fragment osos ce compune articulatia. In entorsele grave impotenta functionala este totala de la inceput si persista vreme indelungata. Anatomic exista o destindere a aparatului capsulo ligamentar articular. . Acumularea rapida de lichid intr-o articulatie traumatizata. Echimozele intense si progresive trebuie sa trezeasca suspiciunea unei fracturi si implica realizarea de urgenta a unei radiografii. Culoarea tegumentelor. Recastigarea totala a functiei articulare necesita 2-3 saptamani ulterior in care se realizeaza tratament fizioterapic si gimnastica medicala. luptele. Temperatura locala a tegumentelor este crescuta in entorse. rugbyul iar articulatiile cele mai frecvent distorsionate au fost ale gleznei.

partile moi din jurul luxatiei sufera leziuni si tulburari de diverse grade: tegumentele si tesutul subcutanat. Pot fi complete cand deplasarea mare a oaselor face ca suprafetele articulare sa-si piarda total contactul dintre ele si incomplete (subluxatii) cand suprafetele articulare mai pastreaza un contact partial. fixitatea articulatiei (segmentul se poate deplasa cand se actioneaza asupra lui dar revine spontan la pozitia initiala dupa suprimarea fortei deplasatoare).traumatismele anterioare ale articulatiilor slabesc rezistenta si expun la recidive. smulgeri) . inainte de aparitia contracturilor musculare (extensie si contraextensie. nervii. .lux . rupere). O atentie deosebita se va acorda solicitarii articulatiilor in cazul prescolarilor si scolarilor mici pentru ca la aceasta v`arsta tonusul muscular are inca un nivel scazut. reducerea luxatiei si imobilizarea segmentului in pozitia in care se gaseste Reducerea va fi cat mai rapida.ligamentele (rupturi partiale. echimoze. vasele sanguine. degete) sunt mai frecvent afectate decat cele fixe sau cele cu o buna corespondenta a suprafetei articulare . pericol cu atat mai mare cu cat timpul scurs de la tratamentul anterior e mai scurt si tratamentul efectuat a fost incomplet. dintre care: . primele 35-40 minute. totale. tipului de luxatie si eventuale fracturi asociate. . scapulohumerala. pozitia si procedele sunt stabilite in functie de localizarea luxatiei). Frecventa luxatiilor depinde de anumiti factori favorizanti. Articulatiile mobile (sinoviale) plane sau cu o cavitate putin adanca (umar. Semnele pot imbraca aspecte patognomonice: umar in epolet”.semne obiective: deformarea regiunii.capsula articulara (intindere. Tratamentul include: 1. modificarea raporturilor anatomice ale regiunii. uneori in incidente speciale permite precizarea diagnosticului. Examenul radiologic. Scopul manevrelor de reducere consta in deplasarea capului osului luxat.varsta. In luxatii sunt lezate: .tonusul muscular: musculatura bine dezvoltata si cu un tonus puternic creste soliditatea articulatiei. astfel incat el sa parcurga in sens invers drumul facut in momentul iesirii din articulatie. Imobilizarea se va face timp de 7-14-21 zile in functie de sediul si graviditatea luxatiei. semnul clapa de pian – luxatie acromioclaviculara. combaterea durerii 2.Entorsele de gradul III necesita imobilizare prelungita (3-4 saptamani) in aparat gipsat si tratament complex de vindecare si recuperare inca 1-2 luni. . Tratamentul recuperator se incepe imediat dupa imobilizare prin contractii izometrice ale . tendoanele si muschii din jurul articulatiei Diagnosticul se bazeaza pe: .structura articulatiei. . masurarea lungimii segmentului (scurtarea segmentului afectat). Luxatiile reprezinta lezari articulare complexe care implica fata de entorsa inca doua elemente de gravitate: dislocarea suprafetelor articulare si leziuni periarticulare si articulare extinse. sedarea bolnavului 3.semne subiective: durere puternica insotita de impotenta functionala .

articulatia sacroiliaca si articulatiile tibio-peroniere superioare si inferioare. fracturi . Traumatismul repetat la acest nivel determina aparitia unor formatiuni circumscrise. fotbalul. Clinic se caracterizeaza prin dureri ce cresc in intensitate . Disjunctiile si diastazisurile sunt afectiuni traumatice care intereseaza articulatiile fixe de tip sinartroze. aplicarea de bandaje compresive. bucati din ligamentul incrucisat. lupte. Disjunctia echivaleaza cu entorsa si se rezuma la o simpla fortare a aparatului capsuloligamentar. Bursitele reprezinta afectarea traumatica a burselor (formatiuni sacciforme) situate in vecinatatea articulatiilor sau acolo unde tendonul sau muschiul aluneca pe un plan osos. cele mai ferecvente forme clinice fiind discopatia lombara si discopatia cervicala. fizioterapie complexa. fisuri. fotbal. repaosul sportiv este prima masura careia i se asociaza medicatia antiinflamatoare. Sporturile implicate sunt : calarie. discreta „impastare” a formatiunilor capsuloligamentare. Artozele reprezinta leziuni degenerative ale componentelor articulare (distructia cartilajelor si fibrocartilajelor articulare si proliferarea tesutului osos subiacent). fragmente de menisc. cu un continut fluctuent. sciatalgii. Tabloul clinic consta in dureri determinate de migrarea discului. apofizite. osificari artrozice. Corpii articulari se traduc clinic prin prezenta unei hidartroze moderate si a unor blocaje ale articulatiei datorate interpunerii acestor corpi intre suprafetele articulare. Ele impun interventii chirurgicale . voleiul. In aceste rupturi se pot angaja fragmente nucleare realizand hernii nucleare posterioare si osteofitoza anterolaterala. mici fracturi parcelare. genunchi) formele cele mai frecvente fiind bursitele retroolecraniene. Corpii straini pot apare dintr-un franjure sinovial detasat ulterior. Caracteristic pentru aceste blocaje este usurinta cu care se deblocheaza. Tratamentul consta in extragerea pe cale artoscopica. In ultima instanta se recomanda tratamentul chirurgical. cotul. motociclism. Profilactic se recomanda utilizarea aparatoarelor pentru zonele mai frecvent traumatizate (cot. Localizarile mai des inta`lnite sunt: articulatia acromioclaviculara. sold. Discopatiile la sportivi au ca substrat deteriorarile structurale ale discurilor intervertebrale. umarul. acumulare de lichid in articulatie. de obicei nedureroase. proeminente. 3. Luxatiile recidivante survin la solicitari care in mod normal sunt bine suportate datorita laxitatii capsulei si ligamentelor aparuta pe fond de traumatizare articulara. In privinta tratamentului. Dupa suprimarea imobilizarii se apeleaza la miscari activ pasive si cu ingreunari pana la restabilirea completa a amplitudinii si valorii musculaturii. schi.musculaturii segmentele adiacente si miscarilor articulare vecine. depozite de fibrina. prepatelare. tenisul de camp. Ca localizari ele au interesat in ordine. judo. Tratamentul consta in punctii evacuatoare si instalatii cu coagulante si hidrocortizonice. In practica medico sportiva sporturile in care s-au intalnit mai multe artoze au fost halterele. trohanteriene si a bicepsului femural. capetele segmentelor osoase schimbandu-si raporturile anatomice. roentgenterapie si repaos regional. Nucleul pulpos se deshidrateaza se fragmenteaza iar indul fibros prezinta rupturi radiale sau concentrice. rugbyul. Tratamentul include in perioadele de acutizare (dureroase) o medicatie antiinflamatorie si antalgica asociata cu agenti fizioterapici antiinflamatori si sedativi pe fondul unei menajari segmentare. iar diastazisul echivaleaza cu luxatia. TRAUMATISMELE OASELOR: CLASIFICARE. genunchiul. TRATAMENT Acest tip de traumatisme include periostite. boxul.

O a doua categorie este reprezentata de periostita cu evolutie lenta. handbal (6.3%) box (3. Fracturile reprezinta o intrupere totala sau partiala a continuitatii unui os aparuta in urma unui traumatism. metacarpienelor.8%). fizioterapie resorbanta si antalgica. unguente locale antiinflamatorii. In mod clasic fracturile se impart in : . insumarea solicitarilor la nivelul osului). luptele.5%). De obicei aceste variante de leziuni osoase apar in cursul unor activitati fizice prelungite sau repetate si sunt insotite de dureri musculare si de tumefactia regiunii afectate.fracturi fara deplasare . Fisurile sunt leziuni ale oaselor care nu intereseaza intreaga sectiune a acestora ci numai o portiune variabila din el.fracturi inchise (segmentele osoase sunt acoperite integral de piele) . aplicatii fizioterapice.5%). Sunt mai frecvente in sport la nivelul apofizelor tibiale anterioare. Tratamentul consta in imobilizare gipsata 2-3 saptama`ni. lateral. Se produc atunci cand forta traumatizanta are o intensitate mijlocie. corticala opusa ramanand de obicei intreaga. Apofizitele reprezinta interesarea unor proeminente osoase pe care se insera un muschi sau un grup muscular. Un alt tip de fractura care poate apare la sportivi este fractura de stress (de oboseala) datorata unor suprasolicitari osoase repetate. dar in geneza ei se incrimineaza o serie de factori favorizanti (tulburari ale metabolismului fosfocalcic. la gimnastica (10.fracturi incomplete (linia de fractura nu intereseaza toatacircumferinta osului ) .3%). calcaneu. gimnastica. Deocamdata etiopatogenia acestei fracturi nu este deplin elucidata. O alta clasificare imparte fracturile in: . interesand in mod frecvent tibia pe fata interna si creasta acesteia. rugby (8. Periostita acuta traumatica este de obicei rezultatul unei lovituri directe a unei regiuni in care osul este acoperit de putine straturi de parti moi (lovire cu bocancul de catre adversar. Local se produce o ²impastare². precum si de insertiile musculaturii gambei. autolovire de un plan dur) Cea mai expusa este regiunea tibiala anbterioara si maleolele tibio peroniere. . lupte (5. contractia violenta a muschilor. rotula. fie de fragmentele osoase si osul ajunge in contact cu exteriorul). menajarea segmentului pana la recuperarea totala. Tratamentul include crioterapie. Cele mai frecvente localizari au fost intalnite la nivelul maleolei peroniene. fotbalul.fracturi deschise (tegumentul si straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant.fracturi cu deplasare (cand fragmentele osoase sunt deplasate intre ele longitudinal. situatie in care fractura se numeste cominutiva) . o tumefiere profunda. continuandu-se cu tesutul periostal. medicatie antalgica si trofostimulenta. iar sporturile in care s-au produs au fost: atletismul.Periostitele In practica medico . atletism (4. hochei (7. hocheiul.fracturi complete (cu 2 segmente sau cu mai multe fragmente mari si mici. metatarsienelor.sportiva se cunosc doua categorii de periostite. dureri la palpare (exacerbate la alergare sau mers).7%). Durerile ce apar sunt provocate de fortele ce se transmit prin insertiile musculaturii coapsei pe extremitatea proximala a tibiei cu incrucisare pe tablia tibiala. prin rasucire.1%). Cele mai frecvente fracturi se intalnesc in fotbal (20%). osteoporoza. Ea intereseaza in special tibia si fibula.

Semne locale de probabilitate: -durerea. oferind si detalii asupra tipului fracturii. De exemplu. durerile dintr-un focar de fractura costala se exacerbeaza atunci cand se solicita intregul arc costal.echimozele pot fi comune si in entorse. Semne locale de certitudine . aparuta din primul moment. durerea in punct fix se depisteaza pipaind regiunea cu un deget din aproape in aproape.Semne clinice generale (semnele socului traumatic) si semne locale. In literatura de specialitate sunt descrise astfel de microfracturi at`t la nivelul tesutului osos compact.scurtarea segmentului anatomic (comuna si unor luxatii). punerea in evidenta a unei fracturi de metatarsian: se apasa in ax pe degetul corespunzator. constatabila) a continuitatii unui os (exemplu rotula rupta in doua). mai ales in depistarea fracturilor partiale (ce se pot confunda cu entorsele) este tehnica provocarii durerii prin presiunea la distanta. in fracturi echimozele apar tardiv. daca victima acuza dureri mari pe traiectul unui os si membrul afectat nu pare deformat.impotenta functionala. tegumentul). pe care le acuza bolnavii cu leziuni primare ale soldului. care se impart la randul lor in semne de probabilitate si de certitudine . . . Pentru precizarea diagnosticului de fractura uneori este nevoie sa provocam durerea: astfel. Observatii. poate avea sediul in focarul de fractura sau pot aparea dureri reflectate. tendoanele. Deci. femurul. . complicand astfel evolutia bolii sau putem leza tesuturile moi din jur (muschi regionali. prin apasare pe stern). nu trebuie sa executam toate manevrele amintite pentru a ne convinge asupra diagnosticului. cat si al celui spongios. Vom provoca o oarecare durere care arata suferinta partilor moi traumatizate . Simptomatologia fracturilor consta în: . bolnavul va acuza o durere mai vie. de subluxatii si uneori chiar de luxatii. in clipa in care degetul ajunge la locul unde este fracturat osul. .Localizarile cele mai frecvente includ tibia. Bineinteles ca numai examenul radiologic poate certifica fractura. (In aceleasi conditii. Vor fi avute in vedere doar daca se percep in mod int`amplator.crepitatiile osoase (frecatura osoasa se constata o data cu provocarea mobilitatii anormale. calcaneul si metatarsienele. suferinta se confunda usor cu suferinta data de entorsa. fibula. pentru ca riscam ca mobiliz`and o fractura fara delasare sai rupem periostul si sa deplasam fragmentele osoase. nervii. fiind interzisa provocarea lor cu scop diagnostic.intrerupere (neta. Spre deosebire de cele din entorse. .mobilitate anormala (existanta unei miscari unde aceasta nu exista in mod normal). ca de exemplu: durerile reflectate la genunchi. . De retinut: uneori aceste semne nu apar in mod evident. .deformarea regiunii. Aceasta frecatura este aspra. . Cand osul se fractureaza in apropierea sau in interiorul unei articulatii . se percepe atat la mana cat si la auz). experientele in vitro arat`nd o rezistenta mai mare a osului compact la solicitarile mecanice. contuzii sau luxatii.lipsa transmiterii miscarilor dincolo de fractura (o miscare pe care bolnavul o poate face intr-o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte parti). vasele sangvine. nici in timpul primului ajutor si nici mai tarziu. O alta manevra utila.

.tratamentul medicamentos al fracturii comporta doua faze: in primele zile dupa fractura se administreaza calmante (Mialgin) si miorelaxante (Cloroxazon. Cand intre procesele de uzura si cele de regenerare se produce un dezechilibru in defavoarea regenerarii. si mai ales pentru insertiile acestor formatii. Cand procesele de uzura fiziologica depasesc pe cele de regenerare. Agentii traumatici. Formatiunile anatomice trec. produc edeme ale cartilajelor urmate de erodarea acestora si necrozarea tesutului osos spongios subjacent. Tratamentul fracturilor include: . adaugand treptat hidroterapia. deformatii fizice congenitale minore. Midocalm). . La unele portiuni musculo-tendinoase. deficituri metabolice tisulare congenitale (tesuturi cu putere redusa de functionare si mai ales de regenerare). timp in care se vor efectua exercitii de gimnastica cu menajarea segmentului lezat. smulgerile microscopice produc procese de fibroza reparatorie sau decalcifieri heterotope (osificari.tratamentul functional cuprinde 2 perioade: perioada imobilizarii gipsate. duc la fenomenele de periartrita sau de artroza. In saptamana a treia si a patra se incep calciterapia si vitamina D2. Dupa scoaterea gipsului si dupa constatarea bunei consolidari a fracturii se continua cu exercitiile de gimnastica medicala generale si segmentare. de natura interna se pot manifesta la nivelul diverselor tesuturi fie prin descuamarea abundenta a unor endotelii de invelis ( in cazul unor contractii bruste si repetate ale unui tendon).Imobilizarea provizorie a fracturilor are scopul diminuarii durerilor (important pentru prevenirea instalarii socului si evitarea complicarii leziunulor initiale. dar repetate. In saptamana a doua se incepe terapia medicamentoasa pentru consolidarea calusului (anabolizante. randamentul este de obicei bun Factorii care duc la producerea unor microtraumatisme sunt urmatorii: . in mod normal. dar frecvent repetati. in final starea generala a sportivului. microleziunile provocate de accidentele mici. MICROTRAUMATISMELE Microtraumatismele sunt leziuni de suprasolicitare provocate de agenti traumatici de intensitate mica. dureri care desi prezinta si perioade de remisiune . de obicei. care depasesc potentialul de regenerare a tesuturilor in cauza si care produc microleziuni anatomice. atunci asistam la instalarea fenomenelor de imbatranire. La nivelul capsulelor sau al altor formatii articulare.factori predispozanti: conformatii anatomice particulare (dezaxari articulare. dar frecvente. vitamina C). Din saptamana a doua si mai ales dintr-a treia se poate incepe si exersarea segmentului imobilizat cu miscari pasive si limitat active. acesta duce la inceput la aparitia unor tulburari reversibile in structura intima a celulelor apoi la tulburari functionale (cu modificari in structura intima a celulelor). vascularizatie regionala precara. Simptomatologia acestor afectiuni se traduce prin aparitia durerilor legate de efectuarea fizic. tulburari endocrine latente. fie prin frecarea si denudarea unor straturi profunde ale acelorasi tendoane. printr-un proces fiziologic de uzura care este compensat prin altul de regenerare celulara. osteofitoza). circulatie sanguina regionala deficitara si altele. in ceea ce priveste suprafetele articulare. fizioterapia si dupa 6-12 luni balneoterapia marina.tratamentul ortopedic ce consta din reducerea si imobilizarea gipsata a fragmentelor segmentului respectiv. Aceleasi formatii insa pot trece si printr-un proces patologic de uzura. efectuat de medicul ortoped . au de obicei un caracter progresiv ajungand la intensitati mari. 4. prin contrast cu durerea locala este buna. compresiunile mici.

factori declansanti: agenti traumatici caracterizati prin doua aspecte: intensitate mica si repetare mare. Agentii microtraumatici pot avea urmatoarele forme: . in cazul localizarilor osoase. Simptomatologia acestor afectiuni se traduce prin aparitia durerilor legate de efectuarea efortului fizic. in cadrul acestei grupe distingem : . solicita articulatiile piciorului propriu-zis (baschet. in general aceste afectiuni sunt caracterizate de urmatoarele aspecte: . au de obicei un caracter progresiv. Sunt afectiuni produse de suprasolicitarea acuta la nivelul unor insertii osoase.durerea este strict legata de repetarea producerii microtraumatismului (deci cauza nemijlocita este continuarea practicarii sportului respectiv). tendonul achilian (gimnastica). In unele cazuri durerile violente impun scoaterea sportivului din activitate pentru un timp limitat. . Statisticile arata ca din totalul microtraumatismelor. ale membrelor inferioare (fotbal) sau superioare (volei. desi prezinta si perioade de remisiuni. fotbal).anamneza ne poate ajuta la identificarea naturii microtraumatismului. Acest fel de agent traumatic apare la efectuarea unei miscari monotipesi violente (ce depaseste caracteristicile morfofunctionale ale tesutului respectiv). Apare la nivelul regiunii antero-externe a capsulei tibiotarsiene (schimbarea adidasilor sau a dispozitiei crampoanelor). Schimbarea biomecanicii sau intreruperea efortului in cazul unui exercitiu nou duce la cedarea fenomenelor. tendonul bicepsului brahial (volei).i .ligamentita acuta.. afectiunile microtraumatice nete reprezinta 5. carente alimentare si vitaminice. Cele mai frecvente localizsri sunt la nivelul insertiei tibiale a tendonului rotulian (fotbal). polo). . radiografia regiunii arata leziuni de tip distrofic.8%. a regiunii posterioare a capsulei genunchiulu.apofizite acute . atletism). al olecranului (tenis de camp).factori favorizanti: unele boli infectioase ( in special virotice). prin podiumul dur. . . . starile de oboseala. Cauzele predispozante sunt reprezentate de vascularizatia anatomica redusa a acestor formatiuni si de diferenta de elasticitate a acestora fata de celelalte formatiuni anatomice ce alcatuiesc acelasi lant biomecanic. schi). echipament necorespunzator si mai ales unele greseli in dirijarea refacerii.agenti microtraumatici pri forte multidimensionale: forfecari. rotari etc. Clasificarea microtraumatismelor sportive Putem subclasifica microtaumatismele sportive in: a) Microtraumatisme sportive prin suprasolicitare acuta Aceste afectiuni apar ca rezultat al unui deficit de refacere locala. . dureri care. randamentul de obicei foarte bun.agenti microtraumatici prin compresiuni axiale (lovirea cu pumnul la box). antrenamente supradozate (cele care produc stari de anaerobioza ca: antrenamentul izometric. a tendonului cvadricepsului (haltere. tendinita acuta. in circuit). Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei clinice si a datelor de laborator (radiologic si clinic). contrastand cu acuzele locale. Cele mai frecvente localizari sunt la nivelul ligamentului colateral intern al genunchiului (scrima.starea generala a sportivului este buna.capsulita de suprasolicitare.agenti microtraumatici prin smulgeri repetate (la haltere. cu intervale. De exemplu: jocurile sportive. . volei).

Tratamentul include antialgice. 4. #n formele acute se recomanda repaus segmentar (uneori cu imobilizare). net identificati intr-o serie de sporturi. 3. In stadiul incipient se produce o entezita a insertiilor osoase. Dorsalgia caiacistilor este o afectiune caracterizata prin dureri la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare. in special scafoidului si semilunarului. Palparea regiunii provoaca dureri mari in timp ce examenul radiologic este negativ. si care se datoreaza unei apofizite interspinoase. Tratamentul consta in administrarea medicatiei antialgice.Cotul dureros al jucatorului de tenis de camp este un miocrotraumatism exprimat printr-o epicondilita humerala. canotori. in special la nivelul eminentei hipotenare. curenti diadinamici. curenti diadinamici. canoisti. medicatie antalgica si trofostimulanta. artoza. 2. Aceste leziuni sunt localizate initial la nivelul cartilajelor suprafetelor articulare. paralele si inele. antiinflamatorii. Tratamentul consta din medicatie antialgica. Evolutia este trenanta. antiinflamatorii. in urma unor solicitari mecanice consecutive ale membrelor inferioare. aplicatii de unguent cu fenilbutazona. fizioterapie. legate de antrenamente desfaturate in conditii improprii (noroi. Mana dureroasa a gimnastilor se refera la acuzele dureroase. ionizari cu novocaina si raze . trofostimulante) insotit de repaus sportiv 7-12 zile. Tratamentul de baza ramane cel balnear cu bai sulfuro-iodate (Govora. Afectiunea este specifica jucatorilor de fotbal care folosind procedeul de lovire ”cu latul” (marginea mediala a piciorului) produc ”deschideri” ale bazinului ce forteaza simfiza pubiana. Herculane). Cazurile netratate duc in final la artroze. intalnita la caiacisti. minge grea si uda). Lasonil). antiinflamatorie. in stadiul tardiv se poate ajunge chiar la modificarea aspectului anatomic al articulatiei. determinata de actiunea sub forma de tractiuni bruste si violente asupra insertiilor epicondiliene ale muschilor supinatori ai antebratului. produse de hiperextensia palmei la pozitia stand pe maini sau la lucrul la bara fixa. Se datoreaza unei fortari multidirectionale consecutive a articulatiei piramidalo-pisiforme. zapada.Pubialgia fotbalistului este o osteochondrita simfizo-pubiana cauzata de producerea unor microtraumatisme repetate la acest nivel. fiind produse de agenti cu directii centripete axiale. tardiv se complica cu fenomene de necroza osoasa la nivelul carpienelor. Radiografia bazinului arata marirea spatiului articular la nivelul simfizei pubiene si in final necroze osoase sau osificari heterotrope). 5. Este cauzat de microleziunile produse de actiunea unor forte centripete axiale rezultate din lovirea consecutiva si violenta cu pumnul. Se caracterizeaza pe de o parte prin leziuni ale ligamentului interspinos si ale insertiilor spinoase ale acestuia iar pe de alta parte prin leziuni de tip artrozic la nivelul suprafetelor articulatiilor interspinoase. Astfel distingem: 1. Se caracterizeaza prin aparitia durerilor vii la nivelul regiunii supero-externe a cotului accentuate mai ales de miscarile de supinatie ale bratului. ionizari cu novocaina si raze infrarosii. antiinflamatorii. iar in cel tardiv se complica cu un proces de periostita si cu afectarea secundara a tesutului osos subjacent.Pumnul dureros al boxerului. Tratamentul este exclusiv medicamentos si conservator (antialgice. aplicatii percutane cu unguente cu enzime proteolitice si resorbtive (Mobilat.a) Microtraumatisme sportive propriu-zise Aceste afectiuni se adreseaza in special formatiunilor osteo-cartilaginoase. Simptomatologia clinica include dureri ale simfizei pubiene.

antiinflamatorie. Reluarea efortului este permisa dupa 2-6 luni de repaus dar frecventa recidivelor este mare. stare marcata de oboseala. ionizari sau curenti diadinamici. hernii intraspongioase. aparitia lordozei compensatorii.Epifizita vertebrala Scheuermmann (7-14 ani. volei. vitaminoterapie. Radiologic apare fragmentarea nucleului de osificare. Prognosticul este grav daca afectiunea nu este rapid si corect tratata. cura heliomarina.. Radiografia prezinta un proces distrofic cu zone cu condensari si osteoporoza ale patelei (aspect de cer cu nori). Lasonil). cura heliomarina. calciterapie. gimnastica patinaj) se manifesta prin dureri la nivelul rotulei. mai ales la priza pe rama a acestora. Piciorul dureros al alergatorului reprezinta un microtraumatism produs de fortele de flexie axiala la nivelul oaselor metatarsiene generate de alergarile de fond si semifond. calciterapie.Apofizita rotuliana SINDING LARSEN JOHANSON (10-15 ani. Examenul radiologic pune in evidenta modificari caracteristice (noduli Schmorl. fotbal. patinaj. Localizarile cele mai frecvente ale acestor epifizite. atletism. antiinflamatorii local si general. Radiografia pune in evidenta o ingrosare a corticalei oaselor metatarsiene. deformarea coloanei (cifoza) si rigiditatea acesteia. Tratamentul consta in intreruperea activitatii sportive. gimnastica. 6. calciterapie. antialgice. Tratamentul consta in scoaterea copilului din pregatirea sportiva. mai ales dupa antrenament sau curse lungi. vitaminoterapie. vitaminoterapie. gimnastica medicala pentru asuplizarea coloanei vertebrale din pozitia at`rnat. A doua cauza care poate provoca dureri la nivelul pumnului (in regiunea mijlocie) este reprezentata de microtraumatismele osului semilunar si al capsulei acestuia. hiperemia si hipertermia regiunii. Clinic se manifesta prin dureri spontane si la palparea spinelor tibiale antero-superioare. handbal. jocuri sportive.infrarosii. nuclee de osificare ce se incadreaza in grupa epifizitelor sau necrozelor aseptice.Apofizita calcaneana SEVER (piciorul de bataie in baschet. altern`nd cu perioade de imobilizare si corset ortopedic corectiv. jocuri sportive). raze ultrasurte reci. b) Microtraumatisme la copii si juniorii sportivi Aceasta grupa de afectiuni include forme clinice int`lnite mai frecvent la oase insuficient maturizate. imobilizarea cu atela gipsata 10-14 zile.SCHLATTER (12-14 ani. insotite de deformarea regiunii. modificari ale corpurilor vertebrale). Simptomele acestei afectiuni constau in dureri la nivelul coloanei vertebrale. Apare si la canotori. in cazul durerilor violente este necesara punerea totala in repaus a genunchiului cu atela gipsata cruro-gambiera. baieti 9-15 ani). Clinic se manifesta prin dureri vii si schiopatare. . . insotite de deformarea. mai ales la genuflexiuni. atletism. deoarece afecteaza dezvoltarea normala a segmentului in cauza. cura heliomarina. gimnastica) este o pseudoapofizita produsa prin tractiunile repetate ale tendonului rotulian asupra insertiei sale de pe nucleul de osificare antero-superior al tibiei. . . cartilaje de crestere.Apofizita tibiala antero superioara OSGOOD. accentuate de efort. Se datoreaza fracturii prin presiune a nucleului de osificare a pofizei mari a calcaneului si frecvent este localizata pe piciorul de bataie. tumefactia si hiperemia regiunii. Simptomatologia clinica consta in aparitia durerilor persistente la nivelul piciorului. apofizite sau osteochondritesunt reprezentate de: . antiinflamatorii local si general. Tratamentul consta din medicatie antialgica. aplicatii percutane cu unguente cu enzime proteolitice si resorbtive (Mobilat.

Afectiunile hiperfunctionale ale aparatului locomotor sunt forme de suprasolicitare si uneori de supraantrenament. circulatie etc.). .respectarea echilibrului intre efort si odihna.respectarea repausului sportiv necesar unei complete vindecari. localizate la nivelul aparatului locomotor. Ca masuri de prevenire pot fi enumerate urmatoarele: . si reprezinta expresiile clinice ale efectelor efortului efectuat in anumite conditii asupra unor tesuturi si .Tratamentul necesita imobilizare in cizma gipsata cu descarcare calcaneeana 14-21 zile.). ligamentite. . aponevrozite. Se permite continuarea activitatii sportive dupa vindecare AFECTIUNI CRONICE SI DISMETABOLICE.recuperarea functionala atenta si totala dupa fiecare traumatism. Asemenea tulburari determinate de suprasolicitarea sportiva pot fi intalnite la nivelul unor organe si functii interne (respiaratie. neurologice s. dar. meniscite. caracterizate prin posibilitatile recidivante si potentialul lor evolutiv agravant. este absolut necesar sa se faca diagnosticul diferential al afectiunilor pur traumatice de cele prin suprasolicitare sportiva.3% din totalul traumatismelor) ale aparatului stato-kinetic. calcifierea musculara heterotropa. Cazuistica traumatologiei sportive din ultimii ani diferentiaza. vitaminoterapie. tratamente balneare etc. De aceea. periartrita scapulo-humerala.efectuarea corecta a tratamentelor macro sau microtraumatismelor survenite in activitatea sportiva. . conducator).a. Formele anatomoclinice includ: miozite. fapt care justifica aprofundarea at`t a datelor legate de diagnostic. medic. capsulite. datorita suprasolicitarii organismului. in functie de intensitatea.tratarea unor tulburari sau boli preexistente.acordarea unei atentii deosebite perioadelor speciale de odihna activa sau pasiva pentru refacerea organismului sportivului (concedii. laxitatea articulara. calciterapie. antrenor. Daca in primele stadii ale bolii caracterul modificarilor este reversibil. ulterior talonete ortopedice. . tendinite. Afectiunile cronice ale aparatului stato-kinestezic ce pot surveni la sportivi. mioentezite. durata si complexitatea acesteia. pot apare la sportivi tulburari functionale simple. atrozele. si o categorie de afectiuni caracterizate in patogenia lor prin lipsa unui agent macrotraumatic. boli dismetabolice. spondiloliza si spondilolibtezisul AFECTIUNI HIPERFUNCTIONALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR In antrenamentul sportiv. tenosinovite. cat si a celor de tratament. precum si la nivelul aparatului locomotor si de sustinere. cura heliomarina. . Dintre aceste afectiuni mai frecvent intalnite in practica sportiva sunt cicatricea musculara. Studierea acestora a demonstrat ca la nivelul aparatului locomotor stabilirea diagnosticului este mult ingreuiata de aparitia in cursul pregatirii sportive a unor traumatisme inerente. in ultimele el este ireversibil. in unele situatii.). modificari si leziuni microscopice sau chiar leziuni anatomice. SECHELE ALE MACRO SAU MICROTRAUMATISMELOR Aceasta grupa cuprinde un numar destul de mare de afectiuni (11. implica nu numai responsabilitatile sociale ale tuturor factorilor implicati (sportiv. caracterizate prin urmatoarele: sunt rezultatul urmarilor in timp ale unor macro sau microtraumatisme la nivelul unor tesuturi sau formatii anatomice ce prezinta si alte afectiuni preexistente (reumatism. in afara unor afectiuni de origine net traumatica. chiar medico-legale.

cu consecinte insemnate in capacitatea functionala a anumitor tesuturi. In aceste situatii continuarea eforturilor sportive in conditii de suprasolicitare a organismului va duce la aparitia unor tulburari sau leziuni anatomice. atat mecanici. neurotrofici s. care realizeaza procente variate de lucru mecanic in hipoxie. se produc modificari de pH. Factorii favorizanti in aparitia afectiunilor hiperfunctionale ale aparatului locomotor al sportivilor pot fi constituiti de urmatoarele situatii: 1. de compozitie . zapada). 5. Din cauza acestei etiopatogenii. cat si biochimici. in plus. Aceste afectiuni ale aparatului locomotor se refera deci la modificarile ale caror cauze se gasesc in interrelatia dintre efortul depus si organismul sportivului. gheata. care se desfasoara preponderent in regim de metabolism energetic anaerob.formatii anatomice cu calitati biologice modificate. Infectiile cu germeni banali sau mai ales cu virusuri altereaza atat capacitatea functionala. decat in traumatologia sportiva. in cazul unei supradozari de durata sau intensitate. 4. in afara importantei teoretice a problemei. 2. exprimate printr-o tulburare intre efectele efortului sportiv si echilibrul biologic general si local al organismului. Ei produc modificari importante in regimul circulatiei periferice. ridica serioase implicatii terapeutice. afectiuni specifice activitatii sportive de performanta. Formele anatomoclinice ale afectiunilor hiperfunctionale sunt precizate de natura histologica a formatiilor anatomice interesate. asadar. vor favoriza aparitia unor afectiuni hiperfunctionale. umezeala sau prin conditii deosebite de ingreuiere a terenului pe care se desfasoara activitatea sportiva (noroi. ligamentite. Acest lucru. la nivelul structurilor histologice. cat si structura histologica a anumitor organe sau formatii anatomice. fapt care duce la solicitarea brusca si neobisnuita a unor grupe musculare neacomodate la aceste miscari. precum si a aspectelor generale legate de asemenea afectiuni. capsulite. In aceste cazuri continuarea unui efort sportiv neadaptat la noile situatii va duce la inceput la producerea de tulburari si in final la aparitia leziunilor histologice sau anatomice la nivelul acestor formatii. 3. De aceea dirijarea alimentatiei sportivilor reprezinta un element deosebit de important in procesul de pregatire sportiva. in anumite conditii ( inghet. fie o serie de functii vitale (de exemplu hemoglobina din sange). Factorii meteorologici pot constitui cauze favorizante prin frig. ele se integreaza mai mult in fiziopatologia efortului sportiv. Carentele alimentare si vitaminice aparute in anumite perioade determina imposibilitatea unor recuperari totale functionale sau plastice. ci mai ales pentru a preveni posibilitatea producerii unor astfel de tulburari sau leziuni. incluzand miozite. nu numai pentru a asigura substratul energetic al activitatii. Infectiile cu substante ce afecteaza fie direct tesuturile.a. Ne referim in special la antrenamentul cu intervale si la cel izometric. fiind rareori intalnite la alte categorii de efort. circulatorii. dar mai ales in profilaxia afectiunilor hiperfunctionale. apomvrozite sau forme combinate miooentezite si tenosinovite. poate duce in anumite situatii la producerea unor tulburari functionale sau mai tarziu la unele leziuni histologice. tendinite. Folosirea unor tipuri speciale de antrenament . Delimitarea continutului grupei de afectiuni este precizata in primul rand de prezenta unor factori patogeni de origine strict endogena. Categoria amintita cuprinde. noroi) se creaza dificultati variate in statica si echilibrul corporal. ca urmare a unor tulburari generale sau locale.

Suprasolicitarea manifestata asupra intregului organism sau numai la nivelul unei regiuni sau unei anumite formatiuni anatomice. un junior pus sa joace permanent intr-o echipa de seniori). modific`nd astfel substantial mecanica staticii si dinamicii membrului inferior. care cu timpul va duce la aparitia unor tulburari functionale si in final la leziuni histologice. Introducerea pregatirii timpurii la copii de 9-10 ani poate constitui in anumite situatii un factor favorizant pentru aparitia.biochimica si fizica a anumitor structuri care constituie substratul anatomo-patologic al afectiunilor hiperfunctionale. Daca sportivii respectivi nu au un echilibru biologic si mai ales nervos bine adpatat.supradozarea localizata la anumite regiuni sau formatii anatomice. si las`nd ca refacerea sase desfasoare de la sine. a unor afectiuni hiperfunctionale. concretiz`ndu-se in: . intre efort si refacere apare un decalaj in favoarea primului. in conditiile cumularii unor factori predispozanti sau favorizanti. in special la nivelul cartilajelor de crestere. 6. . in anumite conditii. survenita dupa un meci de fotbal la un jucator care a folosit pentru prima data o pereche de ghete cu dispozitia crampoanelor schimbata. precum si lanivelul unor sturcturi musculo-tendinoase. In acest fel.supradozarea lucrului pentru dezvoltarea excesiva a unei anumite calitati fizice ce va da transfer negativ in alte calitati (de exemplu cresterea fortei scade coordonarea).folosirea unei aparaturi sportive sau accesorii de echipament sportiv neadecvate. Suprasolicitarea sportivului poate surveni in urmatoarele situatii: a) Greseli metodice (din partea antrenorului). efortul si refacerea constituie impreuna continutul pregatirii sportive.dupa rolul lor in producerea traumatismului : factori predispozanti factori declansanti factori favorizanti . poate produce aparitia unor tulburari sau leziuni de tip hiperfunctional. activitatea sportiva se desfasoara pe un fond incomplet refacut. unii antrenori ii incadreaza in competitii care se desfasoara pe parcursul unor perioade lungi. produsa prin exersare intempestiva sau corectarea fortata a unor anumite miscaro biomecanice. Dar. Vom sublinia modificarile pe care le poate produce incadrarea unui copil intr-un program de pregatire nerational. FACTORII ( CAUZELE) CARE DETERMINA PRODUCEREA TRAUMATISMELOR IN PRACTICA SPORTIVA SE IMPART IN : . tardiva la acestia. . efortul. desele angajari psiho-emotionale ale competitiilor creeaza tulburari la nivelul sistemului nervos central si periferic. Un exemplu graitor in aceasta privinta il prezinta aparitia bruscaa unei miozite de efort. Dintre factorii declansanti in producerea leziunilor hiperfunctionale ale aparatului locomotor al sportivilor mentionam ca prim element suprasolicitarea. Dirijand si supraveghind numai primul element. al celui vegetativ si la nivelul glandelor endocrine. c) Greseli in dirijarea procesului de refacere: Exista inca unii antrenori si sportivi care considera gresit ca in pregatirea sportiva toata atentia trebuie indreptata catre efort. neglij`nd procesele de refacere. b) Suprasolicitarea competitionala: Suprasolicitand posibilitatile biologice ale sportivilor.supradozarea globala a parametrilor efortului sportiv fata de posibilitatile biologice ale subiectului respectiv. Aceste tulburari fiziopatologice determina baza modificarilor functionale si structurale ale aparitiei afectiunilor hiperfunctionale (de exemplu. .

De exemplu sprintul sau sariturile necesita din partea muschilor dezvoltarea rapida de forte mari pentru a realiza actiunea si de asemenea un control ridicat al intregului corp si al segmentelor acestuia la fiecare contact al piciorului sau aterizare In consecinta acest tip de antrenament sau activitate trebuie intodusa gradual .umiditate inferioare .dupa originea lor : cauze care pot fi legate de: sportivul accidentat de adversar de conditiile mediului exterior in care s-a efectuat antrenamentul sau concursul de deficientele organizatorice Factorii predispozanti se refera la prezenta unor deficiente fizice sau organice congenitale sau dobandite observate la sportiv dupa producerea accidentului. Anumite tipuri de miscari presupun din partea corpului fie dezvoltarea rapida a fortelor fie un control ridicat al acestora.factori extrinseci.temperatura Dezechilibre musculare Terenul de antrenament sau competitii Muschi cu forta redusa( asimetrii de forta) Kinesiologia sportului Flexibilitate redusa Echipament inadecvat Deprinderi neuro-musculare reduse Nutritie incorecta Disfunctii ale lantului kinetic Factori psihologici Compozitia corporala Factori de risc ai anumitor sporturi Sexul..factori intrinseci legati de caracterele anatomice si biomecanice ale sportivului (tabel 1). In orice caz tesuturile care nu au fost obisnuite cu asfel de greutati. greselile metodice ale antrenorului. In ceea ce priveste conditionarea si pregatirea este importanta analiza modului de antrenament al sportivului. La randul lor. Tesuturile corpului uman sunt potential capabile sa reziste la un stress considerabil . varsta Factori genetici Factori endocrini Erori de antrenament-conditionare si pregatire Cele mai frecvente erori de antrenament intalnite in practica sportiva se datoreaza in principal antrenorului fiind vorba de abordarea unei metodici gresite in diferite perioade de pregatire ale sportivului. fara legatura cu sportivul. Tabel 1 . a unei carente alimentare sau vitaminice . echipament sau aparataj sportiv necorespunzator.pregatire Discrepante in lungimea membrelor Conditii climaterice . cauzele sau factorii care favorizeaza aparitia traumatismelor sportive se clasifica in : . Factori favorizanti ai traumatismelor Factori extrinseci Factori intrinseci Erori de antrenament . Factori declansanti – starea de oboseala a sportivului. greseli in procesul de refacere. .putand fi vorba de o intensitate crescuta sau un volum excesiv sau a unei distante prea mare. pregatire fizica necorespunzatoare etc. nu sunt adaptate sa le sustina si sunt predispuse la traumatisme.De exemplu nu este neobisnuit ca organismul sa poata suporta greutati de pana la 3 ori greutatea proprie chiar si atunci cand corpul este in miscare.conditionare Malaliniament/variatii anatomice . Factorii favorizanti sunt reprezentati de prezenta la sportivul in cauza a unei boli interne sau infectioase. jocul dur al adversarului. desfasurarea efortului in conditii meteorologice grele. greutatea sportivului.

Echipament inadecvat Echipamentul sportiv are deseori un rol semnificativ in aparitia unor leziuni. Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la inceputul antrenamentului/competitiei cand sportivul nu si-a făcut o incălzire buna. O data cu cresterea temperaturii. Terenul de antrenament sau joc Calitatile terenului de antrenament sau joc din punct de vedere al compozitiei suprafetei.maraton) in care pierderile cutanate si pulmonare de lichide pot depasi 2l/ora. forta Cmusculare se reduce cu scăderea temperaturii iar schimbările presiunii atmosferice modifica procesul de oxigenare tisulară. sau in sezonul cald. mai ales in sporturile de rezistenta (ciclism . Este important sa fie identificate leziunile specifice pentru o anumita activitate sportive si sa fie amplificata functia lantului kinetic legata de partile corpului cu risc de a fi traumatizata. In acest mod organismul va avea nevoie de o serie de antrenamente pentru a–si putea controla diferenta de incarcare si schimbarile pozitiei articulatiilor. Lipsa de CmusculareC se manifesta si la sfarsitul competitiei cand efortul prelungit scade controlul SNC asupra coordonării ca si eficienta mecanismelor reflexe locale. mai ales sub forma supraantrenamentului local (include anaerob) este insotită de alterarea structurii tesutului muscular cu scăderea elasticitătii acestuia Planificarea programului de antrenament cu mai multa atentie precum si imbunatatirea metodicii acestuia pot duce la scaderea factorilor de risc extrinseci . deci nu s-au permeabilizat sinapsele si nu s-a prestabilit imagine a complexa si coordonata a miscării. Utilizarea unui echipament necorespunzator cum ar fi greutatea prea mare a rachetei sau tensionarea . Astfel numărul mare de traumatisme ce survin in unele discipline sportive cu precădere la musculatura posterioară a coapsei se datoreste unei neglijente de tonus si forta a acestor grupe cu antrenarea prioritara a cvadricepsului. scade vascozitatea colagenului. in special in tipurile extreme de climat. Kinesiologia sportului Tinand cont de faptul ca fiecare sport realizeaza stresuri unice kinesiologice si biomecanice asupra lantului kinetic implicat in miscarile musculare. Schimbarea brusca a suprafetei de desfasurarea a antrenamentelor predispune la traumatisme aceasta datorandu-se nu numai diferentei de impact ci si feedback-lui de la nivelul muschilor si articulatiilor care va fi diferit. duritatea sau elasticitatea sunt deosebit de importante in anumite discipline sportive in raport cu anumite tipuri de leziuni ce pot fi produse. De asemenea. neinsotite de o hidratare adecvata. pot deveni stresante pentru competitori. administrarea steroizilor anabolizanti duce la scăderea elasticitătii tendoanelor datorita unor depozite fibroase asociate cu cresterea rapida a volumului fortei musculare. cand agresiunile termice. Temperatura scăzută a mediului inconjurător. respectarea metodelor de optimizare a mecanismelor sportului duce la prevenirea leziunilor ce pot aparea. ducand in final la rupturi musculo-tendinoase. umiditatea crescută a aerului si mai ales asocierea acestora scad elasticitatea Cmusculare. Oboseala sub forma acută.in programul de antrenament de preferinta dupa o perioada de cateva saptamani de antrenament general. Greselile metodice caracterizate prin antrenarea inegala a anumitor grupe agoniste in detrimentul grupelor antagoniste pot fi responsabile de aparitia unor traumatisme. Conditii climaterice Pot avea o influenta importanta asupra organismului.

) si sarace in vitamine hidrosolubile. produse de patiserie etc. sau unei alimentatii monotone (sandvisuri. Anatomia si biomecanica articulara Anatomia si biomecanica idiopatica la nivelul oricarei articulatii conduce la aparitia traumatismelor locale. lichide si electroliti necesare pentru compensarea pierderilor va fi mai mare. Se datoreaza de obicei unei subalimentatii. afectand in principal articulatiile portante. Cu cat durata efortului este mai mare cu atat cantitatea de hidrati de carbon. Factori constitutionali – relatia dintre statura si greutate corporala O inaltime sau o greutate excesiva care depaseaste valorile standard sunt strans legate atat de macrotraumatisme cat si de traumatismele de suprasolicitare din cadrul sportului de performanta.excesiva a corzilor acesteia in tenisul de camp pot conduce la aparitia microtraumatismelor de suprasolicitare. De exemplu osteoartrita este mai comuna in randul femeilor decat in cel al barbatilor datorita diferentelor in anatomia genunchiului (femeile prezinta o incongruenta patelofemurala mai CmusculareCu decat barbatii). cu localizare frecventa la nivelul articulatiei genunchiului. Barbatii si femeile sunt implicati in activitatea sportiva de performanta intr-un numar aproximativ egal dar barbatii avand o tendinta mai mare spre agresivitate practica in general sporturi mai dure si ca urmare expunerea la risc este mai mare. Un efort de intensitate mare necesita o rata mare de producere a energiei pentru asigurarea careia cea mai convenabila sursa o constituie hidratii de carbon. Nutritie incorecta Poate fi implicata in geneza fracturilor de stress (alimentatie saraca in calciu) sau a crampelor musculare. Prezenta unei diferente de lungime la nivelul membrelor inferioare cauzeaza Cexact muscoloscheletale. Varsta Unii autori au legat varsta de incidenta traumatismelor. Corelat cu intensitatea mare a efortului apare si o crestere a producerii caldurii metabolice care va antrena pierderi crescute de apa si electroliti prin transpiratie si urina. Unele anormalitati sunt dobandite in timpul practicarii activitatii sportive. ajungand la concluzia ca mai predispusi la traumatisme sunt adolescentii si adultii tineri. Relatia dintre dimensiunile CmusculareC ale corpului si numarul mare de traumatisme se explica prin prezenta unei pozitii inalte a centrului de gravitatie si lungimea mare a membrelor. Totusi riscul de ranire creste odata cu intensificarea activitatii fizice. in special B si C sau deshidratarii produsa in urma efortului fizic prin pierderi de apa si electroliti. O explicatie poate fi si faptul ca rezistenta la rupere a muschilor este de doua ori mai mare la copii. Activitatea fizica S-a incercat demonstrarea faptului ca relatia dintre o activitate fizica sustinuta si un nivel scazut de traumatisme sportive se datoreaza rezultatelor Cmusculare ale fitnessului si fortifierii musculare. Lungimea exagerata a membrelor poate produce in actiuni de schimbare rapida a directiei un stress suplimentar asupra articulatiilor membrelor. Sexul In general 2/3 dintre persoanele traumatizate in timpul activitatii sportive sunt barbati . de exemplu in urma studiilor statistice s-a inregistrat o incidenta de 4 ori mai mare a deficientelor coloanei vertebrele in randul gimnastelor decat in randul esantionului . Pe de alta parte pentru a reduce intensitatea socului de contact ce trece prin corp sunt extrem de importante utilizarea de incaltaminte adecvata si suprafata de joc optima .

Forta _musculara. Laxitatea ligamentara Studiile asupra laxitatii ligamentare a dus la rezultate controversate. deviatiile in var/valg. au condus la scaderea incidentei entorselor de glezna in randul jucatorilor de fotbal cutraumatisme anteriaore. Malaliniamentul si variantele anatomice cum ar fi pronatia excesiva a antepiciorului. entorsele produc efecte secundare in timp. Astfel in tenisul de camp multi tenismeni se antreneaza pentru forta predominant pe CmusculareCul anterioara a umarului (dintat anterior. O laxitate excesiva poate cauza instabilitate si de aceea creste riscul de traumatism. iar riscul unei recidive depinde de tipul de sport practicat. conduce la traumatisme musculoscheletale. peste limitele fiziologice ale structurilor respective. piciorul cav. marele dorsal. diferentele de lungime intre membrele inferioare mai mari de 2cm si anteversia excesiva a femurului pot determina probleme biomecanice ce stau la baza aparitiei unor leziuni traumatice. o relatie intre laxitatea ligamentara a genunchiului si traumatismele ulterioare de genunchi in fotbal au fost confirmate si mai apoi infirmate de alte studii. dizlocarile. Un Celati asemanator il are si prezenta unei forte musculare scazute sau a dezechilibrelor musculare intre membrele inferioare. De exemplu. Oricum instabilitatea functionala a gleznei conduce la viitoare traumatisme la acest nivel. De exemplu o rotatie interna Cmusculare redusa a umarului CmusculareCul CmusculareCu de o rotatie externa excesiva s-a dovedit ca predispune la leziuni ale coifului rotatorilor. Malaliniamentul /variantele anatomice in lantul kinetic Modificari si deviatiile de la pozitia anatomica normala a oaselor si articulatiilor se numesc malalinieri . dezechilibru muscular. Una din cele mai răspandite axiome in sport este aceea după care sportivii “puternici” suferă mai putine accidente. mobilitate articulara Aplicarea unui stress suplimentar asupra sportivului. Aceste dezechilibre musculare sunt adesea sechele ale unor traumatisme mai vechi. Predispozitia la intinderi si rupturi musculare apare mai frecvent la inceputul antrenamentului cand muschii nu sunt suficient incălziti si gradul de vasodilatatie este insuficient. Hipermobilitatea periferica ce a fost masurata cu ajutorul fleximetrului nu a condus la rezultate ingrijoratoare cu privire la traumatismele suferite suferite de gimnaste. Controlul motor Traumatisme preexistente (antecedente personale patologice) Anumite afectiuni cum ar fracturile. Aceste afectiuni pot conduce in timp la aparitiea spondilitei precum si la degenerarea CmusculareC a discurilor intervertebrele. prezentand o predispozitie mai mare la traumatisme. intinderile . iar antrenamentele de coordonare ale gleznei in vederea imbunatatirii stabilitatii functionale. torsiunea excesiva a tibiei. Aceste dezechilibre musculare pot fi si rezultatul unor greseli metodice in antrenamentul pentru cresterea fortei musculare. trapez si romboizi) marind asfel riscul unei leziuni ale coifului rotatorilor. Asimetriile de forta sau deficitul de forta pot sa explice rezultatele insuficiente ale recuperarii dupa traumatisme la unii Cmusculare. De exemplu . Pe de alta parte sportivii care au dezvoltat o masa Cmusculare mai mare vor exercita un stress suplimentar asupra structurilor de sustinere.de control. Din studiile realizate nu reiese că forta musculară in sine (sau lipsa ei) poate fi legată de accidentări ci mai degrabă diferentele de fortă intre segmentele simetrice ale corpului. nerecuperate corespunzator.

Aceasta asociere conduce de asemenea la aparitia multor accidente rutiere si a accidentelor aparute in timpul activitatilor recreationale.tratamentul inadecvat dupa un traumatism ligamentar la nivelul genunchiului poate conduce la instabilitatea genunchiului si la osteoartrita postraumatica.sunt structuri articulare afectate des in practica sportive. o accidentare minora in fotbal este adesea urmata de accidentare grava in urmatoarele 2 luni. Aceste circumstante explica Cmusculare numarului redus de studii asupra relatiei dintre controlul motor central si traumatismele musculoscheletale. doar teste care pot masura doar cateva dintre componentele acesteia. De asemenea si o capacitate redusa de coordonare poate predispune la traumatisme. Exista 3 grade de leziuni : a) lez de gradul I – intindere fara rupturi fara instabilitate consecutiva importanta b) lez de gradulII – rupturi partiale ligamentare si o anumita instabilitate c) lez de gradul III – rupturi complete ale structurii ligamentare . incepatorii sunt mai predispusi la traumatisme in multe disciplie sportive. In acest caz genunchiul este ortezat . ce dermina un grad mai mare de instabilitate ligamentara Cele mai frecvente leziuni ligamentare in practica sportiva se intalnesc la nivelul genunchiului. Comparativ cu sportivii experimentati. gleznei. dpdv ANATOMO-BIOMECANIC Ligamentele .ci mai ales pentru luarea precoce a unor masuri in vederea prevenirii producerii lor. Au forma unor benzi de fibre . Un traumatism anterior conduce la dezechilibre musculare fie intre membrele inferioare sau superioare fie intre grupele de muschi flexori si extensori. Leziunile ligamentare ale genunchiului – reprezinta peste 40% din totalul leziunilor traumatice sportive la nivelul acestei articulatii. Ligamentele sunt formatiuni extrem de elastice datorita continutului crescut de fibre de elastina. Sunt frecvente traumatismele in valg ce determina leziunile de ligament colateral medial. Multe studii au descoperit de asemenea o asociere intre timpul de Cmusculare intarziat si cresterea incidentei traumatismelor accidentale. umarului si pumnului. Coordonarea poate fi de asemenea efectata daca programul de reabilitare nu a fost adecvat. In leziunile de gradul I se observa : durere inflamatie redusa a tesuturilor mai si efuziune articulara fara instabilitate consecutiva In cele de gradul II – laxitate de 5-15 grade ( se apreciaza in testingul pentru valg cu genunchiul flectat la 30 grade ) durere si inflamatie mai accentuata a tesuturilor moi. Aparent incepatorilor le lipseste coordonarea specifica de a Cexact anumite tipuri de activitati in siguranta. paralele ce asigura o rezistenta crescuta opunandu-se miscarilor cu amplitudine excesiva sau anormale. Nu exista nici un test care sa poata masura exact toate componentele coordonarii. Accidentele provocate in urma consumului de alcool sau droguri sunt un bun exemplu al legaturii dintre un control motor redus temporar Celat accidentale. Leziunile ligamentare sunt rezultatul unor suprasolicitari prin forte excesive . ce duc la rupturi ale fibrelor. Cunoasterea cauzelor care pot duce la aparitia unor traumatisme in practica are o deosebita importanta nu numai pentru precizarea corecta a diagnosticului . PRINCIPALELE STRUCTURI ANATOMICE AFECTATE IN TRAUMATISMELE SPORTIVE.cotului. cu o cantitate mai mare de lichid articular decat la gradul I.

tendinitele cotului la tenis tendonita patelar la ciclisti si in baschet.abilitatea de a absorbi energia contractila a muschilor in actiune . leziinile de gr. tendinita achiliana. tendinita coiful rotatorilor. tenosinovitele (un singur strat de resut conjunctiv) si tenovaginitele (teaca peritendinoasa cu structura dubla).atat in faza de recuperare ( asigura stabilitatea genunchiului si ajuta la vindecarea ligamentului ) cat si dupa inceperea activitatii sportive In leziunilede gradul III – genunchiul devine instabil si necesita un suport extern constant de substitutie sau reconstruire chirurgicala .forta se aplica pe tendon rapid si oblic . reducerea flexibilitatii si afecterea stabilitatii. tendinita labei de gasca.tendonul este sub tensiune inainte de aplicarea sarcinii . Cele mai frecvente leziuni tendinoase la sportivi sunt : tendinita bicipitala.determina directia finala de actine a muschiului Sunt formate din fascicule formate din benzi regulate din fibre de colagen .(exemple : ruptura totala de ligament incrucisat anterior in urma unor leziuni torsionale fara contact ale genunchiului. forte repetate de frecare si tractiuni ale tendoanelor contribuind la lezarea lor .extensibilitate crescuta . CARTILAJUL SI MENISCURILE Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu rol in facilitarea miscarilor articulare in preluarea socurilor si protectia osului subcondral. Daca entorsa este severa poate produce o leziune ligamentara de gr 2 sau 3 Daca este rupt mai mult de un complex ligamentar poate sa apara o instabilitate semnificativa a gleznei Entorsele tibiotarsiene reprezinta 43% din totalul entorselor . . manifestate prin crepitatii Leziunile tendinoase se manifesta de obicei prin : dureri. Leziuni ligamentare ale gleznei. intre care exista spatii cu tesut in care patrund vasele si nervii aferenti Cele mai multe leziuni de tendoane in practica sportiva se produc prin : suprasolicitare. fara efuziune articulare .datorita flexibilitatii lor se pot adapta la formele structurilor osoase articulare .grupul musculo-tendinos este intins .I – entorsa prin inversie a gleznei ce determina o intindere a ligamentului talofibular anterior. Tendoanele rol . cele mai frecvente fiind intalnite la fotbal . Leziunile tendoanelor pot aparea daca .tulburarile biomecanice ale articulatiei In urma acestor agresiuni apar.reducerea flexibilitatii si rezistentei musculare . inflamatia redusa a tesuturilor moi.in interiorul tecilor sinoviale se pot produce aderente .sunt cele mai frecvente tipuri de traumatisme. ruptura ligamentului incrucisat anterior si a celui colateral medial intalnite in traumatismele sportive din fotbal sau tenis) .inflamatia tendonului ( tenosinovita ) . gimnastica . . tendinita gambierului posterior.musciul atasat este contractat la maximum .structura tendinoasa este slaba in comparatie cu muscihiul Factorii care favorizeaza leziunile sunt : -oboseala musculara reduce eficienta biomecanica si capacitatea tendonului de a absorbi socurile .handbal. Paratendonitele includ peritendinitele.

Tabloul clinic include : dureri . reprezentand 50% din totalul leziunilor de genunchi in traumatologia sportiva.bursitele superficiale cum sunt cele olecraniene si prepatelara pot fi afectate secundar in urma unor traumatismesau microtraumatisme directe repetate. FASCIILE Sunt tesuturi conjunctive care compartimenteaza structurile somatice si faciliteaza miscarea stabilind planuri tisulare cu frecare redusa Se disting: . Mecanismul de producere al leziunilor tip ruptura de menisc este in cele mai multe cazuri o combinatie intre torsiune si stres de impact la nivelul genunchiului. .Leziunile de cartilaj sunt foarte frecvente la nivelul articulatiei patelofemurale ( este cea mai frecventa leziune la genunchi a alergatorilor ) Clinic . Urmate de refacerea mobilitatii articulare si recuperarea rapida a sportivilor. handbal .sunt formatiuni saciforme cu pereti formati din membrana sinoviala situate in vecinatatea articulatiilor .combaterea durerii si a hidrartrozei (antiinflamatoare nesteroidiene ) .sunt formate din fibrocartilaj .infiltratiile intrabursale cu corticoizi au efecte pozitive cu ameliorarea durerilor si reducerea inflamatiei . bandaje compresive rontgenterapie repaus sportiv regional. .joaca un rol important in stabilitatea genunchiului.efuziune articulara .reducerea stresului articular Meniscurile .suprafata osoasa) pentru a favoriza miscarile cu frecare redusa. sau acolo unde pielea tendonul sau muschiul aluneca deasupra unei proeminente osoase .leziunea caracteristica este inflamatia.lupte.sunt interpuse intre structuri opuse ( ex tendon.BURSELE . volei.acelasi tip de leziune poate afecta concomitent sau succesiv tendonul si bursa subiacenta ( frecvent la nivelul umarului . bursele inflamate avand volum crescut maresc frecarea in planul de miscare rezultand durere si reducerea mobilitatii. .scintigrafie. calcaiului ) .sunt necesare pentru diagnostic examenul radiologic.protejeaza cartilajul articular de traumatismele repetate .imobilizare sau “descarcare” de greutate .dureri .RMN Se urmareste . gimnastica .genunchiului.crepitatii si scaderea mobilitatii .traumatismul repetat determina modificari sub forma unor formatiuni circumscrise proeminente care se simt la palpare. . mai ales in flexie de 90 Leziunile de menisc sunt frecvente in fotbal. se mai pot produce rupturi ale capsulei meniscale cu fragmentarea cartilajului.la nivelul umarului datorita solicitarilor excesive sau repetate cu frecare si tractiuni ale coifului rotatorilor la aruncatorii de ciocan disc greutate determina inflamatie atat la nivelul tendoanelor coifului rotatorilor cat si ale bursei care se cronicizeaza ( cu formare de tesut cicatriceal ) care duc in timp la pierderea mobilitatii si instalarea umarului blocat .la alergatori ca urmare a unor modifiari biomecanice se pot instala bursite trohanteriene ca urmare a reducerii flexibilitatii fasciei iliotibiale si a structurii tendonului fesierului mijlociu .

In faza cronica sunt declansate de eforturi mici sau apar in repaus Tratamentul urmareste cresterea sensibilitatii fasciilor. . Aceste simptome apar in timpul efortului si dupa efort (faza acute).· fasciile superficiale . . sindromul de compartiment cronic. . in flexibilitate propioceptie.in lipsa unor tratamente adecvate sportivul risca sa faca noi leziuni in aceleasi structuri sau intr-o alta regiune in lantul kinetic regional Crampele musculare. fibroza musculara.temperatura scazuta la nivelul structurilor periarticulare si perimusculare determina reducerea eficientei actului contractil precum si flexibilitatea aparatului mecanic articular. gradul de vasodilatatie fiind insuficient.dupa procesul de reparare a muschiului apar modificari ale functiei muschiului : deficite de forta . dezechilibre de forta intre agonisti si antagonisti.cele de gradul II sunt insotide de rupturi de fibre musculare muschiul ramanand integru . Factori predispozanti .incalzirea insuficienta a muschilor la inceputul antrenamentului sau competitiei . sindromul de frictiune al tractului iliotibial ( genunchiul alergatorului) MUSCHII Rupturile musculare se produc datorita contuziei directe sau intindere exagerata Exista trei grade de rupturi musculare: . tenismeni Clinic se caracterizeaza prin: dureri. corectarea eventalelor anomalii biomecanice prin orteze.leziunile de gradul I sunt simple intinderi musculare fara rupturi structurale . . OSUL .in l ziunile de gradul III muschiul este rupt in intregime Cei mai afectati muschi in sport sunt ischiogambierii (cea mai frecventa leziune in traumatologia sportiva ) iar la aruncatorii de ciocan sunt frecvente ruptura bicepsului si cea a marelui pectoral.leziunile musculare pot fi produse fie direct prin traumatism sau prin microtraumatisme repetate (suprasolicitare) .confera libertate de miscare · fasciile profunde formeaza septuri intermusculare si compartimente in extremitatile inferioare si superioare In sport cea mai importanta leziune este sindromul compartimental – apare ca rezultat al cresterii presiunii in interiorul unui compartiment tisular delimitat de planuri osoase si fascii Aceste cresteri de presiuni produc tulburari in tesuturile moi ale compartimentului respectiv Sindromul apare frecvent la membrul inferior la alergatori si la membrul superior la halterofili.oboseala musculara prin suprasolicitare precum si oboseala generala a sportivilor surmenati. hipertonie musculara. scaderea fortei musculare si a sensibilitatii in zona lezata. Cel mai frecvent se intalneste fasciita plantara.

existandinca lacunein ceea ce priveste etiopatogenia acestora.Tratamentul necesita intreruperi ale activitatii sportive timp de 3-4luni -leziunile de nerv median sunt un tip de traumatism intalnit frecvent la tenismani aruncatori ridicatori de greutati . Localizarile cele mai frecvente includ tibia. Scopul primar al . In literatura de specialitate sunt descrise astfel de microfracturi atat la nivelul tesutului osos compact. cat si al celui spongios. calcaneul si metatarsienele..leziunile nervilor periferici sunt conseciente ele unor tractiuni sau compresiuni ( o elongatie a unui nerv cu mai mult de 15 % din lungimea sa de repaus determina o oprire a irigatiei sanguine a nervului respectiv cu ischemie secundara . Majoritatea studiilor se refera la comportarea la solicitari ciclice a osului cortical (Caler si Carter. Recuperearea este de asemenea necesara si dupa tehnicile chirurgicale. Cele mai frecvente fracturi de stres sunt consecinte ale erorilor de antrenament (75%) Acest tip de fracturi a fost descris la soldati. In fracturile interarticulare vertebrale este necesara imobilizarea cu intreruperea activitatii pentru 3 luni . 1990) si numai un numar redus se refera la acelasi gen de solicitare aplicata osului trabecular.metatarsienelor(10%) radiusul si tibia cate (9%).scheletul osos este frecvent sediul unor leziuni in diferite discipline sportive.1% la sportivi . fibula. sportivi si balerini (Giladi et al. Oboseala (fatigue) sau stressul tisular este un proces prin care intr-un material supus unor solicitari mecanice ciclice apar modificari structurale permanente.. 1986. 1989. TESUTUL NERVOS . chiarin conditiile aplicarii unor nivele de solicitare inferioare rezistentei statice a materialului osos apar microfracturi denumite fracturi de stress. In final... 1999). in fracturile de stres ale femurului este interzis sprijinul 4-6 saptamani Orice imobilizare sau lipsa de sprijin trebuie insotita de exercitii pentru mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare a segmentelor indemne si exercitii izometrice sau electrostimulare la nivelul musculaturii din zona pentru a permite revenirea sportivului cat mai rapid in activitatea sportiva. 1989.leziunile de plex brahial prin elongatie sunt rezultatul miscarilor bruste fortate de inclinare laterala a coloanei vertebrale cuplata cu coborarea umarului de aceeasi parte. femurul. In cadrul tratamentului se stabileste gradul de imobilizare necesar pentru a asigura vindecarea fracturii. Mann et al. cele mai frecvente localizari fiind la nivelul falangelor mainii 16% metacarpienelor ( 12%) .pe fondul acestei ischemii instalandu-se cal mai des leziuni neurologice periferice ) tulburarile ischemice pot fi consecinte si ale unor traumatisme repetate prin suprasolicitare care asociate cu compresia produc in timpul efortului tulburari ischemice si deformari mecanica ale nervilor .arsura profunda in antebrat si parestezii la nivelul degetelor 2si3 mai ales in efort BAZELE RECUPERARII IN TRAUMATOLOGIA SPORTIVA. Toate traumatismele musculoscheletice trebuie sa beneficieze de recuperare medicala. Incidenta fracturilor de stress este intre 5-30% la soldati si 0.clinic dureri . Schaffler s. experientele in vitro aratand o rezistenta mai mare a osului compact la solicitarile mecanice.Se trateaza local cu corticosteroizi plus program kineto de tonifiere locala .a.

In programul de recuperare totala a sportivului exercitiul terapeutic joaca un rol important privind reintoarcerea sportivului la activitatea sportiva .ex cu greutati specifice acestor segmente pentru mentinerea fortei si amplitudinii de miscare a trenului superior cat si a membrului neafectat . aceasta implicand parametrii normali de flexibilitate. Antrenamentul normal cu manajarea segmentului lezat . cu rezistentă.ex pentru soldul si glezna piciorului afectat pentru a preveni deconditionarea Obiective pe termen lung/scurt Cand un traumatism impune neparticiparea sportivului la antrenament pentru cel putin o luna trebuie stabilite atat obiective pe termen lung cat si obiective pe termen scurt. cu respectarea unor principii. prevenirea deconditionarii II. izometrică.Kt isi propune reducerea edemului cu 1cm si cresterea mobilitatii articulare cu 15 grade/sapt. exercitii pentru segmentele neafectate exemplu – pacientul care prezinta un traumatism al genunchiului ce nu permite incarcarea totala a greutatii pe piciorul respectiv isi poate mentine conditia fizica prin exercitii in piscina si exercitii pentru extremitatea superioara a corpului . Ele trebuie sa fie rezonabile si posibil de atins dar in acelasi timp trebuie sa fie provocatoare pentru pacient.f orta. Exercitiile for fi utilizate gradat./zonei lezate intr-un mod eficient si sigur Primul obiectiv cuprinde exercitii pentru sist. pacientul sa se poata intoarce la activitatea sa reducand in acelasi timp riscul reaccidentarii. Componentele recuperarii sunt : · antrenamentul muscular (muscle conditioning) pentru: . Daca recuperarea este incompleta creste riscul unui nou traumatism al aceleiasi structuri sau in alta parte a corpului iar sportivul este incapabil sa realizeze performante la nivelul celor anterioare traumatismului. dupa cum urmeaza: Faza Segmentul traumatizat Restul corpuli I Pozitii statice alternante II Exercitii pasive Exercitii active moderate III Exercitii active. reducerea durerii la 3 dintr-o scala de 10 si atingerea unui procent de 90% din mobilitate/2 sapt. etc. EXERCITIUL TERAPEUTIC Exercitiul terapeutic corect aplicat restabileste parametrii fiziologici deficitari a.recuperarii in traumatismele sportive consta in permiterea sportivului sa se intoarca in activitatea sportiva in cel mai scurt timp si la capacitate functionala maxima. Exista 2 obiective de baza ale programului de recuperare in traumatismele sportive I.i. apoi complexe. la inceput simple. Exemplu de obiectiv pe termen lung final ar fi reintoarcerea sportivului la activitatea competitionala. Exemplu 2 – cresterea fortei cu o jumatate de grad. coordonare si miscarile specifice sportului practicat. cardiovascular. Exemplu 1 . Obiectivul pe termen scurt se stabileste pe parcursul a uneia sau 2 saptamani si depinde de raspunsul pacientului la tratament si de abilitatea lui de a progresa.ex pentru mentinerea fortei si amplitudinii de miscare a trenului superior cat si a membrului neafectat . Obiectivele pe termen scurt sunt importante pentru ca ii ofera pacientului un scop concret care sa-l mobilizeze si sa il sustina psihologic. rezistenta. reabilitarea segm.

De exemplu la pacientii cu durere patelofemurala apare atrofia vastului medial si gluteului mijlociu.cresterea rezistentei . Durerea persistenta poate determina alterarea musculara datorita scaderii input-ului neural. exista mai multe posibilitati: . adaptatre specifica la cererea impusa (SAID) 2. testare izokinetica (KinCOM) In afara atrofiei musculare din traumatismele acute. respectiv testare manuala mussculara (compararea fortei musculare dezvoltata impotriva unei rezistente opus de terapeut). Forta musculara scade. ca si cand am incerca sa construim o piramida de la baza spre varf. in contrast cu antrenamentul de intensitate maximala care va implica fibre albe. Exista 2 principii importante ale antrenamentului muscular: 1.refacerea fortei si rezistentei musculare · refacerea flexibilitatii si amplitudinii de miscare · refacerea coordonarii si proprioceptiei (controlul neuromuscular) · corectia anomaliilor biomecanice · mentinerea fitnes-ului cardiovascular · recuperarea traumei psihice Ei se succed in aceasta ordine in programul de recuperare. In acelasi timp reducerea masei musculare nu se asociaza intotdeauna cu o reducere direct proportionala a fortei musculare.cresterea numarului de repetitii . Caracterul atrofiei musculare pare sa depinda de lungimea relativa a muschiului imobilizat si. Astfel muschii imobilizati intr-o pozitie alungita isi mentin greutatea si aria de sectiune transversala a fibrelor mai bine decat muschii imobilizati intr-o pozitie scurtata.. intr-un stadiu avansat al recuperarii pacientul va trebui sa simuleze sarcinile specifice sportului respectiv. testare functionala (standing jump). ca urmare a a unui raspuns celular la durere. ANTRENAMENTUL MUSCULAR Efectele traumatismelor la nivel muscular constau in atrofie rapida.cresterea frecventei sau duratei actiunii . Astfel. In ceea ce priveste supraincarcarea. Progresia in cadrul programului de recuperare de la un parametru la urmatorul se realizeaza numai dupa ce s-a obtinut refacerea totala a primului parametru. Efortul cu o intensitate submaximala va recruta fibre oxidative lente. inflamatie si imobilizare.scaderea timpului de repaos intr repetitii .modificarea formei exercitiului FORTA SI REZISTENTA MUSCULARA .cresterea vitezei miscarii . din acest motiv de tipul si numarul impulsurilor de la nivelul stretch receptorilor.activare musculara si re-educare musculara .fiecare parametru bazandu-se pe cel dinaintea sa. Exista cateva metode de evaluare a fortei musculare. In traumatismele cronice masuraea circumferintei membrului afectat subestimeaza adesea atrofia. alare fatibabilitatea musculara si scaderea rezistentei. un anumit grad de atrofie este asociat afectiunilor de suprasolicitare. supraincarcarea Programul trebuie sa fie specific tipului traumatismului si sportului. deoarece stratul adipos subcutanat creste odata cu pierderea masei musculare.

. Nevoia unei R muc.Mobilitatea capsulei articulare . Alergarea la maraton este un exemplu in care sportivul executa activitati repetitive care necesita R.flexibilitatea muschiului sau a grupului de m.Ligamentele.intr-o perioada de timp. este cel mai evident si cel mai important. restrictiile fasciale. o parte din forta musc.el tinde sa-si piarde flexibilitatea sau gradele de mobilitate. Un program de recuperare corect plaseaza recuperarea AM si a flexibilitatii pierdute ca . AM. se imbunatateste si R si invers.nu se poate intoarce la activitatea sportiva Exemplu 2 – daca un pacient care se recupereaza dupa un sindrom dureros patelofemural nu poata tolera exercitii cu greutati mari pentru a-si imbunatatii F. Acesta este un motiv pentru care masurarea AM pasiva si activa este diferita una de cealalta. F si R musc.. cu R. musc. se influenteaza reciproc : cand creste F. care sunt mai tolerate si care vor creste si F musc. cu F crescuta .este abilitatea m. AM a umarului nu poate ajunge la 170 grade.prezenta tesutului cicatricial in zona Exemplu – daca un pacient nu are un grad de F suficient pentru a putea executa o abductie completa impotriva gravitatiei.. . F. musc. Exemplu. pana cand acesta devine destul de puternic sa tolereze ex. Exemplu 1 . muschilor cafei rotatorilor normala .. dinamica. in activitate statica este perioada de timp in care un gimnast se poate mentine in pozitie de cruce la inele. terapeutic care trebuie imbunatatiti in timpul programului de recuperare F musc.. in programul de recup ex.muschiul si nu articulatia are mobilitate redusa Daca m. de gravitatea acestuia.astfel pentru mentinerea acestora. O poate ridica intr-o singura repetitie. pac. de perioada de imobilizare.maxima pe care un muschi sau un grup de muschi o poate dezvolta. musc. R. este imobilizat pe o perioada de timp . valoarea F si R pierdute depinzand de zona unde s-a produs traum. FLEXIBILITATEA SI AMPLITUDINEA DE MISCARE Exista o diferenta tehnica intre flexibilitate si mobilitate dar in terminologia functionala diferenta este minima. Dintre toti parametrii ex. Inflexibilitate.dar nu are R necesara executiei unui numar mai mare de 10 repetari . este pierduta. obtinerea F si R musculare devine o prioritate a programului de recuperare.Forta muschilor din jurul artic .daca un aruncator de sulita are F. musc. De obicei este masurata prin determinarea greutatii pe care un m. In urma unui traum. si relatia dintre aceasta si F musc sunt uneori trecuta cu vederea. de stretching trebuie introduse cat de repede ne permite starea pacientului. din jurul artic. sau un grup musc.R.. atunci.reprezinta F. musc.se refera la nivelul de miscare posibil intr-o articulatie AM poate fi limitata de o serie de factori : . de a sustine o F submaximala intr-o activitate statica sau repetitiva . Flexibilitatea – este adesea folosita cand ne referim la mobilitatea muschilor si la lungimea la care ei se pot intinde. AM pasiva a umarului fiind mai mare decat cea activa. va executa ex.Odata ce pacientul progreseaza.

al doilea motiv se refera la faptul ca recuperarea AM cat mai devreme are impact asupra procesului de vindecare. incercarile ulterioare de o imbunatatii mobilitatea sunt foarte dificile. Daca aceasta perioada de timp a trecut sansele refacerii unei mobilitati totale sunt diminuate considerabil. Coordonarea si executia miscarilor specifice sportului practicat se bazeaza pe abilitatea pacintului de a executa aceste miscari cu o flexibilitate. Pe de alta parte. pentru ca alti parametrii se bazeaza pe flexibilitatea zonei afectate. nou format este cel mai usor de modelat. musc.prime obiective ale acestuia. proprioceptia si coordonarea nu sunt complet refacute. echilibrul si coordonarea sunt componentele proprioceptiei. Ultimul stadiu al programului de recuperare a proprioceptiei si coordonarii se bazeaza pe exercitii care sa mimeze miscarile specifice sportului practicat de pacient. . O multitudine de factori afecteaza proprioceptia si coordonarea unui pacient. . presupunandu-se in mod gresit ca pacientul este gata sa se intorca la activitatea sportiva daca si-a recapatat forta musculara si mobilitatea.ganditiva-va cat de incapabil s-ar simti un saritor la garduri daca ischiogambierii lui ar fi inflexibili ? Forta lui ar fi mai putin importanta daca el nu ar avea flexibilitatea necesara sa intinda piciorul peste gard . o serie de factori sunt influentati de proprioceptie si coordonare. Totusi exercitiile pentru proprioceptie pot fi introduse precoce in programul de recup daca pacientul si-a recapatat forta si mobilitea articulara. In timpul procesului de vindecare a tesutului dupa o leziune. Acesta este motivul pt care proprioceptia si coordonarea sunt ultimii parametrii abordati de kt. se formeaza tes. In concluzie. PROPRIOCEPTIA SI COORDONAREA Proprioceptia si coodonarea sunt de obicei neglijate in programele de reabilitare. accentul se pune flexibilitate si AM. In timpul procesului de vindecare exista o fereastra de oportunitate cand mobilitatea zonei lezate poate fi influentata si schimbata. dar pe de alta parte intinde tesuturile sanatoase din jurul lui limitandu-le mobilitatea.de a interpreta informatiile. performantele sportive si miscarile specifice. in programul de recuperare. cicatricial sunt pe o parte benefice pentru ca micsoreaza dimensiunea cicatricei. Proprioceptia – este abilitatea corpului uman de a transmite informatii despre pozitia acestuia . Componentele proprioceptiei Agilitatea. si rezistenta crescuta si pe capacitatea lui de a le initia rapid si corect.cicatricial. in cadrul programului de recuperare trebuie refacute mai intai forta musculara si mobiltatea. desi si ceilalti parametrii trebuie recuperati in timpul primului stadiu de recuperare. si de a raspunde constient sau inconstient prin mentinerea unei posturi corecte sau prin executia corespunzatoare a miscarii. riscul producerii unei raniri creste considerabil. Pt a atinge un nivel al proprioceptiei si coordonarii potrivit pt intoarcerea la activitatea sportiva. Daca echilibrul.care pe masura ce se maturizeaza devine mai consistent/dens. Urmarile acestei maturizari a tes. forta.primul. Obtinerea flexibilitatii cat mai precoce este necesara din 2 motive : . Daca nu se executa mobilizari in timpul acesei faze de remodelare cand tes. cum ar fi forta musculara.

Echilibrul este influentat de forta musculara si de informatiile primite de la SNC (sistemul nervos central). precizie. utricula. .deoarece aceasta necesita din partea lui o agilitate. acuratete. regleaza echilibrul . Daca inchideti ochii veti descoperii ca este mult mai dificil sa va mentineti echilibrul. O infectie a urechii interne conduce la probleme in mentinerea echilibrului. Datorita faptului ca forta influenteaza echilibrul intr-un program terapeutic forta va fi restabilita inaintea restabilirii proprioceptiei. sportive). si de asemenea doi saci. proprioceptia este cruciala pentru a permite pacientului sa execute orice fel de miscare si in orice conditii la un nivel maxim . Un sportiv care nu are un echilibru bun este expus accidentarilor.atunci muschiul va fi incapabil sa asigure o coordonare normala a segmentului pentru aceste activitati. Daca un muschi are o flexibilitate limitate astfel incat nu permite o AM normala necesara activitatii. dar. Aceasta combinatie de informatii dinspre ochi. Urechea interna permite aparitia reflexului vestibulo-ocular. sau daca muschiul este incapabil sa lucreze suficient de mult timp pentru a asigura executia miscarilor cu o acuratete crescuta (precizie) . sacula. detecteaza miscarile spre inainte si inapoi ale capului. de la cele statice pana la cele dinamice. fiind factorii cheie de care depinde capacitatea sportivului de a executa activitatile specifice sportului practicat cu dexteritate. Echilibrul este fundamental in toate activitatile. proprioceptorii joaca un rol neurosenzorial vital in abilitatile motorii ale pacientului. Cu alte cuvinte. riscul unei reaccidentari creste semnificativ. in cazul echilibrului static si in afara bazei de sustire in cazul echilibrului dinamic. maiestrie. Creierul primeste informatii sensoriale de la sistemul vestibular. vizual sau proprioceptori. Daca in urma producerii unui traumatism echilibrul nu a fost recuperat in totalitate. Acesta permite ochilor sa ramana imobili in timp ce corpul este in miscare. dar si acestia la randul lor depind de sistemul vestibular.Daca un muschi este prea slab pentru a sustine miscarea unei segment al corpului atunci nu ne putem astepta la un control al miscarii segmentului respectiv. urechi si proprioceptori este cruciala pt mentinerea echilibrului si a posturii. Un test simplu pt a sublinia importanta informatiilor vizuale este urmatorul : stati intr-un picior cu ochii deschisi. celalalt. Exista si alti factori care pot influenta echilibrul. Sistemul vestibular Sist. coordonare si echilibru extrem de bune. Bineinteles ca este necesar ca pacientul sa detine o flexibiliate buna o forta si o rezistenta musculara pentru o executie corecta a miscarilor. vestibular din urechea interna este responsabil pt trimiterea de informatii catre CNS privind pozitia verticala sau orizontala si miscarea. Aceat proces are denumirea de nystagmus. Include trei canale semicirculare din interiorul urechii interne care detecteaza schimbarile de pozitie si ajuta corpul sa mentina postura verticala. Proprioceptia este fundamentala pentru o performanta crescuta a sportivului . Unul dintre saci. sistemul oculomotor (vizual) si proprioceptori. Echilibrul Echilibrul este abilitatea corpului de a-si mentine echilibrul prin controlarea centului de gravitate in cadrul bazei de suport ( sustinere) . Ambii saci sunt influentati de gravitatie si sunt sensibili la miscarile capului si ale corpului. de la cele mai simple cum ar fi ortostatismul pana la cele mai complicate (activit. Sistemul oculomotor (vizual) .

somatosensorial. Coordonarea cuprinde nu numai comenzile excitatorii de realizare a contractiilor si miscarilor. fixand cu privirea un obiect imobil poate evita piererea echilibrului si ameteala. activitatea va fi lipsita de coordonare si incorecta. in cadrul unei scheme de miscare contiua. in care pacienul sta cu picioarele apropiate si ochii inchisi. Antrenarea fortei agonistilor cat si a antagonistilor este la fel de importanta pentru o miscare coodonata pentru ca prezenta unor agonisti puternici poate creste viteza membrului care se misca iar o forta crescuta a antagonistilor poate facilita oprirea miscarii intr-un timp cat mai scurt .rotatori scapulari. proprioceptiv este uneori denumit si sist. Din acest motiv este imortant ca pacientul sa-si recapete forta musc inainte de a trece la ex.Vederea ofera informatii despre pozitia rexacta a corpului in spatiu. Care in conditii normale sunt inactivi pentru a asista miscarea. Proprioceptorii articulatilor genunchiului si gleznei sunt deseori raniti in activitatea sportiva conducand la reducerea echilibrului si cresterea timpilor de reactie. Coordonarea Coordonarea este un proces complex de combinare a activitatii unui grup minim de muschi care lucreaza impreuna. Daca un muschi este prea slab pentru a furniza un raspuns corespunzator. Un test mai dificil este urmatorul :pacientul sta pe piciorul ranit cu celalalt picior ridicat. Daca pacientul s-a comportat bine la acest test dificultatea poate fi crescuta prin executarea acestuia cu ochii inchisi. agonisti si de relaxarea simultana a antagonistilor. Sistemul proprioceptiv Sist. redusa a abductorilor soldului la membrul de sprijin. nu va avea capacitatea necesara pentru a mentine corpul stabil si pentru a asigura o baza de sustinere necesara sutarii mingii cu celalat membru. de coordonare. ≪ Miezul ≫ coordonarii este in primul rand realizat prin procesele inhibitorii decat prin cele excitatorii. Evaluarea echilibrului Exista teste simple care ajuta la evaluarea echilibrului unui pacient. Un jucator de fotbal care prezinta o forta musc. cum ar fi patinatorii. nu va avea capacitatea sa executa o lovitura de atac a mingii cu o tehnica corecta. Coordonarea depinde de contractia corecta a m. Daca muschii sunt slabiti ei trebuie sa munceasca mai mult pentru a obtine un auput specific activitatii. precum si de contractia sinergistilor si a stabilizatorilor. trebuie sa invete sa ignore informatii vizuale pentru a evita starea de ameteala. producand o iradiere a excitatiei spre alte grupuri musculare. facand miscarea respectiva imprecisa. gimnastii sau dansatorii. Pacientul trebuie sa mentina aceasta pozitie pt minim 30 sec fara a atinge podeaua cu piciorul celalalt. Daca functiile lor nu sunt complet recuperate pacientul risca reaccidentarea si performantele sale sunt diminuate. un voleibalist cu o forta scazuta a m. stimuleaza si alti m. dar daca atletul se foloseste de tehnica fixarii vizuale. Acest sistem este denumit sistemul oculomotor. Daca un muschi este implicat intr-o activitate dar nu este suficient de puternic pentru a executa miscare cu o forta normala. ci si comenzile de inhibare de blocare a altor contractii si miscari. . Pacientul nu trebuie sa-si piarda echilibrul. Cel mai simplu dintre ele este testul Romberg. Cand proprioceptori sunt afetati de un traumatism abilitatea de a functiona a sistemul este diminuata. De exemplu. Pacienti implicati in sporturi care necesita schimbari rapide de pozitie. lina pentru a afectua miscarea cu o forta corespunzatoare si intr-un timp corespunzator.

baschet etc.afectand inhibitia care asigura coordonarea perfecta a miscarilor necesare executiei actiunilor respective. activitatea trebuie intrerupta deoarece. forta.oboseala este cel mai comun si important dusman al coordonarii Dezvoltarea coordonarii Precizia miscarii. activitatea nu trebuie sa fie dificila in asa fel incat pac sa nu produca o iradiere a excitatiei si raspunduri musc.prezenta durerii are un efect important asupra coordonarii . este foarte important sa fie inhibate activitatile musc nedorite. Se va incepe cu activitati simple progresandu-se apoi spre activitati mai comlexe.a) de exemplu – un jucator de fotbal trebuie sa execute miscari in zig-zag pe teren pentru a ocoli aparatorii echipei adverse iar un jucator de baschet care sprinteaza pe teren trebuie sa aiba capacitatea de a se opri brusc pentru a arunca la cos. putand aparea potentiale accidente in timpul acestuia. a devenit mai putin precisa datorita aparitiei oboselii. . ea trebuid sa fie faciliata prin activitati controlate precise si simple pana cand engrama este dezvoltata suficient si pacientul poate creste viteza de executie fara sa produca raspunsuri musculare nedorite. continuarea executiei unei miscarii incorecte va duce la formarea unei engrame nedorite. Agilitatea este o . viteza. Odata cu recuperarea fortei. Agilitatea cuprinde schimbari de directie rapide precum si opriri si starturi bruste. nedorite. de dezvoltare a coord. determina o iradiere a impulsurilor la nivelul SNC .repetarea frecventa a unor activitati secundare fara legatura cu activitatea de baza engramata o poate afecta pe aceasta conducand la perturbari. poate progresa la activitatile dinamice cum ar fi placa de balans instabila la sarituri pentru MI si ex de aruncare a mingii la un punct fix pentru MS. De asemenea cresterea vit de executie. asta inseamna ca orice ex de coordonare din programul terapeutic include multe repetitii. In stadiile precoce. Agilitatea Agilitatea este abilitatea de a controla directia corpului sau a segmentelor acestuia in timpul miscarilor rapide.Inhibitia In dezvoltarea coord. viteza de executie si forta sunt fundamentale pentru coordonare in activitatea sportiva. Toate activitatile de coordonare necesita repetitii. Factori care pot perturba coordonarea : -Un efort muscular intens. hochei etc). . Majoritatea ramurilor sportive necesita in special agilitatea extremitatii inferioare( fotbal. putere. Inhibitia nu poate fi antrenata direct. Kt trebuie sa fie constient de acest lucru cand pacientul executa ex teraputice. dezvoltarea coordonarii prin repetitii este cruciala.in starile de teama. emotionale se produce o mare raspandire a excitatiei in SNC care va crea incoordonari pe perioada respectiva . Executie exercitiilor cu un grad mare de precizie este vitala in dezvoltarea coordonarii. Agilitatea extremitatii superioare este necesara in sporturi precum polo. cresterea fortei si a complexitatii sunt metode de a creste gradul de dificultate a ex de coordonare. de exemplu – odata ce pacientul este capabil sa stea intr-un picior pe o suprafata instabila cum ar fi un sul de spuma sau o suprafata elastica. de la activitati statice spre cele dinamice. echilibru si coordonare. Daca executia pac. Agilitatea sportiva necesita o serie de calitati : flexibilitate.

echilibrul este prima componenta a proprioceptiei ce trebuie recuperat . Puterea este importanta pentru ca o putere mai mare permite sportivului sa se miste mai repede. .Exercitiile simple de proprioceptie includ activitati in care pac se concentreza asupra unuia sau 2 obiective si ex care necesita activitatea unui singur membru fara a produce iradiere. progresia lor realizandu-se prin complexitate si viteza de executie cat mai apropiate de cele executate in timpul sportului practicat. De alergare cu pasi adaugati. aceasta va fi fara valoare. alergare serpuita printre conuri. Exercitiile care dezvolta echilibru dinamic imbunatatesc coord si ex precoce pentru dezvoltarea agilitatii sunt foarte greu de inclus intr-o categorie pentru ca pot cuprinde toate combinatiile intre agilitate echilibru si coordonare. De exemplu. coordonarii si agilitatii urmeaza dupa ex. Dar ceea ce devine si mai dificil este distingerea intre exercitiile din fazele cuprinse intre cele 2 mentionate. complexe de agilitate din faza imediat anterioara reintoarcerii la activitatea sportiva. Exercitiile pentru extremitatea superioara si inferioara progreseaza de la simplu la complex si dezvolta acuratetea prin repetitie In practica este destul de dificil de realizat o distinctie clara intre ex care dezvolta echibru si cele care dezvolta agilitatea intrucat intre echilibru si abilitate exista o relatie stransa si de aceea este dificil sa le diferentiezi cu exceptia exceptia ex de baza cum ar fi activitatile elementare de echilibru static si ex. iar puterea este forta ori distanta parcursa supra timp.Progresia se realizeaza doar in cazul in care pacientul stapaneste ex simple . . schimbari bruste de directie. Concepte generale . exercitiile terapeutice pentru dezvoltarea echilibrului. ex.saritura. De exemplu activitatile pentru dezvoltarea agilitatii in cazul unui baschetbalist pot include ex. La fel ca in cazul coordonarii.Daca un pacient de 90 kg este incapabil sa-si controleze propria greutate in timpul miscarii. viteza trebuie sa fie insotita de coordonare. costituid baza altor calitati : viteza si putere. ex. Tinand cont de faptul ca puterea este necesara pentru agilitate. pentru ca aceasta este importanta pentru o executie corecta a activitatii.Concentrarea pac trebuie sa fie max. Pentru a fi eficace. . puterea poate fi crescuta prin cresterea distantei pe care se executa miscarea. pe de alta parte o flexibilitate adecvata .calitate avansata ce se bazeaza pe flexibilitate. Exercitii terapeutice pentru dezvoltarea proprioceptiei In cadrul unui program de recuperare. O flexibilitate mai mare permite o putere mai mare. de refacere a flexibilitatii si a fortei. un pacient care are o forta buna poate controla inertia pe care o creaza o miscare in forta . forta si putere.Toate ex simple se executa cu viteza redusa si cu un control ridicat . terapeutice pentru agilitate pot incepe cu ex simple progresand la activitati mai complexe. ex cu alergare laterala si activitati de alergare oprire. opriri bruste si alergare cu spatele. Forta este si ea o componenta a agilitatii. Exercitiile terapeutice pentru agilitate imita miscarile specifice sportului practicat. de agilitate pentru un voleibalist includ : sprinturi cu fata /spatele pe directia de alergare. Forta este un factor de control in manevrabilitatea pacientului.urmat de coord si in final de agilitate deoarece agilitatea se bazeaza pe coord si aceasata la randul ei pe echilibru.

varful celui din spate sa atinga calcaiul celui din fata (daca membrul afectat este in spatele celui neafectat ex este mai dificil ). Progresia exercitiilor pentru MI . determina stimularea proprioceptorilor. cele pentru MS pot fi atat in lant inchis cat si cu lant deschis.Scopul ex propriceptive este stimularea pac sa executa activitatile cu acuratete crescuta. proprioceptive trebuie introduse mai multe ex in lant kinetic inchis iar pentru un gimnast programul trebuie sa cuprinda ex atat cu lant inchis cat si deschis.Pac. Exercitiile proprioceptive in lant kinetic deschis includ :facilitari neuromusculare proprioceptive cu stabilizare ritmica. Pacientul incepe ex cu ambele brate pe podea si apoi ridica membrul neafectat incercand sa mentina echilibrul pentru 30 sec . . executate la inceput cu viteza reduda apoi cu viteza mai mare. Intr-un lant kinetic inchis ex progreseaza de la cocontractie fara miscare pana la miscare pe o suprafata stabila si pe o suprafata instabila. poate incepe cu un ex mai simplu cum ar fi stand in sprijin pe 2 picioare unul in fata celuilalt a. Pentru a incuraja acest lucru pot fi incluse in programul terapeutic activitati proprioceptive inca din primele faze ale programului. Exercitiile avansate in lant kinetic inchis pentru stabilitatea umarului includ exercitii izokinetice si exercitii in lant kinetic inchis cu benzile elastice. stresul la nivelul ligamentelor este mai mic. Progresia exercitiilor pentru MS Desi majoritatea ex pentru MI sunt activitati in lant kinetic inchis. Activitati mai avansate includ sarituri . in DV pe o minge swiss cu picioarele ridicate de pe podea.se progreseaza apoi spre ex de echilibru dinamic : activitati specifice sp cum ar fi alergarea in toate directiile. Exercitiile in lant kinetic inchis au efecte benefice asupra extremitatii superioare dintr-o serie de motive : confera umarului o stabilitate mai mare datorita congruentei articulare marite. i. Acest tip de exercitii are rolul de a facilita co-contractia muschilor din jurul umarului. permitand initierea activitatilor de stablizare cu un nivel al fortei de frecare redus aplicat asupra structurilor statice. Ex de pliometrie pot fi incluse la sfarsitul ex proprioceptive.pivotari si rasuciri.executarea mai multor activitati simultan : mentinand pozitia stand pe un picior pacientul prinde si arunca mingea de la piept (se poate creste greutatea mingii) . facilitand de asemenea si stabilizarea dinamica a articulatiilor. Aceastea pot progresa spre ex in lant kinetic inchis.echilibru static din pozitii cat mai apropiate de sportul practicat : gimnastul executa standul pe un picior pe barna sau cu soldul piciorului de sprijin in rot externa .se incepe cu acivitati simple de echilibru static : stand pe piciorul afectat cu ochii deschisi si bratele pe langa corp timp de 30 sec. Exemple de exercitii .un exercitiu mai avansat se realizeaza prin pozitionarea pacientului in ortostatism in sprijin pe un picior pe o suprafata instabila cu ochii deschisi si apoi inchisi. Daca pac are dificultatti in executarea acestui ex. .Progresia se realizeaza prin cresterea vitezei de executie si a fortei si prin ex ce cuprind mai multe activitati simultane sau prin executia unor ex cu ochii inchisi.. De exemplu.paientul progreseaza prin executarea exercitiilor cu ochii inchisi . . Sariturile pot incepe cu folosirea ambelor membre progresand la activitati unilaterale. pentru sportivii ce practica sporturi de prindere si pasare a mingii in programul de ex.

Cu ochii inchisi pacientul incearca sa duca bratul in pozitia in cara l-a dus kt.Muschii sunt mult mai eficienti mecanic daca se pot scurta si lungii la maxim . functionale ca si in cazul MI trebuie adaptate la cerintele sportului practicat de exemplu : pentru pac care practica sporturi de aruncare . Exercitiile de facilitare neuromusculara in care se foloseste rezistenta manuala sau cu achipament ajuta la recapatarea fortei si a proproceptiei. Exercitii de repozitionare activa Kt misca membrul afectat intr-o anumita pozitie apoi il readuce in pozitie de start. progresand in functie de vindecarea leziunii si cresterii mobilitatii articulare . Exercitiie functionale pot fi usor introduse intr-un program pentru MS.progresia ambelor include : pac misca mingea folosindu-se de brate catre inainte /inapoi/ lateral . Tehnici de antrenament de forta _ izometric _ izotonic _izokinetic . Exercitiul se executa cu ochii deschisi/inchisi iar cand apar greseli de executie pac incearca din nou. Mingea este impinsa inainte mentinand aceasta poz..flexibilitatea si echilibrul functional In functie de leziuni mobilitatea poate avea anumite indicatii de limitare ( doar miscari pasive si limitate ) dar daca sportivul o tolereaza trebuie dusa pana la amplitudine completa Mobilizarile articulare asigura nutritia cartilajului articular . Mobilizarea segmentului este precedata de caldura superficiala si ultrasunete. mai ales prin exercitii izotonice. Obiective : refacere functionala cat mai completa ameliorarea mobilitatii si a flexibilitatii ameliorarea fortei si rezistentei musculare ameliorarea agilitatii sportive si coordonarii -Mobilitatea .ex cu terabandul bazate pe capacitatea de a opune rezistenta miscarii Exercitii de repozitionare pasiva Kt pozitioneaza membrul neafectat al pacintului intr-o anumita pozitie (flexie umar) iar pac incearca sa executa cu bratul afectat aceeasi miscare.cresterea fortei musculare permite refacerea precoce a functiei si performantei. .pacientul in DV cu MI sprijinite pe o masa si palmele pe minge. Trebuie inceputa cat mai precoce dupa stapanirea durerii si leziunilor acute. 30 sec. Antrenamentul de forta -Poate fi inceput precoce . Mobilitatea completa fiind realizata prin intinderi terminale blande Pentru a realiza un echilibru muscular cat mai bun se combina intinderile cu un program de forta.ex funct progreseaza de la activit de aruncare cu viteza redusa si pe o distanta mica pana la activitati cu viteze crescuta si in final aruncari cu viteza max pe distanta apropiate de sportul practicat.hipertrofia fibrelor neuronale se produce dupa aproximativ 3-4 saptamani de antrenament de forta . previne contractarea tesuturilor moi si asigura propioceptia articulara . Ex pliometrice pentru agilitate pot fi folosite in programele de ex pentru MS incluzand : folosirea rezistentei propriului corp ( flotari) sau mingi medicinale Exe.

sarituri rapide de o parte si de alta a unii linii sau a unor obiecte ex. – se fac 5-10 contractii maximale pe zi . _ maresc viteza si puterea . si permit efectuarea unor contractii musculare mai puternice si cu mai multa forta _ exemple de exercitii pliometrice: ex pliometrice de nivel scazut.sarituri .Exercitiile pliometrice de viteza mare si solicitare crescuta . creaza un mare potential de leziuni. pliometrice specifice sportului practicat Antrenamentul de putere . prestabilite la nivelul articulatiilor unui membru ale carui segmente intampina o rezistenta fixa – presiunea piciorului sau pozitia de genoflexiune . fiind mult apropiate de engramele musculare utilizate in sporturile dominante pentru membrele inferioare .variatii de sotron. Banda elastica rezisenta _ permite ex cu rezistente progresive in multiple planuri de miscare .sunt indicate in recuperarea leziunilor posttraumatice la nivelul membrelor inferioare . fiind utila pentru stimularea functiilor si activitatilor specifice unor sporturi _ in antrenamentul dupa leziuni utilizarea unor rezistente trebuie facuta cu grije pentru a prevenii fortele de compresie excesiva asupra articulatiilor afectate’ Exercitiile pliometrice si antrenamentul de putere _exercitiile pliometrice sunt contractiile musculare concentrice precedate de intinderi ale acelorasi grupe musculare . _ contractia izometrica trebuie sa fie aproape maximala si destul de lunga ( recrutarea totala a fibrelor) si repetata de mai multe ori pe zi _ exercitiile izometrice nu realizeaza hipertrofia musculara si nu creste rezistenta in activitatea dinamica _ ex izometrice protejeaza articulatia de stres si provoaca mai putine reactii inflamatorii decat ex izotonice _ cel mai important rol al ex izometrice este de a stabiliza corpul in ortostatism si utilizarea membreler inferioare Antrenamentul izotonic _ exercitiile izotonice sunt excentrice ( de alungire a muschiului sunt considerate capabile de a produce leziuni musculare inflamatorii sau iritativesi concentrice.se utiliseaza pe langa exercitiile pliometrice si exercitii cu greutati Exercitiile lantului kinetic ex in lant kinetic inchis : – contractii musc coordonate . contribuind la marirea mobilizarii de unitati motorii si la marirea si rafinarea engramelor musculare._cu banda rezistiva _ cu diferite rezistente _ pliometric _exercitii in lant kinetic Antrenamentul izometric _ prin contractii izometrice se poate obtine o crestere a fortei de aprox 5% pe sapt.sunt fundamentale fiziologic pentru membrul inferior. step ex pliometrice de nivel inalt -sarituri inainte si inapoi peste obiecte joase.

in special ale gleznei. . Daca este afectat mersul .exercitiile in lant kinetic deschis – sunt importante pentru membrul superior inainte de revenirea in sport . Ultimul obiectiv pentru sportivi este sa aiba forta si agilitatea maxima pentru a mari performanta si a preveni recidiva leziunilor. grupul de muschi sunt antrenati pentru mentinerea echilibrului si a stabilizarii artostatice Propioceptia genunchiului se amelioreaza cu exercitii in ortostatism si in decubit . Recuperarea este completa daca sportivul poate executa la nivel optim pozitiile si miscarile specifice sportului fara dureri si fara disfunctii.. ele fiind similare cu miscarile folosite in sport . La nivelul gleznei . sportivul trebuie sa recastige agilitatea si coordonarea optimala pentru revenirea in activitatea sportiva . propioceptie si dexteritati specifice sportului Dupa refacerea fortei sau concomitent cu antrenamentul de forta .la nivelul membrului inferior ele sunt criticate. tendon sau muschi lezate ) poate fi realiza prin exercitii pe planseta mobila pentru ameliorarea echilibrului si refacerea miscarilor de coordonare la membrului inferior. cu mingea pediatrica ( moale elastica moale ) si miscari specifice ale genunchiului.mers carioca sau in cruce si pentru sportivi alergari in cerc sau in labirint. Recastigarea propioceptiei ( dupa intreruperea feed-back-ului propioceptiv de la o articulatie . preferandu-se cele in lant kinetic inchis Agilitate .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->