P. 1
Caracteristici Ale Tarilor in Curs de Dezvoltare

Caracteristici Ale Tarilor in Curs de Dezvoltare

|Views: 93|Likes:
Published by shyble
caracteristici
caracteristici

More info:

Published by: shyble on Apr 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/05/2013

pdf

text

original

CARACTERISTICI ALE TARILOR ÎN DEZVOLTARE

Subdezvoltare, Lumea a Treia, tari subdezvoltate sau În dezvoltare, „Sud", „periferie", reprezintă noţiuni ce Încearcă să cuprindă În cât mai puţine cuvinte o stare de fapt: un decalaj imens Între lumi diferite sau În cadrul aceleiasj lumi. Raportul dezvoltare-subdezvoltare este unul antagonic. Subdezvoltarea este reversul dezvoltării, iar dacă dezvoltarea am definit-o ca fiind un proces de transformare pe termen lung a structurii economice, sociale şi politice, obiectivul fiind acela de a răspunde nevoilor fundamentale ale populaţiei, subdezvoltarea reprezintă o situaţie economică În care persistă niveluri scăzute ale standardului de viata, sărăcia absolută, rate de creştere economică scăzute, un nivel redus al consumului, servicii de asistenta sanitară precare, rate Înalte ale mortalitatii şi natalitatii, dependenţa de exterior, posibilităţi reduse de satisfacere a nevoilor oamenilor. Subdezvoltarea nu reprezintă o stare necesară, o etapă pe care În mod inevitabil trebuie să o parcurgă toate statele. Ea reprezintă, "inainte de toate un ansamblu de structuri ce reflectă dezechilibre mtre diferitele sectoare economice, dependenta financiară, tehnologică şi culturală fata de exterior, discrepanţe sociale datorate marilor inegalităţi de venituri, avere, putere, educaţie 3. Tarile în dezvoltare sunt un mozaic uriaş. Alături de tari foarte sărace se mtâlnesc tari mult mai bogate, care „ravnesc” la statutul de ţară dezvoltată. Deşi specialiştii nu sunt unanimi m a preciza care este, concret, componenţa acestui grup de tari 4, ele sunt cele mai numeroase din punct de vedere al populaţiei (77% din populaţia globului), dar contribuie doar cu 15% din venitul mondial. Dincolo de o serie de trăsături comune ale acestor tari (nivelul foarte scăzut al venitului pe locuitor, procentul foarte scăzut de angajare a forţei de muncă În industria prelucrătoare, productivitatea foarte scăzută În toate sectoarele, inclusiv În agricultural, exportul orientat În cea mai mare măsură pe produse primare) există şi o multitudine de diferenţe: unele sunt tari foarte populate, altele nu; unele au o suprafata foarte mare, altele nu; cele mai multe au fost colonii, câteva nu; unele sunt democraţii, altele au regimuri totalitare, iar cele mai multe se situează undeva Între aceste două limite; unele Înregistrează creşteri rapide, altele nu. Toate aceste tari se confruntă cu problema săraciei, a şomajului, a asistenţei sanitare precare, dar pentru cele mai multe dintre ele aceste probleme, şi altele, sunt, Însă, dramatice, iar acestea sunt considerate a fi cele mai sărace tari ale lumii. Din acest punct de vedere, fenomenul subdezvoltării este privit prin excelenta prin prisma caracteristicilor acestor din urmă tari. Din cele două definiţii prezentate, se pot desprinde cu uşurinta trăsăturile tarilor slab dezvoltate: standard scăzut de viata, sarăcie absolută, creştere economică slabă, dependents economică fata de exterior, inegalitate, rate ridicate ale mortalităţii şi natalităţii. P.N.U.D. identifică 9 probleme ale tarilor subdezvoltate, probleme care au constituit preocupări majore pentru forurile internaţionale, dar care nu sj-au găsit rezolvarea, unele dintre ele rămânând în continuare foarte acute Acestea sunt, de altfel, şi caracteristici de bază ale tarilor în dezvoltare. Problema Speranţa de viaţă Sănătatea Probleme cheie ale tarilor subdezvoltate: realizări şi limite Realizări Limite A crescut în ultimii 30 de ani, atingând Mortalitatea Înaltă din aceste tari se media de 63 de ani, în multe ţări datorează, În special, mortalităţii ajungând la 70 de ani infantile, decesul În rândul copiilor nevaccinaţi şi a mamelor, la naştere 2/3 din populaţia ţărilor slab dezvoltate Aproape 1,5 miliarde de oameni nu au are acces la serviciile de sănătate. acces la serviciile de sănătate; 1,3 Cheltuielile publice pentru sănătate, ca miliarde nu au acces la apă potabilă; în procent din P.N.B., s-au dublat în ultimii Africa sub-sahariană un adult din 40 este 30 de ani. seropozitiv.

1

000 de copii în fiecare zi. Media valorii calorice era de 90% din nivelul cerut şi a crescut la 107% fata de nivelul minim necesar În 1985. nu sunt pe măsura aşteptărilor. femeile acced într-un număr de două ori mai mic în învăţământul superior decât bărbaţii. Dacă astăzi lumea dezvoltată are probleme cu imigraţia. 1. În jur de 1. Gradul de alfabetizare a crescut de la aprox. 15% din populaţia lumii) nu au suficientă hrană. creşterea populaţiei etc. Adâncirea decalajului dintre tarile bogate şi tarile cele mai sărace a atins deja niveluri mgrijorătoare. Dimensiunea sa complexă este dată de intercondiţionările pe care sărăcia le are cu celelalte aspecte ale tarilor m dezvoltare: educaţia. Copii Femei Securitate Mediul În ultimii 30 de ani. Factorii critici ai dezvoltării Cea mai importantă şi mai complexă dimensiune a fenomenului de subdezvoltare. Trebuie doar să precizăm că dimensiunile sărăciei sunt extrem de mari şi că progresele înregistrate până în prezent de aceste tari au avut un efect destul de redus asupra sărăciei. parcă retoric. Ciclul secundar aproape că şi-a dublat cifra (de la 25% la 40% din cifra totală).1/3 la 65% în 1990 În Asia există locuinţe pentru 2/3 din populaţie. definită prin venituri mult prea scăzute pentru a asigura mijloace adecvate subzistenţei. de la 17% la 36% din numărul total de fete de această vârstă. Comunitatea internaţională reclamă din ce m ce mai des necesitatea acordării de ajutoare. cât timp vor mai sta săracii lumii privind la bogăţia celor dezvoltaţiî În această situaţie. Războaie. sub diverse forme. aceste tari sunt m continuare deosebit de sărace. sau 35% din populaţia adultă. Creşterea economică rapidă poate Înrăutăţi poluarea mediului. se poate afirma că ultimul deceniu nu a adus cu sine ceea ce comunitatea internaţională spera să fie o bătălie câştigată. de la 25 la 50. iar În multe zone. starea de sănătate. În ultimii 20 de ani ciclul primar a fost urmat de un număr de copii de vârstă şcolară ce a crescut de la 70% la 80% din total. este analfabetă. Printre nerealizările în domeniul dezvoltării umane şi combaterii sărăciei putem aminti: * Între 1990 . Cu toate aceste succese. m 1990 acest decalaj se dublase. Malnutriţia şi bolile ucid mai mult de 34. nivelul venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai bogată a lumii era de 30 de ori mai mare decât al venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai săracă a lumii. Cu toate eforturile facute. Replici mult mai reduse au putut fi urmărite nu demult m Zair (exodul din Rwanda).Hrană Educaţie şi alfabetizare Venituri şi sărăcie Din 1965 până În 1990 nu-mărul tarilor În care s-a asi-gurat necesarul suficient de hrană s-a dublat. Sfârşitul războiului rece a dus la eliminarea implicării tarilor celor mai sărace in rivalităţile dintre superputeri În ultimii 20 de ani ponderea familiilor rurale cu acces la apă potabilă a crescut de la sub 10% la 60%. În tarile cele mai sărace. ce ar msemna exodul a milioane de oameni mfometaţi.5 miliarde de oameni nu au o speranta 2 . rămâne caracteristica de bază.7% pe an Peste 800 milioane de oameni (cca. la peste 33 de milioane. numărul de fete ce a urmat ciclul secundar a înregistrat o creştere. pare foarte dificilă (dacă nu imposibilă) apropierea de tarile industrializate. de la mai puţin de 15 milioane de oameni. 30% şi peste dintre elevii de vârstă şcolară rămân la ciclul primar Aproape 1/3 din populaţia ţărilor cele mai sărace (1. Aproximativ 35 milioane de oameni sunt refugiaţi Pădurile tropicale sunt distruse cu o suprafata de mărimea unui teren de fotbal În fiecare secundă. În Africa. Creşterea PNB În perioada 1987-1992 a fost destul de ridicată: 4. un copil din trei suferă de malnutriţie. Aproape un miliard de oameni. urmarea este apocaliptică. realizările în domeniul combaterii acestui flagel mondial.1997 numărul celor infectaţi cu HIV a crescut de mai mult de două ori. mortalitatea infantilă a fost redusă cu mai mult de Din 1970 până în 1990. care este sărăcia. aproape jumătate din populaţie se află sub pragul sărăciei. care le uneşte şi determină abordarea lor unitară: sărăcia. m 1960. pentru a putea prevenii apariţia unor dezastre m aceste tari. 2/3 din totalul analfabeţilor din ţările cele mai sărace sunt femei.3 miliarde oameni) trăiesc în sărăcie absolută. Dacă. insurecţii şi terorismul armat au afectat aprox. Făcând un rezumat. 60 de tari. La fnceput de mileniu. Un specialist fntreba.

I.. Din cele 174 de tari clasificate pentru anul 1998 . În jur de 340 milioane de femei nu au o speranta de viata mai mare de 40 de ani.U. ceea ce mseamnă./loc sau P.N. 800 USD/loc.B. se mregistrau aproximativ 12 milioane de refugiaţi.5 9. P. Operând cu indicatorul P. în medie. ceea ce face ca situaţia lor să fie cu atât mai dramatică. relevă o situaţie îngrijorătoare.N.I.N. 66 de tari sub 1000 USD/loc. $1 cu venituri medii (mtre 761 USD/loc. În tarile industrial peste 100 milioane erau analfabeţi funcţionali (desj au urmat o şcoală. cele mai sărace tari ale lumii mregistrează „perfoimanţe” greu de imaginat. 3 milioane de oameni mor din cauza poluării aerului şi peste 5 milioane mor din cauză de boli diareice. în funcţie de P. peste 880 milioane au un acces limitat la serviciile de sănătate şi 2.A. cauzate de apa contaminată. Corelaţia dintre ponderea acestor tari m populaţia lumii şi a P.8 32. erau 20 de tari. venitul pe locuitor nu depăşea. şi anume: tări cu venituri ridicate (peste 9361USD/loc). respectiv mai puţin de 760 USD.6 miliarde la servicii de igienă. Mai mult de 260 de milioane de copii nu urmează cursuri primare sau secundare.) Populaţia şi produsul global./loc.0 0.5 2. iar mtre 5000 şi 10000 USD/loc.5 22. se fnregistrau 32 de tari.real/loc a. cele mai sărace regiuni ale lumii şi cu cea mai numeroasă populaţie.B. nu au capacitatea să se descurce la scris şi la citit). 78. şi 9 360 USD/loc.B. ajustat cu paritatea puterii de cumpărare. sub 500 USD. m marea lor majoritate./loc. conform căruia sunt identificate trei mari grupuri de tari.B.1 4. Venituri scăzute şi distribuţia inegală a veniturilor Banca Mondială este instituţia ale cărei clasificări sunt eel mai des utilizate de către organismele internaţionale. Ponderea venitului global al celei mai bogate cincimi a populaţiei este de 74 de ori mai mare decât a celei mai sărace cincimi.I.5 14. La sfârsjtul anului 1997.) şi tari cu venituri scăzute. Între 25% şi 50% din numărul total de femei suferă de abuzuri fizice din partea partenerului. Pentru ocupantele ultimelor locuri. In 1997 mai mult de 850 milioane adulţi erau analfabeţi. Cele 66 de tari cu venituri sub 1000 USD/loc sunt considerate tari sărace şi foarte sărace şi. 8 tari. 840 de milioane de oameni suferă de malnutriţie. Peste 10000 USD/loc.N. la nivelul anului 2002. sub doi dolari/zi pentru fiecare cetatean! Ţara Sierra Leone Tanzania Malawi Burundi Etiopia Guineea Bissau Cele mai sărace tari. real/loc 505 533 570 610 585 615 3 . la nivel global.7 ) Cele mai sărace tari ale lumii. din punct de vedere al P.2 (4. Circa 160 de milioane de copii suferă de malnutriţie şi mai mult de 250 milioane de copii lucrează ca salariaţi. aflate cu predilecţie m Africa sub-sahariană şi Asia.N. m USD 1995.3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi aproape un miliard nu îşi poate asigura necesarul pentru satisfacerea nevoilor de bază.3 5. Regiunea America Latină şi Caraibe Africa sub-sahariană Asia de Est şi Pacific Asia de Sud Ţări dezvoltate (din care S. Repartiţie regională % din populaţia % din produsul lumii (1995) global (1995) 8. În fiecare an.B. 43 de tari mregistrau un P./loc. provin din Africa sub-sahariană şi Asia de Sud.B.0 0 (26.B. Aproximativ 1.B./loc. mtre 3000 şi 5000 USD/loc. Criteriul de clasificare este eel după P. Consumul celei mai bogate cincimi a lumii este de 16 ori mai mare decât al celei mai sărace cincimi. deţin o populaţie numeroasă.* * * * * * * de viata mai mare de 60 de ani.

pentru tarile cele mai sărace.9 Australia 5.7 46.7 42.8 Kyrgyzstan 6.5 Guatemala 2.4 58.3 7.3 6.Yemen Mali Zambia Niger R.5 Estonia 6.7 42.9 Tari In tranziţie Federaţia Rusă 4.9 28.4 7.1 58.9 6.Congo Nigeria 712 735 720 787 758 788 Alături de nivelurile scăzute ale venitului pe locuitor.2 41.A.4 5.4 Israel 6.2 46.4 57. care este situaţia tarilor dezvoltate şi a tarilor sărace.4 8. comparativ cu ponderea celei mai bogate cincimi în aceleasj venituri totale.7 12.1 Pentru multe din tarile slab dezvoltate.5 7.0 63.0 65.9 41. Însusit în cea mai mare parte de marii proprietari.7 Kazakstan 6.0 Guineea Bissau 2.5 6. tarile subdezvoltate se confruntă şi cu o mare discrepanta în distribuirea veniturilor.6 40.5 Irlanda 6.0 Marea Britanie 6.3 20. acest raport este.5 6.4 27.3 47. "in special pentru cele mai sărace dintre aceasta. acesta atinge şi niveluri de peste 30 la 1. inegalitatea distribuirii veniturilonsj are sursa în decalajul între mediul urban şi rural.4 S.0 România 7.6 Republia Centrafricană 2.5 Honduras 3.D.2 Portugalia 7.3 Republica Moldova 6.0 17. Zonele rurale sunt. comparativ. pe lângă extrem de sărace. inegalitatea în distribuirea veniturilor se corelează cu sărăcia absolută în care trăieşte o mare parte din populaţia acestor tari. Inegalitatea în distribuirea veniturilor este relevată şi de ponderea pe care cea mai săracă cincime o are în veniturile totale. Pentru tarile în dezvoltare. Pentru tarile bogate. practic.9 17. 5.1 Brazilia 3.3 62.3 5.1 63 30.8 25.0 32.U.1 63. lată.8 6.3 Tari In dezvoltare Siera Leone 1. cel mai slab clasate.1 21.9 42.2 Turkmenistan 6.4 53. în medie.6 53.0 Paraguay 2. Distribuţia veniturilor reprezintă un indicator de apreciere al dezvoltării economice a unei tari.5 Niger 2.9 41.6 43. şi puternic concentrate în mâna unor latifundiari (cum este cazul celor mai multe din tarile latino-americane) ceea ce face ca venitul obţinut în agricultural să fie.3 43.0 6. de 5 la 1.1 47. din punct de vedere al raportului venitul celei mai sărace cincimi a populaţiei/venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei: Raportul dintre venitul celei mai sărace cincimi a populaţie şi venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei (1998) Ponderea (%) Ponderea (%) Rapor Ţara celei mai celei mai t B/A sărace cincimi bogate cincimi în venitul total în venitul total (A) (B) Tari dezvoltate Noua Zeelandă 2.5 Lesotho 2.8 60. 4 .

S-a conturat astfel o “economie dualista". 0 strategie de dezvoltare trebuie să se bazeze pe propria experienta. la importul de bumbac brut. care dezavantajează net produsele agricole. în condiţiile în care agricultura este principala ocupaţie în multe din aceste tari. de obiectivele urmărite de acestea. Această dependenta se manifestă mdeosebi pe plan financiar. în Europa Occidentală. alimentar şi tehnologic. în special cu materii prime sau produse puţin prelucrate. cu salarii extrem de reduse. m stare de dependenta fata de tarile dezvoltate. capabil să satisfacă nevoia crescândă de bunuri de echipament. susţinerea preţurilor de producţie (pentru producătorii autohtoni). tendinţa de a fonda strategia economică pe activitatea crescândă a statului este o caracteristică cvasi-generală a tarilor în dezvoltare. În cadrul acestor structuri.U. În contextul interdependenţelor mondo-economice. maximizării mijloacelor materiale. 0 altă cale ar consta în acordarea unor compensaţii monetare tinerelor state care mregistrează o reducere a veniturilor lor reale din export. În lipsa unui capital privat autohton important. s-a dezvoltat un sector capitalist. la probleme globale se cer soluţii globale.A. m paralel. fiscalitatea (taxe mari). Chiar dacă. financiare şi umane proprii. toate statele lumii. o problemă de interes general. dezvoltarea economico-socială independents vor fi. (de exemplu. instabilitatea prejurilor. Dar şi Nordul este dependent de Sud. mainte de toate. cum ar fi: * formarea cadrelor naţionale şi folosirea judicioasă a forţei de muncă. participarea activă a Întregii comunităţi internaţionale. la importul de produse alimentare).O altă cauză a acestei inegalităţi derivă şi din accesul redus la educaţie pentru cea mai mare parte a populaţiei acestor tari. inclusiv a tarilor dezvoltate la rezolvarea acestei probleme. Dependenţa fata de exterior Aşa cum arăta şi Jan Tinbergen în cel de-al lll-a Raport către Clubul de la Roma. Şi politicile promovate de către statele în dezvoltare au contribuit la creşterea sau menţinerea ridicată a inegalitatii veniturilor: supraevaluarea cursului de schimb. În principiu. Ea este. în S. politica de preţ. Aceste modele proprii permit mfăptuirea unor objective prioritare. acest vărsământ compensatoriu ar trebui să fie egal cu diferenţa dintre valoarea exporturilor mtr-o perioadă dată şi valoarea pe care acestea ar fi atins-o dacă taxele fiscale n-ar fi fost aplicate. incapabilă să reahzeze o dezvoltare autentică. dezarticulată. în consecinta. ceea ce inseamnă. subdezvoltarea afectează. naţiunile m curs de dezvoltare sunt. admise doar pentru zonele rurale etc. subvenţionarea factorilor de producţie. anumite cheltuieli publice. Caracterul sectorului de stat m aceste tari este determinat de natura forţelor sociale. rezultatul efortului propriu. * crearea unui nucleu industrial propriu. ca urmare a creşterii taxelor tarilor dezvoltate la importul de mărfuri din tarile mai puţin avansate. el era orientat către exterior. În ceea ce priveşte produsele primare. economia naturală. * promovarea exporturilor de produse prelucrate. ieftină sursă de aprovizionare pentru Nord. particulare. de posibilităţi limitate de a utiliza ceea ce au. ale fiecărei tari. două sunt obstacolele care influenţează negativ: Pe de o parte obstacolele tarifare şi netarifare ridicate de tarile dezvoltate. 0 trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependenta a Sudului subdezvoltat fata de Nordul dezvoltat. Această dependenta economică derivă din faptul că dispun de mai puţine cunoştinţe. Tinerele state nu reuşesc să-sj valorifice pe deplin pe piaţa mondială rezultatele muncii productive naţionale. mai ales. Suprimarea acestor taxe de către tarile dezvoltate rămâne mijlocul eel mai important de stimulare a exporturilor tarilor în dezvoltare şi de majorare a veniturilor în devize. iar. Astfel apar restricţii cantitative. care deţin puterea politică. Se apreciază că reducerea analfabetismului are efecte pozitive asupra veniturilor ce revin celor 40% din populaţie. de subzistenta. de tip colonial. Ori.. Sudul reprezintă o bogată şi. ceea ce face ca majoritatea forţei de muncă să fie slab calificată. rămăsjtele unor relaţii de producţie precapitaliste total inadecvate progresului tehnic deţineau o pondere ridicată. pe de altă parte. În cazul produselor cu o cerere 5 . în primul rând. cea mai săracă1. de căile adoptate pentru fmplinirea lor. în continuare. suficient de diversificat. autoîntreţinută . Structurile impuse de către fostele metropole coloniilor lor au avut drept consecinta fundamentală! stagnarea şi mcetinirea considerabilă a ritmului creşterii economice pe termen lung. pe adaptarea experienţei generale la condiţiile concrete. sub o formă sau alta. Lichidarea rămânerii în urmă.

45 de milioane America Latină) suferă efectiv de foame. Africa Tropicală şi America de Nord (m Asia de Sud. Dar. precum şi PAM. nu poate fi asigurată decât prin creşterea substanţială şi diversificarea producţiei agroalimentare. Stocul permite să se vândă atunci când preţul depaşeşte o anumită limită şi să se cumpere atunci când acesta scade sub limita convenită. Utilizarea mecanismului stocurilor internaţionale regulatoare exercită. Asigurarea hranei 0 problemă majoră a tarilor subdezvoltate este foametea şi malnutriţia. pentru dezvoltarea pescuitului. Pentru produsele manufacturate.90 grame de proteine. m numeroase cazuri. Astfel apare necesitatea unui nou sistem comercial mondial. mai ridicate atunci când este vorba de importul din tarile m dezvoltare. sau. Calea utilizată constă m reglementarea cantităţilor care sunt destinate exportului. în cea mai mare măsură. Este necesară punerea în practică a unor programe de cooperare tehnică. Ţinând seama de cauzele care au generat situaţia alimentară precară de pe glob. sumă greu de realizat m condiţiile datoriei externe actuale. o creştere de 4% a producţiei agricole necesită resurse financiare de 15 . Aceasta presupune schimbări m sistemul financiar internaţional şi m eel valutar. celor dezvoltate. au iniţiat numeroase programe de ajutorare a tarilor subdezvoltate). În ceea ce priveşte fluctuaţia preţurilor. desi îsi pot spori producţia. de eliminare a pierderilor alimentare. Problema alimentară are atât implicaţii de ordin social. în mod direct.2400 de calorii şi circa 80 . în condiţiile unor nevoi crescânde de hrană şi de dezvoltare industriala . o influenta stabilizatoare asupra pieţei unui anumit produs primar. peste 550 de milioane de oameni (375 de milioane m Asia. 25% în Africa. * exploatarea unor noi resurse naturale şi producerea de alimente pe cale sintetică. de eliminare a pierderilor de teren arabil. mai bine zis. cacao etc. convulsii sociale). De exemplu. m primul rând. având în vedere faptul că tarile în dezvoltare nu controlează. decât oferta.16 miliarde dolari anual.căi menite a scoate aceste tari din 6 . * sporirea randamentului la hectar şi pe animal productiv. Contingentarea exporturilor reprezintă un alt mecanism important de stabilire a preţului unor produse primare pe piaţa mondială. Potrivit celor mai recente estimări. mai mult de 80 de milioane în Africa. cele care reţin atenţia experţilor sunt următoarele: * extinderea suprafeţelor cultivate.). un om trebuie să consume zilnic. devine foarte clar că soluţionarea viabilă. politica tarifară a tarilor dezvoltate mai are mcă un caracter discriminatoriu. problema alimentară. Cele mai mari rezerve de terenuri cultivabile se află m America Latină.inelastică (cafea. Pentru a putea fi considerat hrănit normal. lucrurile rămân deocamdată teoretice. Toate acestea pot fi puse m practică. ce se confruntă cu grave probleme. Tarile subdezvoltate nu se pot baza pe "transferul de hrană". practic. cât şi implicaţii de ordin politic (accentuare migraţiei. 13% în America Latină consumă sub acest barem. Ori. pe efortul propriu. Printre căile posibile de sporire a producţiei alimentare m tarile m dezvoltare. cât şi de asistenţa celorlalte state (FAO şi FIDA. Această situaţie contrastează puternic cu consumul din tarile dezvoltate. sarcina de a le stabiliza revine. de durată. Pentru rezolvarea acestor probleme este nevoie atât de efortul propriu. Interdependenta cu alte probleme economice globale joacă un rol important în determinarea dimensiunilor problemei alimentare. în medie. Taxele vamale la produsele finite şi semifinite sunt. ceai. 28% din populaţie în Asia. decât atunci când importurile provin din tarile dezvoltate. Degradarea mediului Înconjurător 0 altă problemă care mgrijorează comunitatea internaţională este degradarea mediului Înconjurător. s-ar putea constitui un fond din cedarea unei părţi din taxele pe consum mcasate de tarile dezvoltate. ci. ce ar putea duce la o mai corectă aplanare a unor astfel de situaţii. 2200 . pentru că majoritatea tarilor ar trebui să aloce mai mult decât au pentru a putea spori randamentul. această soluţie nu există).

Al doilea sector ca importanta este eel terţiar.externi şi interni . Economiile sunt puţine. Degradarea potenţialului natural-forestier. În ceea ce priveşte inovarea şi nivelul tehnologic. se ştie că pe termen lung. Restrictii ale dezvoltării ' În concepţia unor specialişt . eliminarea risipei. calculatoare. de capacitatea acestor tari de a forma capitalul uman. Primul factor considerat sunt economiile. între multiplele aspecte ale degradării mediului se numără deprecierea solului. de la eel tradiţional. pe lângă faptul că trebuie să sporească.I. asistenţa financiară este una din componentele de bază. în multe tari. fmprumuturile externe sunt scumpe. urbanizarea.acest proces va continua să afecteze lumea mtreagă precum o maladie ucigătoare. iar asistenţa străină este pe cât de greu de obţinut. arabil. Utilizarea de preţuri administrate de către stat contribuie cel mai adesea la o ineficientă alocare a resurselor. Un al doilea factor identificat este transformarea structurală. De cealaltă parte. în special populaţiei de sex feminin. o mai mare eficienta în alocarea resurselor.N. contribuie la creşterea inflaţiei şi la migrarea capitalurilor către tari cu o stabilitate a preţurilor mai mare. izvoarelor subterane precum şi poluarea aerului şi a apei au atins. că accesul la educaţie este îngrădit. În ceea ce priveşte tarile m dezvoltare. o reducere a pierderilor. cât şi politici macroeconomice.3% la creşterea economică. Importanţa comerţului exterior este subliniată şi de faptul că studiile econometrice au arătat că o creştere a exporturilor m produsul total cu 10% determină o creştere economică a tarii cu 0. Al patrulea factor critic al dezvoltării îl constituie eficienta alocare a resurselor. singurele m măsura să contribuie la atenuarea Înrăutăţirii termenilor schimbului ai acestor tari. Comert. Creşterea nivelului de dezvoltare implică şi modificarea ponderii acestor sectoare. în special pe termen lung. investitiile şi decalajul tehnologic . între 40% şi 60%. degradarea datorită poluării. Lipsa capitalului este determinată de rata scăzută a investiţiilor interne şi de un aport extrem de limitat al investiţiilor străine. alterarea diversităţii biologice. sporirea eficienţei.B. accesul la ea şi calitatea acesteia. o fnzestrare slabă cu tehnologie şi un scăzut grad de performanta. Schimbările tehnologice au m vedere atât o tehnică mai performantă (masjni. deopotrivă. Bazânduse pe multiple exemple. El implică. autorii studiului. m final. cu atât mai mult cu cât ele se caracterizează şi printr-o mare ineficienta (agricultura. când veniturile sunt scăzute. industrializarea. agricultura contribuie cu cea mai mare pondere la crearea P. o cooperare strânsa în care rolul organismelor internaţionale este extrem de important. factorii restrictivi ai dezvoltării sunt consideraţi a fi m număr de 6. El se traduce mtr-o mzestrare precară a aparatului productiv. între 20 şi 40%. al unei tari. în special cele mai sărace. pentru compensarea deficitelor bugetare.B. piscicol. cât şi întărirea producţiei. necesită o diversificare şi o creştere a ponderii produselor manufacturate. cote mgrijorătoare. Conform unui studiu publicat de Banca Mondială în 19931. schimbarea modului de producţie.-ului. mai ales pentru cele mai sărace. Aspectele primare ale acestui domeniu critic al dezvoltării sunt educaţia. o problemă deosebit de importantă o constituie creşterea 7 . Emisiunea de monedă fără acoperire m bunuri şi servicii. nu poate asigura nrana populaţiei tarilor respective). desj define o pondere foarte mare în crearea P.ul exterior reprezintă al treilea factor critic al dezvoltării. de exemplu.). Capitalul este insuficient m tarile m dezvoltare. Problema subdezvoltarii este o problemă extrem de complexă. un mecanism de formare al preţurilor bazat pe o piata liberă implică o mai mare iniţiativă. pentru tarile în dezvoltare. Alocarea eficientă a resurselor presupune atât politici la nivel microeconomic. De asemenea.6%. la eel modern. Mondializarea acestui flagel necesită măsuri ample şi urgente din partea comunităţii internaţionale.starea de subdezvoltare. Exporturile acestor tari.N. În acest context. Dificultatea realizării acestui deziderat rezultă din faptul că are efecte pe termen lung. etc. ce se manifestă m toate domeniile economico-sociale şi m întreaga economie mondială. Se ştie că aceste tari au cele mai ridicate rate ale analfabetismului. Creşterea economică depinde m mod esenţial. relevă că degradarea mediului poate costa mtre 1 şi 15% din P. în strânsă legătură cu acest aspect. al eforturilor pentru eliminarea sărăciei şi susţinerea dezvoltării. Fără corelarea tuturor factorilor . iar studiile arată că o creştere cu doar 10% a celor înscrişi la învatamântul secundar contribuie cu 0. acestea contribuie la eficientizarea investiţiilor. o limitare a corupţiei sj.. pe atât de insuficientă. la fel cum această nerealizare se răsfrânge tot după un interval mdelungat m timp. ambii economişt. Formarea capitalului uman şi resursele pentru dezvoltare este eel de-al cincilea domeniu critic al dezvoltării.B. despăduririle şi eroziunea terenurilor.

Sen s-a concentrat pe un număr mic de funcţiuni de bază pentru starea normală de bine: hrană corespunzătoare şi locuinta adecvată. conform căreia măsurarea sărăciei se poate face doar prin intermediul venitului celor săraci. şi nu datorită unui venit pe locuitor mai scăzut. Pornind de la această combinaţie. asigurarea unei creşteri economice posibil de atins. luarea în considerare a elementelor legate de mediu. din punct de vedere statistic. ca de exemplu.N. Cele 395 de grame de cereale pot fi echivalentul a 2 ceşti de orez. După instabilitate. zahăr. ca urmare a faptului că se consideră că el diferă în funcţie de vârstă şi de gen. consideraţi extrem de importanţi pentru sănătatea omului. Tot ca răspuns la lacunele unei astfel de metode de abordare a conceptului de sărăcie. lapte. De exemplu. şi. Pentru Sen. ulei. stabilitatea politică şi sociala. ceea ce reprezintă 54% din totalul hranei! Acest nivel caloric. a evita moartea prematură. că nu sunt luate în considerare niveluri şi pentru alţi compusj. în consumul agregat) . Sărăcia absolută am defini-o ca acea limită sub care venitul unei persoane nu-i permite să-sj satisfacă nevoile de bază legate de hrană. cereale1. ci doar un instrument de măsurare statistic. care este dată de asigurarea unui nivel caloric zilnic de 2250 calorii pe persoană. viaţa este un vector corelat de funcţiuni (legate de a fi şi de a face). Banca Mondială utilizează noţiunea de sărăcie extremă sau limita sărăciei. Un alt exemplu este eel al populaţiei masculine din Harlem. este asigurarea unor politici durabile de dezvoltare. În sfârşit. în viziunea lui Sen. 2. ponderea celor ce trăiesc în sărăcie absolută şi decalajul privind veniturile (care măsoară venitul suplimentar necesar aducerii săracilor deasupra sărăciei absolute şi care. ca limită a sărăciei. Sen a creat trei axiome necesare unui indice al sărăciei: * axioma centrală. speranţa de viata m Costa Rica este aproximativ aceeasj cu cea din Statele Unite. determinante pentru stabilitatea economică. economistul şi filosoful Amartya K. păstrarea sub control a ratei de creştere a populaţiei. cea mai mare parte a lor în tarile subdezvoltate. ea este o caracteristică fundamentală a tarilor în dezvoltare. păstrarea în limite normale şi stimulative a diferenţelor sociale şi economice etc. 10 g. apariţia în public fără sentimentul de rusine. climă etc. de legume cu frunze. nu este un indicator adecvat. ultimul factor critic al dezvoltării identificat de specialişt. P. cum ar fi mineralele sau vitaminele. alte legume (cartofi. care presupune ca indicele sărăciei să crească atunci când venitul celor săraci scade. care cere ca măsurarea sărăciei să fie sensibilă la schimbările survenite m 8 . este o combinaţie mtre coeficientul Gini privind distribuţia veniturilor pentru categoria celor săraci. a abordat această problemă dintr-un alt punct de vedere. Coordonatele sărăciei în tarile slab dezvoltate Sărăcia este. Pentru el. rădăcinoase etc.populaţiei. Sen. pentru aplicarea şi vegherea la respectarea legilor etc. "imbrăcăminte şi adăpost. m ciuda oportunităţilor oferite de societatea americană./loc. Abordarea conceptului de sărăcie. spre exemplu. ci şi incapacitatea de a atinge această stare ca urmare a lipsei mijloacelor economice necesare. Această definiţie este extrem de largă. came. 35 g. Un alt element important îl reprezintă şi pacea socială din aceste tari. este supus controverselor. se calculează ca ponderea acestui venit suplimentar necesar. că nevoile calorice ale individului diferă de la o perioadă la altă şi în funcţie de specificul activitatii. sărăcia nu este numai un nivel foarte scăzut al stării normale de bine. trăieşte cu 40 de ani mai puţin decât populaţia masculină din Bangladesh.). probabil. Pentru a avea un nivel de referinta uniform. 90 g. este necesară o perioadă foarte lungă de timp pentru relansarea investiţiilor. pentru că el exprimă capacităţile şi nu permite aprecierea realizărilor. Aceasta fnseamnă. Astăzi trăiesc în lume peste 1 miliard de oameni în condiţii de sărăcie absolută. care. care are un venit pe locuitor mai mare de 12 ori decât Costa Rica. 35 g. 45 g. cu următoarea componenta nutriţională: 5 g. a fi fericit şi a fi liber1. dat fiind faptul ca este foarte greu de făcut comparaţii între tari. În opinia sa. legume cu boabe. organismele internaţionale de profil recomandând insistent adoptarea unor politici la nivel guvernamental de planificare familială. 395 g. ci datorită ratei malte a criminalitatii şi a unei asistenţe medicale necorespunzătoare. New York. de la universitatea Harvard. * axioma sensului unic.B. cea mai degradantă coordonată a lumii contemporană. 110 g. a fi mgrijit corespunzător. * axioma transferului invers. ceea ce este şi mai mgrijorător. şi un şi mai fndelungat timp pentru culegerea roadelor acestor investiţii.

Ceea ce a determinat ca. valoarea de 1 dolarPPC/zi/persoană reprezintă astăzi pentru majoritatea instituţiilor internaţional. Urmează Asia de Est şi Pacific şi America Latină. După 1990.3 44.7 1996 14.distribuţia veniturilor celor săraci (astfel meat un transfer de la cei cu venituri scăzute la cei cu venituri mai ridicate să ducă la creşterea indexului sărăciei). cu aproape aceeasj pondere (15%) şi China.6 18. ceea ce arată diferenţele şi inegalităţile extrem de mari din această regiune. Ghana.0 26. 522 mil. 20% la nivelul anului 2000. peste 600 de milioane se vor naşte m tarile cu cele mai scăzute venituri. Uganda. pe fondul creşterii populaţiei.9 40. 9 .2 46.0 46. Din punct de vedere al distribuţiei pe regiuni.3 28.0 10.3 5. datorată în special progreselor din China. Tarile cu cei mai puţini săraci sunt tarile Orientului Mijlociu şi Africii de Nord şi Europa şi Asia. 30 milioane m tarile dezvoltate. Stabilită ca limită inferioară. la nivel global. Tarile cele mai afectate (Indonezia. la 22. Pentru cele mai multe din aceste tari. populaţia care trăieşte sub acest prag este prezentată în tabelul de mai jos: Ponderea populaţiei ce trăieşte sub pragul sărăciei absolute. în 1990).0 22.9 46.0 28.9 42. Creşterea populaţiei în tarile cele mai sărace îşi are motivaţia în mai multe aspecte. În America Latină şi Caraibe. 15. sunt în Asia de Est şi Pacific (de la 452 mil. Cele mai mari scaderi au fost în cazul Asiei de Est. femeile sunt lipsite de educaţie.6 28.2 15. numărul acestora a crescut. În Europa şi Asia Centrală. Thailanda) au mregistrat creşteri ale populaţiei ce trăieşte în sărăcie absolută.3 1.I. iar tarile din această regiune oscilează între derularea unor reforme ferme (Coasta de Fildeş.1 4. pe regiuni (%) Regiunea Asia de Est şi Pacific (fară China) China Europa şi Asia Centrală America Latină şi Caraibe Orientul Mijlociu şi Africa de Nord Asia de Sud Africa sub-sahariană Total Total. ajungându-se ca 4. Tanzania) şi conflicte (Rwanda.8 2. 9 milioane m Europa şi Asia Centrală.0 47.2 15.2 mid. În Asia de Sud. 310 milioane se vor naşte în Asia de Sud. criza din anul 1998 a avut drept efect stoparea scăderii săraciei în această zonă. ca număr. în 1990).0 5.3 24.5 27.1 15. desj nivelul P. singura zonă unde reducerea a fost semnificativă.8 42./loc a crescut. în Africa sub-sahariană (de la 242 mil. Din punct de vedere al evoluţiei. pragul sărăciei absolute sau extreme. Cu toate progresele realizate de Asia de Est şi Pacific.7 24.6 1.0 1998 15.3 11.9 4. 220 milioane m Asia de Est şi Pacific. 240 milioane m Africa sub-sahariană.2% din populaţie era mregistrată în 2000 ca trăind sub un dolarPPC/zi.5 1.5 1990 27.1 1993 25.2 1. fără China 1987 26.9 10.5 24.7% în 2000.2 2000 15.7 29. Filipine. unde aproape jumătate din populaţie este la limita sărăciei absolute. cei mai mulţi săraci ai lumii trăiesc în Africa sub-sahariană şi Asia de Sud. Burundi). în Asia de Sud (de la 495 mil. Africa sub-sahariană. persoane ce trăiesc sub un dolarPPC/zi (la nivelul anului 2000).6 16. să se mregistreze o uşoară scădere.1 15.7 Un sfert din populaţia lumii trăieşte sub limita unui dolar pe zi! lar din punct de vedere al repartiţiei geografice. 291 mil.3 4. de la 28% la 15% în aceeasj perioadă (ca urmare a progreselor făcute în această zonă). în 1990). Unul este dat de rolul pe care femeia îl are în societate. Dimensiunea populaţiei ce trăieşte m extremă sărăcie este influenţată şi de perspectives ce decurg din sporirea numărului total al populaţiei globului. În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord situaţia este similară Europei: sub 2% din populaţie se află sub limita a 1 dolarPPC/zi şi 22% sub limita a 2 dolariPPC/zi.8 42. Din miliardul ce se va adăuga omenirii până m 2014.1 27.7 15.6 1. este marcată de influenţa războaielor civile. prima regiune din punct de vedere al ponderii sărăciei. 278 mil.4 49. de la 29% în 1990.6 23. Din cele aproximativ 1. iar sub 2dolariPPC/zi.0 15.4 44. luând msă ca limită 2 USDPPC/zi.7% din populaţie să fie sub limita a 1dolarPPC/zi.3 48. cea mai săracă populaţie a lumii a rămas relativ constant în ultimul deceniu.7 28.B. Mauritania. Conform prognozelor Băncii Mondiale . Acest lucru se datorează depresiunii economice pe care majoritatea acestor tari (foste comuniste.9 0. şi în primul rând Rusia) o traversează de 15 ani. 36% din populaţie se afla sub această limită. până m 1990 foarte puţini oameni trăiau m absoluta sărăcie. sărăcia cunoaşte o tendinta redusă de scădere (din punct de vedere relativ).

de asemenea. m principal m Nigeria şi Etiopia. în unele tari femeile neavând dreptul la vot şi nici alte drepturi m societate. Populaţia feminină este mai săracă decât cea masculină. O confirmare a faptului că societatea oferă mult mai multe şanse unui 10 . eel mai mare numar al celor săraci s-a mregistrat m Africa sub-sahariană. Rusia 35%. Indonezia 55%. m condiţiile m care principala ocupaţie m tarile sărace este agricultura de tip extensiv. Orientul Mijlociu şi Asia de Est (China). în special în cazul pătrimii din gospodăriile care sunt conduse de femei. Rata de mortalitate. femeile au o educaţie inferioară bărbaţilor. De asemenea. se prezenta în felul următor: Rata fete/băieţi cuprinşi În mvatamântul primar şi secundar__(%) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 88 91 93 Europa şi Asia Centrală 85 93 96 America Latină şi Caraibe 95 98 99 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 82 86 90 Asia de Sud 75 94 96 Africa sub-sahariană 82 87 90 În special în tarile puternic influenţate de religia musulmană. sunt angajate m slujbele cele mai prost plătite şi au o rată a şomajului mult mai ridicată decât a bărbaţilor. cunoştinţele lor. în cea mai mare parte m slums-urile urbane. India 40%. diferenţele în ceea ce priveşte distribuţia veniturilorîn cadrul familiei arătă că există o discriminare clară a femeilor în raport cu bărbaţii. cea mai mare parte a săracilor lumii locuiesc m Asia de Sud. este unul net inferior bărbaţilor. în condiţii de supra-aglomeraţie. De altfel. neavând mai mult de un an sau doi de şcoală. precum şi rata mortalităţii pentru diferite tipuri de boli arată o hrană mai defectuoasă şi o Îngrijire a sănătăţii mai slabă pentru femei decât pentru bărbaţi. Cea mai mare parte a analfabetismului este m rândul femeilor. Guinea 0%. Chiar şi în condiţiile unei educaţii egale. ce trece de sub tutela tatălui sub cea a soţului. Cei din zona urbană sunt m majoritate şomeri. rolul femeii în tarile m dezvoltare. Datele furnizate de Banca Mondială m acest sens sunt relevante. femeia este privită ca o sclavă. Nicaragua 60%. grupuri care dau cea mai mare parte a săracilor m anumite regiuni: este vorba de indienii din America Latină şi paria în India. În multe părţi ale globului. un număr mare de copii creşte şansele de supravieţuire ale familiei. rata de recuperare a investiţiei cu Invătamântul universitar pentru femei este negativă. Un alt motiv il constituie speranţa de viata foarte redusă m multe tari sărace (sub 50 de ani). care a devenit regiunea cea mai săracă a lumii. În Kenya. Ca urmare. în special în cele mai sărace. Mulţi adepţi ai diferenţelor dintre sexe consideră că bărbaţii au dreptul la mai multe cheltuieli personale decât femeile. în special în India şi Bangladesh. ceilalţi. precum şi mortalitatea infantilă foarte ridicată. mici comercianţi sau artizanali. precum şi capacitatea de a mţelege ceea ce se mtâmplă în jurul lor sunt foarte reduse. Populaţia rurală săracă sunt cei fără pământ sau proprietari de terenuri mici. Bangladesh 50%. Iran 70%. Asia de Sud-Est (cu predilecţie în Filipine şi Indonezia). Altfel spus. Cea mai mare parte a populaţiei sărace este analfabetă. Forţa de muncă feminină este mai scăzută. ceea ce. consumul de contraceptive este scăzut. Yemen 20%. mai ales m tarile slab dezvoltate: Laos 25%. iar venitul acestora din urmă trebuie să fie destinat m cea mai mare parte consumului colectiv. Pentru femeile cu vârsta cuprinsă mtre 15 şi 49 de ani. O familie numeroasă implică şi mai multă forta de muncă.iar măsurile contraceptive sau de planing familial sunt inexistente. Din punct de vedere al şcolarităţii. Sunt. pe regiuni. Din punct de vedere al grupurilor ţintă al săracilor. Camerun 20%. veniturile primite de femei sunt mult inferioare celor primite de bărbaţi. lordania 50%. O cincime se află în Africa sub-sahariană. de foarte scăzută productivitate. angajaţi zilieri sau temporar. Pakistan 25%. Ceilalţi (cam două cincimi) se Impart mtre America Latina (mai ales în Brazilia şi Mexic). China 85%. acest lucru poate msemna pământ mai mult şi hrană mai multă. rata de şcolarizare m mvătamântul primar şi secundar. La sfârsjtul anului 2000. Haiti 15%. Patru cincimi dintre săraci trăiesc în zonele rurale.

Media naţională este de 6. Mortalitatea infantila înregistrează cele mai mari niveluri m aceste tari: unul din 10 copii moare m primul an de viata. media pe regiuni (morţi sub vârsta de un an la 1000 naşteri vii) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 40 35 33 Europa şi Asia Centrală 28 22 20 America Latină şi Caraibe 41 31 28 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 60 45 43 Asia de Sud 87 75 61 Africa sub-sahariană 101 92 90 Acestea sunt cifre ce reflectă o medie pe regiuni. Cu toate acestea. căi de acces către zonele comerciale. Un caz de pojar are o probabilitate de 35 de ori mai mare să omoare un copil m tarile sărace decât într-o ţară dezvoltată.2. comparativ cu ţările bogate Ţara 1980 2002 Cambodgia / Irlanda 201/ 11 102 / 6 Sierra Leone / Hong Kong 190 / 11 162 / 3 Rwanda / Australia 185 / 11 112 / 5 Malawi / Franţa 169 /70 115 / 5 Swaziland / Elveţia 159 / 9 98 / 4 Etiopia / Olanda 155 / 9 107 / 5 Zambia / Japonia 154 / 8 105 / 4 Mozambic / Norvegia 145 / 8 122 / 4 Burundi / Danemarca 145 / 8 107 / 5 Bangladesh / Suedia 132 / 7 73 / 4 Comentariile sunt aproape inutile. Circa 60% sunt subnutriţi şi sute de milioane suferă de malnutriţie. izolaţi de ceea ce ar putea să la aducă o fmbunătăţire a nivelului de viata: drumuri. iar a copiilor sub 10 ani de 2. Diferenţele foarte mari vorbesc de la sine despre consecinţele sărăciei! 0 cauză a mortalităţii m tarile sărace o constituie răspândirea largă a bolilor infecţioase. O. şi UNICEF si-au extins activitatea de imunizare fmpotriva principalelor boli. 11 . chiar atunci când trăiesc m familii mai mari.6 sunt copii sub 10 ani. ca urmare. tusei convulsive şi pojar. performantele şcolare şi profesionale sunt slabe. în tarile în dezvoltare. care este. Se estimează că deficitul de femei pentru China şi India este de 44 milioane.S. cartofi.1. mortalitatea infantilă se prezenta astfel: Mortalitatea infantilă. Comparativ cu tarile bogate. Rata de imunizare a crescut rapid şi decesele cauzate de aceste boli au scăzut substanţial. Sărăcia implică şi multe alte aspecte. care au fost eradicate în tarile dezvoltate. dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor este compromisă. Pe regiuni. practic. Cea mai mare parte a săracilor trăiesc. rezistenţa la boli scăzută. situaţia este diferită. mcă. mai puţin de 50% din copii care trăiesc m absolută sărăcie sunt vaccinaţi fmpotriva difteriei. Cele mai multe din zonele locuite de populaţia săracă nu sunt acoperite de interesele clasei politice din tarile respective. cele mai sărace tari au o rată a mortalităţii şi de peste 50 ori mai mare (cazul Sierra Leone) Rata mortalităţii infantile (morţi sub un an la 1000 născuţi vii) în ţările sărace. Cele mai sărace tari mregistrează performanţe mult mai triste. care trăiesc în familii numeroase. de cele mai multe ori limitată la cereale.7 persoane. unele legume sj. telecomunicaţii. În Pakistan. puţină came sau peşte. De la trei la patru cincimi din venitul celor mai saraci oameni ai lumii este cheltuit pentru hrană. eradicate în tarile dezvoltate. fac. încă unul până la vârsta de 5 ani şi doar unul din cinci atinge 45 de ani. Pe tari. În ceea ce îi priveşte pe cei în vârstă. aceşti sunt mai săraci decât alte grupuri. Aceste boli. 10% dintre gospodăriile cele mai sărace au o medie de 7. din care 3. în unele regiuni. victime m tarile m dezvoltare. Începând cu anul 1975. care este subunitar în foarte multe tari din categoria celor sărace. 40% din cei săraci sunt copii sub 10 ani. respectiv 37 de milioane. este dată şi de numărul de femei la un bărbat.M.bărbat decât unei femei.

aceste tari au fost măcinate În ultimele decenii de conflicte civile. Sunt ţări unde peste jumătate din populaţia ţări este analfabetă. speranţa de viata la naştere este mai mică de jumătate din cea a tarilor dezvoltate). De asemenea. Media pentru persoanele ce trăiesc în sărăcie este de 45 de ani.5 63.Un alt aspect ce defineşte sărăcia este accesul populaţiei sărace la resurse de apă potabilă.8 65. Datele publicate în Raportul asupra Dezvoltării Umane pe anul 2000 reflectă această situaţie dramatică. Analfabetismul este un Însoţitor permanent al sărăciei. Aceasta cauzează moartea a 3 milioane de copii anual. Două treimi din aceasta nu are acces la apă potabilă şi o pondere şi mai mare nu are asigurat un acces corespunzător. HIV). lipsa unor condiţii sanitare şi de igienă minime contribuie la peste 900 milioane de fmbolnăviri de diaree anual. cum ar fi Zambia. Sărăcia presupune o speranta de viata mai mică. speranţa de viata mregistrează scăderi. lucru ce ar putea fi prevenit m condiţii sanitare mai bune şi a existenţei apei potabile. s-au confruntat cu foametea şi deţin cele mai negre recorduri la infestările cu diverse boli (inclusiv virusul mileniului. în %) Ţara Rata analfabetismului Niger Burkina Faso Gambia Senegal Etiopia 85. Majoritatea sunt pe continentul african. Între o treime şi două cincimi din adulţi sunt analfabeţi şi doar patru din 10 copii reuşesc să urmeze mai mult de 4 ani de şcoală primară. Analfabetismul în ţările în dezvoltare este un fenomen de masă. ea ascunde foarte multe discrepanţe. cuprinderea în şcoala primară este următoarea: Cuprinderea În şcoala primară. unde progresele realizate sunt aproape nule. Rata analfabetismului în ţările sărace (nivelurile cele mai ridicate. Sunt zone (în special în Africa sub-sahariană) unde asigurarea apei implică o deplasare zilnică din partea fiecărei familii la o distanta de peste trei ore de mers pe jos! Alături de apă. media pe regiuni geografice Regiunea 1990 2002 Asia de Est şi Pacific 97 99 Europa şi Asia Centrală 96 99 America Latină şi Caraibe 88 95 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 79 85 Asia de Sud 73 80 Africa sub-sahariană 58 66 Cu toate că media pe regiunile geografice este destul de ridicată. care afectează o mare parte a populaţiei. Ţara Zambia Zimbabwe Mozambic Burundi Rwanda Leshoto Swaziland kenya Malawi 1980 35 42 41 42 42 40 40 45 44 Tarile cu cea mai mică speranta de viata (ani) 2002 32 33 36 40 39 32 33 43 37 Speranţa de viata în aceste tari este foarte redusă (în cazul unora. Pe parcursul a mai mult de 20 de ani.7 12 . Pe regiuni. În (%).3 77. comparativ cu 77 de ani.4 64. media pentru tarile dezvoltate.

la mtâlnirea pe care au avut-o m septembrie 2000 în Cehia1.M. din care 2/3 erau fete. rata de creştere este mai mică. ce merge pe extrapolarea unei rate de creşteri medii de 3. Scopurile au fost următoarele: * reducerea sărăciei la jumătate (s-a estimat ca numărul celor ce trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi să scadă la 700 milioane la sfârsjtul deceniului următor). s-a previzionat proporţia persoanelor ce va trăi m sărăcie în anul 2008 şi în 2015. plus Rusia. aminteau despre necesitatea concentrării atenţiei asupra unui set clar de rezultate privind dezvoltarea. putem concluziona că sărăcia este o ameninţare nu numai pentru tarile care se confruntă cu acest fenomen la nivel de masă. creşterea necontrolată a populaţiei.Pornind fie şi numai de la aceste aspecte. * reducerea morţii maternale cu 2/3 până m 2015. astfel meat să se atingă obiectivele de reducere la jumătate a numărului celor ce trăiesc sub limita a un dolar pe zi. ci reprezintă o ameninţare la siguranţa Întregii specii umane. cu participarea tarilor membre OCDE. rata de creştere a populaţiei şi schimbările m inegalităţile veniturilor) şi. menită să sprijine tarile cele mai sărace m promovarea acelor politici. care să aibă drept consecinta directă reducerea sărăciei. reprezentanţi ai Naţiunilor Unite şi ai Băncii Mondiale. până la sfârsjtul anului 2015. precum şi ponderea acestora m totalul populaţiei. prin creşterea asistenţei medicale la naştere. * creşterea accesului la serviciile ce privesc reproducţia.M.I. Raportul privind sărăcia globală 1 stabileşte parametrii de bază necesari evoluţiei economice pe regiuni. aceste politici au avut un impact negativ asupra bunăstării oamenilor. iar inegalitatea veniturilor creşte. astfel încât să crească la 100% procentul de cuprindere m şcoala primară a copiilor. pe regiuni şi la nivel mondial. Chiar şi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. se apreciază că numărul persoanelor ce trăiesc m condiţii de sărăcie s-a triplat m ultimul deceniu! La întâlnirea G8. 13 . astfel meat să se prevină infestarea cu boli în perioada de sarcină (în special cu HIV). În scenariile elaborate. * creşterea egalitatii pe sexe în ceea ce priveşte cuprinderea în şcoala primară. recunoşteau că politicile promovate de către cele două institutii au fost mai putin axate pe probleme legate de sărăcie şi că. * asigurarea educaţiei primare. se au m vedere 3 variabile (rata de creştere a consumului. tarile cele mai dezvoltate. s-a reafirmat sprijinul pentru o cooperare la nivel internaţional. pornind de la proiecţiile acestora m perioada 1998-2008. diferit pe regiuni şi o stagnare a inegalitatii veniturilor. în unele cazuri. Tocmai datorită Îngrijorării crescânde pe care comunitatea internaţională o manifesto m acest domeniu. În cele două scenarii elaborate pentru regiunile globului. Politicile de austeritate promovate de ambele instituţii au determinat creşterea sărăciei pentru populaţia deja săracă. acest mceput de mileniu se vrea a marca intrarea m linie dreaptă a luptei fmpotriva sărăciei. au ajuns la aceeasj concluzie lansată de Conferinţa din 1998. În tarile aflate în tranzitie. * reducerea morţii infantile şi a celei până la 5 ani. În eel pesimist. la niveluri mai mici decât jumătate din nivelurile actuale. ce pot fi monitorizate. s-au identificat 6 scopuri sociale şi 16 indicatori complementari ce urmau a fi monitorizaţi de către comunitatea internaţională. din iulie 2000. şi F.5%. Un prim scenariu este unul optimist. Identificând sărăcia drept una dintre cele mai grave probleme ale omenirii. În cadrul Conferinţei care a avut loc la Paris m anul 1998. Oficialii B. ca parte a unei noi strategii de dezvoltare. mai ales m zonele foarte sărace. Diferenţele sunt semnificative la finele anului 2008. peste 125 milioane de copii de vârstă şcolară primară nu erau mscrisj la şcoală în 1995.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->