CARACTERISTICI ALE TARILOR ÎN DEZVOLTARE

Subdezvoltare, Lumea a Treia, tari subdezvoltate sau În dezvoltare, „Sud", „periferie", reprezintă noţiuni ce Încearcă să cuprindă În cât mai puţine cuvinte o stare de fapt: un decalaj imens Între lumi diferite sau În cadrul aceleiasj lumi. Raportul dezvoltare-subdezvoltare este unul antagonic. Subdezvoltarea este reversul dezvoltării, iar dacă dezvoltarea am definit-o ca fiind un proces de transformare pe termen lung a structurii economice, sociale şi politice, obiectivul fiind acela de a răspunde nevoilor fundamentale ale populaţiei, subdezvoltarea reprezintă o situaţie economică În care persistă niveluri scăzute ale standardului de viata, sărăcia absolută, rate de creştere economică scăzute, un nivel redus al consumului, servicii de asistenta sanitară precare, rate Înalte ale mortalitatii şi natalitatii, dependenţa de exterior, posibilităţi reduse de satisfacere a nevoilor oamenilor. Subdezvoltarea nu reprezintă o stare necesară, o etapă pe care În mod inevitabil trebuie să o parcurgă toate statele. Ea reprezintă, "inainte de toate un ansamblu de structuri ce reflectă dezechilibre mtre diferitele sectoare economice, dependenta financiară, tehnologică şi culturală fata de exterior, discrepanţe sociale datorate marilor inegalităţi de venituri, avere, putere, educaţie 3. Tarile în dezvoltare sunt un mozaic uriaş. Alături de tari foarte sărace se mtâlnesc tari mult mai bogate, care „ravnesc” la statutul de ţară dezvoltată. Deşi specialiştii nu sunt unanimi m a preciza care este, concret, componenţa acestui grup de tari 4, ele sunt cele mai numeroase din punct de vedere al populaţiei (77% din populaţia globului), dar contribuie doar cu 15% din venitul mondial. Dincolo de o serie de trăsături comune ale acestor tari (nivelul foarte scăzut al venitului pe locuitor, procentul foarte scăzut de angajare a forţei de muncă În industria prelucrătoare, productivitatea foarte scăzută În toate sectoarele, inclusiv În agricultural, exportul orientat În cea mai mare măsură pe produse primare) există şi o multitudine de diferenţe: unele sunt tari foarte populate, altele nu; unele au o suprafata foarte mare, altele nu; cele mai multe au fost colonii, câteva nu; unele sunt democraţii, altele au regimuri totalitare, iar cele mai multe se situează undeva Între aceste două limite; unele Înregistrează creşteri rapide, altele nu. Toate aceste tari se confruntă cu problema săraciei, a şomajului, a asistenţei sanitare precare, dar pentru cele mai multe dintre ele aceste probleme, şi altele, sunt, Însă, dramatice, iar acestea sunt considerate a fi cele mai sărace tari ale lumii. Din acest punct de vedere, fenomenul subdezvoltării este privit prin excelenta prin prisma caracteristicilor acestor din urmă tari. Din cele două definiţii prezentate, se pot desprinde cu uşurinta trăsăturile tarilor slab dezvoltate: standard scăzut de viata, sarăcie absolută, creştere economică slabă, dependents economică fata de exterior, inegalitate, rate ridicate ale mortalităţii şi natalităţii. P.N.U.D. identifică 9 probleme ale tarilor subdezvoltate, probleme care au constituit preocupări majore pentru forurile internaţionale, dar care nu sj-au găsit rezolvarea, unele dintre ele rămânând în continuare foarte acute Acestea sunt, de altfel, şi caracteristici de bază ale tarilor în dezvoltare. Problema Speranţa de viaţă Sănătatea Probleme cheie ale tarilor subdezvoltate: realizări şi limite Realizări Limite A crescut în ultimii 30 de ani, atingând Mortalitatea Înaltă din aceste tari se media de 63 de ani, în multe ţări datorează, În special, mortalităţii ajungând la 70 de ani infantile, decesul În rândul copiilor nevaccinaţi şi a mamelor, la naştere 2/3 din populaţia ţărilor slab dezvoltate Aproape 1,5 miliarde de oameni nu au are acces la serviciile de sănătate. acces la serviciile de sănătate; 1,3 Cheltuielile publice pentru sănătate, ca miliarde nu au acces la apă potabilă; în procent din P.N.B., s-au dublat în ultimii Africa sub-sahariană un adult din 40 este 30 de ani. seropozitiv.

1

2/3 din totalul analfabeţilor din ţările cele mai sărace sunt femei. Creşterea PNB În perioada 1987-1992 a fost destul de ridicată: 4. 30% şi peste dintre elevii de vârstă şcolară rămân la ciclul primar Aproape 1/3 din populaţia ţărilor cele mai sărace (1. la peste 33 de milioane. definită prin venituri mult prea scăzute pentru a asigura mijloace adecvate subzistenţei. În Africa. de la 17% la 36% din numărul total de fete de această vârstă. Făcând un rezumat. sub diverse forme. ce ar msemna exodul a milioane de oameni mfometaţi. numărul de fete ce a urmat ciclul secundar a înregistrat o creştere. În jur de 1. Adâncirea decalajului dintre tarile bogate şi tarile cele mai sărace a atins deja niveluri mgrijorătoare. 60 de tari. În tarile cele mai sărace. m 1960. rămâne caracteristica de bază. Dacă.3 miliarde oameni) trăiesc în sărăcie absolută. Aproape un miliard de oameni. Războaie. 15% din populaţia lumii) nu au suficientă hrană. Creşterea economică rapidă poate Înrăutăţi poluarea mediului.5 miliarde de oameni nu au o speranta 2 . Cu toate eforturile facute. Replici mult mai reduse au putut fi urmărite nu demult m Zair (exodul din Rwanda). realizările în domeniul combaterii acestui flagel mondial. aproape jumătate din populaţie se află sub pragul sărăciei. nu sunt pe măsura aşteptărilor. femeile acced într-un număr de două ori mai mic în învăţământul superior decât bărbaţii. Ciclul secundar aproape că şi-a dublat cifra (de la 25% la 40% din cifra totală). Dimensiunea sa complexă este dată de intercondiţionările pe care sărăcia le are cu celelalte aspecte ale tarilor m dezvoltare: educaţia. Sfârşitul războiului rece a dus la eliminarea implicării tarilor celor mai sărace in rivalităţile dintre superputeri În ultimii 20 de ani ponderea familiilor rurale cu acces la apă potabilă a crescut de la sub 10% la 60%. Dacă astăzi lumea dezvoltată are probleme cu imigraţia. creşterea populaţiei etc.1997 numărul celor infectaţi cu HIV a crescut de mai mult de două ori. Media valorii calorice era de 90% din nivelul cerut şi a crescut la 107% fata de nivelul minim necesar În 1985. Copii Femei Securitate Mediul În ultimii 30 de ani. mortalitatea infantilă a fost redusă cu mai mult de Din 1970 până în 1990. se poate afirma că ultimul deceniu nu a adus cu sine ceea ce comunitatea internaţională spera să fie o bătălie câştigată. de la mai puţin de 15 milioane de oameni. Comunitatea internaţională reclamă din ce m ce mai des necesitatea acordării de ajutoare. Aproximativ 35 milioane de oameni sunt refugiaţi Pădurile tropicale sunt distruse cu o suprafata de mărimea unui teren de fotbal În fiecare secundă. care este sărăcia. insurecţii şi terorismul armat au afectat aprox. m 1990 acest decalaj se dublase. Gradul de alfabetizare a crescut de la aprox. care le uneşte şi determină abordarea lor unitară: sărăcia. Un specialist fntreba. iar În multe zone. nivelul venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai bogată a lumii era de 30 de ori mai mare decât al venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai săracă a lumii. cât timp vor mai sta săracii lumii privind la bogăţia celor dezvoltaţiî În această situaţie.1/3 la 65% în 1990 În Asia există locuinţe pentru 2/3 din populaţie.7% pe an Peste 800 milioane de oameni (cca. Printre nerealizările în domeniul dezvoltării umane şi combaterii sărăciei putem aminti: * Între 1990 . starea de sănătate. pentru a putea prevenii apariţia unor dezastre m aceste tari. parcă retoric. sau 35% din populaţia adultă. este analfabetă.Hrană Educaţie şi alfabetizare Venituri şi sărăcie Din 1965 până În 1990 nu-mărul tarilor În care s-a asi-gurat necesarul suficient de hrană s-a dublat. Factorii critici ai dezvoltării Cea mai importantă şi mai complexă dimensiune a fenomenului de subdezvoltare. 1. pare foarte dificilă (dacă nu imposibilă) apropierea de tarile industrializate. urmarea este apocaliptică. La fnceput de mileniu.000 de copii în fiecare zi. un copil din trei suferă de malnutriţie. Trebuie doar să precizăm că dimensiunile sărăciei sunt extrem de mari şi că progresele înregistrate până în prezent de aceste tari au avut un efect destul de redus asupra sărăciei. Malnutriţia şi bolile ucid mai mult de 34. Cu toate aceste succese. În ultimii 20 de ani ciclul primar a fost urmat de un număr de copii de vârstă şcolară ce a crescut de la 70% la 80% din total. de la 25 la 50. aceste tari sunt m continuare deosebit de sărace.

în medie.A. Operând cu indicatorul P. În jur de 340 milioane de femei nu au o speranta de viata mai mare de 40 de ani. cauzate de apa contaminată.N.) şi tari cu venituri scăzute. În fiecare an. mtre 3000 şi 5000 USD/loc. 800 USD/loc.2 (4. la nivelul anului 2002./loc sau P. În tarile industrial peste 100 milioane erau analfabeţi funcţionali (desj au urmat o şcoală. sub 500 USD./loc.N.N. Mai mult de 260 de milioane de copii nu urmează cursuri primare sau secundare./loc. din punct de vedere al P.B..I. ceea ce mseamnă. 78./loc.5 14. Cele 66 de tari cu venituri sub 1000 USD/loc sunt considerate tari sărace şi foarte sărace şi. Aproximativ 1. Între 25% şi 50% din numărul total de femei suferă de abuzuri fizice din partea partenerului. m USD 1995. $1 cu venituri medii (mtre 761 USD/loc. La sfârsjtul anului 1997. cele mai sărace regiuni ale lumii şi cu cea mai numeroasă populaţie. relevă o situaţie îngrijorătoare.I. iar mtre 5000 şi 10000 USD/loc. 3 milioane de oameni mor din cauza poluării aerului şi peste 5 milioane mor din cauză de boli diareice.8 32.5 22. respectiv mai puţin de 760 USD. se fnregistrau 32 de tari.3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi aproape un miliard nu îşi poate asigura necesarul pentru satisfacerea nevoilor de bază. real/loc 505 533 570 610 585 615 3 . P.U. Repartiţie regională % din populaţia % din produsul lumii (1995) global (1995) 8.B. Venituri scăzute şi distribuţia inegală a veniturilor Banca Mondială este instituţia ale cărei clasificări sunt eel mai des utilizate de către organismele internaţionale.3 5.B. sub doi dolari/zi pentru fiecare cetatean! Ţara Sierra Leone Tanzania Malawi Burundi Etiopia Guineea Bissau Cele mai sărace tari. aflate cu predilecţie m Africa sub-sahariană şi Asia.* * * * * * * de viata mai mare de 60 de ani.) Populaţia şi produsul global./loc. şi 9 360 USD/loc.1 4. erau 20 de tari.7 ) Cele mai sărace tari ale lumii.N. 8 tari. 43 de tari mregistrau un P.I. m marea lor majoritate.N. ceea ce face ca situaţia lor să fie cu atât mai dramatică.6 miliarde la servicii de igienă. cele mai sărace tari ale lumii mregistrează „perfoimanţe” greu de imaginat. se mregistrau aproximativ 12 milioane de refugiaţi. Consumul celei mai bogate cincimi a lumii este de 16 ori mai mare decât al celei mai sărace cincimi. deţin o populaţie numeroasă. şi anume: tări cu venituri ridicate (peste 9361USD/loc). Regiunea America Latină şi Caraibe Africa sub-sahariană Asia de Est şi Pacific Asia de Sud Ţări dezvoltate (din care S. Ponderea venitului global al celei mai bogate cincimi a populaţiei este de 74 de ori mai mare decât a celei mai sărace cincimi.0 0. peste 880 milioane au un acces limitat la serviciile de sănătate şi 2.5 9. Peste 10000 USD/loc. 840 de milioane de oameni suferă de malnutriţie.real/loc a. Criteriul de clasificare este eel după P. 66 de tari sub 1000 USD/loc.B.B. Circa 160 de milioane de copii suferă de malnutriţie şi mai mult de 250 milioane de copii lucrează ca salariaţi.0 0 (26. conform căruia sunt identificate trei mari grupuri de tari. provin din Africa sub-sahariană şi Asia de Sud. nu au capacitatea să se descurce la scris şi la citit). ajustat cu paritatea puterii de cumpărare. Corelaţia dintre ponderea acestor tari m populaţia lumii şi a P.B. la nivel global. Pentru ocupantele ultimelor locuri.B.5 2. In 1997 mai mult de 850 milioane adulţi erau analfabeţi. Din cele 174 de tari clasificate pentru anul 1998 . în funcţie de P. venitul pe locuitor nu depăşea.B.

4 27. comparativ.4 5.5 Honduras 3.3 Tari In dezvoltare Siera Leone 1. pentru tarile cele mai sărace.0 32.1 21.7 46. care este situaţia tarilor dezvoltate şi a tarilor sărace. lată. Zonele rurale sunt.7 12.9 41.7 42. 4 .Congo Nigeria 712 735 720 787 758 788 Alături de nivelurile scăzute ale venitului pe locuitor.4 8.3 43.3 62. în medie.0 6. Însusit în cea mai mare parte de marii proprietari.3 6.0 Marea Britanie 6.1 47. din punct de vedere al raportului venitul celei mai sărace cincimi a populaţiei/venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei: Raportul dintre venitul celei mai sărace cincimi a populaţie şi venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei (1998) Ponderea (%) Ponderea (%) Rapor Ţara celei mai celei mai t B/A sărace cincimi bogate cincimi în venitul total în venitul total (A) (B) Tari dezvoltate Noua Zeelandă 2.3 5. pe lângă extrem de sărace.0 65.8 Kyrgyzstan 6.3 7.D. acesta atinge şi niveluri de peste 30 la 1.3 47.1 Pentru multe din tarile slab dezvoltate.2 46.7 Kazakstan 6. tarile subdezvoltate se confruntă şi cu o mare discrepanta în distribuirea veniturilor.5 6.0 România 7. practic.9 Tari In tranziţie Federaţia Rusă 4.7 42.9 28.8 6.4 57.5 Guatemala 2.2 Portugalia 7.9 41. acest raport este.1 63 30.9 42.0 63. comparativ cu ponderea celei mai bogate cincimi în aceleasj venituri totale.0 Paraguay 2. inegalitatea în distribuirea veniturilor se corelează cu sărăcia absolută în care trăieşte o mare parte din populaţia acestor tari.0 Guineea Bissau 2.2 41.U.2 Turkmenistan 6.4 53.6 43.6 53.4 S.A.1 Brazilia 3.9 17.4 Israel 6.0 17.3 Republica Moldova 6.8 25.5 Irlanda 6. cel mai slab clasate.4 58. Pentru tarile în dezvoltare. Pentru tarile bogate. Inegalitatea în distribuirea veniturilor este relevată şi de ponderea pe care cea mai săracă cincime o are în veniturile totale.1 58.5 Niger 2.5 6.6 40.Yemen Mali Zambia Niger R. "in special pentru cele mai sărace dintre aceasta.5 7. Distribuţia veniturilor reprezintă un indicator de apreciere al dezvoltării economice a unei tari. de 5 la 1. 5.3 20. şi puternic concentrate în mâna unor latifundiari (cum este cazul celor mai multe din tarile latino-americane) ceea ce face ca venitul obţinut în agricultural să fie. inegalitatea distribuirii veniturilonsj are sursa în decalajul între mediul urban şi rural.5 Lesotho 2.6 Republia Centrafricană 2.9 Australia 5.9 6.1 63.5 Estonia 6.8 60.4 7.

Dependenţa fata de exterior Aşa cum arăta şi Jan Tinbergen în cel de-al lll-a Raport către Clubul de la Roma. susţinerea preţurilor de producţie (pentru producătorii autohtoni). capabil să satisfacă nevoia crescândă de bunuri de echipament. incapabilă să reahzeze o dezvoltare autentică. S-a conturat astfel o “economie dualista". Lichidarea rămânerii în urmă. subvenţionarea factorilor de producţie.A. cum ar fi: * formarea cadrelor naţionale şi folosirea judicioasă a forţei de muncă. * promovarea exporturilor de produse prelucrate. În ceea ce priveşte produsele primare. două sunt obstacolele care influenţează negativ: Pe de o parte obstacolele tarifare şi netarifare ridicate de tarile dezvoltate. o problemă de interes general. la probleme globale se cer soluţii globale. Această dependenta economică derivă din faptul că dispun de mai puţine cunoştinţe. Chiar dacă. În cazul produselor cu o cerere 5 . suficient de diversificat. Dar şi Nordul este dependent de Sud. 0 altă cale ar consta în acordarea unor compensaţii monetare tinerelor state care mregistrează o reducere a veniturilor lor reale din export. politica de preţ. Sudul reprezintă o bogată şi. toate statele lumii. în condiţiile în care agricultura este principala ocupaţie în multe din aceste tari. participarea activă a Întregii comunităţi internaţionale. alimentar şi tehnologic. în consecinta. sub o formă sau alta. naţiunile m curs de dezvoltare sunt. ceea ce face ca majoritatea forţei de muncă să fie slab calificată. Se apreciază că reducerea analfabetismului are efecte pozitive asupra veniturilor ce revin celor 40% din populaţie. (de exemplu. particulare. * crearea unui nucleu industrial propriu. dezvoltarea economico-socială independents vor fi. de obiectivele urmărite de acestea. în S. tendinţa de a fonda strategia economică pe activitatea crescândă a statului este o caracteristică cvasi-generală a tarilor în dezvoltare. ca urmare a creşterii taxelor tarilor dezvoltate la importul de mărfuri din tarile mai puţin avansate.. În principiu. de posibilităţi limitate de a utiliza ceea ce au. care dezavantajează net produsele agricole. care deţin puterea politică. anumite cheltuieli publice. dezarticulată. Aceste modele proprii permit mfăptuirea unor objective prioritare. admise doar pentru zonele rurale etc. de subzistenta. fiscalitatea (taxe mari).U. mai ales. în special cu materii prime sau produse puţin prelucrate. acest vărsământ compensatoriu ar trebui să fie egal cu diferenţa dintre valoarea exporturilor mtr-o perioadă dată şi valoarea pe care acestea ar fi atins-o dacă taxele fiscale n-ar fi fost aplicate. iar. autoîntreţinută . pe adaptarea experienţei generale la condiţiile concrete. pe de altă parte. În contextul interdependenţelor mondo-economice. Ea este. de căile adoptate pentru fmplinirea lor. rămăsjtele unor relaţii de producţie precapitaliste total inadecvate progresului tehnic deţineau o pondere ridicată. în continuare. s-a dezvoltat un sector capitalist. Suprimarea acestor taxe de către tarile dezvoltate rămâne mijlocul eel mai important de stimulare a exporturilor tarilor în dezvoltare şi de majorare a veniturilor în devize. mainte de toate. 0 strategie de dezvoltare trebuie să se bazeze pe propria experienta. Această dependenta se manifestă mdeosebi pe plan financiar. Caracterul sectorului de stat m aceste tari este determinat de natura forţelor sociale. financiare şi umane proprii. Structurile impuse de către fostele metropole coloniilor lor au avut drept consecinta fundamentală! stagnarea şi mcetinirea considerabilă a ritmului creşterii economice pe termen lung. în primul rând. ieftină sursă de aprovizionare pentru Nord. rezultatul efortului propriu. cea mai săracă1. În lipsa unui capital privat autohton important. subdezvoltarea afectează. ceea ce inseamnă. În cadrul acestor structuri. Şi politicile promovate de către statele în dezvoltare au contribuit la creşterea sau menţinerea ridicată a inegalitatii veniturilor: supraevaluarea cursului de schimb. Tinerele state nu reuşesc să-sj valorifice pe deplin pe piaţa mondială rezultatele muncii productive naţionale. el era orientat către exterior. ale fiecărei tari. Astfel apar restricţii cantitative. instabilitatea prejurilor.O altă cauză a acestei inegalităţi derivă şi din accesul redus la educaţie pentru cea mai mare parte a populaţiei acestor tari. m paralel. economia naturală. cu salarii extrem de reduse. la importul de produse alimentare). în Europa Occidentală. Ori. de tip colonial. la importul de bumbac brut. inclusiv a tarilor dezvoltate la rezolvarea acestei probleme. m stare de dependenta fata de tarile dezvoltate. 0 trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependenta a Sudului subdezvoltat fata de Nordul dezvoltat. maximizării mijloacelor materiale.

o creştere de 4% a producţiei agricole necesită resurse financiare de 15 . cacao etc. Interdependenta cu alte probleme economice globale joacă un rol important în determinarea dimensiunilor problemei alimentare.90 grame de proteine. Calea utilizată constă m reglementarea cantităţilor care sunt destinate exportului. Taxele vamale la produsele finite şi semifinite sunt. în mod direct.căi menite a scoate aceste tari din 6 . Pentru a putea fi considerat hrănit normal. Asigurarea hranei 0 problemă majoră a tarilor subdezvoltate este foametea şi malnutriţia. în cea mai mare măsură. decât oferta.). lucrurile rămân deocamdată teoretice. de durată. cât şi de asistenţa celorlalte state (FAO şi FIDA. Stocul permite să se vândă atunci când preţul depaşeşte o anumită limită şi să se cumpere atunci când acesta scade sub limita convenită. Pentru rezolvarea acestor probleme este nevoie atât de efortul propriu. Ori. Ţinând seama de cauzele care au generat situaţia alimentară precară de pe glob. Pentru produsele manufacturate. Degradarea mediului Înconjurător 0 altă problemă care mgrijorează comunitatea internaţională este degradarea mediului Înconjurător. Cele mai mari rezerve de terenuri cultivabile se află m America Latină. Dar. cele care reţin atenţia experţilor sunt următoarele: * extinderea suprafeţelor cultivate. Contingentarea exporturilor reprezintă un alt mecanism important de stabilire a preţului unor produse primare pe piaţa mondială. convulsii sociale). în condiţiile unor nevoi crescânde de hrană şi de dezvoltare industriala . ce ar putea duce la o mai corectă aplanare a unor astfel de situaţii. au iniţiat numeroase programe de ajutorare a tarilor subdezvoltate). desi îsi pot spori producţia. cât şi implicaţii de ordin politic (accentuare migraţiei. m primul rând. mai mult de 80 de milioane în Africa. peste 550 de milioane de oameni (375 de milioane m Asia. * sporirea randamentului la hectar şi pe animal productiv. 2200 . această soluţie nu există). ceai. De exemplu.inelastică (cafea.16 miliarde dolari anual. celor dezvoltate. 28% din populaţie în Asia. Astfel apare necesitatea unui nou sistem comercial mondial. având în vedere faptul că tarile în dezvoltare nu controlează. un om trebuie să consume zilnic. sau. Toate acestea pot fi puse m practică. în medie. Această situaţie contrastează puternic cu consumul din tarile dezvoltate. m numeroase cazuri. nu poate fi asigurată decât prin creşterea substanţială şi diversificarea producţiei agroalimentare. pentru că majoritatea tarilor ar trebui să aloce mai mult decât au pentru a putea spori randamentul. de eliminare a pierderilor alimentare. ce se confruntă cu grave probleme. 13% în America Latină consumă sub acest barem. Aceasta presupune schimbări m sistemul financiar internaţional şi m eel valutar. Utilizarea mecanismului stocurilor internaţionale regulatoare exercită. Tarile subdezvoltate nu se pot baza pe "transferul de hrană". precum şi PAM. sumă greu de realizat m condiţiile datoriei externe actuale. Africa Tropicală şi America de Nord (m Asia de Sud. pe efortul propriu. mai ridicate atunci când este vorba de importul din tarile m dezvoltare. Printre căile posibile de sporire a producţiei alimentare m tarile m dezvoltare. Potrivit celor mai recente estimări. Problema alimentară are atât implicaţii de ordin social. ci. Este necesară punerea în practică a unor programe de cooperare tehnică. s-ar putea constitui un fond din cedarea unei părţi din taxele pe consum mcasate de tarile dezvoltate. * exploatarea unor noi resurse naturale şi producerea de alimente pe cale sintetică. decât atunci când importurile provin din tarile dezvoltate. sarcina de a le stabiliza revine. 45 de milioane America Latină) suferă efectiv de foame.2400 de calorii şi circa 80 . problema alimentară. de eliminare a pierderilor de teren arabil. devine foarte clar că soluţionarea viabilă. mai bine zis. 25% în Africa. politica tarifară a tarilor dezvoltate mai are mcă un caracter discriminatoriu. În ceea ce priveşte fluctuaţia preţurilor. o influenta stabilizatoare asupra pieţei unui anumit produs primar. pentru dezvoltarea pescuitului. practic.

Problema subdezvoltarii este o problemă extrem de complexă. contribuie la creşterea inflaţiei şi la migrarea capitalurilor către tari cu o stabilitate a preţurilor mai mare. Importanţa comerţului exterior este subliniată şi de faptul că studiile econometrice au arătat că o creştere a exporturilor m produsul total cu 10% determină o creştere economică a tarii cu 0. iar asistenţa străină este pe cât de greu de obţinut. o problemă deosebit de importantă o constituie creşterea 7 . asistenţa financiară este una din componentele de bază. la fel cum această nerealizare se răsfrânge tot după un interval mdelungat m timp. Utilizarea de preţuri administrate de către stat contribuie cel mai adesea la o ineficientă alocare a resurselor. Restrictii ale dezvoltării ' În concepţia unor specialişt . o limitare a corupţiei sj. Aspectele primare ale acestui domeniu critic al dezvoltării sunt educaţia. În acest context. eliminarea risipei. al unei tari. Capitalul este insuficient m tarile m dezvoltare. Alocarea eficientă a resurselor presupune atât politici la nivel microeconomic. se ştie că pe termen lung. că accesul la educaţie este îngrădit.N. De cealaltă parte. fmprumuturile externe sunt scumpe. Formarea capitalului uman şi resursele pentru dezvoltare este eel de-al cincilea domeniu critic al dezvoltării. relevă că degradarea mediului poate costa mtre 1 şi 15% din P. între multiplele aspecte ale degradării mediului se numără deprecierea solului. deopotrivă. autorii studiului. sporirea eficienţei. pe atât de insuficientă. În ceea ce priveşte tarile m dezvoltare. despăduririle şi eroziunea terenurilor. cu atât mai mult cu cât ele se caracterizează şi printr-o mare ineficienta (agricultura. Comert. mai ales pentru cele mai sărace. factorii restrictivi ai dezvoltării sunt consideraţi a fi m număr de 6.externi şi interni . piscicol. arabil. Creşterea nivelului de dezvoltare implică şi modificarea ponderii acestor sectoare. cote mgrijorătoare. schimbarea modului de producţie.B. Mondializarea acestui flagel necesită măsuri ample şi urgente din partea comunităţii internaţionale. industrializarea. Economiile sunt puţine. cât şi întărirea producţiei. în multe tari. Creşterea economică depinde m mod esenţial. Schimbările tehnologice au m vedere atât o tehnică mai performantă (masjni. acestea contribuie la eficientizarea investiţiilor. între 40% şi 60%. Primul factor considerat sunt economiile.6%. Se ştie că aceste tari au cele mai ridicate rate ale analfabetismului. agricultura contribuie cu cea mai mare pondere la crearea P.acest proces va continua să afecteze lumea mtreagă precum o maladie ucigătoare. accesul la ea şi calitatea acesteia. în strânsă legătură cu acest aspect. El se traduce mtr-o mzestrare precară a aparatului productiv.). de la eel tradiţional. între 20 şi 40%. de exemplu. de capacitatea acestor tari de a forma capitalul uman. calculatoare. în special cele mai sărace. Al doilea sector ca importanta este eel terţiar.B. pentru tarile în dezvoltare. urbanizarea. izvoarelor subterane precum şi poluarea aerului şi a apei au atins. Un al doilea factor identificat este transformarea structurală. iar studiile arată că o creştere cu doar 10% a celor înscrişi la învatamântul secundar contribuie cu 0..I. ce se manifestă m toate domeniile economico-sociale şi m întreaga economie mondială. În ceea ce priveşte inovarea şi nivelul tehnologic. degradarea datorită poluării.N. Degradarea potenţialului natural-forestier.ul exterior reprezintă al treilea factor critic al dezvoltării. un mecanism de formare al preţurilor bazat pe o piata liberă implică o mai mare iniţiativă. Al patrulea factor critic al dezvoltării îl constituie eficienta alocare a resurselor. m final. o fnzestrare slabă cu tehnologie şi un scăzut grad de performanta. în special populaţiei de sex feminin. pentru compensarea deficitelor bugetare. ambii economişt. desj define o pondere foarte mare în crearea P. Fără corelarea tuturor factorilor . o cooperare strânsa în care rolul organismelor internaţionale este extrem de important. singurele m măsura să contribuie la atenuarea Înrăutăţirii termenilor schimbului ai acestor tari. De asemenea. El implică.-ului.B.3% la creşterea economică. Dificultatea realizării acestui deziderat rezultă din faptul că are efecte pe termen lung. Lipsa capitalului este determinată de rata scăzută a investiţiilor interne şi de un aport extrem de limitat al investiţiilor străine. când veniturile sunt scăzute. alterarea diversităţii biologice. necesită o diversificare şi o creştere a ponderii produselor manufacturate. Exporturile acestor tari. Emisiunea de monedă fără acoperire m bunuri şi servicii. o mai mare eficienta în alocarea resurselor.starea de subdezvoltare. Bazânduse pe multiple exemple. nu poate asigura nrana populaţiei tarilor respective). Conform unui studiu publicat de Banca Mondială în 19931. etc. al eforturilor pentru eliminarea sărăciei şi susţinerea dezvoltării. la eel modern. o reducere a pierderilor. pe lângă faptul că trebuie să sporească. cât şi politici macroeconomice. în special pe termen lung. investitiile şi decalajul tehnologic .

N. 35 g. Un alt element important îl reprezintă şi pacea socială din aceste tari. că nevoile calorice ale individului diferă de la o perioadă la altă şi în funcţie de specificul activitatii. Coordonatele sărăciei în tarile slab dezvoltate Sărăcia este. Pentru a avea un nivel de referinta uniform. 395 g. ulei. * axioma transferului invers. este supus controverselor. alte legume (cartofi. păstrarea sub control a ratei de creştere a populaţiei. Aceasta fnseamnă. rădăcinoase etc. economistul şi filosoful Amartya K. Un alt exemplu este eel al populaţiei masculine din Harlem.B. Banca Mondială utilizează noţiunea de sărăcie extremă sau limita sărăciei. Pornind de la această combinaţie. legume cu boabe. lapte. şi nu datorită unui venit pe locuitor mai scăzut. ultimul factor critic al dezvoltării identificat de specialişt. care este dată de asigurarea unui nivel caloric zilnic de 2250 calorii pe persoană. 10 g. luarea în considerare a elementelor legate de mediu. trăieşte cu 40 de ani mai puţin decât populaţia masculină din Bangladesh. a evita moartea prematură. ca limită a sărăciei. în consumul agregat) . este necesară o perioadă foarte lungă de timp pentru relansarea investiţiilor. că nu sunt luate în considerare niveluri şi pentru alţi compusj. viaţa este un vector corelat de funcţiuni (legate de a fi şi de a face). a fi mgrijit corespunzător. climă etc. consideraţi extrem de importanţi pentru sănătatea omului. dat fiind faptul ca este foarte greu de făcut comparaţii între tari. De exemplu. zahăr. Sen s-a concentrat pe un număr mic de funcţiuni de bază pentru starea normală de bine: hrană corespunzătoare şi locuinta adecvată. pentru aplicarea şi vegherea la respectarea legilor etc. determinante pentru stabilitatea economică. este asigurarea unor politici durabile de dezvoltare. se calculează ca ponderea acestui venit suplimentar necesar. spre exemplu. Cele 395 de grame de cereale pot fi echivalentul a 2 ceşti de orez. a abordat această problemă dintr-un alt punct de vedere. ponderea celor ce trăiesc în sărăcie absolută şi decalajul privind veniturile (care măsoară venitul suplimentar necesar aducerii săracilor deasupra sărăciei absolute şi care. 90 g. speranţa de viata m Costa Rica este aproximativ aceeasj cu cea din Statele Unite. * axioma sensului unic. New York. ceea ce reprezintă 54% din totalul hranei! Acest nivel caloric. cereale1. ea este o caracteristică fundamentală a tarilor în dezvoltare. organismele internaţionale de profil recomandând insistent adoptarea unor politici la nivel guvernamental de planificare familială. Astăzi trăiesc în lume peste 1 miliard de oameni în condiţii de sărăcie absolută. ci doar un instrument de măsurare statistic. came.). care cere ca măsurarea sărăciei să fie sensibilă la schimbările survenite m 8 . ca de exemplu. ca urmare a faptului că se consideră că el diferă în funcţie de vârstă şi de gen. de la universitatea Harvard. Sen. cu următoarea componenta nutriţională: 5 g. Tot ca răspuns la lacunele unei astfel de metode de abordare a conceptului de sărăcie. de legume cu frunze. Această definiţie este extrem de largă. şi un şi mai fndelungat timp pentru culegerea roadelor acestor investiţii. stabilitatea politică şi sociala. În opinia sa. a fi fericit şi a fi liber1. cea mai mare parte a lor în tarile subdezvoltate. în viziunea lui Sen. ci datorită ratei malte a criminalitatii şi a unei asistenţe medicale necorespunzătoare. şi. ceea ce este şi mai mgrijorător./loc. P. care. m ciuda oportunităţilor oferite de societatea americană. din punct de vedere statistic. care are un venit pe locuitor mai mare de 12 ori decât Costa Rica. 35 g. "imbrăcăminte şi adăpost. Pentru el. apariţia în public fără sentimentul de rusine. Abordarea conceptului de sărăcie. 45 g. conform căreia măsurarea sărăciei se poate face doar prin intermediul venitului celor săraci. pentru că el exprimă capacităţile şi nu permite aprecierea realizărilor. cea mai degradantă coordonată a lumii contemporană. După instabilitate. sărăcia nu este numai un nivel foarte scăzut al stării normale de bine. care presupune ca indicele sărăciei să crească atunci când venitul celor săraci scade. cum ar fi mineralele sau vitaminele. În sfârşit. Sărăcia absolută am defini-o ca acea limită sub care venitul unei persoane nu-i permite să-sj satisfacă nevoile de bază legate de hrană. 2. Pentru Sen. nu este un indicator adecvat. păstrarea în limite normale şi stimulative a diferenţelor sociale şi economice etc.populaţiei. asigurarea unei creşteri economice posibil de atins. probabil. ci şi incapacitatea de a atinge această stare ca urmare a lipsei mijloacelor economice necesare. este o combinaţie mtre coeficientul Gini privind distribuţia veniturilor pentru categoria celor săraci. 110 g. Sen a creat trei axiome necesare unui indice al sărăciei: * axioma centrală.

să se mregistreze o uşoară scădere. de la 28% la 15% în aceeasj perioadă (ca urmare a progreselor făcute în această zonă). în 1990). ajungându-se ca 4. Urmează Asia de Est şi Pacific şi America Latină. În America Latină şi Caraibe. peste 600 de milioane se vor naşte m tarile cu cele mai scăzute venituri.3 24. Tarile cele mai afectate (Indonezia. Din cele aproximativ 1.8 42. numărul acestora a crescut. Din punct de vedere al evoluţiei.6 16. cea mai săracă populaţie a lumii a rămas relativ constant în ultimul deceniu. desj nivelul P. 15. pe regiuni (%) Regiunea Asia de Est şi Pacific (fară China) China Europa şi Asia Centrală America Latină şi Caraibe Orientul Mijlociu şi Africa de Nord Asia de Sud Africa sub-sahariană Total Total. Cele mai mari scaderi au fost în cazul Asiei de Est.1 4. datorată în special progreselor din China.I.8 42. la 22.5 27. la nivel global. Creşterea populaţiei în tarile cele mai sărace îşi are motivaţia în mai multe aspecte.0 47. sărăcia cunoaşte o tendinta redusă de scădere (din punct de vedere relativ).6 28.6 23.7 Un sfert din populaţia lumii trăieşte sub limita unui dolar pe zi! lar din punct de vedere al repartiţiei geografice.9 42. iar sub 2dolariPPC/zi.9 46.9 4. Tanzania) şi conflicte (Rwanda./loc a crescut. fără China 1987 26.1 15. 522 mil.0 28.0 22. este marcată de influenţa războaielor civile.5 24.8 2.7 1996 14. În Asia de Sud. 291 mil. pragul sărăciei absolute sau extreme.0 26.3 28.0 1998 15.6 1. iar tarile din această regiune oscilează între derularea unor reforme ferme (Coasta de Fildeş. sunt în Asia de Est şi Pacific (de la 452 mil.3 48.3 4. Uganda. criza din anul 1998 a avut drept efect stoparea scăderii săraciei în această zonă. În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord situaţia este similară Europei: sub 2% din populaţie se află sub limita a 1 dolarPPC/zi şi 22% sub limita a 2 dolariPPC/zi. în 1990). 278 mil. Thailanda) au mregistrat creşteri ale populaţiei ce trăieşte în sărăcie absolută.6 1. ca număr.3 11. 30 milioane m tarile dezvoltate.0 10. Acest lucru se datorează depresiunii economice pe care majoritatea acestor tari (foste comuniste. singura zonă unde reducerea a fost semnificativă.2 1.1 15. 9 milioane m Europa şi Asia Centrală. ceea ce arată diferenţele şi inegalităţile extrem de mari din această regiune.9 40.7 29. Tarile cu cei mai puţini săraci sunt tarile Orientului Mijlociu şi Africii de Nord şi Europa şi Asia. Din miliardul ce se va adăuga omenirii până m 2014. Stabilită ca limită inferioară. în Asia de Sud (de la 495 mil. Conform prognozelor Băncii Mondiale .1 1993 25. 220 milioane m Asia de Est şi Pacific. 36% din populaţie se afla sub această limită. Filipine. Pentru cele mai multe din aceste tari. până m 1990 foarte puţini oameni trăiau m absoluta sărăcie.B. Unul este dat de rolul pe care femeia îl are în societate. prima regiune din punct de vedere al ponderii sărăciei.3 44.3 1.5 1990 27.7 15. cei mai mulţi săraci ai lumii trăiesc în Africa sub-sahariană şi Asia de Sud. În Europa şi Asia Centrală.7% din populaţie să fie sub limita a 1dolarPPC/zi. Ghana.4 44. Cu toate progresele realizate de Asia de Est şi Pacific.2 2000 15. în Africa sub-sahariană (de la 242 mil. populaţia care trăieşte sub acest prag este prezentată în tabelul de mai jos: Ponderea populaţiei ce trăieşte sub pragul sărăciei absolute. 20% la nivelul anului 2000. Din punct de vedere al distribuţiei pe regiuni. persoane ce trăiesc sub un dolarPPC/zi (la nivelul anului 2000).1 27.9 10.2 15. După 1990. pe fondul creşterii populaţiei. Burundi).7 24.9 0.distribuţia veniturilor celor săraci (astfel meat un transfer de la cei cu venituri scăzute la cei cu venituri mai ridicate să ducă la creşterea indexului sărăciei). Mauritania. în 1990).2% din populaţie era mregistrată în 2000 ca trăind sub un dolarPPC/zi.3 5.6 18.0 15. unde aproape jumătate din populaţie este la limita sărăciei absolute. Dimensiunea populaţiei ce trăieşte m extremă sărăcie este influenţată şi de perspectives ce decurg din sporirea numărului total al populaţiei globului.2 46. luând msă ca limită 2 USDPPC/zi. Ceea ce a determinat ca. Africa sub-sahariană.5 1. 310 milioane se vor naşte în Asia de Sud.2 15.7% în 2000.7 28.0 46. 240 milioane m Africa sub-sahariană. femeile sunt lipsite de educaţie.4 49. valoarea de 1 dolarPPC/zi/persoană reprezintă astăzi pentru majoritatea instituţiilor internaţional. şi în primul rând Rusia) o traversează de 15 ani. 9 . de la 29% în 1990.0 5.2 mid. cu aproape aceeasj pondere (15%) şi China.

Populaţia feminină este mai săracă decât cea masculină. femeile au o educaţie inferioară bărbaţilor. cunoştinţele lor. acest lucru poate msemna pământ mai mult şi hrană mai multă. precum şi mortalitatea infantilă foarte ridicată. de asemenea. m condiţiile m care principala ocupaţie m tarile sărace este agricultura de tip extensiv. Camerun 20%. O familie numeroasă implică şi mai multă forta de muncă. Din punct de vedere al grupurilor ţintă al săracilor. Asia de Sud-Est (cu predilecţie în Filipine şi Indonezia). Nicaragua 60%. De altfel. India 40%. Altfel spus. mici comercianţi sau artizanali. în special în cazul pătrimii din gospodăriile care sunt conduse de femei. Datele furnizate de Banca Mondială m acest sens sunt relevante. Chiar şi în condiţiile unei educaţii egale. ceea ce. sunt angajate m slujbele cele mai prost plătite şi au o rată a şomajului mult mai ridicată decât a bărbaţilor. neavând mai mult de un an sau doi de şcoală. Populaţia rurală săracă sunt cei fără pământ sau proprietari de terenuri mici. Rata de mortalitate. un număr mare de copii creşte şansele de supravieţuire ale familiei. consumul de contraceptive este scăzut. O cincime se află în Africa sub-sahariană. mai ales m tarile slab dezvoltate: Laos 25%. în special în cele mai sărace. De asemenea. Cea mai mare parte a populaţiei sărace este analfabetă. grupuri care dau cea mai mare parte a săracilor m anumite regiuni: este vorba de indienii din America Latină şi paria în India. de foarte scăzută productivitate. rata de şcolarizare m mvătamântul primar şi secundar. Pakistan 25%. eel mai mare numar al celor săraci s-a mregistrat m Africa sub-sahariană.iar măsurile contraceptive sau de planing familial sunt inexistente. iar venitul acestora din urmă trebuie să fie destinat m cea mai mare parte consumului colectiv. ceilalţi. Un alt motiv il constituie speranţa de viata foarte redusă m multe tari sărace (sub 50 de ani). Rusia 35%. Din punct de vedere al şcolarităţii. Mulţi adepţi ai diferenţelor dintre sexe consideră că bărbaţii au dreptul la mai multe cheltuieli personale decât femeile. este unul net inferior bărbaţilor. Pentru femeile cu vârsta cuprinsă mtre 15 şi 49 de ani. diferenţele în ceea ce priveşte distribuţia veniturilorîn cadrul familiei arătă că există o discriminare clară a femeilor în raport cu bărbaţii. Bangladesh 50%. În Kenya. precum şi rata mortalităţii pentru diferite tipuri de boli arată o hrană mai defectuoasă şi o Îngrijire a sănătăţii mai slabă pentru femei decât pentru bărbaţi. O confirmare a faptului că societatea oferă mult mai multe şanse unui 10 . veniturile primite de femei sunt mult inferioare celor primite de bărbaţi. angajaţi zilieri sau temporar. cea mai mare parte a săracilor lumii locuiesc m Asia de Sud. Indonezia 55%. China 85%. femeia este privită ca o sclavă. rolul femeii în tarile m dezvoltare. Ca urmare. Guinea 0%. lordania 50%. În multe părţi ale globului. Orientul Mijlociu şi Asia de Est (China). precum şi capacitatea de a mţelege ceea ce se mtâmplă în jurul lor sunt foarte reduse. în condiţii de supra-aglomeraţie. Sunt. ce trece de sub tutela tatălui sub cea a soţului. în cea mai mare parte m slums-urile urbane. Ceilalţi (cam două cincimi) se Impart mtre America Latina (mai ales în Brazilia şi Mexic). Cei din zona urbană sunt m majoritate şomeri. Forţa de muncă feminină este mai scăzută. m principal m Nigeria şi Etiopia. se prezenta în felul următor: Rata fete/băieţi cuprinşi În mvatamântul primar şi secundar__(%) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 88 91 93 Europa şi Asia Centrală 85 93 96 America Latină şi Caraibe 95 98 99 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 82 86 90 Asia de Sud 75 94 96 Africa sub-sahariană 82 87 90 În special în tarile puternic influenţate de religia musulmană. Iran 70%. rata de recuperare a investiţiei cu Invătamântul universitar pentru femei este negativă. Yemen 20%. La sfârsjtul anului 2000. Haiti 15%. în unele tari femeile neavând dreptul la vot şi nici alte drepturi m societate. Cea mai mare parte a analfabetismului este m rândul femeilor. în special în India şi Bangladesh. Patru cincimi dintre săraci trăiesc în zonele rurale. care a devenit regiunea cea mai săracă a lumii. pe regiuni.

chiar atunci când trăiesc m familii mai mari. Media naţională este de 6. care este. din care 3. unele legume sj. iar a copiilor sub 10 ani de 2. 40% din cei săraci sunt copii sub 10 ani. fac. aceşti sunt mai săraci decât alte grupuri. comparativ cu ţările bogate Ţara 1980 2002 Cambodgia / Irlanda 201/ 11 102 / 6 Sierra Leone / Hong Kong 190 / 11 162 / 3 Rwanda / Australia 185 / 11 112 / 5 Malawi / Franţa 169 /70 115 / 5 Swaziland / Elveţia 159 / 9 98 / 4 Etiopia / Olanda 155 / 9 107 / 5 Zambia / Japonia 154 / 8 105 / 4 Mozambic / Norvegia 145 / 8 122 / 4 Burundi / Danemarca 145 / 8 107 / 5 Bangladesh / Suedia 132 / 7 73 / 4 Comentariile sunt aproape inutile. care au fost eradicate în tarile dezvoltate. cartofi. ca urmare.7 persoane. eradicate în tarile dezvoltate. Rata de imunizare a crescut rapid şi decesele cauzate de aceste boli au scăzut substanţial. În Pakistan. în unele regiuni.M. Diferenţele foarte mari vorbesc de la sine despre consecinţele sărăciei! 0 cauză a mortalităţii m tarile sărace o constituie răspândirea largă a bolilor infecţioase. Începând cu anul 1975. rezistenţa la boli scăzută. Se estimează că deficitul de femei pentru China şi India este de 44 milioane. mai puţin de 50% din copii care trăiesc m absolută sărăcie sunt vaccinaţi fmpotriva difteriei. tusei convulsive şi pojar. căi de acces către zonele comerciale.S. puţină came sau peşte. cele mai sărace tari au o rată a mortalităţii şi de peste 50 ori mai mare (cazul Sierra Leone) Rata mortalităţii infantile (morţi sub un an la 1000 născuţi vii) în ţările sărace. În ceea ce îi priveşte pe cei în vârstă. mcă. 10% dintre gospodăriile cele mai sărace au o medie de 7.2. Cele mai multe din zonele locuite de populaţia săracă nu sunt acoperite de interesele clasei politice din tarile respective. performantele şcolare şi profesionale sunt slabe. Un caz de pojar are o probabilitate de 35 de ori mai mare să omoare un copil m tarile sărace decât într-o ţară dezvoltată. Cele mai sărace tari mregistrează performanţe mult mai triste. 11 . care este subunitar în foarte multe tari din categoria celor sărace. izolaţi de ceea ce ar putea să la aducă o fmbunătăţire a nivelului de viata: drumuri. mortalitatea infantilă se prezenta astfel: Mortalitatea infantilă.bărbat decât unei femei. Aceste boli. care trăiesc în familii numeroase. De la trei la patru cincimi din venitul celor mai saraci oameni ai lumii este cheltuit pentru hrană. Comparativ cu tarile bogate. Pe tari. şi UNICEF si-au extins activitatea de imunizare fmpotriva principalelor boli. de cele mai multe ori limitată la cereale. O. dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor este compromisă.6 sunt copii sub 10 ani. Mortalitatea infantila înregistrează cele mai mari niveluri m aceste tari: unul din 10 copii moare m primul an de viata. în tarile în dezvoltare. Sărăcia implică şi multe alte aspecte. Cu toate acestea. media pe regiuni (morţi sub vârsta de un an la 1000 naşteri vii) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 40 35 33 Europa şi Asia Centrală 28 22 20 America Latină şi Caraibe 41 31 28 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 60 45 43 Asia de Sud 87 75 61 Africa sub-sahariană 101 92 90 Acestea sunt cifre ce reflectă o medie pe regiuni. Circa 60% sunt subnutriţi şi sute de milioane suferă de malnutriţie. situaţia este diferită. este dată şi de numărul de femei la un bărbat.1. Pe regiuni. practic. telecomunicaţii. victime m tarile m dezvoltare. încă unul până la vârsta de 5 ani şi doar unul din cinci atinge 45 de ani. Cea mai mare parte a săracilor trăiesc. respectiv 37 de milioane.

Două treimi din aceasta nu are acces la apă potabilă şi o pondere şi mai mare nu are asigurat un acces corespunzător. Pe regiuni. Sunt zone (în special în Africa sub-sahariană) unde asigurarea apei implică o deplasare zilnică din partea fiecărei familii la o distanta de peste trei ore de mers pe jos! Alături de apă. ea ascunde foarte multe discrepanţe. media pentru tarile dezvoltate.4 64. De asemenea. lipsa unor condiţii sanitare şi de igienă minime contribuie la peste 900 milioane de fmbolnăviri de diaree anual. speranţa de viata la naştere este mai mică de jumătate din cea a tarilor dezvoltate). Între o treime şi două cincimi din adulţi sunt analfabeţi şi doar patru din 10 copii reuşesc să urmeze mai mult de 4 ani de şcoală primară. Pe parcursul a mai mult de 20 de ani. lucru ce ar putea fi prevenit m condiţii sanitare mai bune şi a existenţei apei potabile. Rata analfabetismului în ţările sărace (nivelurile cele mai ridicate. aceste tari au fost măcinate În ultimele decenii de conflicte civile. Sunt ţări unde peste jumătate din populaţia ţări este analfabetă. media pe regiuni geografice Regiunea 1990 2002 Asia de Est şi Pacific 97 99 Europa şi Asia Centrală 96 99 America Latină şi Caraibe 88 95 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 79 85 Asia de Sud 73 80 Africa sub-sahariană 58 66 Cu toate că media pe regiunile geografice este destul de ridicată. cuprinderea în şcoala primară este următoarea: Cuprinderea În şcoala primară. comparativ cu 77 de ani. în %) Ţara Rata analfabetismului Niger Burkina Faso Gambia Senegal Etiopia 85. s-au confruntat cu foametea şi deţin cele mai negre recorduri la infestările cu diverse boli (inclusiv virusul mileniului. În (%). Sărăcia presupune o speranta de viata mai mică. HIV).8 65. Aceasta cauzează moartea a 3 milioane de copii anual.7 12 . Media pentru persoanele ce trăiesc în sărăcie este de 45 de ani.3 77. cum ar fi Zambia.Un alt aspect ce defineşte sărăcia este accesul populaţiei sărace la resurse de apă potabilă. speranţa de viata mregistrează scăderi.5 63. Ţara Zambia Zimbabwe Mozambic Burundi Rwanda Leshoto Swaziland kenya Malawi 1980 35 42 41 42 42 40 40 45 44 Tarile cu cea mai mică speranta de viata (ani) 2002 32 33 36 40 39 32 33 43 37 Speranţa de viata în aceste tari este foarte redusă (în cazul unora. Analfabetismul este un Însoţitor permanent al sărăciei. Analfabetismul în ţările în dezvoltare este un fenomen de masă. unde progresele realizate sunt aproape nule. Datele publicate în Raportul asupra Dezvoltării Umane pe anul 2000 reflectă această situaţie dramatică. Majoritatea sunt pe continentul african. care afectează o mare parte a populaţiei.

* creşterea egalitatii pe sexe în ceea ce priveşte cuprinderea în şcoala primară. Diferenţele sunt semnificative la finele anului 2008. creşterea necontrolată a populaţiei. astfel meat să se prevină infestarea cu boli în perioada de sarcină (în special cu HIV). * reducerea morţii maternale cu 2/3 până m 2015. reprezentanţi ai Naţiunilor Unite şi ai Băncii Mondiale. Un prim scenariu este unul optimist. care să aibă drept consecinta directă reducerea sărăciei. Identificând sărăcia drept una dintre cele mai grave probleme ale omenirii. şi F. au ajuns la aceeasj concluzie lansată de Conferinţa din 1998. ci reprezintă o ameninţare la siguranţa Întregii specii umane.M. ce pot fi monitorizate. În scenariile elaborate. 13 . se apreciază că numărul persoanelor ce trăiesc m condiţii de sărăcie s-a triplat m ultimul deceniu! La întâlnirea G8.I. acest mceput de mileniu se vrea a marca intrarea m linie dreaptă a luptei fmpotriva sărăciei.5%. plus Rusia. la mtâlnirea pe care au avut-o m septembrie 2000 în Cehia1. până la sfârsjtul anului 2015. din care 2/3 erau fete. Raportul privind sărăcia globală 1 stabileşte parametrii de bază necesari evoluţiei economice pe regiuni. În tarile aflate în tranzitie. ce merge pe extrapolarea unei rate de creşteri medii de 3. s-au identificat 6 scopuri sociale şi 16 indicatori complementari ce urmau a fi monitorizaţi de către comunitatea internaţională. Tocmai datorită Îngrijorării crescânde pe care comunitatea internaţională o manifesto m acest domeniu. ca parte a unei noi strategii de dezvoltare. rata de creştere a populaţiei şi schimbările m inegalităţile veniturilor) şi. Oficialii B. În eel pesimist. s-a previzionat proporţia persoanelor ce va trăi m sărăcie în anul 2008 şi în 2015. astfel încât să crească la 100% procentul de cuprindere m şcoala primară a copiilor. prin creşterea asistenţei medicale la naştere. * creşterea accesului la serviciile ce privesc reproducţia. * asigurarea educaţiei primare. la niveluri mai mici decât jumătate din nivelurile actuale. rata de creştere este mai mică. precum şi ponderea acestora m totalul populaţiei. În cadrul Conferinţei care a avut loc la Paris m anul 1998. se au m vedere 3 variabile (rata de creştere a consumului. s-a reafirmat sprijinul pentru o cooperare la nivel internaţional. În cele două scenarii elaborate pentru regiunile globului. pe regiuni şi la nivel mondial. iar inegalitatea veniturilor creşte. aminteau despre necesitatea concentrării atenţiei asupra unui set clar de rezultate privind dezvoltarea. diferit pe regiuni şi o stagnare a inegalitatii veniturilor. pornind de la proiecţiile acestora m perioada 1998-2008. în unele cazuri. Chiar şi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. tarile cele mai dezvoltate. Scopurile au fost următoarele: * reducerea sărăciei la jumătate (s-a estimat ca numărul celor ce trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi să scadă la 700 milioane la sfârsjtul deceniului următor). mai ales m zonele foarte sărace. aceste politici au avut un impact negativ asupra bunăstării oamenilor. recunoşteau că politicile promovate de către cele două institutii au fost mai putin axate pe probleme legate de sărăcie şi că. putem concluziona că sărăcia este o ameninţare nu numai pentru tarile care se confruntă cu acest fenomen la nivel de masă. din iulie 2000. astfel meat să se atingă obiectivele de reducere la jumătate a numărului celor ce trăiesc sub limita a un dolar pe zi. Politicile de austeritate promovate de ambele instituţii au determinat creşterea sărăciei pentru populaţia deja săracă.Pornind fie şi numai de la aceste aspecte. menită să sprijine tarile cele mai sărace m promovarea acelor politici.M. * reducerea morţii infantile şi a celei până la 5 ani. peste 125 milioane de copii de vârstă şcolară primară nu erau mscrisj la şcoală în 1995. cu participarea tarilor membre OCDE.