CARACTERISTICI ALE TARILOR ÎN DEZVOLTARE

Subdezvoltare, Lumea a Treia, tari subdezvoltate sau În dezvoltare, „Sud", „periferie", reprezintă noţiuni ce Încearcă să cuprindă În cât mai puţine cuvinte o stare de fapt: un decalaj imens Între lumi diferite sau În cadrul aceleiasj lumi. Raportul dezvoltare-subdezvoltare este unul antagonic. Subdezvoltarea este reversul dezvoltării, iar dacă dezvoltarea am definit-o ca fiind un proces de transformare pe termen lung a structurii economice, sociale şi politice, obiectivul fiind acela de a răspunde nevoilor fundamentale ale populaţiei, subdezvoltarea reprezintă o situaţie economică În care persistă niveluri scăzute ale standardului de viata, sărăcia absolută, rate de creştere economică scăzute, un nivel redus al consumului, servicii de asistenta sanitară precare, rate Înalte ale mortalitatii şi natalitatii, dependenţa de exterior, posibilităţi reduse de satisfacere a nevoilor oamenilor. Subdezvoltarea nu reprezintă o stare necesară, o etapă pe care În mod inevitabil trebuie să o parcurgă toate statele. Ea reprezintă, "inainte de toate un ansamblu de structuri ce reflectă dezechilibre mtre diferitele sectoare economice, dependenta financiară, tehnologică şi culturală fata de exterior, discrepanţe sociale datorate marilor inegalităţi de venituri, avere, putere, educaţie 3. Tarile în dezvoltare sunt un mozaic uriaş. Alături de tari foarte sărace se mtâlnesc tari mult mai bogate, care „ravnesc” la statutul de ţară dezvoltată. Deşi specialiştii nu sunt unanimi m a preciza care este, concret, componenţa acestui grup de tari 4, ele sunt cele mai numeroase din punct de vedere al populaţiei (77% din populaţia globului), dar contribuie doar cu 15% din venitul mondial. Dincolo de o serie de trăsături comune ale acestor tari (nivelul foarte scăzut al venitului pe locuitor, procentul foarte scăzut de angajare a forţei de muncă În industria prelucrătoare, productivitatea foarte scăzută În toate sectoarele, inclusiv În agricultural, exportul orientat În cea mai mare măsură pe produse primare) există şi o multitudine de diferenţe: unele sunt tari foarte populate, altele nu; unele au o suprafata foarte mare, altele nu; cele mai multe au fost colonii, câteva nu; unele sunt democraţii, altele au regimuri totalitare, iar cele mai multe se situează undeva Între aceste două limite; unele Înregistrează creşteri rapide, altele nu. Toate aceste tari se confruntă cu problema săraciei, a şomajului, a asistenţei sanitare precare, dar pentru cele mai multe dintre ele aceste probleme, şi altele, sunt, Însă, dramatice, iar acestea sunt considerate a fi cele mai sărace tari ale lumii. Din acest punct de vedere, fenomenul subdezvoltării este privit prin excelenta prin prisma caracteristicilor acestor din urmă tari. Din cele două definiţii prezentate, se pot desprinde cu uşurinta trăsăturile tarilor slab dezvoltate: standard scăzut de viata, sarăcie absolută, creştere economică slabă, dependents economică fata de exterior, inegalitate, rate ridicate ale mortalităţii şi natalităţii. P.N.U.D. identifică 9 probleme ale tarilor subdezvoltate, probleme care au constituit preocupări majore pentru forurile internaţionale, dar care nu sj-au găsit rezolvarea, unele dintre ele rămânând în continuare foarte acute Acestea sunt, de altfel, şi caracteristici de bază ale tarilor în dezvoltare. Problema Speranţa de viaţă Sănătatea Probleme cheie ale tarilor subdezvoltate: realizări şi limite Realizări Limite A crescut în ultimii 30 de ani, atingând Mortalitatea Înaltă din aceste tari se media de 63 de ani, în multe ţări datorează, În special, mortalităţii ajungând la 70 de ani infantile, decesul În rândul copiilor nevaccinaţi şi a mamelor, la naştere 2/3 din populaţia ţărilor slab dezvoltate Aproape 1,5 miliarde de oameni nu au are acces la serviciile de sănătate. acces la serviciile de sănătate; 1,3 Cheltuielile publice pentru sănătate, ca miliarde nu au acces la apă potabilă; în procent din P.N.B., s-au dublat în ultimii Africa sub-sahariană un adult din 40 este 30 de ani. seropozitiv.

1

În Africa.7% pe an Peste 800 milioane de oameni (cca. femeile acced într-un număr de două ori mai mic în învăţământul superior decât bărbaţii. Factorii critici ai dezvoltării Cea mai importantă şi mai complexă dimensiune a fenomenului de subdezvoltare. la peste 33 de milioane. Cu toate eforturile facute. 15% din populaţia lumii) nu au suficientă hrană. insurecţii şi terorismul armat au afectat aprox.1997 numărul celor infectaţi cu HIV a crescut de mai mult de două ori. Ciclul secundar aproape că şi-a dublat cifra (de la 25% la 40% din cifra totală). se poate afirma că ultimul deceniu nu a adus cu sine ceea ce comunitatea internaţională spera să fie o bătălie câştigată. pare foarte dificilă (dacă nu imposibilă) apropierea de tarile industrializate. Malnutriţia şi bolile ucid mai mult de 34. Războaie. rămâne caracteristica de bază. La fnceput de mileniu. Copii Femei Securitate Mediul În ultimii 30 de ani. m 1960. este analfabetă. iar În multe zone.1/3 la 65% în 1990 În Asia există locuinţe pentru 2/3 din populaţie. sau 35% din populaţia adultă. Aproximativ 35 milioane de oameni sunt refugiaţi Pădurile tropicale sunt distruse cu o suprafata de mărimea unui teren de fotbal În fiecare secundă. de la 25 la 50. Creşterea economică rapidă poate Înrăutăţi poluarea mediului. un copil din trei suferă de malnutriţie. parcă retoric. Cu toate aceste succese. aceste tari sunt m continuare deosebit de sărace. Gradul de alfabetizare a crescut de la aprox. starea de sănătate. Dacă. m 1990 acest decalaj se dublase. 30% şi peste dintre elevii de vârstă şcolară rămân la ciclul primar Aproape 1/3 din populaţia ţărilor cele mai sărace (1. Sfârşitul războiului rece a dus la eliminarea implicării tarilor celor mai sărace in rivalităţile dintre superputeri În ultimii 20 de ani ponderea familiilor rurale cu acces la apă potabilă a crescut de la sub 10% la 60%. 2/3 din totalul analfabeţilor din ţările cele mai sărace sunt femei. Creşterea PNB În perioada 1987-1992 a fost destul de ridicată: 4. cât timp vor mai sta săracii lumii privind la bogăţia celor dezvoltaţiî În această situaţie. Făcând un rezumat. nivelul venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai bogată a lumii era de 30 de ori mai mare decât al venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai săracă a lumii.3 miliarde oameni) trăiesc în sărăcie absolută.Hrană Educaţie şi alfabetizare Venituri şi sărăcie Din 1965 până În 1990 nu-mărul tarilor În care s-a asi-gurat necesarul suficient de hrană s-a dublat. pentru a putea prevenii apariţia unor dezastre m aceste tari. Dacă astăzi lumea dezvoltată are probleme cu imigraţia. ce ar msemna exodul a milioane de oameni mfometaţi. urmarea este apocaliptică. Replici mult mai reduse au putut fi urmărite nu demult m Zair (exodul din Rwanda). În ultimii 20 de ani ciclul primar a fost urmat de un număr de copii de vârstă şcolară ce a crescut de la 70% la 80% din total. 60 de tari. Adâncirea decalajului dintre tarile bogate şi tarile cele mai sărace a atins deja niveluri mgrijorătoare. creşterea populaţiei etc. Comunitatea internaţională reclamă din ce m ce mai des necesitatea acordării de ajutoare. realizările în domeniul combaterii acestui flagel mondial.5 miliarde de oameni nu au o speranta 2 . care le uneşte şi determină abordarea lor unitară: sărăcia. 1. de la mai puţin de 15 milioane de oameni. care este sărăcia. Dimensiunea sa complexă este dată de intercondiţionările pe care sărăcia le are cu celelalte aspecte ale tarilor m dezvoltare: educaţia. Trebuie doar să precizăm că dimensiunile sărăciei sunt extrem de mari şi că progresele înregistrate până în prezent de aceste tari au avut un efect destul de redus asupra sărăciei. mortalitatea infantilă a fost redusă cu mai mult de Din 1970 până în 1990.000 de copii în fiecare zi. Printre nerealizările în domeniul dezvoltării umane şi combaterii sărăciei putem aminti: * Între 1990 . definită prin venituri mult prea scăzute pentru a asigura mijloace adecvate subzistenţei. numărul de fete ce a urmat ciclul secundar a înregistrat o creştere. nu sunt pe măsura aşteptărilor. de la 17% la 36% din numărul total de fete de această vârstă. aproape jumătate din populaţie se află sub pragul sărăciei. Un specialist fntreba. În jur de 1. În tarile cele mai sărace. Media valorii calorice era de 90% din nivelul cerut şi a crescut la 107% fata de nivelul minim necesar În 1985. sub diverse forme. Aproape un miliard de oameni.

/loc.* * * * * * * de viata mai mare de 60 de ani. real/loc 505 533 570 610 585 615 3 . iar mtre 5000 şi 10000 USD/loc. Criteriul de clasificare este eel după P.2 (4. relevă o situaţie îngrijorătoare.B.B.0 0. $1 cu venituri medii (mtre 761 USD/loc. Cele 66 de tari cu venituri sub 1000 USD/loc sunt considerate tari sărace şi foarte sărace şi. P. se fnregistrau 32 de tari. 8 tari. În tarile industrial peste 100 milioane erau analfabeţi funcţionali (desj au urmat o şcoală.6 miliarde la servicii de igienă./loc sau P. Repartiţie regională % din populaţia % din produsul lumii (1995) global (1995) 8.3 5.B. sub 500 USD.7 ) Cele mai sărace tari ale lumii. Regiunea America Latină şi Caraibe Africa sub-sahariană Asia de Est şi Pacific Asia de Sud Ţări dezvoltate (din care S.N.3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi aproape un miliard nu îşi poate asigura necesarul pentru satisfacerea nevoilor de bază. 800 USD/loc.N. mtre 3000 şi 5000 USD/loc.N. ajustat cu paritatea puterii de cumpărare.8 32.5 9. ceea ce face ca situaţia lor să fie cu atât mai dramatică. aflate cu predilecţie m Africa sub-sahariană şi Asia. In 1997 mai mult de 850 milioane adulţi erau analfabeţi.B. Corelaţia dintre ponderea acestor tari m populaţia lumii şi a P. În jur de 340 milioane de femei nu au o speranta de viata mai mare de 40 de ani. m USD 1995.A.I.N.0 0 (26. La sfârsjtul anului 1997. Ponderea venitului global al celei mai bogate cincimi a populaţiei este de 74 de ori mai mare decât a celei mai sărace cincimi. nu au capacitatea să se descurce la scris şi la citit). provin din Africa sub-sahariană şi Asia de Sud.I. în funcţie de P..1 4.real/loc a.B. 43 de tari mregistrau un P. Peste 10000 USD/loc. sub doi dolari/zi pentru fiecare cetatean! Ţara Sierra Leone Tanzania Malawi Burundi Etiopia Guineea Bissau Cele mai sărace tari.B. Circa 160 de milioane de copii suferă de malnutriţie şi mai mult de 250 milioane de copii lucrează ca salariaţi. peste 880 milioane au un acces limitat la serviciile de sănătate şi 2.I. Venituri scăzute şi distribuţia inegală a veniturilor Banca Mondială este instituţia ale cărei clasificări sunt eel mai des utilizate de către organismele internaţionale. cele mai sărace tari ale lumii mregistrează „perfoimanţe” greu de imaginat. se mregistrau aproximativ 12 milioane de refugiaţi. 840 de milioane de oameni suferă de malnutriţie./loc. m marea lor majoritate. la nivelul anului 2002. Între 25% şi 50% din numărul total de femei suferă de abuzuri fizice din partea partenerului.N.) şi tari cu venituri scăzute. venitul pe locuitor nu depăşea. cauzate de apa contaminată. ceea ce mseamnă. din punct de vedere al P. respectiv mai puţin de 760 USD. Operând cu indicatorul P./loc. Mai mult de 260 de milioane de copii nu urmează cursuri primare sau secundare. 3 milioane de oameni mor din cauza poluării aerului şi peste 5 milioane mor din cauză de boli diareice. Aproximativ 1. erau 20 de tari.5 22. la nivel global. în medie.B.) Populaţia şi produsul global. Pentru ocupantele ultimelor locuri. În fiecare an./loc. Consumul celei mai bogate cincimi a lumii este de 16 ori mai mare decât al celei mai sărace cincimi. conform căruia sunt identificate trei mari grupuri de tari.5 2.5 14. şi 9 360 USD/loc. deţin o populaţie numeroasă.U.B. 78. cele mai sărace regiuni ale lumii şi cu cea mai numeroasă populaţie. şi anume: tări cu venituri ridicate (peste 9361USD/loc). Din cele 174 de tari clasificate pentru anul 1998 . 66 de tari sub 1000 USD/loc.

pentru tarile cele mai sărace.5 Niger 2. Pentru tarile bogate.7 Kazakstan 6.3 7.2 Turkmenistan 6.4 57. Distribuţia veniturilor reprezintă un indicator de apreciere al dezvoltării economice a unei tari.9 28.6 43.D.8 6.9 42. cel mai slab clasate.9 Australia 5.0 Marea Britanie 6. tarile subdezvoltate se confruntă şi cu o mare discrepanta în distribuirea veniturilor.0 Paraguay 2.0 România 7.8 25.4 53.1 Pentru multe din tarile slab dezvoltate. Inegalitatea în distribuirea veniturilor este relevată şi de ponderea pe care cea mai săracă cincime o are în veniturile totale.1 Brazilia 3. din punct de vedere al raportului venitul celei mai sărace cincimi a populaţiei/venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei: Raportul dintre venitul celei mai sărace cincimi a populaţie şi venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei (1998) Ponderea (%) Ponderea (%) Rapor Ţara celei mai celei mai t B/A sărace cincimi bogate cincimi în venitul total în venitul total (A) (B) Tari dezvoltate Noua Zeelandă 2.9 6.4 Israel 6.5 Irlanda 6.3 Tari In dezvoltare Siera Leone 1. Însusit în cea mai mare parte de marii proprietari.3 Republica Moldova 6.4 8.3 62.8 Kyrgyzstan 6. comparativ.1 63 30.0 32. "in special pentru cele mai sărace dintre aceasta. în medie.5 6.1 58.2 46. comparativ cu ponderea celei mai bogate cincimi în aceleasj venituri totale.8 60.A. pe lângă extrem de sărace.7 42.0 65.4 7. de 5 la 1.0 6. Pentru tarile în dezvoltare.5 6.4 58.5 Guatemala 2.6 53. inegalitatea în distribuirea veniturilor se corelează cu sărăcia absolută în care trăieşte o mare parte din populaţia acestor tari.3 5.1 47.7 12.5 Lesotho 2.U.Yemen Mali Zambia Niger R.5 Estonia 6.1 63.5 7.9 41.2 Portugalia 7.0 Guineea Bissau 2.6 Republia Centrafricană 2.4 5.3 6.3 47.4 S. care este situaţia tarilor dezvoltate şi a tarilor sărace. practic. 5. acest raport este.6 40.9 Tari In tranziţie Federaţia Rusă 4.2 41. lată.3 20.4 27.7 42.1 21.9 41. 4 .7 46.0 63. Zonele rurale sunt.3 43.5 Honduras 3.9 17.Congo Nigeria 712 735 720 787 758 788 Alături de nivelurile scăzute ale venitului pe locuitor. acesta atinge şi niveluri de peste 30 la 1. inegalitatea distribuirii veniturilonsj are sursa în decalajul între mediul urban şi rural.0 17. şi puternic concentrate în mâna unor latifundiari (cum este cazul celor mai multe din tarile latino-americane) ceea ce face ca venitul obţinut în agricultural să fie.

în S. ieftină sursă de aprovizionare pentru Nord. Dependenţa fata de exterior Aşa cum arăta şi Jan Tinbergen în cel de-al lll-a Raport către Clubul de la Roma. (de exemplu. două sunt obstacolele care influenţează negativ: Pe de o parte obstacolele tarifare şi netarifare ridicate de tarile dezvoltate. care dezavantajează net produsele agricole. la importul de bumbac brut. care deţin puterea politică. 0 altă cale ar consta în acordarea unor compensaţii monetare tinerelor state care mregistrează o reducere a veniturilor lor reale din export. cum ar fi: * formarea cadrelor naţionale şi folosirea judicioasă a forţei de muncă. mainte de toate. susţinerea preţurilor de producţie (pentru producătorii autohtoni). el era orientat către exterior. * crearea unui nucleu industrial propriu. Astfel apar restricţii cantitative. 0 trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependenta a Sudului subdezvoltat fata de Nordul dezvoltat. instabilitatea prejurilor. în special cu materii prime sau produse puţin prelucrate. participarea activă a Întregii comunităţi internaţionale. Structurile impuse de către fostele metropole coloniilor lor au avut drept consecinta fundamentală! stagnarea şi mcetinirea considerabilă a ritmului creşterii economice pe termen lung. m paralel. suficient de diversificat. fiscalitatea (taxe mari). Această dependenta economică derivă din faptul că dispun de mai puţine cunoştinţe. cu salarii extrem de reduse. ceea ce face ca majoritatea forţei de muncă să fie slab calificată. Tinerele state nu reuşesc să-sj valorifice pe deplin pe piaţa mondială rezultatele muncii productive naţionale. politica de preţ. iar. rămăsjtele unor relaţii de producţie precapitaliste total inadecvate progresului tehnic deţineau o pondere ridicată. o problemă de interes general. ca urmare a creşterii taxelor tarilor dezvoltate la importul de mărfuri din tarile mai puţin avansate. subvenţionarea factorilor de producţie. Ori. în consecinta. de căile adoptate pentru fmplinirea lor. pe de altă parte. S-a conturat astfel o “economie dualista". În principiu. alimentar şi tehnologic. particulare. de obiectivele urmărite de acestea. în Europa Occidentală.. Şi politicile promovate de către statele în dezvoltare au contribuit la creşterea sau menţinerea ridicată a inegalitatii veniturilor: supraevaluarea cursului de schimb. Chiar dacă. la probleme globale se cer soluţii globale. autoîntreţinută . Suprimarea acestor taxe de către tarile dezvoltate rămâne mijlocul eel mai important de stimulare a exporturilor tarilor în dezvoltare şi de majorare a veniturilor în devize. Sudul reprezintă o bogată şi. În cazul produselor cu o cerere 5 . financiare şi umane proprii. În ceea ce priveşte produsele primare. În cadrul acestor structuri. În contextul interdependenţelor mondo-economice. Ea este. inclusiv a tarilor dezvoltate la rezolvarea acestei probleme. sub o formă sau alta. de subzistenta. anumite cheltuieli publice. admise doar pentru zonele rurale etc. de posibilităţi limitate de a utiliza ceea ce au. cea mai săracă1. Dar şi Nordul este dependent de Sud. pe adaptarea experienţei generale la condiţiile concrete. În lipsa unui capital privat autohton important. mai ales. Aceste modele proprii permit mfăptuirea unor objective prioritare. economia naturală. de tip colonial. subdezvoltarea afectează. Această dependenta se manifestă mdeosebi pe plan financiar. la importul de produse alimentare). Lichidarea rămânerii în urmă.O altă cauză a acestei inegalităţi derivă şi din accesul redus la educaţie pentru cea mai mare parte a populaţiei acestor tari. Caracterul sectorului de stat m aceste tari este determinat de natura forţelor sociale. toate statele lumii. ale fiecărei tari. Se apreciază că reducerea analfabetismului are efecte pozitive asupra veniturilor ce revin celor 40% din populaţie. s-a dezvoltat un sector capitalist. capabil să satisfacă nevoia crescândă de bunuri de echipament. * promovarea exporturilor de produse prelucrate. rezultatul efortului propriu. tendinţa de a fonda strategia economică pe activitatea crescândă a statului este o caracteristică cvasi-generală a tarilor în dezvoltare. dezarticulată.A. în continuare. ceea ce inseamnă. maximizării mijloacelor materiale. dezvoltarea economico-socială independents vor fi. în condiţiile în care agricultura este principala ocupaţie în multe din aceste tari. 0 strategie de dezvoltare trebuie să se bazeze pe propria experienta. naţiunile m curs de dezvoltare sunt. incapabilă să reahzeze o dezvoltare autentică. acest vărsământ compensatoriu ar trebui să fie egal cu diferenţa dintre valoarea exporturilor mtr-o perioadă dată şi valoarea pe care acestea ar fi atins-o dacă taxele fiscale n-ar fi fost aplicate.U. m stare de dependenta fata de tarile dezvoltate. în primul rând.

au iniţiat numeroase programe de ajutorare a tarilor subdezvoltate). ce se confruntă cu grave probleme. ci. în medie. Calea utilizată constă m reglementarea cantităţilor care sunt destinate exportului.). desi îsi pot spori producţia. lucrurile rămân deocamdată teoretice. Astfel apare necesitatea unui nou sistem comercial mondial. 45 de milioane America Latină) suferă efectiv de foame. în mod direct. mai ridicate atunci când este vorba de importul din tarile m dezvoltare. În ceea ce priveşte fluctuaţia preţurilor. Pentru produsele manufacturate. în condiţiile unor nevoi crescânde de hrană şi de dezvoltare industriala . Utilizarea mecanismului stocurilor internaţionale regulatoare exercită. devine foarte clar că soluţionarea viabilă. m numeroase cazuri. Degradarea mediului Înconjurător 0 altă problemă care mgrijorează comunitatea internaţională este degradarea mediului Înconjurător. m primul rând. * exploatarea unor noi resurse naturale şi producerea de alimente pe cale sintetică. pe efortul propriu. Stocul permite să se vândă atunci când preţul depaşeşte o anumită limită şi să se cumpere atunci când acesta scade sub limita convenită. Potrivit celor mai recente estimări.16 miliarde dolari anual. ceai. Interdependenta cu alte probleme economice globale joacă un rol important în determinarea dimensiunilor problemei alimentare. această soluţie nu există). celor dezvoltate. de eliminare a pierderilor de teren arabil. problema alimentară. pentru că majoritatea tarilor ar trebui să aloce mai mult decât au pentru a putea spori randamentul. un om trebuie să consume zilnic. * sporirea randamentului la hectar şi pe animal productiv. sumă greu de realizat m condiţiile datoriei externe actuale. s-ar putea constitui un fond din cedarea unei părţi din taxele pe consum mcasate de tarile dezvoltate.căi menite a scoate aceste tari din 6 . având în vedere faptul că tarile în dezvoltare nu controlează. Ori. cacao etc. de eliminare a pierderilor alimentare. cele care reţin atenţia experţilor sunt următoarele: * extinderea suprafeţelor cultivate. o influenta stabilizatoare asupra pieţei unui anumit produs primar. cât şi de asistenţa celorlalte state (FAO şi FIDA. Este necesară punerea în practică a unor programe de cooperare tehnică. Dar. decât oferta. Asigurarea hranei 0 problemă majoră a tarilor subdezvoltate este foametea şi malnutriţia. Tarile subdezvoltate nu se pot baza pe "transferul de hrană". Cele mai mari rezerve de terenuri cultivabile se află m America Latină. sarcina de a le stabiliza revine. Pentru rezolvarea acestor probleme este nevoie atât de efortul propriu. politica tarifară a tarilor dezvoltate mai are mcă un caracter discriminatoriu. nu poate fi asigurată decât prin creşterea substanţială şi diversificarea producţiei agroalimentare. 2200 . ce ar putea duce la o mai corectă aplanare a unor astfel de situaţii. mai mult de 80 de milioane în Africa. în cea mai mare măsură. pentru dezvoltarea pescuitului. mai bine zis. Aceasta presupune schimbări m sistemul financiar internaţional şi m eel valutar.90 grame de proteine. Ţinând seama de cauzele care au generat situaţia alimentară precară de pe glob. decât atunci când importurile provin din tarile dezvoltate. Această situaţie contrastează puternic cu consumul din tarile dezvoltate. Toate acestea pot fi puse m practică. Contingentarea exporturilor reprezintă un alt mecanism important de stabilire a preţului unor produse primare pe piaţa mondială. cât şi implicaţii de ordin politic (accentuare migraţiei. Africa Tropicală şi America de Nord (m Asia de Sud.2400 de calorii şi circa 80 . 13% în America Latină consumă sub acest barem. De exemplu. peste 550 de milioane de oameni (375 de milioane m Asia. 28% din populaţie în Asia. Pentru a putea fi considerat hrănit normal. de durată. practic. convulsii sociale). Printre căile posibile de sporire a producţiei alimentare m tarile m dezvoltare.inelastică (cafea. sau. precum şi PAM. Taxele vamale la produsele finite şi semifinite sunt. o creştere de 4% a producţiei agricole necesită resurse financiare de 15 . Problema alimentară are atât implicaţii de ordin social. 25% în Africa.

de exemplu. al eforturilor pentru eliminarea sărăciei şi susţinerea dezvoltării. Primul factor considerat sunt economiile. Se ştie că aceste tari au cele mai ridicate rate ale analfabetismului. o problemă deosebit de importantă o constituie creşterea 7 . sporirea eficienţei. În ceea ce priveşte inovarea şi nivelul tehnologic. desj define o pondere foarte mare în crearea P. între 20 şi 40%.starea de subdezvoltare. în special cele mai sărace. o limitare a corupţiei sj.B. factorii restrictivi ai dezvoltării sunt consideraţi a fi m număr de 6. între 40% şi 60%. pe lângă faptul că trebuie să sporească. în multe tari. deopotrivă. Formarea capitalului uman şi resursele pentru dezvoltare este eel de-al cincilea domeniu critic al dezvoltării. al unei tari.acest proces va continua să afecteze lumea mtreagă precum o maladie ucigătoare. ce se manifestă m toate domeniile economico-sociale şi m întreaga economie mondială. în special populaţiei de sex feminin. schimbarea modului de producţie. la fel cum această nerealizare se răsfrânge tot după un interval mdelungat m timp. un mecanism de formare al preţurilor bazat pe o piata liberă implică o mai mare iniţiativă..B. Degradarea potenţialului natural-forestier. Dificultatea realizării acestui deziderat rezultă din faptul că are efecte pe termen lung. cu atât mai mult cu cât ele se caracterizează şi printr-o mare ineficienta (agricultura. Importanţa comerţului exterior este subliniată şi de faptul că studiile econometrice au arătat că o creştere a exporturilor m produsul total cu 10% determină o creştere economică a tarii cu 0. arabil. fmprumuturile externe sunt scumpe. m final. Creşterea economică depinde m mod esenţial. despăduririle şi eroziunea terenurilor. Aspectele primare ale acestui domeniu critic al dezvoltării sunt educaţia. Restrictii ale dezvoltării ' În concepţia unor specialişt . se ştie că pe termen lung. izvoarelor subterane precum şi poluarea aerului şi a apei au atins. singurele m măsura să contribuie la atenuarea Înrăutăţirii termenilor schimbului ai acestor tari. accesul la ea şi calitatea acesteia. nu poate asigura nrana populaţiei tarilor respective). cât şi întărirea producţiei. că accesul la educaţie este îngrădit. Mondializarea acestui flagel necesită măsuri ample şi urgente din partea comunităţii internaţionale.I. Emisiunea de monedă fără acoperire m bunuri şi servicii. În ceea ce priveşte tarile m dezvoltare.).externi şi interni . Alocarea eficientă a resurselor presupune atât politici la nivel microeconomic. Capitalul este insuficient m tarile m dezvoltare.6%. contribuie la creşterea inflaţiei şi la migrarea capitalurilor către tari cu o stabilitate a preţurilor mai mare. autorii studiului. o cooperare strânsa în care rolul organismelor internaţionale este extrem de important.B. acestea contribuie la eficientizarea investiţiilor. Conform unui studiu publicat de Banca Mondială în 19931. Un al doilea factor identificat este transformarea structurală. alterarea diversităţii biologice.-ului. în special pe termen lung.N. pe atât de insuficientă. eliminarea risipei. cote mgrijorătoare. piscicol. De asemenea. Exporturile acestor tari. mai ales pentru cele mai sărace.3% la creşterea economică. Problema subdezvoltarii este o problemă extrem de complexă. Creşterea nivelului de dezvoltare implică şi modificarea ponderii acestor sectoare. Economiile sunt puţine. o reducere a pierderilor. la eel modern. Bazânduse pe multiple exemple. Al patrulea factor critic al dezvoltării îl constituie eficienta alocare a resurselor.N. cât şi politici macroeconomice. investitiile şi decalajul tehnologic . De cealaltă parte. ambii economişt. în strânsă legătură cu acest aspect. pentru tarile în dezvoltare. Lipsa capitalului este determinată de rata scăzută a investiţiilor interne şi de un aport extrem de limitat al investiţiilor străine. Schimbările tehnologice au m vedere atât o tehnică mai performantă (masjni. urbanizarea. când veniturile sunt scăzute. agricultura contribuie cu cea mai mare pondere la crearea P. relevă că degradarea mediului poate costa mtre 1 şi 15% din P. o fnzestrare slabă cu tehnologie şi un scăzut grad de performanta. El implică. asistenţa financiară este una din componentele de bază. iar studiile arată că o creştere cu doar 10% a celor înscrişi la învatamântul secundar contribuie cu 0. Al doilea sector ca importanta este eel terţiar. de capacitatea acestor tari de a forma capitalul uman. de la eel tradiţional. etc. Utilizarea de preţuri administrate de către stat contribuie cel mai adesea la o ineficientă alocare a resurselor. între multiplele aspecte ale degradării mediului se numără deprecierea solului. Comert. Fără corelarea tuturor factorilor . industrializarea.ul exterior reprezintă al treilea factor critic al dezvoltării. calculatoare. În acest context. pentru compensarea deficitelor bugetare. necesită o diversificare şi o creştere a ponderii produselor manufacturate. iar asistenţa străină este pe cât de greu de obţinut. El se traduce mtr-o mzestrare precară a aparatului productiv. o mai mare eficienta în alocarea resurselor. degradarea datorită poluării.

care presupune ca indicele sărăciei să crească atunci când venitul celor săraci scade. spre exemplu. de legume cu frunze. se calculează ca ponderea acestui venit suplimentar necesar. Sărăcia absolută am defini-o ca acea limită sub care venitul unei persoane nu-i permite să-sj satisfacă nevoile de bază legate de hrană. ci şi incapacitatea de a atinge această stare ca urmare a lipsei mijloacelor economice necesare. păstrarea în limite normale şi stimulative a diferenţelor sociale şi economice etc. 2. consideraţi extrem de importanţi pentru sănătatea omului. în consumul agregat) . care cere ca măsurarea sărăciei să fie sensibilă la schimbările survenite m 8 . ponderea celor ce trăiesc în sărăcie absolută şi decalajul privind veniturile (care măsoară venitul suplimentar necesar aducerii săracilor deasupra sărăciei absolute şi care. P. Banca Mondială utilizează noţiunea de sărăcie extremă sau limita sărăciei. a fi fericit şi a fi liber1. Astăzi trăiesc în lume peste 1 miliard de oameni în condiţii de sărăcie absolută. în viziunea lui Sen. ci doar un instrument de măsurare statistic. În opinia sa. care. Pentru a avea un nivel de referinta uniform. Pornind de la această combinaţie. nu este un indicator adecvat. este asigurarea unor politici durabile de dezvoltare. De exemplu. a fi mgrijit corespunzător. apariţia în public fără sentimentul de rusine. După instabilitate. păstrarea sub control a ratei de creştere a populaţiei. determinante pentru stabilitatea economică. şi nu datorită unui venit pe locuitor mai scăzut. dat fiind faptul ca este foarte greu de făcut comparaţii între tari. m ciuda oportunităţilor oferite de societatea americană. alte legume (cartofi. ceea ce reprezintă 54% din totalul hranei! Acest nivel caloric. a evita moartea prematură. 35 g. 10 g. ca de exemplu. asigurarea unei creşteri economice posibil de atins. este o combinaţie mtre coeficientul Gini privind distribuţia veniturilor pentru categoria celor săraci. În sfârşit. ulei. că nu sunt luate în considerare niveluri şi pentru alţi compusj. 395 g. zahăr. Aceasta fnseamnă. sărăcia nu este numai un nivel foarte scăzut al stării normale de bine. New York. 90 g. lapte. cereale1. Această definiţie este extrem de largă. "imbrăcăminte şi adăpost. ca urmare a faptului că se consideră că el diferă în funcţie de vârstă şi de gen. ca limită a sărăciei. este necesară o perioadă foarte lungă de timp pentru relansarea investiţiilor. cea mai degradantă coordonată a lumii contemporană. luarea în considerare a elementelor legate de mediu. trăieşte cu 40 de ani mai puţin decât populaţia masculină din Bangladesh. probabil.). şi un şi mai fndelungat timp pentru culegerea roadelor acestor investiţii. Abordarea conceptului de sărăcie. viaţa este un vector corelat de funcţiuni (legate de a fi şi de a face). care este dată de asigurarea unui nivel caloric zilnic de 2250 calorii pe persoană. este supus controverselor. cea mai mare parte a lor în tarile subdezvoltate. * axioma sensului unic.populaţiei. Sen. Cele 395 de grame de cereale pot fi echivalentul a 2 ceşti de orez. rădăcinoase etc. a abordat această problemă dintr-un alt punct de vedere. legume cu boabe.B. pentru aplicarea şi vegherea la respectarea legilor etc. Un alt element important îl reprezintă şi pacea socială din aceste tari. din punct de vedere statistic. ea este o caracteristică fundamentală a tarilor în dezvoltare. came. stabilitatea politică şi sociala. că nevoile calorice ale individului diferă de la o perioadă la altă şi în funcţie de specificul activitatii. ultimul factor critic al dezvoltării identificat de specialişt. organismele internaţionale de profil recomandând insistent adoptarea unor politici la nivel guvernamental de planificare familială. 35 g. cum ar fi mineralele sau vitaminele./loc. Pentru el. Tot ca răspuns la lacunele unei astfel de metode de abordare a conceptului de sărăcie. 110 g. Sen a creat trei axiome necesare unui indice al sărăciei: * axioma centrală. Sen s-a concentrat pe un număr mic de funcţiuni de bază pentru starea normală de bine: hrană corespunzătoare şi locuinta adecvată. Pentru Sen. şi. 45 g. conform căreia măsurarea sărăciei se poate face doar prin intermediul venitului celor săraci. ceea ce este şi mai mgrijorător. ci datorită ratei malte a criminalitatii şi a unei asistenţe medicale necorespunzătoare. Coordonatele sărăciei în tarile slab dezvoltate Sărăcia este. care are un venit pe locuitor mai mare de 12 ori decât Costa Rica. Un alt exemplu este eel al populaţiei masculine din Harlem. speranţa de viata m Costa Rica este aproximativ aceeasj cu cea din Statele Unite. cu următoarea componenta nutriţională: 5 g. de la universitatea Harvard.N. pentru că el exprimă capacităţile şi nu permite aprecierea realizărilor. climă etc. * axioma transferului invers. economistul şi filosoful Amartya K.

3 11. 20% la nivelul anului 2000. până m 1990 foarte puţini oameni trăiau m absoluta sărăcie. Pentru cele mai multe din aceste tari. Uganda.0 1998 15.4 49.6 18.3 4. Ceea ce a determinat ca.2 1.2 15. Din punct de vedere al evoluţiei.7 28. de la 28% la 15% în aceeasj perioadă (ca urmare a progreselor făcute în această zonă). Africa sub-sahariană. este marcată de influenţa războaielor civile. în Asia de Sud (de la 495 mil. Din miliardul ce se va adăuga omenirii până m 2014.9 46. Stabilită ca limită inferioară.3 44. femeile sunt lipsite de educaţie. ceea ce arată diferenţele şi inegalităţile extrem de mari din această regiune.8 2.3 48.9 40. În America Latină şi Caraibe. la nivel global.B. unde aproape jumătate din populaţie este la limita sărăciei absolute. peste 600 de milioane se vor naşte m tarile cu cele mai scăzute venituri. 9 . 278 mil. la 22. Ghana.3 24.7 1996 14.0 22. Mauritania. 310 milioane se vor naşte în Asia de Sud. 291 mil. criza din anul 1998 a avut drept efect stoparea scăderii săraciei în această zonă.7 29. prima regiune din punct de vedere al ponderii sărăciei. Cu toate progresele realizate de Asia de Est şi Pacific.4 44. În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord situaţia este similară Europei: sub 2% din populaţie se află sub limita a 1 dolarPPC/zi şi 22% sub limita a 2 dolariPPC/zi. desj nivelul P. în 1990).5 24.9 10. în 1990).9 4.2% din populaţie era mregistrată în 2000 ca trăind sub un dolarPPC/zi. populaţia care trăieşte sub acest prag este prezentată în tabelul de mai jos: Ponderea populaţiei ce trăieşte sub pragul sărăciei absolute. sunt în Asia de Est şi Pacific (de la 452 mil. ajungându-se ca 4. Acest lucru se datorează depresiunii economice pe care majoritatea acestor tari (foste comuniste. cei mai mulţi săraci ai lumii trăiesc în Africa sub-sahariană şi Asia de Sud. Din cele aproximativ 1. Tanzania) şi conflicte (Rwanda. fără China 1987 26.0 46. 30 milioane m tarile dezvoltate.8 42./loc a crescut. Cele mai mari scaderi au fost în cazul Asiei de Est.0 28.1 4. Filipine.7% din populaţie să fie sub limita a 1dolarPPC/zi.7 15. iar tarile din această regiune oscilează între derularea unor reforme ferme (Coasta de Fildeş.2 15.I. ca număr. Burundi).7 Un sfert din populaţia lumii trăieşte sub limita unui dolar pe zi! lar din punct de vedere al repartiţiei geografice.9 0.7% în 2000. singura zonă unde reducerea a fost semnificativă.2 2000 15.6 1. pe fondul creşterii populaţiei.8 42. cu aproape aceeasj pondere (15%) şi China. valoarea de 1 dolarPPC/zi/persoană reprezintă astăzi pentru majoritatea instituţiilor internaţional. După 1990. Conform prognozelor Băncii Mondiale .6 16.5 1.2 46. Unul este dat de rolul pe care femeia îl are în societate.1 1993 25.3 28. să se mregistreze o uşoară scădere. Din punct de vedere al distribuţiei pe regiuni. Thailanda) au mregistrat creşteri ale populaţiei ce trăieşte în sărăcie absolută.9 42.0 10.5 1990 27.5 27. numărul acestora a crescut.3 5. Creşterea populaţiei în tarile cele mai sărace îşi are motivaţia în mai multe aspecte.0 26.0 47.1 15.2 mid. 240 milioane m Africa sub-sahariană.1 27. Tarile cu cei mai puţini săraci sunt tarile Orientului Mijlociu şi Africii de Nord şi Europa şi Asia.0 15. şi în primul rând Rusia) o traversează de 15 ani. pragul sărăciei absolute sau extreme. Urmează Asia de Est şi Pacific şi America Latină. 522 mil. cea mai săracă populaţie a lumii a rămas relativ constant în ultimul deceniu. 9 milioane m Europa şi Asia Centrală.3 1.7 24.1 15. sărăcia cunoaşte o tendinta redusă de scădere (din punct de vedere relativ). iar sub 2dolariPPC/zi.distribuţia veniturilor celor săraci (astfel meat un transfer de la cei cu venituri scăzute la cei cu venituri mai ridicate să ducă la creşterea indexului sărăciei). pe regiuni (%) Regiunea Asia de Est şi Pacific (fară China) China Europa şi Asia Centrală America Latină şi Caraibe Orientul Mijlociu şi Africa de Nord Asia de Sud Africa sub-sahariană Total Total. În Europa şi Asia Centrală.0 5. persoane ce trăiesc sub un dolarPPC/zi (la nivelul anului 2000). datorată în special progreselor din China. Tarile cele mai afectate (Indonezia. de la 29% în 1990.6 28.6 1. Dimensiunea populaţiei ce trăieşte m extremă sărăcie este influenţată şi de perspectives ce decurg din sporirea numărului total al populaţiei globului. luând msă ca limită 2 USDPPC/zi. 220 milioane m Asia de Est şi Pacific. în Africa sub-sahariană (de la 242 mil. 36% din populaţie se afla sub această limită.6 23. 15. în 1990). În Asia de Sud.

Patru cincimi dintre săraci trăiesc în zonele rurale. Rusia 35%. Guinea 0%. Haiti 15%. Pakistan 25%. Iran 70%. Yemen 20%. femeile au o educaţie inferioară bărbaţilor. mici comercianţi sau artizanali. rata de recuperare a investiţiei cu Invătamântul universitar pentru femei este negativă. angajaţi zilieri sau temporar. în special în India şi Bangladesh. ce trece de sub tutela tatălui sub cea a soţului. femeia este privită ca o sclavă. O familie numeroasă implică şi mai multă forta de muncă. Rata de mortalitate. Ca urmare. Sunt. de asemenea. este unul net inferior bărbaţilor. mai ales m tarile slab dezvoltate: Laos 25%. Nicaragua 60%. De altfel. Populaţia feminină este mai săracă decât cea masculină. cunoştinţele lor. pe regiuni. În Kenya. Camerun 20%. lordania 50%. Populaţia rurală săracă sunt cei fără pământ sau proprietari de terenuri mici. un număr mare de copii creşte şansele de supravieţuire ale familiei. neavând mai mult de un an sau doi de şcoală. Cea mai mare parte a populaţiei sărace este analfabetă. Cei din zona urbană sunt m majoritate şomeri. La sfârsjtul anului 2000. Un alt motiv il constituie speranţa de viata foarte redusă m multe tari sărace (sub 50 de ani). în special în cazul pătrimii din gospodăriile care sunt conduse de femei. precum şi capacitatea de a mţelege ceea ce se mtâmplă în jurul lor sunt foarte reduse. India 40%. m condiţiile m care principala ocupaţie m tarile sărace este agricultura de tip extensiv.iar măsurile contraceptive sau de planing familial sunt inexistente. precum şi mortalitatea infantilă foarte ridicată. rolul femeii în tarile m dezvoltare. sunt angajate m slujbele cele mai prost plătite şi au o rată a şomajului mult mai ridicată decât a bărbaţilor. O confirmare a faptului că societatea oferă mult mai multe şanse unui 10 . Chiar şi în condiţiile unei educaţii egale. eel mai mare numar al celor săraci s-a mregistrat m Africa sub-sahariană. în unele tari femeile neavând dreptul la vot şi nici alte drepturi m societate. precum şi rata mortalităţii pentru diferite tipuri de boli arată o hrană mai defectuoasă şi o Îngrijire a sănătăţii mai slabă pentru femei decât pentru bărbaţi. veniturile primite de femei sunt mult inferioare celor primite de bărbaţi. Mulţi adepţi ai diferenţelor dintre sexe consideră că bărbaţii au dreptul la mai multe cheltuieli personale decât femeile. în cea mai mare parte m slums-urile urbane. Pentru femeile cu vârsta cuprinsă mtre 15 şi 49 de ani. grupuri care dau cea mai mare parte a săracilor m anumite regiuni: este vorba de indienii din America Latină şi paria în India. De asemenea. ceilalţi. consumul de contraceptive este scăzut. acest lucru poate msemna pământ mai mult şi hrană mai multă. O cincime se află în Africa sub-sahariană. m principal m Nigeria şi Etiopia. de foarte scăzută productivitate. cea mai mare parte a săracilor lumii locuiesc m Asia de Sud. Datele furnizate de Banca Mondială m acest sens sunt relevante. Indonezia 55%. Ceilalţi (cam două cincimi) se Impart mtre America Latina (mai ales în Brazilia şi Mexic). Orientul Mijlociu şi Asia de Est (China). rata de şcolarizare m mvătamântul primar şi secundar. Din punct de vedere al grupurilor ţintă al săracilor. ceea ce. În multe părţi ale globului. Cea mai mare parte a analfabetismului este m rândul femeilor. care a devenit regiunea cea mai săracă a lumii. Bangladesh 50%. Altfel spus. Din punct de vedere al şcolarităţii. se prezenta în felul următor: Rata fete/băieţi cuprinşi În mvatamântul primar şi secundar__(%) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 88 91 93 Europa şi Asia Centrală 85 93 96 America Latină şi Caraibe 95 98 99 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 82 86 90 Asia de Sud 75 94 96 Africa sub-sahariană 82 87 90 În special în tarile puternic influenţate de religia musulmană. în special în cele mai sărace. Asia de Sud-Est (cu predilecţie în Filipine şi Indonezia). diferenţele în ceea ce priveşte distribuţia veniturilorîn cadrul familiei arătă că există o discriminare clară a femeilor în raport cu bărbaţii. în condiţii de supra-aglomeraţie. iar venitul acestora din urmă trebuie să fie destinat m cea mai mare parte consumului colectiv. China 85%. Forţa de muncă feminină este mai scăzută.

Media naţională este de 6.6 sunt copii sub 10 ani.S. care au fost eradicate în tarile dezvoltate. iar a copiilor sub 10 ani de 2. Rata de imunizare a crescut rapid şi decesele cauzate de aceste boli au scăzut substanţial. de cele mai multe ori limitată la cereale. O. Cea mai mare parte a săracilor trăiesc. Cele mai sărace tari mregistrează performanţe mult mai triste. Diferenţele foarte mari vorbesc de la sine despre consecinţele sărăciei! 0 cauză a mortalităţii m tarile sărace o constituie răspândirea largă a bolilor infecţioase. rezistenţa la boli scăzută. în tarile în dezvoltare. Se estimează că deficitul de femei pentru China şi India este de 44 milioane. 10% dintre gospodăriile cele mai sărace au o medie de 7. din care 3. este dată şi de numărul de femei la un bărbat. Pe tari. Pe regiuni. performantele şcolare şi profesionale sunt slabe. dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor este compromisă. Comparativ cu tarile bogate. încă unul până la vârsta de 5 ani şi doar unul din cinci atinge 45 de ani. Un caz de pojar are o probabilitate de 35 de ori mai mare să omoare un copil m tarile sărace decât într-o ţară dezvoltată. cele mai sărace tari au o rată a mortalităţii şi de peste 50 ori mai mare (cazul Sierra Leone) Rata mortalităţii infantile (morţi sub un an la 1000 născuţi vii) în ţările sărace.M. cartofi.1. Cele mai multe din zonele locuite de populaţia săracă nu sunt acoperite de interesele clasei politice din tarile respective. Circa 60% sunt subnutriţi şi sute de milioane suferă de malnutriţie. respectiv 37 de milioane. Sărăcia implică şi multe alte aspecte. eradicate în tarile dezvoltate. care este subunitar în foarte multe tari din categoria celor sărace. care trăiesc în familii numeroase. Aceste boli. şi UNICEF si-au extins activitatea de imunizare fmpotriva principalelor boli. izolaţi de ceea ce ar putea să la aducă o fmbunătăţire a nivelului de viata: drumuri. În ceea ce îi priveşte pe cei în vârstă. fac.7 persoane. mortalitatea infantilă se prezenta astfel: Mortalitatea infantilă. media pe regiuni (morţi sub vârsta de un an la 1000 naşteri vii) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 40 35 33 Europa şi Asia Centrală 28 22 20 America Latină şi Caraibe 41 31 28 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 60 45 43 Asia de Sud 87 75 61 Africa sub-sahariană 101 92 90 Acestea sunt cifre ce reflectă o medie pe regiuni.bărbat decât unei femei. aceşti sunt mai săraci decât alte grupuri. 11 . Cu toate acestea. în unele regiuni. căi de acces către zonele comerciale. practic. Începând cu anul 1975. mai puţin de 50% din copii care trăiesc m absolută sărăcie sunt vaccinaţi fmpotriva difteriei. 40% din cei săraci sunt copii sub 10 ani. unele legume sj.2. care este. puţină came sau peşte. telecomunicaţii. În Pakistan. comparativ cu ţările bogate Ţara 1980 2002 Cambodgia / Irlanda 201/ 11 102 / 6 Sierra Leone / Hong Kong 190 / 11 162 / 3 Rwanda / Australia 185 / 11 112 / 5 Malawi / Franţa 169 /70 115 / 5 Swaziland / Elveţia 159 / 9 98 / 4 Etiopia / Olanda 155 / 9 107 / 5 Zambia / Japonia 154 / 8 105 / 4 Mozambic / Norvegia 145 / 8 122 / 4 Burundi / Danemarca 145 / 8 107 / 5 Bangladesh / Suedia 132 / 7 73 / 4 Comentariile sunt aproape inutile. mcă. chiar atunci când trăiesc m familii mai mari. De la trei la patru cincimi din venitul celor mai saraci oameni ai lumii este cheltuit pentru hrană. Mortalitatea infantila înregistrează cele mai mari niveluri m aceste tari: unul din 10 copii moare m primul an de viata. situaţia este diferită. ca urmare. tusei convulsive şi pojar. victime m tarile m dezvoltare.

cum ar fi Zambia. aceste tari au fost măcinate În ultimele decenii de conflicte civile. HIV).4 64. Media pentru persoanele ce trăiesc în sărăcie este de 45 de ani. Datele publicate în Raportul asupra Dezvoltării Umane pe anul 2000 reflectă această situaţie dramatică. care afectează o mare parte a populaţiei. Între o treime şi două cincimi din adulţi sunt analfabeţi şi doar patru din 10 copii reuşesc să urmeze mai mult de 4 ani de şcoală primară. Sunt zone (în special în Africa sub-sahariană) unde asigurarea apei implică o deplasare zilnică din partea fiecărei familii la o distanta de peste trei ore de mers pe jos! Alături de apă. Două treimi din aceasta nu are acces la apă potabilă şi o pondere şi mai mare nu are asigurat un acces corespunzător. lucru ce ar putea fi prevenit m condiţii sanitare mai bune şi a existenţei apei potabile. comparativ cu 77 de ani. Rata analfabetismului în ţările sărace (nivelurile cele mai ridicate.5 63. Aceasta cauzează moartea a 3 milioane de copii anual. De asemenea. Majoritatea sunt pe continentul african.Un alt aspect ce defineşte sărăcia este accesul populaţiei sărace la resurse de apă potabilă. Sunt ţări unde peste jumătate din populaţia ţări este analfabetă.3 77. unde progresele realizate sunt aproape nule. cuprinderea în şcoala primară este următoarea: Cuprinderea În şcoala primară. Sărăcia presupune o speranta de viata mai mică. În (%). în %) Ţara Rata analfabetismului Niger Burkina Faso Gambia Senegal Etiopia 85. media pe regiuni geografice Regiunea 1990 2002 Asia de Est şi Pacific 97 99 Europa şi Asia Centrală 96 99 America Latină şi Caraibe 88 95 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 79 85 Asia de Sud 73 80 Africa sub-sahariană 58 66 Cu toate că media pe regiunile geografice este destul de ridicată. lipsa unor condiţii sanitare şi de igienă minime contribuie la peste 900 milioane de fmbolnăviri de diaree anual.7 12 . Analfabetismul este un Însoţitor permanent al sărăciei.8 65. Analfabetismul în ţările în dezvoltare este un fenomen de masă. media pentru tarile dezvoltate. Pe parcursul a mai mult de 20 de ani. speranţa de viata la naştere este mai mică de jumătate din cea a tarilor dezvoltate). ea ascunde foarte multe discrepanţe. Pe regiuni. s-au confruntat cu foametea şi deţin cele mai negre recorduri la infestările cu diverse boli (inclusiv virusul mileniului. speranţa de viata mregistrează scăderi. Ţara Zambia Zimbabwe Mozambic Burundi Rwanda Leshoto Swaziland kenya Malawi 1980 35 42 41 42 42 40 40 45 44 Tarile cu cea mai mică speranta de viata (ani) 2002 32 33 36 40 39 32 33 43 37 Speranţa de viata în aceste tari este foarte redusă (în cazul unora.

Oficialii B. * reducerea morţii infantile şi a celei până la 5 ani.M. care să aibă drept consecinta directă reducerea sărăciei. şi F. putem concluziona că sărăcia este o ameninţare nu numai pentru tarile care se confruntă cu acest fenomen la nivel de masă. prin creşterea asistenţei medicale la naştere. mai ales m zonele foarte sărace. la mtâlnirea pe care au avut-o m septembrie 2000 în Cehia1. din care 2/3 erau fete. acest mceput de mileniu se vrea a marca intrarea m linie dreaptă a luptei fmpotriva sărăciei. s-a previzionat proporţia persoanelor ce va trăi m sărăcie în anul 2008 şi în 2015. Un prim scenariu este unul optimist. ce pot fi monitorizate. ci reprezintă o ameninţare la siguranţa Întregii specii umane. aminteau despre necesitatea concentrării atenţiei asupra unui set clar de rezultate privind dezvoltarea. În eel pesimist. astfel meat să se prevină infestarea cu boli în perioada de sarcină (în special cu HIV). diferit pe regiuni şi o stagnare a inegalitatii veniturilor.M. se apreciază că numărul persoanelor ce trăiesc m condiţii de sărăcie s-a triplat m ultimul deceniu! La întâlnirea G8. În tarile aflate în tranzitie. În cadrul Conferinţei care a avut loc la Paris m anul 1998. menită să sprijine tarile cele mai sărace m promovarea acelor politici. * asigurarea educaţiei primare. Chiar şi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional.I. aceste politici au avut un impact negativ asupra bunăstării oamenilor. rata de creştere a populaţiei şi schimbările m inegalităţile veniturilor) şi. 13 . se au m vedere 3 variabile (rata de creştere a consumului. recunoşteau că politicile promovate de către cele două institutii au fost mai putin axate pe probleme legate de sărăcie şi că. peste 125 milioane de copii de vârstă şcolară primară nu erau mscrisj la şcoală în 1995. plus Rusia. din iulie 2000. tarile cele mai dezvoltate. astfel încât să crească la 100% procentul de cuprindere m şcoala primară a copiilor. până la sfârsjtul anului 2015. s-a reafirmat sprijinul pentru o cooperare la nivel internaţional. precum şi ponderea acestora m totalul populaţiei. cu participarea tarilor membre OCDE. la niveluri mai mici decât jumătate din nivelurile actuale. Identificând sărăcia drept una dintre cele mai grave probleme ale omenirii. s-au identificat 6 scopuri sociale şi 16 indicatori complementari ce urmau a fi monitorizaţi de către comunitatea internaţională. pornind de la proiecţiile acestora m perioada 1998-2008. Raportul privind sărăcia globală 1 stabileşte parametrii de bază necesari evoluţiei economice pe regiuni. iar inegalitatea veniturilor creşte. astfel meat să se atingă obiectivele de reducere la jumătate a numărului celor ce trăiesc sub limita a un dolar pe zi. rata de creştere este mai mică. au ajuns la aceeasj concluzie lansată de Conferinţa din 1998. creşterea necontrolată a populaţiei. În cele două scenarii elaborate pentru regiunile globului. în unele cazuri.Pornind fie şi numai de la aceste aspecte. * creşterea egalitatii pe sexe în ceea ce priveşte cuprinderea în şcoala primară. * reducerea morţii maternale cu 2/3 până m 2015. În scenariile elaborate. ce merge pe extrapolarea unei rate de creşteri medii de 3. pe regiuni şi la nivel mondial. reprezentanţi ai Naţiunilor Unite şi ai Băncii Mondiale. Politicile de austeritate promovate de ambele instituţii au determinat creşterea sărăciei pentru populaţia deja săracă.5%. Diferenţele sunt semnificative la finele anului 2008. ca parte a unei noi strategii de dezvoltare. * creşterea accesului la serviciile ce privesc reproducţia. Scopurile au fost următoarele: * reducerea sărăciei la jumătate (s-a estimat ca numărul celor ce trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi să scadă la 700 milioane la sfârsjtul deceniului următor). Tocmai datorită Îngrijorării crescânde pe care comunitatea internaţională o manifesto m acest domeniu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful