CARACTERISTICI ALE TARILOR ÎN DEZVOLTARE

Subdezvoltare, Lumea a Treia, tari subdezvoltate sau În dezvoltare, „Sud", „periferie", reprezintă noţiuni ce Încearcă să cuprindă În cât mai puţine cuvinte o stare de fapt: un decalaj imens Între lumi diferite sau În cadrul aceleiasj lumi. Raportul dezvoltare-subdezvoltare este unul antagonic. Subdezvoltarea este reversul dezvoltării, iar dacă dezvoltarea am definit-o ca fiind un proces de transformare pe termen lung a structurii economice, sociale şi politice, obiectivul fiind acela de a răspunde nevoilor fundamentale ale populaţiei, subdezvoltarea reprezintă o situaţie economică În care persistă niveluri scăzute ale standardului de viata, sărăcia absolută, rate de creştere economică scăzute, un nivel redus al consumului, servicii de asistenta sanitară precare, rate Înalte ale mortalitatii şi natalitatii, dependenţa de exterior, posibilităţi reduse de satisfacere a nevoilor oamenilor. Subdezvoltarea nu reprezintă o stare necesară, o etapă pe care În mod inevitabil trebuie să o parcurgă toate statele. Ea reprezintă, "inainte de toate un ansamblu de structuri ce reflectă dezechilibre mtre diferitele sectoare economice, dependenta financiară, tehnologică şi culturală fata de exterior, discrepanţe sociale datorate marilor inegalităţi de venituri, avere, putere, educaţie 3. Tarile în dezvoltare sunt un mozaic uriaş. Alături de tari foarte sărace se mtâlnesc tari mult mai bogate, care „ravnesc” la statutul de ţară dezvoltată. Deşi specialiştii nu sunt unanimi m a preciza care este, concret, componenţa acestui grup de tari 4, ele sunt cele mai numeroase din punct de vedere al populaţiei (77% din populaţia globului), dar contribuie doar cu 15% din venitul mondial. Dincolo de o serie de trăsături comune ale acestor tari (nivelul foarte scăzut al venitului pe locuitor, procentul foarte scăzut de angajare a forţei de muncă În industria prelucrătoare, productivitatea foarte scăzută În toate sectoarele, inclusiv În agricultural, exportul orientat În cea mai mare măsură pe produse primare) există şi o multitudine de diferenţe: unele sunt tari foarte populate, altele nu; unele au o suprafata foarte mare, altele nu; cele mai multe au fost colonii, câteva nu; unele sunt democraţii, altele au regimuri totalitare, iar cele mai multe se situează undeva Între aceste două limite; unele Înregistrează creşteri rapide, altele nu. Toate aceste tari se confruntă cu problema săraciei, a şomajului, a asistenţei sanitare precare, dar pentru cele mai multe dintre ele aceste probleme, şi altele, sunt, Însă, dramatice, iar acestea sunt considerate a fi cele mai sărace tari ale lumii. Din acest punct de vedere, fenomenul subdezvoltării este privit prin excelenta prin prisma caracteristicilor acestor din urmă tari. Din cele două definiţii prezentate, se pot desprinde cu uşurinta trăsăturile tarilor slab dezvoltate: standard scăzut de viata, sarăcie absolută, creştere economică slabă, dependents economică fata de exterior, inegalitate, rate ridicate ale mortalităţii şi natalităţii. P.N.U.D. identifică 9 probleme ale tarilor subdezvoltate, probleme care au constituit preocupări majore pentru forurile internaţionale, dar care nu sj-au găsit rezolvarea, unele dintre ele rămânând în continuare foarte acute Acestea sunt, de altfel, şi caracteristici de bază ale tarilor în dezvoltare. Problema Speranţa de viaţă Sănătatea Probleme cheie ale tarilor subdezvoltate: realizări şi limite Realizări Limite A crescut în ultimii 30 de ani, atingând Mortalitatea Înaltă din aceste tari se media de 63 de ani, în multe ţări datorează, În special, mortalităţii ajungând la 70 de ani infantile, decesul În rândul copiilor nevaccinaţi şi a mamelor, la naştere 2/3 din populaţia ţărilor slab dezvoltate Aproape 1,5 miliarde de oameni nu au are acces la serviciile de sănătate. acces la serviciile de sănătate; 1,3 Cheltuielile publice pentru sănătate, ca miliarde nu au acces la apă potabilă; în procent din P.N.B., s-au dublat în ultimii Africa sub-sahariană un adult din 40 este 30 de ani. seropozitiv.

1

Hrană Educaţie şi alfabetizare Venituri şi sărăcie Din 1965 până În 1990 nu-mărul tarilor În care s-a asi-gurat necesarul suficient de hrană s-a dublat. definită prin venituri mult prea scăzute pentru a asigura mijloace adecvate subzistenţei.1997 numărul celor infectaţi cu HIV a crescut de mai mult de două ori. În tarile cele mai sărace. cât timp vor mai sta săracii lumii privind la bogăţia celor dezvoltaţiî În această situaţie. care le uneşte şi determină abordarea lor unitară: sărăcia. aproape jumătate din populaţie se află sub pragul sărăciei. rămâne caracteristica de bază. Gradul de alfabetizare a crescut de la aprox. este analfabetă. Cu toate aceste succese. La fnceput de mileniu. 2/3 din totalul analfabeţilor din ţările cele mai sărace sunt femei. pentru a putea prevenii apariţia unor dezastre m aceste tari. parcă retoric. sau 35% din populaţia adultă. În Africa. la peste 33 de milioane. insurecţii şi terorismul armat au afectat aprox. Cu toate eforturile facute. m 1990 acest decalaj se dublase. 15% din populaţia lumii) nu au suficientă hrană.7% pe an Peste 800 milioane de oameni (cca. Malnutriţia şi bolile ucid mai mult de 34. 1. Aproximativ 35 milioane de oameni sunt refugiaţi Pădurile tropicale sunt distruse cu o suprafata de mărimea unui teren de fotbal În fiecare secundă. Războaie. starea de sănătate. Creşterea PNB În perioada 1987-1992 a fost destul de ridicată: 4. care este sărăcia.5 miliarde de oameni nu au o speranta 2 . creşterea populaţiei etc. Adâncirea decalajului dintre tarile bogate şi tarile cele mai sărace a atins deja niveluri mgrijorătoare. Dacă astăzi lumea dezvoltată are probleme cu imigraţia. Sfârşitul războiului rece a dus la eliminarea implicării tarilor celor mai sărace in rivalităţile dintre superputeri În ultimii 20 de ani ponderea familiilor rurale cu acces la apă potabilă a crescut de la sub 10% la 60%.3 miliarde oameni) trăiesc în sărăcie absolută.1/3 la 65% în 1990 În Asia există locuinţe pentru 2/3 din populaţie. femeile acced într-un număr de două ori mai mic în învăţământul superior decât bărbaţii. Printre nerealizările în domeniul dezvoltării umane şi combaterii sărăciei putem aminti: * Între 1990 . ce ar msemna exodul a milioane de oameni mfometaţi. aceste tari sunt m continuare deosebit de sărace. iar În multe zone. Factorii critici ai dezvoltării Cea mai importantă şi mai complexă dimensiune a fenomenului de subdezvoltare. În jur de 1. În ultimii 20 de ani ciclul primar a fost urmat de un număr de copii de vârstă şcolară ce a crescut de la 70% la 80% din total. Ciclul secundar aproape că şi-a dublat cifra (de la 25% la 40% din cifra totală). Dacă. nivelul venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai bogată a lumii era de 30 de ori mai mare decât al venitului pe locuitor pentru 20% din populaţia cea mai săracă a lumii. se poate afirma că ultimul deceniu nu a adus cu sine ceea ce comunitatea internaţională spera să fie o bătălie câştigată. pare foarte dificilă (dacă nu imposibilă) apropierea de tarile industrializate. mortalitatea infantilă a fost redusă cu mai mult de Din 1970 până în 1990. Copii Femei Securitate Mediul În ultimii 30 de ani. 60 de tari. numărul de fete ce a urmat ciclul secundar a înregistrat o creştere. Dimensiunea sa complexă este dată de intercondiţionările pe care sărăcia le are cu celelalte aspecte ale tarilor m dezvoltare: educaţia. 30% şi peste dintre elevii de vârstă şcolară rămân la ciclul primar Aproape 1/3 din populaţia ţărilor cele mai sărace (1. nu sunt pe măsura aşteptărilor. Comunitatea internaţională reclamă din ce m ce mai des necesitatea acordării de ajutoare. Un specialist fntreba. Făcând un rezumat. urmarea este apocaliptică. Creşterea economică rapidă poate Înrăutăţi poluarea mediului. Trebuie doar să precizăm că dimensiunile sărăciei sunt extrem de mari şi că progresele înregistrate până în prezent de aceste tari au avut un efect destul de redus asupra sărăciei. Aproape un miliard de oameni. Replici mult mai reduse au putut fi urmărite nu demult m Zair (exodul din Rwanda). de la 17% la 36% din numărul total de fete de această vârstă.000 de copii în fiecare zi. realizările în domeniul combaterii acestui flagel mondial. un copil din trei suferă de malnutriţie. de la mai puţin de 15 milioane de oameni. m 1960. sub diverse forme. de la 25 la 50. Media valorii calorice era de 90% din nivelul cerut şi a crescut la 107% fata de nivelul minim necesar În 1985.

nu au capacitatea să se descurce la scris şi la citit)./loc.) Populaţia şi produsul global. se fnregistrau 32 de tari. provin din Africa sub-sahariană şi Asia de Sud. 840 de milioane de oameni suferă de malnutriţie.1 4. 8 tari./loc. venitul pe locuitor nu depăşea. din punct de vedere al P.real/loc a. Pentru ocupantele ultimelor locuri.6 miliarde la servicii de igienă. Cele 66 de tari cu venituri sub 1000 USD/loc sunt considerate tari sărace şi foarte sărace şi. mtre 3000 şi 5000 USD/loc.B. se mregistrau aproximativ 12 milioane de refugiaţi./loc. iar mtre 5000 şi 10000 USD/loc.3 5. peste 880 milioane au un acces limitat la serviciile de sănătate şi 2./loc sau P. la nivel global. real/loc 505 533 570 610 585 615 3 .I. şi anume: tări cu venituri ridicate (peste 9361USD/loc).7 ) Cele mai sărace tari ale lumii. 78. Repartiţie regională % din populaţia % din produsul lumii (1995) global (1995) 8. $1 cu venituri medii (mtre 761 USD/loc. 800 USD/loc. cele mai sărace regiuni ale lumii şi cu cea mai numeroasă populaţie./loc. 43 de tari mregistrau un P. ajustat cu paritatea puterii de cumpărare.B.A.2 (4.B.N. Peste 10000 USD/loc. aflate cu predilecţie m Africa sub-sahariană şi Asia.N. sub doi dolari/zi pentru fiecare cetatean! Ţara Sierra Leone Tanzania Malawi Burundi Etiopia Guineea Bissau Cele mai sărace tari.B. relevă o situaţie îngrijorătoare. Circa 160 de milioane de copii suferă de malnutriţie şi mai mult de 250 milioane de copii lucrează ca salariaţi. În fiecare an. Ponderea venitului global al celei mai bogate cincimi a populaţiei este de 74 de ori mai mare decât a celei mai sărace cincimi. cele mai sărace tari ale lumii mregistrează „perfoimanţe” greu de imaginat.I. Consumul celei mai bogate cincimi a lumii este de 16 ori mai mare decât al celei mai sărace cincimi.0 0.* * * * * * * de viata mai mare de 60 de ani. În jur de 340 milioane de femei nu au o speranta de viata mai mare de 40 de ani. În tarile industrial peste 100 milioane erau analfabeţi funcţionali (desj au urmat o şcoală. Regiunea America Latină şi Caraibe Africa sub-sahariană Asia de Est şi Pacific Asia de Sud Ţări dezvoltate (din care S. şi 9 360 USD/loc. în funcţie de P.5 22. Mai mult de 260 de milioane de copii nu urmează cursuri primare sau secundare. cauzate de apa contaminată.N. m USD 1995.N. P.U.8 32. ceea ce mseamnă.3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi aproape un miliard nu îşi poate asigura necesarul pentru satisfacerea nevoilor de bază. Din cele 174 de tari clasificate pentru anul 1998 . respectiv mai puţin de 760 USD. Corelaţia dintre ponderea acestor tari m populaţia lumii şi a P.B.5 2. 3 milioane de oameni mor din cauza poluării aerului şi peste 5 milioane mor din cauză de boli diareice. Venituri scăzute şi distribuţia inegală a veniturilor Banca Mondială este instituţia ale cărei clasificări sunt eel mai des utilizate de către organismele internaţionale.N.5 14. erau 20 de tari. în medie. deţin o populaţie numeroasă.0 0 (26. Criteriul de clasificare este eel după P. conform căruia sunt identificate trei mari grupuri de tari. la nivelul anului 2002. 66 de tari sub 1000 USD/loc. In 1997 mai mult de 850 milioane adulţi erau analfabeţi..B. Operând cu indicatorul P.I.) şi tari cu venituri scăzute. Aproximativ 1.5 9.B. ceea ce face ca situaţia lor să fie cu atât mai dramatică. La sfârsjtul anului 1997. sub 500 USD.B. m marea lor majoritate. Între 25% şi 50% din numărul total de femei suferă de abuzuri fizice din partea partenerului.

4 53. comparativ cu ponderea celei mai bogate cincimi în aceleasj venituri totale.0 65.5 6.1 21.4 57.2 41. care este situaţia tarilor dezvoltate şi a tarilor sărace.9 Tari In tranziţie Federaţia Rusă 4.3 47.A. 4 .4 Israel 6. acest raport este.0 România 7.3 20.7 42.1 47.4 27.7 Kazakstan 6.0 Marea Britanie 6.4 7.5 7.0 17.9 17.2 Turkmenistan 6. inegalitatea distribuirii veniturilonsj are sursa în decalajul între mediul urban şi rural.6 Republia Centrafricană 2. "in special pentru cele mai sărace dintre aceasta.3 Republica Moldova 6. tarile subdezvoltate se confruntă şi cu o mare discrepanta în distribuirea veniturilor.5 Niger 2.0 Guineea Bissau 2.3 6.5 6.9 Australia 5.0 Paraguay 2. comparativ.3 Tari In dezvoltare Siera Leone 1. în medie. inegalitatea în distribuirea veniturilor se corelează cu sărăcia absolută în care trăieşte o mare parte din populaţia acestor tari. Zonele rurale sunt.5 Guatemala 2.6 43.4 8.9 28.4 58. pe lângă extrem de sărace.1 Brazilia 3.2 Portugalia 7. cel mai slab clasate. 5.7 46.6 53. lată.3 43.1 58.0 6.4 5. Însusit în cea mai mare parte de marii proprietari.8 60. pentru tarile cele mai sărace.3 5. din punct de vedere al raportului venitul celei mai sărace cincimi a populaţiei/venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei: Raportul dintre venitul celei mai sărace cincimi a populaţie şi venitul celei mai bogate cincimi a populaţiei (1998) Ponderea (%) Ponderea (%) Rapor Ţara celei mai celei mai t B/A sărace cincimi bogate cincimi în venitul total în venitul total (A) (B) Tari dezvoltate Noua Zeelandă 2.6 40.5 Estonia 6.Congo Nigeria 712 735 720 787 758 788 Alături de nivelurile scăzute ale venitului pe locuitor. acesta atinge şi niveluri de peste 30 la 1.1 63 30.1 63. practic. Inegalitatea în distribuirea veniturilor este relevată şi de ponderea pe care cea mai săracă cincime o are în veniturile totale. Pentru tarile în dezvoltare.8 Kyrgyzstan 6.8 6. Distribuţia veniturilor reprezintă un indicator de apreciere al dezvoltării economice a unei tari.7 12.Yemen Mali Zambia Niger R.9 42.3 62.1 Pentru multe din tarile slab dezvoltate.0 32.4 S. de 5 la 1.9 41.5 Irlanda 6.7 42.9 41. şi puternic concentrate în mâna unor latifundiari (cum este cazul celor mai multe din tarile latino-americane) ceea ce face ca venitul obţinut în agricultural să fie.5 Honduras 3. Pentru tarile bogate.8 25.U.D.9 6.5 Lesotho 2.3 7.0 63.2 46.

ca urmare a creşterii taxelor tarilor dezvoltate la importul de mărfuri din tarile mai puţin avansate. de subzistenta. la probleme globale se cer soluţii globale. Această dependenta economică derivă din faptul că dispun de mai puţine cunoştinţe. instabilitatea prejurilor. Lichidarea rămânerii în urmă. o problemă de interes general. ceea ce face ca majoritatea forţei de muncă să fie slab calificată. în Europa Occidentală. alimentar şi tehnologic. suficient de diversificat. Această dependenta se manifestă mdeosebi pe plan financiar. (de exemplu. incapabilă să reahzeze o dezvoltare autentică. de posibilităţi limitate de a utiliza ceea ce au. admise doar pentru zonele rurale etc. Se apreciază că reducerea analfabetismului are efecte pozitive asupra veniturilor ce revin celor 40% din populaţie. care deţin puterea politică. Ori. În principiu. Tinerele state nu reuşesc să-sj valorifice pe deplin pe piaţa mondială rezultatele muncii productive naţionale. Aceste modele proprii permit mfăptuirea unor objective prioritare. sub o formă sau alta. în special cu materii prime sau produse puţin prelucrate. 0 strategie de dezvoltare trebuie să se bazeze pe propria experienta. cu salarii extrem de reduse. în primul rând. m paralel. el era orientat către exterior. particulare. la importul de bumbac brut. * promovarea exporturilor de produse prelucrate. tendinţa de a fonda strategia economică pe activitatea crescândă a statului este o caracteristică cvasi-generală a tarilor în dezvoltare. Astfel apar restricţii cantitative. autoîntreţinută . Sudul reprezintă o bogată şi. inclusiv a tarilor dezvoltate la rezolvarea acestei probleme. dezarticulată. Chiar dacă. participarea activă a Întregii comunităţi internaţionale. acest vărsământ compensatoriu ar trebui să fie egal cu diferenţa dintre valoarea exporturilor mtr-o perioadă dată şi valoarea pe care acestea ar fi atins-o dacă taxele fiscale n-ar fi fost aplicate. În ceea ce priveşte produsele primare. dezvoltarea economico-socială independents vor fi. politica de preţ. la importul de produse alimentare). iar. rezultatul efortului propriu. economia naturală. Dar şi Nordul este dependent de Sud. 0 trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de dependenta a Sudului subdezvoltat fata de Nordul dezvoltat. Dependenţa fata de exterior Aşa cum arăta şi Jan Tinbergen în cel de-al lll-a Raport către Clubul de la Roma. rămăsjtele unor relaţii de producţie precapitaliste total inadecvate progresului tehnic deţineau o pondere ridicată. pe adaptarea experienţei generale la condiţiile concrete. financiare şi umane proprii. Structurile impuse de către fostele metropole coloniilor lor au avut drept consecinta fundamentală! stagnarea şi mcetinirea considerabilă a ritmului creşterii economice pe termen lung. S-a conturat astfel o “economie dualista". maximizării mijloacelor materiale. care dezavantajează net produsele agricole. toate statele lumii.O altă cauză a acestei inegalităţi derivă şi din accesul redus la educaţie pentru cea mai mare parte a populaţiei acestor tari. subvenţionarea factorilor de producţie.U. anumite cheltuieli publice. cea mai săracă1. s-a dezvoltat un sector capitalist. pe de altă parte. ieftină sursă de aprovizionare pentru Nord. subdezvoltarea afectează. capabil să satisfacă nevoia crescândă de bunuri de echipament. în consecinta. 0 altă cale ar consta în acordarea unor compensaţii monetare tinerelor state care mregistrează o reducere a veniturilor lor reale din export. În lipsa unui capital privat autohton important.. susţinerea preţurilor de producţie (pentru producătorii autohtoni). în condiţiile în care agricultura este principala ocupaţie în multe din aceste tari. două sunt obstacolele care influenţează negativ: Pe de o parte obstacolele tarifare şi netarifare ridicate de tarile dezvoltate. În cadrul acestor structuri. Suprimarea acestor taxe de către tarile dezvoltate rămâne mijlocul eel mai important de stimulare a exporturilor tarilor în dezvoltare şi de majorare a veniturilor în devize. cum ar fi: * formarea cadrelor naţionale şi folosirea judicioasă a forţei de muncă. de obiectivele urmărite de acestea. în S. naţiunile m curs de dezvoltare sunt.A. de tip colonial. * crearea unui nucleu industrial propriu. mai ales. Ea este. fiscalitatea (taxe mari). de căile adoptate pentru fmplinirea lor. În cazul produselor cu o cerere 5 . Şi politicile promovate de către statele în dezvoltare au contribuit la creşterea sau menţinerea ridicată a inegalitatii veniturilor: supraevaluarea cursului de schimb. ale fiecărei tari. ceea ce inseamnă. în continuare. În contextul interdependenţelor mondo-economice. Caracterul sectorului de stat m aceste tari este determinat de natura forţelor sociale. mainte de toate. m stare de dependenta fata de tarile dezvoltate.

ci. cacao etc. o influenta stabilizatoare asupra pieţei unui anumit produs primar. Pentru rezolvarea acestor probleme este nevoie atât de efortul propriu. practic. 2200 . decât oferta.inelastică (cafea. Pentru produsele manufacturate. un om trebuie să consume zilnic. problema alimentară. Pentru a putea fi considerat hrănit normal. Toate acestea pot fi puse m practică. au iniţiat numeroase programe de ajutorare a tarilor subdezvoltate). 28% din populaţie în Asia.16 miliarde dolari anual. Ţinând seama de cauzele care au generat situaţia alimentară precară de pe glob. de eliminare a pierderilor alimentare. Este necesară punerea în practică a unor programe de cooperare tehnică. De exemplu. în mod direct. o creştere de 4% a producţiei agricole necesită resurse financiare de 15 . cele care reţin atenţia experţilor sunt următoarele: * extinderea suprafeţelor cultivate. m primul rând. Dar. Printre căile posibile de sporire a producţiei alimentare m tarile m dezvoltare. * exploatarea unor noi resurse naturale şi producerea de alimente pe cale sintetică. celor dezvoltate. mai bine zis. această soluţie nu există). 13% în America Latină consumă sub acest barem. Interdependenta cu alte probleme economice globale joacă un rol important în determinarea dimensiunilor problemei alimentare. sau.căi menite a scoate aceste tari din 6 . mai mult de 80 de milioane în Africa. Cele mai mari rezerve de terenuri cultivabile se află m America Latină. Ori. Calea utilizată constă m reglementarea cantităţilor care sunt destinate exportului. de durată. în cea mai mare măsură. Stocul permite să se vândă atunci când preţul depaşeşte o anumită limită şi să se cumpere atunci când acesta scade sub limita convenită. în condiţiile unor nevoi crescânde de hrană şi de dezvoltare industriala . Problema alimentară are atât implicaţii de ordin social. În ceea ce priveşte fluctuaţia preţurilor. pe efortul propriu. ceai. precum şi PAM. mai ridicate atunci când este vorba de importul din tarile m dezvoltare. Aceasta presupune schimbări m sistemul financiar internaţional şi m eel valutar. Africa Tropicală şi America de Nord (m Asia de Sud. Potrivit celor mai recente estimări.90 grame de proteine. 25% în Africa. devine foarte clar că soluţionarea viabilă. Taxele vamale la produsele finite şi semifinite sunt. m numeroase cazuri. cât şi de asistenţa celorlalte state (FAO şi FIDA. Tarile subdezvoltate nu se pot baza pe "transferul de hrană". decât atunci când importurile provin din tarile dezvoltate. Această situaţie contrastează puternic cu consumul din tarile dezvoltate. pentru dezvoltarea pescuitului. cât şi implicaţii de ordin politic (accentuare migraţiei. Asigurarea hranei 0 problemă majoră a tarilor subdezvoltate este foametea şi malnutriţia. nu poate fi asigurată decât prin creşterea substanţială şi diversificarea producţiei agroalimentare. Utilizarea mecanismului stocurilor internaţionale regulatoare exercită. ce se confruntă cu grave probleme. sumă greu de realizat m condiţiile datoriei externe actuale. Degradarea mediului Înconjurător 0 altă problemă care mgrijorează comunitatea internaţională este degradarea mediului Înconjurător.2400 de calorii şi circa 80 . în medie. lucrurile rămân deocamdată teoretice. ce ar putea duce la o mai corectă aplanare a unor astfel de situaţii. sarcina de a le stabiliza revine. s-ar putea constitui un fond din cedarea unei părţi din taxele pe consum mcasate de tarile dezvoltate. Contingentarea exporturilor reprezintă un alt mecanism important de stabilire a preţului unor produse primare pe piaţa mondială. de eliminare a pierderilor de teren arabil.). convulsii sociale). pentru că majoritatea tarilor ar trebui să aloce mai mult decât au pentru a putea spori randamentul. * sporirea randamentului la hectar şi pe animal productiv. 45 de milioane America Latină) suferă efectiv de foame. Astfel apare necesitatea unui nou sistem comercial mondial. desi îsi pot spori producţia. având în vedere faptul că tarile în dezvoltare nu controlează. politica tarifară a tarilor dezvoltate mai are mcă un caracter discriminatoriu. peste 550 de milioane de oameni (375 de milioane m Asia.

agricultura contribuie cu cea mai mare pondere la crearea P. investitiile şi decalajul tehnologic . Degradarea potenţialului natural-forestier.-ului. când veniturile sunt scăzute. între 40% şi 60%. o problemă deosebit de importantă o constituie creşterea 7 . al unei tari. de exemplu. cu atât mai mult cu cât ele se caracterizează şi printr-o mare ineficienta (agricultura. Bazânduse pe multiple exemple. mai ales pentru cele mai sărace. la fel cum această nerealizare se răsfrânge tot după un interval mdelungat m timp. urbanizarea. o mai mare eficienta în alocarea resurselor. la eel modern. Restrictii ale dezvoltării ' În concepţia unor specialişt .I. ce se manifestă m toate domeniile economico-sociale şi m întreaga economie mondială. pentru tarile în dezvoltare. Se ştie că aceste tari au cele mai ridicate rate ale analfabetismului. Schimbările tehnologice au m vedere atât o tehnică mai performantă (masjni. autorii studiului. factorii restrictivi ai dezvoltării sunt consideraţi a fi m număr de 6. deopotrivă.6%. Un al doilea factor identificat este transformarea structurală. Mondializarea acestui flagel necesită măsuri ample şi urgente din partea comunităţii internaţionale. calculatoare. Capitalul este insuficient m tarile m dezvoltare. între multiplele aspecte ale degradării mediului se numără deprecierea solului. o reducere a pierderilor. industrializarea. Dificultatea realizării acestui deziderat rezultă din faptul că are efecte pe termen lung. ambii economişt. Exporturile acestor tari. cât şi întărirea producţiei. o fnzestrare slabă cu tehnologie şi un scăzut grad de performanta. piscicol. Lipsa capitalului este determinată de rata scăzută a investiţiilor interne şi de un aport extrem de limitat al investiţiilor străine. Conform unui studiu publicat de Banca Mondială în 19931. accesul la ea şi calitatea acesteia. necesită o diversificare şi o creştere a ponderii produselor manufacturate. singurele m măsura să contribuie la atenuarea Înrăutăţirii termenilor schimbului ai acestor tari. contribuie la creşterea inflaţiei şi la migrarea capitalurilor către tari cu o stabilitate a preţurilor mai mare.. degradarea datorită poluării.acest proces va continua să afecteze lumea mtreagă precum o maladie ucigătoare. se ştie că pe termen lung. iar studiile arată că o creştere cu doar 10% a celor înscrişi la învatamântul secundar contribuie cu 0. cote mgrijorătoare. Primul factor considerat sunt economiile.B. În ceea ce priveşte tarile m dezvoltare.N. Formarea capitalului uman şi resursele pentru dezvoltare este eel de-al cincilea domeniu critic al dezvoltării. pe atât de insuficientă. Fără corelarea tuturor factorilor . În ceea ce priveşte inovarea şi nivelul tehnologic. pentru compensarea deficitelor bugetare. Importanţa comerţului exterior este subliniată şi de faptul că studiile econometrice au arătat că o creştere a exporturilor m produsul total cu 10% determină o creştere economică a tarii cu 0.N. În acest context.3% la creşterea economică. al eforturilor pentru eliminarea sărăciei şi susţinerea dezvoltării. Comert. în special cele mai sărace. arabil. fmprumuturile externe sunt scumpe. izvoarelor subterane precum şi poluarea aerului şi a apei au atins. De asemenea. sporirea eficienţei. un mecanism de formare al preţurilor bazat pe o piata liberă implică o mai mare iniţiativă. etc. El se traduce mtr-o mzestrare precară a aparatului productiv. între 20 şi 40%. în special populaţiei de sex feminin. El implică. De cealaltă parte.starea de subdezvoltare.). acestea contribuie la eficientizarea investiţiilor. Economiile sunt puţine.ul exterior reprezintă al treilea factor critic al dezvoltării. schimbarea modului de producţie. Al doilea sector ca importanta este eel terţiar. relevă că degradarea mediului poate costa mtre 1 şi 15% din P. pe lângă faptul că trebuie să sporească.B. în multe tari. Alocarea eficientă a resurselor presupune atât politici la nivel microeconomic. nu poate asigura nrana populaţiei tarilor respective). desj define o pondere foarte mare în crearea P. Utilizarea de preţuri administrate de către stat contribuie cel mai adesea la o ineficientă alocare a resurselor.B. cât şi politici macroeconomice.externi şi interni . de la eel tradiţional. de capacitatea acestor tari de a forma capitalul uman. Creşterea nivelului de dezvoltare implică şi modificarea ponderii acestor sectoare. că accesul la educaţie este îngrădit. o limitare a corupţiei sj. în strânsă legătură cu acest aspect. o cooperare strânsa în care rolul organismelor internaţionale este extrem de important. Creşterea economică depinde m mod esenţial. eliminarea risipei. despăduririle şi eroziunea terenurilor. Problema subdezvoltarii este o problemă extrem de complexă. asistenţa financiară este una din componentele de bază. iar asistenţa străină este pe cât de greu de obţinut. Al patrulea factor critic al dezvoltării îl constituie eficienta alocare a resurselor. alterarea diversităţii biologice. Emisiunea de monedă fără acoperire m bunuri şi servicii. m final. în special pe termen lung. Aspectele primare ale acestui domeniu critic al dezvoltării sunt educaţia.

Pentru a avea un nivel de referinta uniform. este supus controverselor. este necesară o perioadă foarte lungă de timp pentru relansarea investiţiilor. este asigurarea unor politici durabile de dezvoltare. în viziunea lui Sen. În sfârşit. ea este o caracteristică fundamentală a tarilor în dezvoltare. m ciuda oportunităţilor oferite de societatea americană. păstrarea în limite normale şi stimulative a diferenţelor sociale şi economice etc. stabilitatea politică şi sociala. Sen. * axioma sensului unic. Pentru el. speranţa de viata m Costa Rica este aproximativ aceeasj cu cea din Statele Unite. consideraţi extrem de importanţi pentru sănătatea omului. asigurarea unei creşteri economice posibil de atins. care. ci doar un instrument de măsurare statistic. din punct de vedere statistic. şi nu datorită unui venit pe locuitor mai scăzut. Tot ca răspuns la lacunele unei astfel de metode de abordare a conceptului de sărăcie. De exemplu. este o combinaţie mtre coeficientul Gini privind distribuţia veniturilor pentru categoria celor săraci. Sen s-a concentrat pe un număr mic de funcţiuni de bază pentru starea normală de bine: hrană corespunzătoare şi locuinta adecvată. apariţia în public fără sentimentul de rusine. Coordonatele sărăciei în tarile slab dezvoltate Sărăcia este. şi. că nevoile calorice ale individului diferă de la o perioadă la altă şi în funcţie de specificul activitatii. Astăzi trăiesc în lume peste 1 miliard de oameni în condiţii de sărăcie absolută. ca urmare a faptului că se consideră că el diferă în funcţie de vârstă şi de gen. de legume cu frunze. 45 g. de la universitatea Harvard. alte legume (cartofi. viaţa este un vector corelat de funcţiuni (legate de a fi şi de a face). spre exemplu. zahăr. 2. New York. nu este un indicator adecvat. ca limită a sărăciei. cu următoarea componenta nutriţională: 5 g. care are un venit pe locuitor mai mare de 12 ori decât Costa Rica. legume cu boabe. conform căreia măsurarea sărăciei se poate face doar prin intermediul venitului celor săraci. se calculează ca ponderea acestui venit suplimentar necesar. Banca Mondială utilizează noţiunea de sărăcie extremă sau limita sărăciei. a abordat această problemă dintr-un alt punct de vedere. După instabilitate. came. cea mai degradantă coordonată a lumii contemporană. care cere ca măsurarea sărăciei să fie sensibilă la schimbările survenite m 8 . Un alt exemplu este eel al populaţiei masculine din Harlem. cereale1. 110 g. 35 g. că nu sunt luate în considerare niveluri şi pentru alţi compusj. cea mai mare parte a lor în tarile subdezvoltate. 35 g. ceea ce este şi mai mgrijorător. luarea în considerare a elementelor legate de mediu. ulei. care este dată de asigurarea unui nivel caloric zilnic de 2250 calorii pe persoană. şi un şi mai fndelungat timp pentru culegerea roadelor acestor investiţii.). ci şi incapacitatea de a atinge această stare ca urmare a lipsei mijloacelor economice necesare. * axioma transferului invers. organismele internaţionale de profil recomandând insistent adoptarea unor politici la nivel guvernamental de planificare familială. rădăcinoase etc. a fi fericit şi a fi liber1. pentru aplicarea şi vegherea la respectarea legilor etc. În opinia sa. Sen a creat trei axiome necesare unui indice al sărăciei: * axioma centrală. ultimul factor critic al dezvoltării identificat de specialişt. climă etc. Sărăcia absolută am defini-o ca acea limită sub care venitul unei persoane nu-i permite să-sj satisfacă nevoile de bază legate de hrană. care presupune ca indicele sărăciei să crească atunci când venitul celor săraci scade.populaţiei. a evita moartea prematură. dat fiind faptul ca este foarte greu de făcut comparaţii între tari. ca de exemplu. a fi mgrijit corespunzător.N. Pornind de la această combinaţie. economistul şi filosoful Amartya K. 395 g. 90 g. Abordarea conceptului de sărăcie. sărăcia nu este numai un nivel foarte scăzut al stării normale de bine. Această definiţie este extrem de largă. "imbrăcăminte şi adăpost. ceea ce reprezintă 54% din totalul hranei! Acest nivel caloric. în consumul agregat) . cum ar fi mineralele sau vitaminele. păstrarea sub control a ratei de creştere a populaţiei. trăieşte cu 40 de ani mai puţin decât populaţia masculină din Bangladesh. ci datorită ratei malte a criminalitatii şi a unei asistenţe medicale necorespunzătoare. ponderea celor ce trăiesc în sărăcie absolută şi decalajul privind veniturile (care măsoară venitul suplimentar necesar aducerii săracilor deasupra sărăciei absolute şi care. probabil. Cele 395 de grame de cereale pot fi echivalentul a 2 ceşti de orez./loc. 10 g. determinante pentru stabilitatea economică. pentru că el exprimă capacităţile şi nu permite aprecierea realizărilor. P.B. Un alt element important îl reprezintă şi pacea socială din aceste tari. Aceasta fnseamnă. Pentru Sen. lapte.

sărăcia cunoaşte o tendinta redusă de scădere (din punct de vedere relativ).6 23.3 24. Tarile cele mai afectate (Indonezia. Ceea ce a determinat ca.6 1. Filipine. la 22./loc a crescut.3 5. 291 mil.3 44. cu aproape aceeasj pondere (15%) şi China.0 1998 15. pragul sărăciei absolute sau extreme. 36% din populaţie se afla sub această limită. 240 milioane m Africa sub-sahariană.I.2 46.2% din populaţie era mregistrată în 2000 ca trăind sub un dolarPPC/zi. Mauritania. Thailanda) au mregistrat creşteri ale populaţiei ce trăieşte în sărăcie absolută. 30 milioane m tarile dezvoltate. În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord situaţia este similară Europei: sub 2% din populaţie se află sub limita a 1 dolarPPC/zi şi 22% sub limita a 2 dolariPPC/zi.3 48. Pentru cele mai multe din aceste tari. Din miliardul ce se va adăuga omenirii până m 2014.6 18.0 22. în Africa sub-sahariană (de la 242 mil.8 2. în 1990). iar tarile din această regiune oscilează între derularea unor reforme ferme (Coasta de Fildeş. unde aproape jumătate din populaţie este la limita sărăciei absolute. 220 milioane m Asia de Est şi Pacific.1 27. Cele mai mari scaderi au fost în cazul Asiei de Est. În America Latină şi Caraibe. în Asia de Sud (de la 495 mil. numărul acestora a crescut.0 15. 20% la nivelul anului 2000.distribuţia veniturilor celor săraci (astfel meat un transfer de la cei cu venituri scăzute la cei cu venituri mai ridicate să ducă la creşterea indexului sărăciei).9 42.6 16. ajungându-se ca 4. cea mai săracă populaţie a lumii a rămas relativ constant în ultimul deceniu.2 1. Stabilită ca limită inferioară. Tanzania) şi conflicte (Rwanda.6 28.1 15. ca număr. cei mai mulţi săraci ai lumii trăiesc în Africa sub-sahariană şi Asia de Sud. Din cele aproximativ 1.9 0.9 40. şi în primul rând Rusia) o traversează de 15 ani. valoarea de 1 dolarPPC/zi/persoană reprezintă astăzi pentru majoritatea instituţiilor internaţional. Conform prognozelor Băncii Mondiale . iar sub 2dolariPPC/zi.2 15.7 1996 14. În Europa şi Asia Centrală.1 15. 310 milioane se vor naşte în Asia de Sud.2 2000 15.7 Un sfert din populaţia lumii trăieşte sub limita unui dolar pe zi! lar din punct de vedere al repartiţiei geografice.7% în 2000.7 28. Ghana. ceea ce arată diferenţele şi inegalităţile extrem de mari din această regiune.0 46. în 1990).0 28. Africa sub-sahariană. criza din anul 1998 a avut drept efect stoparea scăderii săraciei în această zonă. 9 . În Asia de Sud.3 4. este marcată de influenţa războaielor civile.2 15.9 4. Dimensiunea populaţiei ce trăieşte m extremă sărăcie este influenţată şi de perspectives ce decurg din sporirea numărului total al populaţiei globului. pe regiuni (%) Regiunea Asia de Est şi Pacific (fară China) China Europa şi Asia Centrală America Latină şi Caraibe Orientul Mijlociu şi Africa de Nord Asia de Sud Africa sub-sahariană Total Total. 522 mil.0 5.4 49. 278 mil. Unul este dat de rolul pe care femeia îl are în societate. Cu toate progresele realizate de Asia de Est şi Pacific. datorată în special progreselor din China.8 42. până m 1990 foarte puţini oameni trăiau m absoluta sărăcie.5 1990 27. Uganda. femeile sunt lipsite de educaţie.9 46. pe fondul creşterii populaţiei. Din punct de vedere al evoluţiei. fără China 1987 26.3 1.5 1. 15.B. Urmează Asia de Est şi Pacific şi America Latină.2 mid.3 28.7 15.9 10.7% din populaţie să fie sub limita a 1dolarPPC/zi. peste 600 de milioane se vor naşte m tarile cu cele mai scăzute venituri. Acest lucru se datorează depresiunii economice pe care majoritatea acestor tari (foste comuniste.5 24.7 24.0 10. desj nivelul P.8 42. Burundi). prima regiune din punct de vedere al ponderii sărăciei.1 4. Tarile cu cei mai puţini săraci sunt tarile Orientului Mijlociu şi Africii de Nord şi Europa şi Asia. populaţia care trăieşte sub acest prag este prezentată în tabelul de mai jos: Ponderea populaţiei ce trăieşte sub pragul sărăciei absolute. sunt în Asia de Est şi Pacific (de la 452 mil.1 1993 25. în 1990). de la 29% în 1990. Din punct de vedere al distribuţiei pe regiuni. singura zonă unde reducerea a fost semnificativă.6 1. la nivel global. persoane ce trăiesc sub un dolarPPC/zi (la nivelul anului 2000). Creşterea populaţiei în tarile cele mai sărace îşi are motivaţia în mai multe aspecte. luând msă ca limită 2 USDPPC/zi. să se mregistreze o uşoară scădere. După 1990. 9 milioane m Europa şi Asia Centrală.5 27. de la 28% la 15% în aceeasj perioadă (ca urmare a progreselor făcute în această zonă).0 47.7 29.4 44.0 26.3 11.

Populaţia feminină este mai săracă decât cea masculină. rata de recuperare a investiţiei cu Invătamântul universitar pentru femei este negativă. Din punct de vedere al şcolarităţii. India 40%. pe regiuni. angajaţi zilieri sau temporar. eel mai mare numar al celor săraci s-a mregistrat m Africa sub-sahariană. Orientul Mijlociu şi Asia de Est (China). Cea mai mare parte a analfabetismului este m rândul femeilor. se prezenta în felul următor: Rata fete/băieţi cuprinşi În mvatamântul primar şi secundar__(%) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 88 91 93 Europa şi Asia Centrală 85 93 96 America Latină şi Caraibe 95 98 99 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 82 86 90 Asia de Sud 75 94 96 Africa sub-sahariană 82 87 90 În special în tarile puternic influenţate de religia musulmană. un număr mare de copii creşte şansele de supravieţuire ale familiei. Mulţi adepţi ai diferenţelor dintre sexe consideră că bărbaţii au dreptul la mai multe cheltuieli personale decât femeile. de foarte scăzută productivitate. O familie numeroasă implică şi mai multă forta de muncă. ceea ce. Pentru femeile cu vârsta cuprinsă mtre 15 şi 49 de ani. m principal m Nigeria şi Etiopia. este unul net inferior bărbaţilor. grupuri care dau cea mai mare parte a săracilor m anumite regiuni: este vorba de indienii din America Latină şi paria în India. Altfel spus. veniturile primite de femei sunt mult inferioare celor primite de bărbaţi. în unele tari femeile neavând dreptul la vot şi nici alte drepturi m societate. rata de şcolarizare m mvătamântul primar şi secundar. Iran 70%. Chiar şi în condiţiile unei educaţii egale. Populaţia rurală săracă sunt cei fără pământ sau proprietari de terenuri mici. Camerun 20%. În Kenya. Sunt. Din punct de vedere al grupurilor ţintă al săracilor. De asemenea. Forţa de muncă feminină este mai scăzută. China 85%. Bangladesh 50%. în special în India şi Bangladesh. La sfârsjtul anului 2000. neavând mai mult de un an sau doi de şcoală. Ceilalţi (cam două cincimi) se Impart mtre America Latina (mai ales în Brazilia şi Mexic). Guinea 0%. sunt angajate m slujbele cele mai prost plătite şi au o rată a şomajului mult mai ridicată decât a bărbaţilor. iar venitul acestora din urmă trebuie să fie destinat m cea mai mare parte consumului colectiv. Patru cincimi dintre săraci trăiesc în zonele rurale. Yemen 20%. care a devenit regiunea cea mai săracă a lumii. Un alt motiv il constituie speranţa de viata foarte redusă m multe tari sărace (sub 50 de ani). mai ales m tarile slab dezvoltate: Laos 25%. acest lucru poate msemna pământ mai mult şi hrană mai multă. Asia de Sud-Est (cu predilecţie în Filipine şi Indonezia).iar măsurile contraceptive sau de planing familial sunt inexistente. de asemenea. în special în cazul pătrimii din gospodăriile care sunt conduse de femei. Ca urmare. ce trece de sub tutela tatălui sub cea a soţului. lordania 50%. Rata de mortalitate. în special în cele mai sărace. O cincime se află în Africa sub-sahariană. Pakistan 25%. cunoştinţele lor. mici comercianţi sau artizanali. O confirmare a faptului că societatea oferă mult mai multe şanse unui 10 . Indonezia 55%. rolul femeii în tarile m dezvoltare. cea mai mare parte a săracilor lumii locuiesc m Asia de Sud. Nicaragua 60%. Datele furnizate de Banca Mondială m acest sens sunt relevante. Cea mai mare parte a populaţiei sărace este analfabetă. precum şi mortalitatea infantilă foarte ridicată. precum şi capacitatea de a mţelege ceea ce se mtâmplă în jurul lor sunt foarte reduse. femeile au o educaţie inferioară bărbaţilor. În multe părţi ale globului. consumul de contraceptive este scăzut. De altfel. m condiţiile m care principala ocupaţie m tarile sărace este agricultura de tip extensiv. Haiti 15%. precum şi rata mortalităţii pentru diferite tipuri de boli arată o hrană mai defectuoasă şi o Îngrijire a sănătăţii mai slabă pentru femei decât pentru bărbaţi. în condiţii de supra-aglomeraţie. femeia este privită ca o sclavă. Cei din zona urbană sunt m majoritate şomeri. ceilalţi. în cea mai mare parte m slums-urile urbane. Rusia 35%. diferenţele în ceea ce priveşte distribuţia veniturilorîn cadrul familiei arătă că există o discriminare clară a femeilor în raport cu bărbaţii.

în tarile în dezvoltare. dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor este compromisă. este dată şi de numărul de femei la un bărbat. căi de acces către zonele comerciale. care este. Se estimează că deficitul de femei pentru China şi India este de 44 milioane. din care 3. De la trei la patru cincimi din venitul celor mai saraci oameni ai lumii este cheltuit pentru hrană. izolaţi de ceea ce ar putea să la aducă o fmbunătăţire a nivelului de viata: drumuri. Începând cu anul 1975. şi UNICEF si-au extins activitatea de imunizare fmpotriva principalelor boli. În ceea ce îi priveşte pe cei în vârstă. Cu toate acestea. telecomunicaţii. care este subunitar în foarte multe tari din categoria celor sărace. mortalitatea infantilă se prezenta astfel: Mortalitatea infantilă. Pe regiuni. respectiv 37 de milioane. care au fost eradicate în tarile dezvoltate. mai puţin de 50% din copii care trăiesc m absolută sărăcie sunt vaccinaţi fmpotriva difteriei. Cele mai sărace tari mregistrează performanţe mult mai triste.bărbat decât unei femei. Aceste boli. de cele mai multe ori limitată la cereale. care trăiesc în familii numeroase. performantele şcolare şi profesionale sunt slabe. unele legume sj. fac. 40% din cei săraci sunt copii sub 10 ani. încă unul până la vârsta de 5 ani şi doar unul din cinci atinge 45 de ani.2. iar a copiilor sub 10 ani de 2. comparativ cu ţările bogate Ţara 1980 2002 Cambodgia / Irlanda 201/ 11 102 / 6 Sierra Leone / Hong Kong 190 / 11 162 / 3 Rwanda / Australia 185 / 11 112 / 5 Malawi / Franţa 169 /70 115 / 5 Swaziland / Elveţia 159 / 9 98 / 4 Etiopia / Olanda 155 / 9 107 / 5 Zambia / Japonia 154 / 8 105 / 4 Mozambic / Norvegia 145 / 8 122 / 4 Burundi / Danemarca 145 / 8 107 / 5 Bangladesh / Suedia 132 / 7 73 / 4 Comentariile sunt aproape inutile. eradicate în tarile dezvoltate. în unele regiuni. Mortalitatea infantila înregistrează cele mai mari niveluri m aceste tari: unul din 10 copii moare m primul an de viata. Diferenţele foarte mari vorbesc de la sine despre consecinţele sărăciei! 0 cauză a mortalităţii m tarile sărace o constituie răspândirea largă a bolilor infecţioase. cartofi. În Pakistan. Media naţională este de 6. victime m tarile m dezvoltare. situaţia este diferită. Sărăcia implică şi multe alte aspecte. aceşti sunt mai săraci decât alte grupuri. O. cele mai sărace tari au o rată a mortalităţii şi de peste 50 ori mai mare (cazul Sierra Leone) Rata mortalităţii infantile (morţi sub un an la 1000 născuţi vii) în ţările sărace. Rata de imunizare a crescut rapid şi decesele cauzate de aceste boli au scăzut substanţial. mcă. Cea mai mare parte a săracilor trăiesc.7 persoane.6 sunt copii sub 10 ani. Circa 60% sunt subnutriţi şi sute de milioane suferă de malnutriţie. rezistenţa la boli scăzută. Pe tari. Comparativ cu tarile bogate. puţină came sau peşte. media pe regiuni (morţi sub vârsta de un an la 1000 naşteri vii) Regiunea 1990 1998 2001 Asia de Est şi Pacific 40 35 33 Europa şi Asia Centrală 28 22 20 America Latină şi Caraibe 41 31 28 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 60 45 43 Asia de Sud 87 75 61 Africa sub-sahariană 101 92 90 Acestea sunt cifre ce reflectă o medie pe regiuni. chiar atunci când trăiesc m familii mai mari. Cele mai multe din zonele locuite de populaţia săracă nu sunt acoperite de interesele clasei politice din tarile respective. ca urmare. tusei convulsive şi pojar.1.M. practic.S. 11 . 10% dintre gospodăriile cele mai sărace au o medie de 7. Un caz de pojar are o probabilitate de 35 de ori mai mare să omoare un copil m tarile sărace decât într-o ţară dezvoltată.

cum ar fi Zambia. care afectează o mare parte a populaţiei. lipsa unor condiţii sanitare şi de igienă minime contribuie la peste 900 milioane de fmbolnăviri de diaree anual. în %) Ţara Rata analfabetismului Niger Burkina Faso Gambia Senegal Etiopia 85. Aceasta cauzează moartea a 3 milioane de copii anual. speranţa de viata la naştere este mai mică de jumătate din cea a tarilor dezvoltate). În (%).5 63. Sunt ţări unde peste jumătate din populaţia ţări este analfabetă. Rata analfabetismului în ţările sărace (nivelurile cele mai ridicate.Un alt aspect ce defineşte sărăcia este accesul populaţiei sărace la resurse de apă potabilă. unde progresele realizate sunt aproape nule. ea ascunde foarte multe discrepanţe.7 12 .3 77. De asemenea. lucru ce ar putea fi prevenit m condiţii sanitare mai bune şi a existenţei apei potabile. Între o treime şi două cincimi din adulţi sunt analfabeţi şi doar patru din 10 copii reuşesc să urmeze mai mult de 4 ani de şcoală primară. aceste tari au fost măcinate În ultimele decenii de conflicte civile. Datele publicate în Raportul asupra Dezvoltării Umane pe anul 2000 reflectă această situaţie dramatică. Sărăcia presupune o speranta de viata mai mică. Media pentru persoanele ce trăiesc în sărăcie este de 45 de ani. Pe regiuni. Analfabetismul este un Însoţitor permanent al sărăciei. Pe parcursul a mai mult de 20 de ani. cuprinderea în şcoala primară este următoarea: Cuprinderea În şcoala primară. Analfabetismul în ţările în dezvoltare este un fenomen de masă.4 64. speranţa de viata mregistrează scăderi. HIV). media pentru tarile dezvoltate. Sunt zone (în special în Africa sub-sahariană) unde asigurarea apei implică o deplasare zilnică din partea fiecărei familii la o distanta de peste trei ore de mers pe jos! Alături de apă.8 65. Ţara Zambia Zimbabwe Mozambic Burundi Rwanda Leshoto Swaziland kenya Malawi 1980 35 42 41 42 42 40 40 45 44 Tarile cu cea mai mică speranta de viata (ani) 2002 32 33 36 40 39 32 33 43 37 Speranţa de viata în aceste tari este foarte redusă (în cazul unora. Majoritatea sunt pe continentul african. Două treimi din aceasta nu are acces la apă potabilă şi o pondere şi mai mare nu are asigurat un acces corespunzător. media pe regiuni geografice Regiunea 1990 2002 Asia de Est şi Pacific 97 99 Europa şi Asia Centrală 96 99 America Latină şi Caraibe 88 95 Orientul Mijlociu şi Africa de Nord 79 85 Asia de Sud 73 80 Africa sub-sahariană 58 66 Cu toate că media pe regiunile geografice este destul de ridicată. s-au confruntat cu foametea şi deţin cele mai negre recorduri la infestările cu diverse boli (inclusiv virusul mileniului. comparativ cu 77 de ani.

iar inegalitatea veniturilor creşte. la niveluri mai mici decât jumătate din nivelurile actuale. În tarile aflate în tranzitie. rata de creştere a populaţiei şi schimbările m inegalităţile veniturilor) şi. acest mceput de mileniu se vrea a marca intrarea m linie dreaptă a luptei fmpotriva sărăciei. astfel meat să se atingă obiectivele de reducere la jumătate a numărului celor ce trăiesc sub limita a un dolar pe zi. * reducerea morţii infantile şi a celei până la 5 ani. tarile cele mai dezvoltate.M. În cele două scenarii elaborate pentru regiunile globului. mai ales m zonele foarte sărace. aceste politici au avut un impact negativ asupra bunăstării oamenilor. s-a previzionat proporţia persoanelor ce va trăi m sărăcie în anul 2008 şi în 2015. Tocmai datorită Îngrijorării crescânde pe care comunitatea internaţională o manifesto m acest domeniu. putem concluziona că sărăcia este o ameninţare nu numai pentru tarile care se confruntă cu acest fenomen la nivel de masă.Pornind fie şi numai de la aceste aspecte. din care 2/3 erau fete. ce pot fi monitorizate. diferit pe regiuni şi o stagnare a inegalitatii veniturilor. ce merge pe extrapolarea unei rate de creşteri medii de 3. din iulie 2000. recunoşteau că politicile promovate de către cele două institutii au fost mai putin axate pe probleme legate de sărăcie şi că. se apreciază că numărul persoanelor ce trăiesc m condiţii de sărăcie s-a triplat m ultimul deceniu! La întâlnirea G8. 13 . şi F. * creşterea accesului la serviciile ce privesc reproducţia. Oficialii B. s-a reafirmat sprijinul pentru o cooperare la nivel internaţional. precum şi ponderea acestora m totalul populaţiei. pe regiuni şi la nivel mondial. În scenariile elaborate. s-au identificat 6 scopuri sociale şi 16 indicatori complementari ce urmau a fi monitorizaţi de către comunitatea internaţională. * creşterea egalitatii pe sexe în ceea ce priveşte cuprinderea în şcoala primară.M.I. * asigurarea educaţiei primare. la mtâlnirea pe care au avut-o m septembrie 2000 în Cehia1. creşterea necontrolată a populaţiei. Chiar şi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. ci reprezintă o ameninţare la siguranţa Întregii specii umane. menită să sprijine tarile cele mai sărace m promovarea acelor politici.5%. reprezentanţi ai Naţiunilor Unite şi ai Băncii Mondiale. în unele cazuri. Scopurile au fost următoarele: * reducerea sărăciei la jumătate (s-a estimat ca numărul celor ce trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi să scadă la 700 milioane la sfârsjtul deceniului următor). astfel încât să crească la 100% procentul de cuprindere m şcoala primară a copiilor. până la sfârsjtul anului 2015. care să aibă drept consecinta directă reducerea sărăciei. Diferenţele sunt semnificative la finele anului 2008. au ajuns la aceeasj concluzie lansată de Conferinţa din 1998. pornind de la proiecţiile acestora m perioada 1998-2008. Politicile de austeritate promovate de ambele instituţii au determinat creşterea sărăciei pentru populaţia deja săracă. Raportul privind sărăcia globală 1 stabileşte parametrii de bază necesari evoluţiei economice pe regiuni. peste 125 milioane de copii de vârstă şcolară primară nu erau mscrisj la şcoală în 1995. ca parte a unei noi strategii de dezvoltare. cu participarea tarilor membre OCDE. se au m vedere 3 variabile (rata de creştere a consumului. plus Rusia. În cadrul Conferinţei care a avut loc la Paris m anul 1998. aminteau despre necesitatea concentrării atenţiei asupra unui set clar de rezultate privind dezvoltarea. Identificând sărăcia drept una dintre cele mai grave probleme ale omenirii. rata de creştere este mai mică. astfel meat să se prevină infestarea cu boli în perioada de sarcină (în special cu HIV). În eel pesimist. * reducerea morţii maternale cu 2/3 până m 2015. Un prim scenariu este unul optimist. prin creşterea asistenţei medicale la naştere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful