Sunteți pe pagina 1din 14

Clasificarea tumorilor din sfera O.R.

L
Tumorile se definesc ca fiind o proliferare excesiva de celule anormale care seamana mai mult sau mai putin cu tesutul in care se dezvolta si sfarsesc prin a dobandi o autonomie biologica. Cauzele si factorii favorizanti: Tumorile au cauze variate: ereditare, chimice (tabagism), fizice (radiatii ale soarelui), biologice (actiunea unui virus); acestea se pot asocia intre ele. Se intampla ca o tumora sa nu aiba o cauza cunoscuta. Celulele unei tumori si-au pierdut sensibilitatea la mesajele organismului care impiedica in mod normal orice proliferare excesiva. La un individ sanatos, toate celulele tumorale izolate care apar sunt in mod normal inhibate sau distruse de catre globulele albe ale sistemului imunitar. Deci, o tumora adevarata nu se poate dezvoltadecat daca celulele sale au devenit rezistente la sistemul imunitar. Diferite tipuri de tumori Se disting tumori benigne si tumori maligne (canceroase): - tumorile benigne au, de obicei, un volum limitat. Ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu daumetastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului; - tumorile maligne si cancerele au caracteristici care de cele mai multe ori pot fi opuse, punct cu punct, precedentelor. Ele devin adesea voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, recidiveaza adesea dupa ablatie si mai ales au tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze. Simptome si semne Tumorile nu au simptome nici specifice, nici constante. Ele se semnaleaza in mod obisnuit, dar nu sistematic, prin prezenta unei mase palpabile sau, atunci cand este vorba de un organ din profunzime, o formatiune vizibila pe radiografii. Destul de des, ele nu sunt dureroase. Simptomele pot fi legate de faptul ca ele secreta uneori in exces anumite substante care au o actiune hormonala, legata sau nu de

organul de origine. Simptomele mai pot fi provocate si de compresia tesuturilor, precum si a organelor vecine: o tumora a creierului poate provoca astfel o hemiplegie. O alterare a starii generale (febra, oboseala, pierdere in greutate) si prezenta unor semne biologice de inflamatie sunt indicii importante, dar nu specifice (poate fi vorba de o infectie), de tumora maligna destul de avansata. Tratament Tratamentul tumorilor benigne, daca este necesar, consta in indepartarea lor chirurgicala. Tratamentul tumorilor maligne cuprinde, asociate in diferite moduri, ablatia chirurgicala, radioterapia si chimioterapia. Depistarea Aceasta consta in cautarea sistematica sau screeningul anumitor tumori in cadrul populatiei in general sau in grupele de risc.

Tumorile din sfera O.R.L

TUMORILE LARINGELUI a) Tumorile benigne ale laringelui - relativ rare, se pot ntlni n urmtoarea frecvent: polipul, papilomul, condromul, neurofibromul, leiomiomul, angiofibromul, miomul, hemangiomul si chemodectomul. Polipul laringian Polipii laringieni se definesc ca pseudotumori inflamatorii, localizati, de obicei, pe o singur coard vocal, la unirea treimii anterioare cu treimea mijlocie. Polipii laringieni pot avea o form rotund sau oval si pot fi sesili sau pediculati. Mrimea este variabil, de la un bob de mei la o alun. Din punct de vedere histologic pot fi mixomatosi, angiomatosi etc Papilomul laringian Papilomul laringian este o tumor benign frecvent ntlnit la nivelul laringelui, att la adulti, ct si la copii. Papilomul se defineste ca o proliferare conjunctivo-epitel majorittii anatomopatologilor, este singura tumor benign, cu

potential cert de degenerare malign. Tumorile afecteaz de obicei corzile vocale, dar pot interesa si etajul supraglotic si subglotic. La copii, papiloamele laringiene sunt, n mod obisnuit, multiple (papilomatoz laringian) si recidiveaz frecvent dup ablatie, n comparatie cu adultul. La adult,ial a mucoasei laringiene si, dup prerea papilomul este de obicei singular, ns poate degenera malign. Hemangiomul Hemangiomul este o tumor vascular care poate fi de tip caver-nos sau capilar si se poate ntlni att la copii, ct si la adulti. Se poate localiza la nivelul corzilor vocale, subglotic si sinusul piriform. Hemangiomul, la copii, este considerat ca tumor congenital. Neurofibromul Neurofibromul este o tumor rar care se dezvolt din celulele Schwann. Cel mai frecvent, tumora se dezvolt n pliul ariepiglotic. Incidenta brbati/femei este de 2/1. Adenomul Adenomul este o tumor rar si se dezvolt din glandele mucoase ale mucoasei laringiene. Localizarea cea mai frecvent este la nivelul benzilor ventriculare si ventricol. Chemodectomul Chemodectomul se dezvolt din tesutul paraganglionar. Obisnuit se localizeaz n benzile ventriculare si pliul ariepiglotic, are un aspect neted, chistic si este rosu. Lipomul Este, de asemenea, o tumor rar, are aspect pediculat sau de tumor submucoas. De obicei se dezvolt n pliul ariepiglotic, epiglot, corzile vocale si peretele laringelui. b) Tumorile maligne ale laringelui Dintre tumorile maligne, cancerul laringian este cel mai important. El reprezint 13% din toate tumorile organismului. Cancerul glotic Corzile vocale sunt acoperite de un epiteliu squamos si prezint o retea limfatic foarte redus. Glota este reprezentat de cele dou corzi vocale si comisura anterioar. Cancerul laringian se dezvolt cu predilectie la nivelul comisurii

anterioare si, n general, respect comisura posterioar. Comisura anterioar prezint anumite particularitti anatomice care o fac penetrabil, la cancerul laringian, nc din stadiile incipiente. La acest nivel exist un strat foarte subtire submucos si tendonul corzii vocale, care se inser pe cartilajul tiroid, permitnd invazia cartilaginoas precoce. Portiunea mijlocie a corzii vocale este cel mai frecvent afectat de cancerul laringian. De aici, tumora se extinde la comisura anterioar si subglotic. Ulterior, tumora se exteriorizeaz, prin membrana cricotiroidian, extralaringian. Tumora glotic infiltreaz muschiul vocal, reducnd sau imobiliznd coarda vocal. n stadiile avansate, tumora se extinde posterior la aritenoizi si lateral la sinusurile piriforme. 2. Cancerul supraglotic Cancerul supraglotic se dezvolt la nivelul vestibulului laringian, reprezentat de fata laringian a epiglotei, versantul intern al pliului ariepiglotic si benzile ventriculare. 3. Cancerul subglotic Cancerul subglotic se dezvolt pe mucoasa circumscris de cartilajul cricoid, sub corzile vocale. Aceast regiune, ca si regiunea supraglotic, prezint o bogat retea limfatic. Din fericire, localizarea primar a cancerului n aceast regiune este mult mai rar ntlnit n clinic, n jur de 35% din cazuri. Tumora se dezvolt circumferential, producnd stridor inspirator si tardiv, disfonie. Tumora subglotic se poate extinde anterior prin membrana cricotiroidian, posterior la articulatia cricoaritenoidian si inferior la cartilajele traheale. TUMORILE FARINGELUI a) Tumorile benigne ale faringelui * Epiteliale Papilomul Tumori de glande salivare mici Chiste de retentie * Mezenchimale Fibromul Lipomul Hemangiomul Limfangiomul Neurinomul

ANGIOFIBROMUL NAZOFARINGIAN JUVENIL Este cea mai important tumor benign cu localizare farin-gian. Aceast tumor se dezvolt din tesutul fibrocartilaginos ce acoper vertebra cervical superioar, de unde protubereaz n rinofaringe si uneori n nas. n general, tumora se extinde de-a lungul planurilor tisulare naturale si, obisnuit, nu invadeaz tesuturile. Desi benign din punct de vedere histopatologic, este malign prin evolutia clinic, caracterele unei tumori maligne fiind reprezentate de: caracterul extensiv (se poate extinde n fosele nazale, sinusuri, fosa pterigomaxilar, orbit si endocraniu), poate recidiva (dac extirparea nu este complet). b) Tumorile maligne ale faringelui Carcinom squamocelular Tumori ale glandelor salivare mici Limfoame Sarcoame Melanomul Cancerul nazofaringian Cancerul nazofaringian si are originea n celulele epiteliale ale rinofaringelui. Se exclud alte tumori maligne ale cavumului, cum sunt carcinoamele glandelor salivare, limfoamele si sarcoamele. Carcinomul nazofaringian se ntlneste la orice vrst si poate crea dificultti de diagnostic datorit simptomatologiei subtile de aparitie, ct si variettii foarte mari de simptome.

Cancerul de orofaringe Aceast afectiune se ntlneste la persoanele n vrst, n jur de 60 de ani. Actualmente se observ o tendint de scdere a acestei vrste, cancerul de orofaringe ntlnindu-se si la decada a doua, a treia sau a patra de vrst. Sunt incriminati o serie de factori predispozanti si favorizanti, dintre care enumerm: fumatul, radiatia ionizant, traumatismul dentar, igiena dentar deficitar, alcoolul (n specialcnd se asociaz cu fumatul).

Cancerul amigdalian Majoritatea cancerelor orofaringiene se localizeaz la nivelul amigdalei palatine. Initial, aceste tumori sunt asimptomatice. Ele pot fi descoperite uneori ntmpltor, de ctre pacient, cnd si examineaz cavitatea bucal, ntr-o oglind, sau cu ocazia unui control medical de rutin, la care se practic o bucofaringoscopie. Cancerul bazei limbii Carcinoamele scuamocelulare ale bazei limbii sunt relativ rare, raportul ntre leziunile celor 2/3 anterioare si leziunile bazei limbii fiind de aproximativ 4:1. Poate fi primitiv sau secundar, prin extensie de la un cancer amigdalian, al limbii sau al epiglotei. Ele au creat, uneori, falsa impresie de a fi tumori cu o agresivitate si o putere de invazie deosebite, puternic metastazante si anaplazice, aceasta putnd s semnifice doar faptul c sunt depistate ntr-un stadiu avansat, datorit lipsei simptomelor si dificulttilor pe care le ntmpin medicul la examinarea zonei.

Cancerul de arc palatin Apare aproape exclusiv pe suprafata anterioar a palatului moale, si mai ales la nivelul pilierului anterior. Cancerul de perete faringian Cancerele cu aceast localizare se deceleaz cel mai frecvent n stadiile avansate de evolutie, datorit absentei simptomelor n fazele incipiente. Odat fascia prevertebral invadat, acestea devin nerezecabile si, probabil, incurabile. Tumora glomica Tumorile glomice ale osului temporal sunt cele mai frecvente tumori benigne ale urechii medii si pe locul doi dintre tumorile benigne din tumorile osului temporal (dup neurinoame). Tumorile glomice ale osului temporal sunt denumite, uneori, chemodectoame sau paraganglioame necromafine. Aceste tumori se gsesc asociate n regiunea capului si gtului, la component parasimpatic a nervilor cranieni IX si X. Studii recente de histochimie si microscopie electronic au evidentiat natura multihormonal a acestor tumori. Incidenta tumorilor glomice

active functional (cresterea semnificativ a catecolaminelor sau a secretiei hormonale) este de 3% din cazuri. Tumorile glomice sunt, n general, benigne, prezint o agresivitate insidioas, iar local, invadeaz tesuturile moi, structurile nervoase si osul. Malignizarea cu metastaze regionale si la distant se ntlneste la aproximativ 3% din cazuri cu tumor glomic. Exist o incident mai mare de malignizare (peste 10%) la tumorile glomice vagale si la tumorile de corp carotidian. Glomus timpanic stadiul I mas tumoral mic, limitat la promontoriu; stadiul II mas tumoral care umple casa timpanului; stadiul III mas tumoral n cas si extins la mastoid; stadiul IV tumor n cas, extensie la mastoid, extensie la CAE, poate fi extins si anterior la carotid. Glomus jugular stadiul I tumor mic care intereseaz golful jugularei, urechea medie si mastoid; stadiul II tumor extins sub CAI, poate prezenta si extensie intracranian; stadiul III tumor extins la vrful stncii, poate prezenta si extensie intracranian; stadiul IV tumor care depseste vrful stncii sau fosa infratemporal, putnd prezenta extensie intracranian.

TUMORILE SPATIULUI PARAFARINGIAN Tumorile spatiului parafaringian sunt rare si pun cele mai dificile probleme de evaluare si tratament. Tumefactii tumorale benigne si maligne ale ganglionilor limfatici Aproximativ 50% din tumefactiile cervicale netiroidiene sunt de origine ganglionar, iar 40% din acestea sunt metastaze ale carcinoamelor. Tumorile benigne ale ganglionilor limfatici sunt foarte rare. Limfomul benign localizat se prezint ca o tumor cu crestere lent. Limfangiomul chistic n regiunea carotidian; tumefactia exist de la nastere sau n primele luni, este moale, fluctuant, nu se expansioneaz la tipt, nereductibil si transiluminabil. Se impune

exereza chirurgical, pentru c poate da compresiuni cervicale cu stridor, disfagie, torticolis. Sunt tumori vasculare limfatice, dezvoltate din schita vascular limfatic embrionar.

Tumori maligne ale ganglionilor limfatici a. Adenopatiile cervicale din hemopatiile maligne b. Adenopatiile cervicale canceroase metastatice c. Boala Hodgkin (limfogranulomatoza malign)

TUMEFACTII CERVICALE NEGANGLIONARE Tumori benigne vasculare. Tumorile corpusculului carotidian (Chemodectoame, paraganglionare, necromafine) Sunt rare, pot constitui surprize operatorii. Tumori nervoase Sunt relativ rare. Ele nasc fie din sistemul nervos autonom, fie din tecile nervilor periferici (celule Schwann), formnd neurofibroame si schwanoame. Tumorile nervoase si au originea n tecile nervilor glosofaringian, spinal mare hipoglos si pneumogastric. Tumori cervicale de natur divers Lipoame cervicale, simple, unice sau multiple. Lipomatoza anterioar (maladia Launois-Bensaude). Este indicate exereza chirurgical n fata tulburrilor functionale. Tumori musculare leiomiom benign; leiomiosarcom malign. Tumori mixte salivare aberante; Tumori tiroidiene adenomatoase latero-cervicale aberante; Fibroame.

Tumorile glandelor salivare Tumorile benigne Clasificare: 1. Tumori epiteliale. Adenoamele: pleomorfe (tumori mixte); monomorfe chist adenolimfom (tumora Warthin); oncocitoame; alte tipuri. 2. Tumori benigne de alt origine, din elemente neparenchimatoase ale lojei glandei: tumori vasculare, lipoame, tumori nervoase si ale sistemului limforeticular. Tumori maligne Frecvent 2530% din tumorile salivare sunt maligne. Principalele semne de malignitate: cresterea rapid sau n pusee, n afara carcinomului adenoid chistic, care creste foarte lent; durerea; infiltratia dur, uneori ulceratia cutanat sau mucoas, reducerea mobilittii tumorii pe planurile profunde; metastaze ganglionare cervicale; paralizia facial n tumorile de parotid. Tumorile maligne epiteliale Clasificare: tumori cu celule acinoase; tumori mucoepidermoide; carcinoame: carcinom adenoid chistic (vechiul cilindrom); adenocarcinoame; carcinom malpighian; carcinom pe adenom pleomorf.

Tumori cu celule acinoase Tumori mucoepidermoide Carcinom adenoid chistic (Cilindromul) Adenocarcinoame Sunt carcinoame papilare si mucosecretante, derivnd din sistemul canalicular salivar, infiltrat si distrus. Durerea, paralizia facial si adenopatia cervical sunt frecvente. Carcinoame malpighiene Aceste tumori infiltrate, cu crestere rapid, se ntlnesc, mai ales n parotidit, n jur de 5% din toate tumorile parotidiene. Tumori maligne din alte tesuturi ale regiunii parotidiene Sunt reprezentate de sarcoame, liposarcoame, limfom Hodgkin etc.

TUMORILE MALIGNE ALE TIROIDEI (CANCERUL TIROIDIAN) Clasificarea histopatologic a tumorilor tiroidei I. Tumori epiteliale: benigne: adenoame foliculare, altele. maligne: carcinoame foliculare; carcinoame papilare; carcinoame malpighiene; carcinoame nediferentiate; carcinoame medulare. II. Tumori neepiteliale: benigne; maligne fibrosarcom si altele. III. Tumori diverse: carcinosarcoame; hemangioendotelioame maligne; limfoame maligne; teratoame.

IV. Metastaze. V. Tumori neclasificabile si pseudotumori. TUMORILE NASULUI SI SINUSURILOR PARANAZALE I. Tumori benigne A. Tesuturi moi 1. tumori epiteliale a) Papilomul b) Adenomul c) Tumori mixte d) Chistul dermoid etc. 2. tumori conjunctive a) Gliomul nazal b) Mixomul c) Meningiomul d) Fibromul e) Hemangiomul f) Limfangiomul g) Condromul h) Lipomul etc. B. Osoase 1. Osoase primare (neodontogene) a) Osteomul b) Osteomul osteoid etc. 2. Odontogene a) Epiteliale Chiste (dentigene, radiculare) Ameloblastomul Fibromul ameloblastic b) Mezodermice Mixomul Fibromul Dentinomul Cementomul II. Tumori intermediare

1. Papilomul invers 2. Angiofibromul 3. Estesioneuroblastomul 4. Condromul 5. Plasmocitomul 6. Craniofaringiomul 7. Chistul intracranial III. Tumori maligne A. Tesuturi moi 1. Carcinomul in situ 2. Carcinomul scuamocelular 3. Adenocarcinomul 4. Carcinomul cu celule mici 5. Carcinomul nediferentiat 6. Carcinomul limfoepitelial 7. Melanomul malign 8. Tumorile glandelor salivare mici tumori mixte maligne carcinomul adenoid chistic carcinomul mucoepidermoid 9. Carcinoame metastatice B. Tesutul conjunctiv 1. Granulomatoza Wegener histiocitomul malign granulomul letal mediofacial 2. Rabdomiosarcomul embrional alveolar pleomorfic 3. Fibrosarcomul 4. Angiosarcomul 5. Limfosarcomul 6. Miosarcomul 7. Condrosarcomul C. Osoase 1. Sarcomul osteogenic 2. Sarcomul Ewing

3. Tumorile maligne cu celule gigante

TUMORILE URECHII TUMORILE URECHII EXTERNE A. Tumorile benigne Au localizare la nivelul pavilionului si CAE, sunt multiple si variate: angioame (hemangiom capilar si cavernos, limfangiom), fibroame, condroame, papiloame, tumori dermoide, nevi. 1. Osteomul Este o tumor relativ frecvent. Dup majoritatea autorilor, este vorba de o hiperplazie osoas care se dezvolta n jumtatea intern a conductului auditiv extern putnd interesa partial sau total circumferinta acestuia. Se dezvolt n special la persoanele expuse intemperiilor, ndeosebi celor marine (pescari, scufundtori). Are baz larg de implantare, de obicei este unilateral. 2. Papilomul Excizia poate fi limitat la tesutul subcutanat. Pericondrul este conservat cu grij, iar pierderea de substant este acoperit cu gref de piele. 3. Angiomul Are localizare la pavilion. Regreseaz spontan la o serie de cazuri, astfel c tratamentul se amn pentru o vrst mai mare a copilului. 4. Chisturile dermoide Le ntlnim mai des pe fata posterioar a pavilionului sau pe suprafata mastoidei. Se practic exereza simpl. 5. Exostoza Este cea mai frecvent tumor a CAE. Este, n majoritatea cazurilor, bilateral si asimptomatic. Simptomele apar atunci cnd tegumentul supraiacent se infecteaz sau descuamrile locale acoper timpanul. 6. Ceruminomul Este o tumor benign dezvoltat din glandele ceruminoase si se ntlneste exceptional de rar. Poate degenera malign. Evolutia sa clinic dureaz mai multi

ani, dezvoltndu-se progresiv, fr manifestri clinice. La un moment dat, tinde s produc o infiltratie local, invadnd uneori si urechea medie. B. Tumori maligne Tumorile epiteliale (carcinomul bazocelular si spinocelular) apar mai frecvent ntre 4050 de ani si afecteaz mai ales sexul masculin. Tumorile conjunctive sunt foarte rare. Sunt reprezentate de osteosarcom, fibroangiom sau melanosarcom. Prognosticul lor este mult mai sever.

TUMORILE URECHII MEDII A. Tumorile benigne Includ tumora de glomus jugular, cilindromul, meningiomul intratimpanic, angiomul etc. 1. Angiomul Prezint timpan albastru, cu surditate de transmisie. n perioada de stare, angiomul rmne localizat n casa timpanului sau se extinde n conduct si produce otoragie. 2. Tumora de glomus jugular Aceast tumor se dezvolt din corpusculii glomici localizati n adventicea golfului venei jugulare interne sau de-a lungul ramificatiilor din plexul timpanic.

TUMORILE URECHII INTERNE Neurinomul de acustic Tumorile nervului auditiv sunt n general neurinoame sau schwanoame atasate n marea majoritate a cazurilor nervului vestibular. Aceste tumori au o structur histologic benign, nsa prin dezvoltare produc n CAI si n spatiul pontocerebelos o serie de tulburri patologice grave.

BADIU (BALAZS) CORINA II D

S-ar putea să vă placă și