Sunteți pe pagina 1din 2

Chipul mamei

O mama,dulce mama Tu, esti religia mea,stropul de lumina in care imi oglindesc chipul.Tu, esti dulcele trup divin pictat de negura de vremiInima ta este altarul meu,la care ma inchin si ma rog ca necrutatorul Cronos sa nu iti ia zilele ,ci sa le indulceasca cu miere si fagi pentru a-ti vedea mereu chipul tau blind si gingas ce ma priveste din leagan.Ma rog ca soarele sa-ti incalzeasca trupul cu dragoste si sa nu stii de rele ,de pacate si de ispite. O mamachipul tau este tot ce respira,iar timpul este cel ce mi te ia in imparatia lui.El este Universul metafizic in care ti se va odihni curatul tau suflet,iar notiunea de timp va capata vesnicie.Totusi,pina atunci eu te voi apara de timp,iar zimbetul tau va fi elixirul tineretii,care ma va indruma in viata,fiindca daca tu esti fericita eu sunt fericita inzecit. In miinele ei este concentrata o enorma energie degajata de instinctul primar grija.Anume grija mamei este un subiect des abordat de toate domeniile artei,ea fiind intruchiparea protectiei si a dragostei care dureaza o vesnicie,si Dragostea de mama face ca toate celelalte sentimente sa paleasca(H.de Balzac). Pornind de la afirmatia lui Eliza Botezatu ca Mama este prototipul unei umanitati ideale,considerata,mai ales,din perspectiva etico-psihologica.Ea tine in cumpana dreapta insasi viata,pot afirma ca umanitatea,intr-o masura oarecare este produsul cintecului mamei,aceasta fiind scoica margaritarului fiintei tuturor oamenilor.In literatura romana,spiritul mamei este vesnic,si acesta ocupa o pozitie destul de speciala pentru fiecare individ nascut cu singe roman.Intruchiparea cea mai de seama a maicutei care este vesnic in asteptarea fiului este Maicuta Batrina din balada populara Miorita.De fapt, Miorita este cea mai profunda manifestare spirituala a romanilor intodeauna,fiind cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru,iar chipul maicutei ramine a fi vesnic o intiparire profunda si totodata continua.Cu toate ca este un personaj secundar imaginar,portretul ei are o pronuntata functie estetica,care este menit sa sensibilizeze cititorul printr-un dramatism sfisietor.Indurerata si deznadajduita,ea compune un portret induiosator fiului sau,care este,poate,cel mai frumos chip barbatesc din intreaga literatura nationala.Alcatuit din diminutive ciobanel,ochisororii-portretul ciobanului amplifica zbuciumul launtric al batrinei,sugerind afectivitatea materna ce atinge sublimul estetic si emotional.Poretretul moral este dominant de suferinta cutremuratoare a mamei care-si cauta cu disperare fiul

disparut,provocind o adevarata durere cititorului ,servind drept etalon al unei mame a carei inimi este un abis,in adincul caruia se afla pururea speranta. Portretul chipului matern ostenit de munca,si plin de viata il intilnim in opera lui Ioan Slavici,a carei eroina este Mara femeia ce intruneste toate virtutiile ce compun viziunea unei mame demna de toata admiratia.Fiind mama a doi copii-Persida si Trica,autorul o intruchipeaza pe Mara intr-o mama iubitoare ,care ofera copiilor ei o educatie buna,cu toate ca situatia financiara a familiei este precara,eroina este muncitoare si energica,hotarita sa stringa bani ca sa-si scape de saracie copiii,carora se straduieste sa le creeze o sitatie materiala si sociala cit mai buna.In familia Marei se cultiva sinceritatea,demnitatea,buna-credinta,cinstea ,iubirea de adevar si imensa vointa ca copiii ei sa devina oameni respectabili cu un simt acut al demnitatii umane.Astfel,Ioan Slavici contureaza un personaj realist ,de o vigoare surprinzatoare,si totodata a creat tipologia unei mamae perfecte,care tine cu orice pret sa-si ajute copiii,sa-I puna pe picioare,sa le fie sprijin moral,ajutindu-I sa treaca peste orice greutati. In esenta,ambele opere transmit faptura mamei plina de chinuri, pe care o gasim stind in fata unei candele ,cu miinile lipite,rugindu-se pentru binele copiilor a caror soarta poate fi indrumata doar de Bunul Dumnezeu.Apoi,isi lipeste capul de perna ,cu fata plina de riduri ,ostenita ,ea se gindeste la ce ospaturi va pregati miine pentru odrasle,cum sa munceasca ca sa cistige mai multi bani,cum sa reuseasca la timp acasa ,sau cel mai dureros,oare unde ii sunt copii?...in ce colt de lume dorm?...gindindu-se,din ochii ei se prelungeste o lacrima,cade pe obraz si amorteste,fiindca osteneala o ia prin surprindere,iar ochii se inchid ,si viseazaViseaza la ziua de miine,iar ferice de acea mama care adoarme fara lacrimi in ochi fredonind un cintec de leagan,fiindca cintecele unei mame alina durerile oricarui copil.