NEUROPSIHOFIZIOLOGIE

Tematica cursului: C1. Relatia psihic creier. Neuronul si celulele gliale C2. Sinapsa si biochimia C3: Principalele segmente ale sistemului nervos central (snc): maduva spinarii si trunchiul cerebral C4: Cerebelul si diencefalul C5: Teleencefalul (emisferele cerebrale) C6: Psihopatologia lobului frontal si a lobului parietal C7: Psihopatologia lobului temporal si a lobului occipital C8: Tehnici de investigare a activitatii cerebrale- electroencefalograma, tomografia, RMN C9: Aspecte de principiu in aparitia tulburarilor de tip cortical C10: Mecanismele neurofiziologice ale perceptiei, atentiei si memoriei C11: Mecanismele neurofiziologice ale emotiei, inteligentei si gandirii C12 : Mecanismele neurofiziologice ale limbajului - afazii C13: Diferentierea si specializarea interemisferica

18.02.2013 Curs 1 Introducere in neuropsihofiziologie. Obiectivele si scopul cursului: 1. 2. Relatia psihic-creier Baza anatomica a SNC=neuronul Insusirea si explorarea cadrului conceptual Abordarea raportului psihic-creier ca raportare adecvata a psihicului la datele anatomiei si studierea creierului din perspectivele psihologiei.

Chiar daca definim in sens restrins sau larg neuropsihofiziologia, principalul obiect de studiu al acesteia este raportul psihiccreier. Pincipala abordare epistemologica rezida in elucidarea pe baza experimentelor si clinicii a naturii si esentei raportului psihiccreier in jurul caruia in istoria gandirii filosofice au exist diferite controverse de-a lungul timpului. Pshoneurofiziologia studiaza, de asemenea, baza neurofiziologica a tuturor proceselor psihice ale comportamentului si limbajului.
1

Modul de abordare si solutionare a problemelor raportului psihic-creier a fost conditionat atat de evolutia reprezentarilor cat si a testelor psihologice, dar si de perfectionarea tehnicilor si metodelor de investigare si de descriere anatomica a sistemului nervos. Studierea raportului psihic-creier nu a fost posibila cat timp creierul era studiat ca unitate de sine statatoare fara a tine cont de perspectiva psihologica sau psihicul era studiat in sine fara o raportare adecvata la datele anatomiei, fiziologiei, neurologiei si neurochirurgiei. Ca urmare, neuropsihofiziologia studiaza raportul psihic-creier sub toate aspectele sale si in toata complexitatea sa, trebuind sa utilizeze si sa decanteeze datele experimentale si clinice oferite de studiile pe om si pe animale. Neuropsihofiziologia nu este doar o disciplina experimentale ci si una functionala. Nu pot sa inteleg functia pana ce nu parcurg fiziologia.

Sistemul nervos:
Etimologic denumirea provine din lat. sistema nervosu Coordoneaza activitatea organelor, musculara, Primeste si prelucreaza , integreaza la nivel superior, prin intermediul organelor de simt informatii si elaboreaza reactii de raspuns Initiaza actiuni unic in ce priveste imensa gama de mecanisme de comanda si control rol important in mentinerea homeostaziei (echilibrului intern) si primeste milioane de biti de informatie de la diferitele organe de simt Integreaza informatiile si le prelucreaza p. a determina raspunsul adecvat din parte organismului

Structura generala:
= 3 compartimente principale 1. 2. 3. Compartimentul sensorial = receptorii senzoriali Compartimentul motor = muschii efectori si glandele secretorii Compartimentul asociativ-integrativ

Elementul principal si esential al sistemului nervos este tesutul nervos, alcatuit din neuroni interconectati prin axoni si dendrite, si celule gliale care sustin activitatea neuronilor, dar nu participa la prelucrarea informatiei. Sistemul nervos este format din SNC = sistemul nervos central si SNP = sistenul nervos periferic 1. Sistemul nervos central SNC

SNC este responsabil de prelucrarea informatiei obtinute de la receptori si de genererea de raspunsuri. SNC este alcatuit din
2

MADUVA SPINARII protejata de coloana vertebrala ENCEFAL - protejat de cutia craniana

2.

Sistemul nervos periferic

SNP este format din neuroni si nervi din afara SNC, care se gasesc la nivelul membrelor superioare si inferioare si al organelor interne. SNP are doua componente: SNP somatic si SNP vegetativ 2.1. SNP somatic este asociat cu controlul voluntar al miscarilor prin actiunea muschilor scheletici si receptia stimulilor externi: chimici, termici, mecanici

este format din fibre aferente si eferente Aferente = afera (aduc) informatia (marile sisteme ale sintezei ascendente caile sensibilitatii prin maduva spinarii) Eferente = nervii motori, fibre eferente (marile sisteme descendente muschii scheletici, responsabili pt miscarea voluntara, controlata a fiecarui segment de corp, sublimata in praxie adaptarea miscarii la specificul situatiei)

2.2. SNP vegetativ este autonom, gestioneaza activitatea inconstienta a diferitelor organe interne: respiratie, activitatea cardiaca, digestia, dilatarea si constrictia pupilelor,etc SNP are la randul lui 2 componente cu activitate antagonica si reflexa: SNP Simpatic si SNP Parasimpatic Activitatea SNP vegetativ se realizeaza prin actul reflex, procesul fiziologic de raspuns la un stimul care actioneaza asupra unui camp receptor prin care sistemul nervos raspunde activ si adecvat la stimulii veniti din mediul intern. Substratul anatomic al actului reflex este arcul reflex, alcatuit din: receptor cale aferenta centrul nervos (situat la diferite niveluri) calea eferenta (duce raspunsul de comanda, reglare/autoreglare) si efectorul.

NEURONUL (celula nervoasa)

= impreuna cu prelungirile ei reprezinta unitatea anatomica functionala si trofica a sistemului nervos. = singura celula dotata cu proprietatea de a conduce influxul nervos iar dimensiunile celulei variaza intre 2 134 (microni). Ca si celelalte celule ale corpului, neuronul urmeaza acelasi tipar somatic, fiind format din nucleu, citoplasma, si membrana. Din punct de vedere structural, un neuron tipic are 4 regiuni cu functii diferite: corpul celular dendritele axonul, si terminatiile presinaptice

Nucleul:
Este inconjurat de o membrana dubla, nucleolema sau neurilema, care contine cromozomi si material genetic compus din catene de acid dezoxiribonucleic (AND) si acid ribonucleic (ARN). Fiecare regiune de ADN care produce o molecula functionala de ARN constituie o gena , unitatea ereditatii , care determina aparitia unui caracter. Cel mai important element celular, dupa dezvoltarea completa a sistemului nervos, nucleul neuronului nu sufera mitoze ( nu se divide) => neuronul matur este incapabil de reproducere. Neurilema permite comunicarea intre interiorul si exteriorul nucleului prin intermediul porilor.

Citoplasma:
Contine organite generale sau comune tuturor celulelor, si organite specifice neuronului. 1. Organitele generale = mitocondrii produc energie ,

= lizozomi raspanditi in dendrite, au enzime hidroitice care actioneaza asupra proteinelor, hidratilor de carbon, si acizilor nucleici pe care ii dezintegreaza = aparatul Golgi, situat langa nucleu, primeste de la reticulul endoplasmatic proteine si lipide pe care le distribuie trebuintelor celulare elaboreaza continutul veziculelor sinaptice = centrioli se gasesc numai la neuronii tineri (viata intrauterina) si care se divid in viata intrauterina 2. Organite specifice neuronului a. b. c. d. e. Corpusculii Nissl, cu activitate de sinteza a proteinelor protoplasmatice ce servesc la refacerea celulei Neurofibrile Neurotubuli transporta constituentii din procesul de crestere Pigment galben Pigment melanic
4

f. g.

Enzime Metale: Zn predominant in hipocamp; Cu locus celuleus; Fe in substanta neagra;

Aproximativ 75% din masa Sistemului Nervos este alcatuita din celule nervoase, dintre care 35% celule nervoase si 40% celule nevroglice. 15% din masa creierului este reprezentata de masa intermediara necelulara (lichid extracelular), iar 10% de reteaua vasculara.

Membrana neuronala:
= partea externa a neuronului = formatiunea cea mai specializata, fiind polarizata, incarcata electric = Dpdv structural membrana este semipermeabila, permitand trecerea diferitelor particule incarcate electric, ioni, dinspre exterior spre interior si invers. = Polarizarea distributia inegala a concentratiei ionilor, deci o polaritate diferita a interiorului celulei fata de exterior, fapt de mare importanta pt funcitonarea celulei nervoase. Concentratia diferita de ioni in interiorul si exteriorul celulei determina o diferenta de potential si se numeste stare polarizata, iar distributia inegala a ionilor de o parte si de alta a membranei este data de prezenta porilor sau a canalelor ionice, de la nivelul membranei, precum si a permeabilitatii selective a membranei neuronale pentru diferiti ioni, cum sunt cei de Na+, K+, Cl-, Ca++. Permeabilitatea selectiva consta in faptul ca porii membranei se eschid si permit trecerea dintr-o parte in cealalalta a ionilor doar in anumite conditii. Calea cea mai simpla care permite micilor molecule solubile in apa sa traverseze membrana dintr-o parte in cealalalta este cea a canalelor proteice ce formeaza pori aposi ce permit miscarea moleculelor hidrosolubile. Cei mai importanti ioni cu rol in polarizarea membranei sunt K+, Na+, Cl-, Ca++. Prin urmare, in stare de repaus exista concentratii diferite ale acestor ioni de o parte si de alta a membrane, ceea ce determina o stare polarizata cu o diferenta de potential de -65mV (potential de repaus) Valorile potentialului de repaus sunt de aproximativ: -50mV ptr celuele usor excitabile ca neuronii vegetativi, -70mV pt neuronii din SNC si -90mV pt fibrele musculaturii striate.

Pe masura ce potentialul transmembranar scade catre valoarea de +55mV, apare o crestere exploziva a permeabilitatii membranei, ceea ce permite ionilor de sodium si clor sa intre in interiorul neuronului iar ionilor de potasiu, sa iasa. Acest schimb rapid permite potentialului de membrana sa se deplaseze de la -65mV la +55mV in aprox milisecunda, fapt ce creeaza potentialul de actiune. Dupa ce potentialul de actiune atinge aceasta valoare, de +55mV, acesta scade rapid la -65mV, intorcandu-se la valoarea de repaus. Impreuna cu o scurta perioada refractara in care membrana neuronului este inactiva, intreaga secventa dureaza 4 milisecunde. Cele mai importante dispozitive antrenate sunt canalele membranare (ionice) si pompele ionice. In concluzie, orice factor care determina o crestere brusca a permeabilitatii membranei pt ionii de sodiu de la exterior spre interior, produce o secventa rapida de modificare a potentialului de membrana, secventa care se numeste potential de actiune
5

sau de polarizare. Aceasta modificare dureaza foarte putin, dupa care, potentialul de membrana se intoarce la potentialul de repaus. Desen

In lipsa Na+ nu avem excitatie. Pierderile masive de electroliti sunt extrem de grave la copiii mici poate sa apara decesul. Structura membranei neuronale permite si propagarea potentialului de actiune (influx nervos) din punctul in care a luat nastere de-a lungul neuronului. Rata maxima de transmisie a influxului nervos este de 250 impulsuri/secunda. Potentialele de actiune sunt de regula initiate in dendrite si sunt conduse spre corpul celular si apoi axoni. Viteza de conducere/propagare a influxului nervos variaza pt fiecare fibra in parte intre 0,5 m/s si 170 m/s. Viteza este mai mare in fibrele mielinice, iar fibrele aferente fusurilor musculare conduc influxul nervos cu o viteza de 75 m/s, in timp ce in fibrele responsabile pt sensibilitate viteza este de 11 m/s. Nervii micsti contin toate tipurile de fibre.

Prelungirile neuronului: axon si dendrite

Un neuron are de regula mai multe dendrite si un singur axon. Dendritele: = Scurte, arborizate, impreuna cu membrane neuronului reprezinta principala suprafata receptiva a neuronului. Axonul: = ia nastere dintr-o usoara ridicatura a corpului celular si este de obicei o prelungire unica, de dimesniuni variabile (cel mai lung axon se gaseste la nivelul nervului sciatic: 80cm 90m) si desi apare ca fibra unica, poate da multiple ramuri fine. = Axonii mai mari, ai nervilor periferici sunt inchisi intr-o teaca de mielina, numita teaca Schwann, iar din loc in loc apar strangulatiile Ranvier. = Aproape de terminatie axonul se divide in ramuri fine care contin umflaturi specializate, numite butoni terminali, sau terminatii presinaptice. = Cu ajutorul butonilor terminali neuronul transmite informatia suprafetei receptive, respectiv dendritei sau corpului celular al unui alt neuron. Celulele care transmit informatia aferent se numesc presinaptice, cele care o preaiau postsinaptice Grupurile de fibre mielinizate apar de culoare alba si formeaza substanta alba a sistemului nervos, iar cele nemielinizate, impreuna cu corpul celular, corespund substantei cenusii. Numarul neuronilor este de 5x10 din care aprox. 14 miliarde sunt in cortexul cerebral.
6
9

Neuronii, in lipsa oxigenului, sufera o serie de modificari structurale ireversibile

Proprietatile neuronilor:
1. 2. 3. Excitabilitatea Conductibilitatea Labilitatea = raspund la un nrumar de stimuli in unitatea de timp

Casificarea neuronilor A. Dupa diferentele structurale, ale numarului si formei proceselor neuronale, = 3 grupe: a. Neuroni unipolari o singura fibra nervoasa ce se extinde de la corpul celular si poate da nastere mai multor ramificatii; la scurta distanta de corpul celular aceasta fibra se divide in 2 ramuri: una = dendrita, cealalalta = axon care intra in maduva spinarii sau creier; Acest tip e celule predomina la nevertebrate si in sistemul nervos vegetativ. b. Neuroni bipolari = soma (corpul celulei) este ovoida, da nastere la 2 fibre nervoase, una periferica, dendrita, alta centrala, axonul, care duce informatia catre SNC ; se afla in partile specializate ale ochilor, nasului si urechii sau in ganglionii spinali, cu rol de a transmite informatii legate de tact si presiune. Neuroni multipolari = SN vertebrate; 1 axon+un nr mare de dendrite.

c. B. 1.

Din punctul de vedere al diferentelor functionale:

Neuroni motori specializati in transmiterea impulsurilor de comanda si control de la creier la maduva spinarii , la efectorii musculari sau glandulari; gruparea lor formeaza marile sisteme eferente. Sunt specializati in elaborarea mesajelor de comanda si control si de raspuns la stimulii din mediul intern sau extern. Neuroni senzitivi aferenti; transporta informatia de la periferie catre creier sau maduva spinarii si pot avea in varf dendrite terminale specializate, iar alteori, dendritele lor sunt asociate cu celulele receptoare localizate in piele sau in diferite organe. Sunt specializate in receptarea info din afara sistemului nervos si comasarea lor formeaza marile sisteme ale sintezei aferente. Neuroni intercalari sau de asociatie = interneuronii; sunt localizati in interiorul creierului sau maduvei spinarii si reprezinta legatura intre neuronii motori si cei senzitivi.

2.

3.