Sunteți pe pagina 1din 2

Managementul crizei

Analizand mai multe situatii de criza intrate in istoria relatiilor publice s-a constatat ca, desi momentul de producere a fost imprevizibil, evenimentul ca atare era previzibil ( de exemplu, in cazul navetei Challenger, au fost semnalate cu sase luni inainte probleme tehnice la reactoare ). Deci politica de recomandat pentru solutionarea cu succes a crizelor era ca prim pas incearcarea de a le evita pe cat este posibil. Politica evitarii crizelor presupune identificarea si urmarirea elementelor care pot evolua negative, studiul verigelor slabe ale organizatiei. Managementul crizelor incearca sa previna sau sa reduca efectele negative ale crizelor si sa protejeze organizatia, publicurile implicate si domeniul respectivde pagubele posibile si de aceea W. T. Coombs spune ca managementul crizelor reprezinta un set de factori conceputi pentru a combate crizele si a reduce daunele produse de criza. De asemenea, el propune urmatoarele etape ele unei crize: 1. Etapa de pre-criza: in aceasta etapa exista mai multe perioade: detectarea semnalelor crizei : majoritatea crizelor isi semnaleaza, in diverse feluri, apropierea prevenirea crizei: dupa autorul amintit, masurile de prevenire a unei crize se impart in trei categorii: managementul problemelor : acest tip de actiune are ca scop controlarea unei probleme si evitarea transformarii ei intr-o criza ; evitarea riscurilor: aceste actiuni se refera la masurile care trebuie luate pentru a se elimina sau reduce nivelurile de risc; construirea relatiilor: aceste activitati viseaza implicarea mai multor unitati ale organizatiei, in special a departamentului de relatii publice, in crearea de relatii pozitive cu publicurile implicate; pregatirea crizei: in aceasta faza este necesar sa fie identificate elementele vulnerabile ale crizei respective, sa fie ales un purtator de cuvant, sa se elaboreze un Plan de Management al Crizei , sa fie structurat un Plan de Comunicare de Criza; 2.Etapa de criza : etapa incepe atunci cand un element-declansator marcheaza inceputul crizei; in aceasta etapa, specialistii in managementul crizei trebuie sa aplice programele de gestiune a crizei si in special cele de comunicare de criza; dupa W. T. Coombs , aceasta etapa implica trei trepte: recunoasterea crizei: in aceste momente membrii organizatiei trebuie sa accepte faptul ca se confrunta cu o criza sis a adopte un comportament adecvat; stapanirea crizei : aceasta perioada este dominata de masurile luate pentru a se raspunde crizei;

reluarea afacerilor: aceasta perioada implica actiunile prin care organizatia arata ca a depasit criza si isi reincepe viata in ritmul normal de activitate . 3.Etapa de post-criza: actiunile din aceasta etapa permit verificarea faptului ca, in mod real, criza a luat sfarsit, verificarea modului in care publicurile implicate au perceput criza si comportamentul organizatiei in timpul crizei ,pregatirea organizatiei de a face fata unei alte crize,se trag concluziile,. Un alt autor, Steven Fink, propune urmatoarea clasificare a etapelor de criza: a) pregatirea crizei: etapa de AVERTIZARE, in care identificarea potentialului de criza al unor evenimente poate conduce la luarea unor masuri de preintampinare sau chiar anulare a crizei. b) criza acuta: este momentul care identifica o criza. c) faza cronica a crizei: a treia perioada poate lua mai mult sau mai putin timp; este o etapa de reactie, in care au loc autoanalize si eforturi de refacere a organizatiei. d) terminarea crizei: scopul actiunilor de gestiune a crizei trebuie sa fie atingerea cat mai rapida a acestei faze;