Sunteți pe pagina 1din 2

DESEMNRE s. 1. V. Constituire. 2. V. Indicare. DESEMN1, desemnez, vb. I. Tranz.

A indica, a numi o persoan considernd-o cea mai potrivit pentru desfurarea unei activiti, pentru ocuparea unei demniti sau a unei funcii. (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. A numi ntr-o funcie. Din fr.dsigner, lat. Designare (dup semn). RESEMNRE s.f. Aciunea de a se resemna i rezultatul ei; sentiment de acceptare senin a unei anumite situaii dificile. [<resemna]. RESEMN, resemnez, vb. I. Refl. A se mpca cu o situaie grea, defavorabil; a se supune, a accepta, a suporta un ru fr mpotrivire CONSEMNRE, consemnri, s. F. Aciunea de a consemna i rezultatul ei; nregistrare, notare. Consemnaiune. V. Consemna. A CONSEMN ~z tranz. 1) (meniuni din cadrul unui proces juridic) A reda ntr-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa n scris; a nscrie; a nregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la pstrare la o instituie bancar; a depune. /con- + a semna CONSMN, consemne, s. N. 1. Totalitatea ndatoririlor pe care le are un militar n serviciul de paz sau de securitate. Ordin, dispoziie. 2. Msur (disciplinar) prin care se interzice militarilor ieirea din cazarm pentru un timp anumit. Con1 + semn (dupfr. Consigne). Sursa: DEX '98 (1998) | Adugat de Joseph | Semnaleaz o greeal | Permalink

DESEMNRE s. 1. V. Constituire. 2. V. Indicare. DESEMN1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoan considernd-o cea mai potrivit pentru desfurarea unei activiti, pentru ocuparea unei demniti sau a unei funcii. (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. A numi ntr-o funcie. Din fr.dsigner, lat. Designare (dup semn). RESEMNRE s.f. Aciunea de a se resemna i rezultatul ei; sentiment de acceptare senin a unei anumite situaii dificile. [<resemna]. RESEMN, resemnez, vb. I. Refl. A se mpca cu o situaie grea, defavorabil; a se supune, a accepta, a suporta un ru fr mpotrivire CONSEMNRE, consemnri, s. F. Aciunea de a consemna i rezultatul ei; nregistrare, notare. Consemnaiune. V. Consemna. A CONSEMN ~z tranz. 1) (meniuni din cadrul unui proces juridic) A reda ntr-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa n scris; a nscrie; a nregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la pstrare la o instituie bancar; a depune. /con- + a semna CONSMN, consemne, s. N. 1. Totalitatea ndatoririlor pe care le are un militar n serviciul de paz sau de securitate. Ordin, dispoziie. 2. Msur (disciplinar) prin care se interzice militarilor ieirea din cazarm pentru un timp anumit. Con1 + semn (dupfr. Consigne). Sursa: DEX '98 (1998) | Adugat de Joseph | Semnaleaz o greeal | Permalink

6 zile au adus si departe sau dus au zburat si mau lasat in nadejdea celuilalt trece ziua trece noaptea mie slabita sanatatea si ma uit in lung si lat puisori mau lasat nustiu cat oi mai trai azi sau maine oi muri oi muri cu inima taciune ca nam unu langa mine

S-ar putea să vă placă și