Sunteți pe pagina 1din 5

Rolul ascultarii active in depasirea obstacolelor ce blocheaza comunicarea

S fii pe aceeai lungime de und ntre ceea ce eu gndesc, Ceea ce vreau s spun, Ceea ce cred c spun, i ceea ce spun, ntre ceea ce vrei s auzii, Ceea ce auzii, Ceea ce credei c nelegei, Ceea ce vrei s nelegei, i ceea ce nelegei, Exist 9 posibiliti de a nu ne nelege unii cu alii. Goethe mergea nc i mai departe, afirmnd c nimeni nu ar mai vorbi mult n societate dac ar ti ct de des i-a neles greit pe alii. Aadar, cum putem comunica fr ca acest lucru s nu sfreasc prin reflecii de genul: are ceva cu mine, nu m nelege niciodat, nu se poate discuta nimic cu un asemenea om, i totui l iubesc, trec prin momente de tensiune interioar de neacceptat, cum pot s nv s vorbesc fr s-l rnesc pe cellalt? S ne amintim ceea ce spunea Montaigne: cuvntul este pe jumtate al celui care vorbete, pe jumtate al celui care ascult. Prin urmare, succesul unei comunicri depinde n egal msur de calitile de exprimare ale vorbitorului i de capacitatea receptorului de a asculta activ. Mai mult de jumtate dintre comunicrile verbale ajung la o nenelegere. Nu este deci suficient s asculi ceea ce se spune, ci trebuie s asculi activ. Dintre tehnicile de optimizare a comunicrii, practica ascultrii active este extrem de util n mai multe situaii: a) rezolvarea propriilor conflicte interpersonale, b) medierea conflictelor i c) n consilierea, susinerea moral, ncurajarea interlocutorului. S ne imaginm o persoan care ascult. Ce vedem? Cei mai muli oameni vd o persoan aezat, care privete drept nainte i care nu mai face nimic altceva. Aceast modalitate de a asculta, la care cei mai muli se gndesc, nseamn de fapt a asculta pasiv. Este vorba de un proces mecanic care presupune puine eforturi. n schimb, ascultarea activ implic efort. Nu este suficient s te concentrezi asupra faptelor, cifrelor sau ideilor. Trebuie mai cu seam s absorbi ceea ce auzi, s stabileti 2 legturi cu propria experien i s transpui datele n informaii utile la care s se poat recurge ulterior. Iat deci c exist o distincie clar ntre a asculta i a auzi n sensul c a asculta presupune a auzi i a nelege simultan. Diferena poate fi mai bine neleas prin raportare la efectul cocktail conversaii numeroase, simultane, n acelai spaiu, de care suntem contieni, dar crora le atribuim cu dificultate semnificaii, pentru a le asculta fiind necesar un efort contient. Pornind de la aceast distincie, putem deduce dou forme ale ascultrii: ascultarea pasiv (1) receptarea mesajelor

asociat cu absena rspunsurilor i a ntrebrilor din partea interlocutorului i ascultarea activ (2) mod de a reaciona prin care partenerul este stimulat s continue s vorbeasc i care v permite totodat s avei certitudinea c nelegei ceea ce vi se comunic. Experimentele efectuate au nregistrat afirmaiile persoanelor iritate de modul de a asculta al celorlali. Concluziile au artat c interlocutorul este iritat de lipsa de feed-back verbal, nonverbal, a privirii i zmbetului celuilalt, de ntreruperi i completri nejustificate. Aparent un proces simplu, s-i asculi pe ceilali se dovedete de nenumrate ori a fi un lucru deosebit de dificil. Care sunt factorii care ne mpiedic s ascultm activ? Percepia fiecrei persoane este unic. Iat de ce mesajul primit de receptor nu este aproape niciodat identic cu cel pe care emitorul vrea s-l transmit. Cei mai muli oameni adapteaz informaia n funcie de ceea ce ar vrea s aud. Adesea, ei aleg s nu aud, sau chiar resping informaia negativ pentru a nu fi nevoii s se confrunte cu realitatea. Oamenii gndesc mult mai repede dect vorbesc. O persoan poate spune 100175 de cuvinte pe minut, i poate asculta activ pn la 800 de cuvinte pe minut. Receptorul poate deci s se gndeasc la altceva n timp ce ascult i s-i deturneze atenia de la vorbitor i de la subiect. Subiectul este prea complex pentru asculttor. Asculttorul trage concluzii pripite asupra a ceea ce aude, nainte ca vorbitorul s i exprime pn la capt gndurile. Asculttorul se las distras de lipsa de talent n comunicare a vorbitorului. Asculttorul nu se afl ntr-o stare de spirit propice ascultrii i nu este interesat de subiect. ns adevratele obstacole n calea ascultrii celorlali, i implicit a unei comunicri eficiente, in de atitudinea pe care uneori o adoptm. Burns identific 10 astfel de atitudini: 1. Convingerea c dreptatea este de partea noastr: Subiectul i nchipuie c numai el are dreptate i c cealalt persoan se neal. El este preocupat s dovedeasc justeea propriului punct de vedere n loc s-i exprime propriile sentimente de ostilitate n mod deschis i s ncerce s neleag ce simte sau gndete interlocutorul su. 2. Blamarea: Individul este convins c problema a fost generat de greeala celeilalte persoane. Aceasta l face s se simt total nevinovat i i confer dreptul de a-l blama pe cellalt. 3. Nevoia de victimizare: Individul i plnge de mil i consider c ceilali l trateaz n mod nedrept din cauza egoismului i lipsei lor de sensibilitate. ncpnarea de a nu ntreprinde nimic pentru a ameliora situaia las celorlali impresia c subiectul n cauz se complace n postura de martir. 4. Scoaterea din cauz: Persoana nu-i poate imagina c a contribuit n vreun fel la crearea problemei survenite, pentru c nu sesizeaz impactul comportamentului su asupra celorlali. De pild, un ef se poate plnge de faptul c unul dintre

subordonai este dogmatic, ncpnat i nu ascult ceea ce-i spune, fr s-i dea seama c el nsui l contrazice ori de cte ori acesta ncearc s emit vreo prere. 5. Defensivitatea: Subiectului i este att de team de critic nct nu suport s aud nimic negativ sau dezagreabil. n loc s asculte i s identifice ceea ce este adevrat n spusele celuilalt, el invoc argumente pentru a se apra. 3 6. Hipersensibilitatea la constrngere: Persoana se teme s cedeze sau s fie condus. ntruct ceilali oameni i par excesiv de dominatori, consider c trebuie s reziste cu orice pre tendinelor acestora de a o influena n vreun fel. 7. Solicitri exagerate fa de ceilali: Persoana se crede ndreptit s beneficieze de un tratament special din partea celorlali i se simte frustrat atunci cnd nu este tratat aa cum s-a ateptat. n loc s ncerce s neleag ce-i determin pe cei din jur s procedeze astfel, subiectul consider c acetia nu sunt rezonabili i c nu au dreptul s se poarte ca atare. 8. Egoismul: Subiectul dorete un anumit lucru, ntr-un moment anume, i face crize de nervi dac nu-l obine. El nu este interesat de ceea ce cred sau simt alii. 9. Nencrederea: Individul se nconjoar de un zid, de team c, dac va asculta i va cuta s neleag ce simt i gndesc ceilali, acetia vor profita de el. 10. Nevoia compulsiv de a oferi ajutor: Subiectul simte nevoia s-i ajute pe ceilali, dei acetia nu doresc dect s fie ascultai. Atunci cnd prietenii sau membrii familiei se plng c se simt ru, subiectul le d tot soiul de indicaii n legtur cu ce trebuie s fac. n loc s aprecieze acest lucru, cei care au primit sfaturile se simt agasai i continu s se plng, ambele pri implicate simindu-se frustrate. Atitudinile-obstacol pe care le adoptm l blocheaz pe cellalt s se exprime liber : interpretri, evaluri, judeci de valoare, ajutor sau sfaturi acordate fr a fi cerute, ntrebri prea insistente etc. Ascultarea activ este nainte de toate o atitudine care se manifest prin comportamente facilitatoare. Tehnicile de ascultare activ urmresc crearea unui climat propice pentru exprimare i pun n aplicare anumite procedee: ntrebri deschise, ntrebri de dirijare, reformulare etc., toate acestea susinute de elemente ale comunicrii non-verbale. S tii s taci, s nu-i fie team de tcere, s nu reacionezi imediat, s fii realmente disponibil pentru cellalt, s dai dovad de empatie: acestea sunt atitudinile adecvate ce trebuie adoptate i mai ales dezvoltate pentru a-l asculta cu adevrat pe cellalt. Ascultarea este caracteristica fundamental a comunicrii care vizeaz exprimarea celuilalt i presupune renunarea la plcerea de a spune. Ascultarea activ este deci o atitudine de nelegere care denot o puternic dorin de a facilita spusele interlocutorului. Ascultarea activ este un instrument excepional pentru a nelege dincolo de cuvinte, pentru a face cunoscut modul nostru de a nelege experienele, comportamentele, emoiile, sentimentele celuilalt, i pentru a-l nsoi n cutarea unor soluii. Este ascultarea centrat pe tririle celuilalt, ascultarea empatic, non-directiv, unde domnete respectul de sine i respectul pentru cellalt. Este un ansamblu de atitudini i de tehnici, dar mai presus de acestea, este un mod de A FI.

Patronatul unei firme si sindicatul ce repezinta interesele angajatilor.


Legea nr. 62/2011 a dialogului social (Legea Dialogului Social), intrata in vigoare in luna mai a acestui an, s-a vrut a fi un cadru unitar, coerent si modern al dialogului social, care sa faciliteze pacea sociala si sa ofere solutii eficiente si echitabile in caz de conflicte intre salariati (reprezentati, de regula, de sindicate/organizatii sindicale), angajatori (organizati, de regula, in patronate) si guvern. Desi reuneste si redefineste concepte esentiale in materie sociala, ea reprezinta doar un punct de plecare in acest sens, intrucat de multe ori reglementeaza deficitar anumite aspecte, fiind, din pacate, insuficient corelata cu Codul Muncii, la randul sau recent modificat si perfectibil. Din punctul de vedere al constituirii si functionarii patronatelor, Legea Dialogului Social nu aduce modificari insemnate. Patronatele sunt organizatii ale angajatorilor, autonome, fara caracter politic, infiintate ca persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial, prin asociere libera fie pe sectoare de activitate; fie la nivel teritorial, fie la nivel national. Astfel, la un prim nivel, patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizatii patronale. La randul lor, doua sau mai multe organizatii patronale pot constitui o federatie patronala, iar doua sau mai multe federatii patronale pot constitui o confederatie patronala. La masa negocierilor colective se pot aseza insa doar acele patronate care sunt reprezentative, demonstrand astfel ca sustin interesele unui numar semnificativ de patroni. Legea Dialogului Social a instituit niste seturi de criterii clare pentru a determina caracterul reprezentativ al unei organizatii patronale. Astfel, la nivel national, sunt reprezentative doar confederatiile patronale ce au ca membri patroni ale caror unitati cuprind cel putin 7% din angajatii din economia nationala si au structuri teritoriale in cel putin jumatate plus unu din judetele Romaniei, inclusiv in Bucuresti. La nivel de sector de activitate, sunt reprezentative federatiile patronale ce au ca membri patroni ale caror unitati cuprind cel putin 10% din efectivul angajatilor din sectorul de activitate respectiv. In ambele situatii, la calcularea efectivelor de angajati relevante, nu se socotesc angajatii din sectorul bugetar. Intotdeauna insa, la nivel de unitate (adica la nivelul unei societati comerciale, de exemplu), reprezentativ de drept este angajatorul. Sursele veniturilor organizatiilor patronale pot fi diverse, de la taxe de inscriere, cotizatii, pana la donatii, sponsorizari si alte venituri, iar controlul asupra activitatii financiare se realizeaza de catre comisia de cenzori. Potrivit Legii Dialogului Social, organizatiile patronale au o serie de prerogative care, finalmente, asigura un contact nemijlocit, pe linii de activitate, intre membrii lor si creeaza premisele pentru sustinerea si apararea intereselor economice, juridice si sociale ale acestora. Dintre acestea, amintim aici promovarea concurentei loiale, elaborarea de coduri de conduita de afaceri, reprezentarea membrilor in fata instantelor de judecata de toate gradele de jurisdictie, elaborarea si implementarea politicilor de ocupare si plasare a fortei de munca, precum si a strategiilor de dezvoltare economico-sociala la nivel sectorial si national, etc., infiintarea si administrarea in interesul membrilor lor, a unitatilor sociale, de cultura, invatamant si cercetare in domeniul propriu de interes, societati comerciale, de asigurari, precum si banca proprie.

Cum pot fi create sindicatele Pentru constituirea unui sindicat este necesar un numar de cel putin 15 salariati din aceeasi unitate, iar conditiile de reprezentativitate la nivel national, la nivel de sector de activitate sau grup

de activitati, precum si la nivel de unitate sunt expres prevazute de Legea Dialogului Social. Astfel, sunt reprezentative la nivel national organizatiile sindicale ce cumuleaza un numar de membri de cel putin 5% din efectivul angajatilor din economia nationala si au structuri teritoriale in cel putin jumatate plus unu dintre judetele Romaniei, inclusiv municipiul Bucuresti, in timp ce la nivel de sector de activitate sau grup de unitati, cele care cumuleaza un numar de membri de cel putin 7% din efectivul angajatilor din sectorul de activitate sau din grupul de unitati respectiv. La nivel de unitate, numarul de membri ai sindicatului trebuie sa reprezinte cel putin jumatate plus unu din numarul angajatilor unitatii. Ca si in cazul patronatelor, doar organizatiile sindicale reprezentative au caderea de a sta la masa negocierilor colective. Ce se intampla insa daca, la un anumit nivel de negociere, nu exista o organizatie sindicala reprezentativa? Legea Dialogului Social stipuleaza ca in unitatile in care nu exista sindicate reprezentative, negocierea contractului colectiv de munca se face dupa cum urmeaza: a) daca exista un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de catre reprezentantii federatiei sindicale, la solicitarea si in baza mandatului sindicatului, impreuna cu reprezentantii alesi ai angajatilor; b) daca exista un sindicat neafiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu exista niciun sindicat, negocierea se face numai de catre reprezentantii angajatilor. In cazul in care la nivelul grupului de unitati nu exista organizatii sindicale reprezentative care sa reprezinte cel putin jumatate din numarul total de angajati ai grupului de unitati, la negocierea contractului colectiv de munca salariatii sunt reprezentati dupa cum urmeaza: a) de catre reprezentantii mandatati de organizatiile sindicale reprezentative din cadrul fiecarei unitati care au decis constituirea grupului; b) pentru unitatile membre ale grupului in care nu exista sindicate reprezentative, dar exista sindicate afiliate la federatii sindicale reprezentative in sectorul de activitate in care s-a constituit grupul, angajatii sunt reprezentati de catre federatiile sindicale respective, in baza solicitarii si mandatului sindicatelor, si de reprezentantii angajatilor din respectivele unitati. Federatiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate pot participa la negocierea contractelor colective de munca la nivel de grupuri de unitati in care au sindicate afiliate, la solicitarea si in baza mandatului din partea acestora. Confederatiile sindicale reprezentative la nivel national pot participa la negocierea contractelor colective de munca la nivelul sectoarelor de activitate in care au federatii membre, la solicitarea si in baza mandatului din partea acestora. Ca regula, organizatiile sindicale pot dobandi, in conditiile legii, orice bunuri mobile sau imobile necesare realizarii scopului pentru care au fost infiintate, insa sursa principala de finantare o reprezinta cotizatia platita de membrii lor. Insa, spre deosebire de vechea reglementare, care obliga angajatorii sa puna, cu titlu gratuit, la dispozitia sindicatelor, spatiile si dotarile necesare functionarii acestora, actualmente, potrivit Legii Dialogului Social, organizatiile sindicale reprezentative au doar posibilitatea de a negocia prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate punerea la dispozitie a spatiilor si facilitatilor necesare desfasurarii activitatii sindicale. In apararea drepturilor si intereselor membrilor lor, organizatiile sindicale au dreptul sa foloseasca o serie de mijloace specifice, precum negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petitie, mars, miting, greva etc. De asemenea, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune in justitie in numele membrilor lor, in baza unei imputerniciri scrise din partea acestora. De asemenea, o alta noutate in reglementarea jocului dintre patronate si sindicate este reprezentata de faptul ca angajatorul nu mai are obligatia, ci doar facultatea, de a invita sindicatul sa participe in consiliul de administratie sau orice alt organ asimilat acestuia, la discutarea problemelor de interes profesional, economic si social.