Cum a fost fabricat zeul Hristos - Pavel Corut:

Cel putin un miliard de pamanteni cred cu tarie ca Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu, ba chiar si parte din Divinitatea vazuta ca "sfanta treime".Aceasta cumplita ratacire e determinata de ignoranta si confuzie intre zeii biblici si Adevaratul Dumnezeu.Oculta mondiala intretine ignoranta si confuzia, cu ajutorul catorva sute de mii de slujitori religiosi bine platiti, deoarece are nevoie de o populatie intoxicata mistic, care sa nu-si apere drepturile de oameni [turma zeului pastor]. Voi,ingerii rebeli, trebuie sa cunoasteti exact cum a fost fabricat zeul Isus Hristos, pentru a nu va inregimenta in turma de deliranti mistici si a conduce Omenirea catre Adevarata Divinitate. Nici o sursa istorica a vremii nu-l mentioneaza pe Jeshua din Nazaret, zeificat de preotii salbatici din urma cu circa 19 secole sub numele grecesc Kristos [de unde si denumirea cultului crestin] sau Isus Hristos. Istoricul judeu Flavius Josephus il mentioneaza pe Ioan Botezatorul, dar nu spune nimic despre Jeshua recunoscut de acesta ca Mesia, nici de minunile descrise in evanghelii. Daca Jeshua ar fi fost cu adevarat o fiinta semidivina si ar fi savarsit minunile enumerate in evanghelii, toti istoricii vremii l-ar fi mentionat cu lux de amanunte. Singura sursa despre Jeshua, legenda evanghelica, se prezinta in 39 de variante transmise oral pana in jurul anului 90 e.n. Ele sunt contradictorii, fapt pentru care clericii salbatici au canonizat numai patru dintre ele [dupa Matei, Luca, Ioan si Marcu], cu scop de a induce populatia credula in eroare. De exemplu, Vaticanul isi adjudeca scaunul apostolului Petru [Kefa], dar n-a canonizat evanghelia dupa Petru, deoarece respectivul apostol afirma ca Jeshua a fost un simplu intelept, fara ascendenta divina. La fel, n-au fost canonizate evangheliile dupa Filip si dupa Maria Magdalena, deoarece din ele rezulta ca Jeshua intretinea relatii intime cu cel de-al 13-lea apostol [Maria Magdalena]. Nici Jeshua, nici apostolii lui n-au scris nimic, fapt foarte ciudat intr-o vreme in care scrisul era ceva curent la judei [or fi fost analfabeti?]. Conform legendelor biblice, Jeshua a fost produsul framantarilor religioase din randul evreilor ocupati de romani. Preotimea judaica tinea de adevar Vechiul Testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti: elohim [zei-plural], Eli, Adonai, Sabaot si Iahve. Miticul Moshe, despre care nu avem probe ca a existat, ar fi incercat sa reduca zeii judaici numai la Iahve, insa judeii antici, inclusiv Jeshua, a continuat sa-i invoce pe toti. La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor-Masiah [Mesia]. O mica secta, esenienii sau notzri, refuza coruptia religioasa si traia dupa principii foarte severe [munca in comun, abstinenta etc], izolata de restul populatiei, in asteptarea altui mantuitor. Pe acest fond de disperare creata de ocupatia romana, de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divin, a aparut Jeshua, un evreu obscur din Nazaret, cum il numeste Mircea Eliade, cel mai mare specialist romans in probleme de religie. Conform lucrarilor apocrife, tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata Miriam, insa a descoperit ca era deja insarcinata. Iosif a plans si a vrut s-o omoare pe Miriam, insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de Sfantul Duh. Acest lucru nu era posibil , datorita interdictiei din Cartea lui Enoh [Vechiul Testament], prin care fapturile divine nu aveau voie sa se metiseze cu salbatici pamenteni, insa Iosif a crezut spusele ingerului. Ca atare, la scurta vreme dupa nunta, a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem, sa paricipe la recensamantul facut de romani. Sursele istorice nu confirma nici un recensamant in acea vreme, insa legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic: profetul Mica prezisese ca Mesia se va naste din semintia regelui David, in Bethleem. Ati ghicit ca, la o mie de ani dupa moartea regelui David, intr-o populatie salbatica, ce nu mentiona in scris nici o genealogie, lui Jeshua i s-a gasit descendenta din acest rege, prin mama sa? Asa incepe evanghelia, pentru a confirma profetia lui Mica. Falsul a fost facut la circa un secol dupa moartea lui Jeshua. In Bethleem, cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd, in care pruncul s-a nascut, intr-o noapte senina, blanda si instelata de primavara. Ca urmare, pana in secolul 4 e.n.,crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus pe 28 martie, 18 aprilie si 29 mai. In acel secol, nasterea a fost suprapusa peste sarbatoarea romana Sol Invictus din 25 decembrie si asa a ramas pana in prezent. Legendele si ritualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Judeea nu e friguroasa, ci intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig, sub suflarea boilor etc.Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului,pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc. Tacamul legendei e complet, nu? Mult asteptatul Mesia se nascuse. Regele judeu Irod, speriat de aparitia unui contracandidat, ar fi poruncit sa se ucida tot pruncii din Judeea mai mici de doi ani [cateva zeci de mii]. Informatia nu este confirmata de nici o sursa istorica, desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor judei si romani. Ati ghicit ca urmeaza o noua minune? Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt.Gandirea salbatica a creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma

mai potrivita cu atotputernicia, ca de pilda, schimbarea gandului lui Irod, moartea lui Irod prin accident etc..Conform relatarilor apocrife, Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana. In jurul lor se intamplau minuni: curmalii se plecau sa le poata culege roadele, leii si leoparzii se culcau la pamant, lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc. Daca Moshe cu judeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Judeea,"familia divina" a ajuns mintenas la Heliopolis, unde nu se stie ce-a facut. Irod a murit in anul 4 i.e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa, in Nazaret, unde avea de lucru. Acolo Maria a nascut ceilalti prunci - Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha si Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Jeshua mai multe minuni deloc divine: uciderea si reinvierea unor copii care il suparasera, orbirea parintilor acestora, ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul, transformarea unor oameni in porci, acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc. Conform evangheliei dupa Luca, la varsta de 12 ani, Jeshua a fost dus la templul din Ierusalim, pentru ritualul de bar mitzvah [initierea pentru maturitate]. Acolo ar fi dialogat cu mai multi rabini, care i se supuneau ca niste miei. Fata de Maria si Iosif, speriati ca l-au pierdut, ar fi spus: De ce era sa ma cautati? Nu stiati ca in cele ale tatalui meu trebuie sa fiu? Aceste miracole nu sunt confirmate de nici o sursa istorica, insa naivii le cred. Sancta simplicitas! Nici macar sursele biblice nu ne spun ce a facut Jeshua pana in anul 28 e.n. Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau, ar fi fost initiat de esenieni, ar fi invatat hipnoza in India etc. In acel an, Jeshua s-ar fi botezat in Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezatorul, un profet salbatic, ce traia in desert, se hranea cu lacuste si miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului sau si anunta sosirea "imparatiei Domnului". Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis Cerul si s-ar fi auzit o voce spunand: Tu estie fiul meu cel iubit, intru tine am binevoit. Puteti crede ca Dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta din Calea Lactee? Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie Dumnezeu in conceptia misticilor crestini! In realitate, este atat de grandios, de atotcunoscator, atotputernic... Dupa botez, Jeshua a fost de Duh in pustiu sa posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol. Cam ilogica chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf, sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu. Nici un organism nu rezista fara apa mai mult de cateva zile, mai ales in desert. Un post de 40 de zile ucide cel mai puternic om, iar Jeshua era om, caci Duhul nu procrea cu o salbatica pamanteanca, impotriva propriei interdictii. Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica. In primul rand, in Univers nu exista oponenti ai Divinitatii de tip supranatural [diavol, satan, demon etc]. Singurii rasculati impotriva vointei divine sunt salbaticii idolatri, dar cine ii baga in seama? Conform Vechiului Testament ,Satana nu era diavol, ci un inger de la curtea zeului Iahve. Termenul diabolus nu era cunoscut de Jeshua, deoarece a fost inventat de romani , la un secol dupa moartea sa [insemna om clevetitor]. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Joshua? Cum putea Joshua sa-i replice diavolului ca el se inchina numai Domnului Dumnezeu, cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre Divinitate, ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau, in special lui Eli, al carui fiu se credea, in secret? Dupa ispitire, Jeshua isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti [pescari, pastori, tarani etc], incepe sa predice printre judei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat: invierea unui mort [Lazar], vindecarea unor orbi si a unor posedati, inmultirea painilor si pestilor, transformarea apei in vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul judaic, puse pe seama profetului Ilie Tesbiteanul, asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin. In realitate, nici fapturile divine nu invie persoanele trecute de faza de moarte clinica, deoarece, dupa 810 minute, creierul se descompune iremediabil. Nici una din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care le-ar fi starnit, daca ar fi fost adevarate. Nu puteau fi adevarate, deoarece din textele evaghelice rezulta ca Jeshua nu era nici macar un om cult pentru timpul sau, ca sa nu mai vorbim de fiinta semidivina sau chiar divina. Iata argumentele, asa cum rezulta ele chiar din evangheliile canonizate: 1] Jeshua nu avea habar de Adevarata Divinitate, descoperita abia de savantii secolului 20 e.n., ci se inchina la zeii tribali ignoranti, cruzi, ilogici, imorali etc. din Vechiul Testament. Credea toate aberatiile din acest document si afirma ca a venit pe Lume pentru a-l completa, nu pentru a-l strica. 2] Nu cunostea modul de organizare si functionare a Cosmosului apropiat ori macar a sistemului nostru solar, lucru cunoscut de invatatii egipteni contemporani cu el. Nu stia macar ca Terra era sferica si cuprindea mai multe continente, cu mai multe populatii. Lumea sa se reducea la

Judeea , statuletele vecine si Imperiul Roman cotropitor. Isi insusise conceptia astronomica gresita conform careia infinitul Univers se reducea la o mica parte din Terra si bolta cereasca vizibila de deasupra ei, in care el imagina o imprie cereasc a zeilor tribali judei, in frunte cu"tata Eli'. 3] Jeshua n-a invatat judeii ignoranti si saraci din timpul sau sa cunoasca bine natura si sa traiasca mai bine, prin folosirea cunostintelor, deoarece era el insusi un ignorant. De exemplu, egiptenii din timpul sau foloseau electricitatea si irigatiile, europenii foloseau circa l4o de plante medicinale, chinezii produceau matase si hartie etc.. Daca ar fi fost faptura divina, ar fi determinat un salt in cunoasterea stiintifica si in creatia material-spirituala a evreilor, cam cum a produs zeul Oannes la babilonieni [se pare ca Oannes a fost un extraterestru-erou civilizator]. 4} Dumnezeu si fapturile divine subordonate se exprima in legi, explicatii si porunci clare, astfel ca fiecare om sa le inteleaga. Jeshua folosea pilde si parabole, cum folosesc si palavragii mistici actuali, toate inspirate din folclorul traditional judeu. Acest procedeu a produs si inca mai produce confuzii in mintile ignorantilor din timpul lui si din prezent. 5] Jeshua a anuntat o iminenta sosire a "imparatiei cerurilor", fapt care nu s-a produs. In ciuda acestui esec vizibil, ignorantii mai asteapta si acum, dupa 2000 de ani, venirea acestei imparatii. In realitate, noi traim in Univers, inspirati si ocrotiti de Divinitate, in limita meritelor noastre. Alta imparatie, in care Dumnezeu sa se poarte ca un stapan de robi , nu exista. Cei care, pacaliti de preoti, mai asteapta imparatia cerurilor promisa de Jeshua sunt invitati sa citeasca cu mintea limpede Matei,17-28. In acest articol, Jeshua precizeaza clar ca imparatia va veni inainte ca multi dintre contemporanii lui sa moara. 6] Afirmatiile si recomandarile lui Jeshua sunt atat de contradictorii, incat pare sa fi avut o personalitate dubla, cand blanda, cand tiranica si rea. De exemplu, el recomanda iubirea aproapelui si chiar a vrajmasilor, purtarea blanda, milostenia etc.. Cand insa isi instruia apostolii, le-a spus ca n-a venit sa puna pace pe Pamant, ci o sabie, caci a venit sa desparta pe tata de fiu, pe mama de fiica, pe nora de soacra, astfel ca dusmanii oricarui om vor fi casnicii lui. Din nefericire, aceasta promisiune sa adeverit intocmai, nu pentru ca ar fi fost divina, ci din cauza ca ignorantii mistici au aplicat-o intocmai. In ultimile 17 secole, cateva sute de milioane de pamanteni au fost ucisi in numele crestinismului [evrei, arieni, ameridieni, asiatici, arabi etc]. Europa a fost zguduita de puternice razboaie religioase, culminand cu cele doua razboaie mondiale, purtate majoritar intre crestini. Dezbinarea pe motive religioase a patruns si in familii, ca in promisiune: imparateasa bizantina Irina i-a scos ochii fiului ei pentru ca a refuzat crestinarea, copiii si parintii au ajuns sa se certe pentru religie [un tanar din Oltenia si-au ucis ambii parinti, in urma cu cativa ani] etc.Noua religie a dezbinat cumplit familia ariana,in mai multe ramuri derivate din catolicism si ortodoxie,fara nici o posibilitate de impacare.Aceasta dezbinare va continua cel putin cateva decenii,deoarece fanaticii mistici au pretentia ca toti oamenii sa imbratiseze religia lor salbatica,religie de scalavi si de pastori nomazi. 7] Jeshua a elogiat ignoranta si a considerat cunoasterea stiintifica, la care nu avusese acces, drept sminteala. Dupa secolul 4 e.n., cand crestinismul a invins in Imperiul Roman, intunericul religios a coborat peste arieni, intarziindu-le evolutia cu circa 13 secole, pana la victoria Renasterii. Pana si vechile cunoasteri stiintifice [sistemul heliocentric, electricitatea, folosirea aburilor etc] au fost interzise de Biserica crestina si acoperite de negura uitarii. Irationalitatea, ignoranta si intoleranta fata de cunoasterea stiintifica a Lumii au fost si sunt legile de baza ale acestei religii.Cine ne va reda cele 13 secole de progres si evolutie furate de religia crestina? Clericii crestini ar trebui sa umble in genunchi printre oameni, cerandu-le iertare pentru aceasta cumplita schilodire a destinului Omenirii. Ei insa sunt la fel de agresivi in propagarea intunericului religios, la fel de necinstiti fata de oameni si la fel de blasfemici fata de Divinitate. Indraznesc sa foloseasca cele mai noi cuceriri ale stiintei impotriva careia au lupta secole pentru a-si propaga miturile si ritualurile blasfemice [electricitate, televiziune, internet, tipar etc]. Actiunea lor afecteaza psihic oamenii agresati,deoarece provoaca grave contradictii in creiere, intre cunostintele stiintifice moderne si salbaticile mituri religioase. Din aceasta cauza, din 1990 si pana in prezent, numarul bolnavilor psihici din randul romanilor a crescut de cateva ori [anxietati, deliruri, obsesii, fobii etc.]. Psihologii si psihiatrii nu reusesc sa vindece decat o mica parte din persoanele imbolnavite de agresiunea religioasa, lucru pe care il puteti observa in societatea noastra [bolnavii mintal se manifesta si in viata publica]. 8] Jeshua a manifestat un maniheism feroce, nedemn de un sol divin. Cine nu este cu mine este impotriva mea si cine nu aduna cu mine risipeste, ameninta el. Cel ce iubeste pa tatal sau sau pe mama sa mai mult decat pe mine nu este vrednic de mine si cel ce iubeste pe fiul lui sau pe fiica sa mai mult decat pe mine nu este vrednic de mine, proclama viitorul zeu.

Aceasta conceptie inumana si antidivina s-a aplicat din plin de toate ramurile Bisericii crestine. Paganii arieni si amerindieni au fost schiloditi si ucisi cu zecile de milioane, alte zeci de milioane de negri au fost sclavizati, fanaticii crestini si-au parasit parintii si copiii in mizerie. Pana si apostolii siau lasat familiile de izbeliste, fara tarinile vandute cu scopul de a strange bani pentru propagarea noii religii.Voi, ingeri rebeli, stiti ca Adevaratul Dumnezeu nu este gelos pe dragostea ce le-o purtam parintilor si copiilor nostri, asa ca va veti iubi familiile din adancul sufletului. Pentru Dumnezeu avem adoratie, credinta absoluta, respect netarmuit... 9] Modelele de personalitati pe care Jeshua le prezenta ca fiind ajunse deja in imparatia cerurilor erau pur si simplu odioase: Abraham [incestuos si proxenet], Iacob [inselator de tata si de frate], Isac [idolatru], "inteleptul" Solomon care isi ucisese fratele si-si insusise haremul de 800 de tiitoare ale tatalui sau etc.. Halal modele de moralitate si intelepciune! Amicii mei, noi ne vom insusi ca modele adevaratii soli divini-creatorii morali care au scos Omenirea din intunericul religios si au condus-o pana in actuala faza de civilizatie [sectiunea Eroii nostri]. 10] Credinta lui Jeshua nu era nici macar mondiala, ci nationalist-ebraica, cu tente rasiste, in spiritul Vechiului Testament. El a precizat clar ca a fost trimis numai pentru oile ratacite din turma lui Israel si nu se cuvine a da painea copiilor [evreilor] cainilor de cananieni. Numai la insistentele apostolilor a vindecat o cananianca. Le-a interzis apostolilor sa intre in case de straini de neamul lor, dar pasajul respectiv din evanghelie a fost masluit de preoti, inlocuindu-se cuvantul straini cu pagani. In realitate, Jeshua nu avea notiunile de crestin si pagan, deoarece acestea au fost inventate dupa moartea si zeificarea sa, din limbile greaca si latina. Judeii numeau sectantii lui Jeshua nazarei sau notzri. Nu stim cum isi spuneau Jeshua si apostolii. 11] Jeshua folosea frecvent insulte nedemne de un sol divin, ca pui de naparci, neam viclean si curvar,caini,smintiti etc., la fel ca orice salbatic needucat din timpul nostru. 12] Conform Matei, cap.23,art.35, Jeshua credea in legenda creatiei din Vechiul Testament, legenda dovedita ca falsa de mai multe stiinte: istorie, antropologie, genetica, astrofizica etc. Deci, era un simplu mistic salbatic si ignorant, care credea ca Omenirea descide din Adam si Eva, cuplul primordial creat de elohim in anul 3760 i.e.n.. Halal zeu,"fiu al Domnului", ba inca si partea a Divinitatii vazuta ca "sfanta treime"! 13] Daca Jeshua ar fi fost faptura divina sau macar un paranormal exceptional, cum il prezinta vindecarile miraculoase, n-ar fi putut fi chinuit si ucis. El ar fi schimbat gandurile judecatorilor judei si ale soldatilor romani ori ar fi disparut in mod miraculos din Ierusalim. Strigatul lui disperat -Eli, Eli, de ce m-ai parasit? -indica un simplu muritor mistic ce-si invoca zeul preferat. Preotii crestini pacalesc prostimea, spunand ca Jeshua s-a supus de buna voie sacrificiului, pentru a rascumpara pacatele Omenirii de la Adam si Eva. Mai mult si mai blasfemic, ei afirma ca insusi Dumnezeu si-ar fi sacrificat fiul pentru rascumpararea acelor pacate. Conceptia salbatica a jertfei de oameni si animale este proprie religiei judaice, dar nu are nimic de a face cu Divinitatea. Pamantenii au fost creati ori colonizati pe Terra cu milioane de ani inainte de presupusa creatie a cuplului Adam-Eva, fara nici un pacat al cunoasterii binelui si raului, ba chiar cu obligatia de a cunoaste corect Lumea si vointa divina. Toti salbaticii din Lume au facut sacrificii umane zeilor imaginati de ei, insa Adevaratul Dumnezeu nu le-a cerut, nu le-a ispirat si nu le-a acceptat. Multe alte probe indica faptul ca Joshua a fost un salbatic mistic care a avut orgoliul sau nebunia de a se declara Mesia in fata liderilor religiosi evrei. Daca nu ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici. Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii sai, cati or fi existat cu adevarat, au creat mici grupe de notzri evrei, apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman. In jurul lor s-au creat legende, de catre adeptii ferventi, iar naivii le-au crezut. Multimea de evanghelii orale a fost scrisa catre finele primului secol al erei noastre, creand confuzii si secte crestine mai mari sau mai mici. La inceputul secolului 3 e.n., calugarul Ieronim a tradus Vechiul Testament si evangheliile in limba latina, savarsind blasfemia de a identifica Divinitatea cu zeii tribali ai judeilor. Pentru Jeshua, considerat numai invatator, fiul omului, s-a folosit numele Kristos. Abia dupa convertirea imparatului Constantin la crestinism, prin mama sa Elena, Jeshua a fost declarat fiul lui Dumnezeu, prin decizia conciliului de la Niceea [325 e.n.]. Constantin a introdus garzi inarmate in conciliu si a amenintat episcopii cu moartea, pentru a obtine declararea lui Jeshua ca fiul Domnului. Ulterior, un mistic grec, Atanasios, a mers si mai departe cu blasfemia, inventand dogma consubstantionalitatii, respectiv "sfanta treime". Asa s-a ajuns la blasfemia ca un muritor salbatic si ignorant sa fie identificat cu Divinitatea eterna, atotcunoscatoare, atotputernica... Conciliul de la Efes a declarat-o pe Maria, mama lui Jeshua, Fecioara si Maica Domnului, o alta blasfemie cumplita. Aceste blasfemii savarsite de

episcopi salbatici au fost impuse ca adevaruri, prin teroare, inselaciune si propaganda, ajungand pana in zilele noastre. Ele persista datorita ignorantei si lenei intelectuale specifice majoritatii populatiei, precum si datorita faptului ca au intrat in traditii, prin zile de sarbatoare in care se chefuieste si se leneveste. Liderii crestini au adus numeroase modificari textelor evanghelice initiale,mult mai blasfemice si mai aberante, cu scopul de a le face mai credibile. Concomitent, ei au creat un panteon de sfinti crestini, dupa modelul panteoanelor pagane, oferind populatiei cat mai multe zeitati la ale caror icoane sa se inchine. Procesul de sanctificare si beatificare a unor muritori continua si in prezent. Adevarata Divinitate asista impasibila la aceste aiureli salbatice, deoarece nu coboara din plan superior divin, in plan inferior uman,sa-si puna mintea cu salbatici pamanteni. Voi, ingerii rebeli, stiti ce aveti de facut, pentru a nu cadea in pacatul blasfemiei si idolatriei. Succes! Adrian Copcianu: "Cum putem crede n mod rezonabil c Isus Hristos a existat i mai ales c a fcut minuni extraordinare, atunci cnd nici un istoric, niciun scriitor contemporan n-a vorbit de el, cu sau fr minuni? Tacit, care a trit ntre anul 54 i 140, a crui istorie abund n detalii de mic importan, l-a ignorat pe Isus Hristos. Suetoniu (65-135), istoricul minuios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos. Quntilian, ilustrul orator, nscut n timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a crui carte De lInstitution oratorie (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latin, a analizat toi oratorii, avocaii i sofitii-predicatori. Pliniu cel Btrn, nscut n timpul lui Tiberius, mort n timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, mbinnd tiina naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul su i el l-a ignorat pe Isus Hristos; i nepotul su, Pliniu cel Tnr, ale crui nenumrate scrisori, vioaie i instructive ca acelea ale Doamnei de Svigne, acoper totul, nu tia nimic de Isus Hristos, chiar i n scrisorile sale ctre Traian, unde pomenete cretinii ca pe o sect desprins din Iudaism. Epictet, marele moralist, filozoful de analiza cruia nicio credin religioas nu a scpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a nscut n Asia Mic, care a venit la Roma n timpul lui Nero i a fost exilat n timpul lui Dominiian, el ale crui lucrri au fost pstrate de discipolul su Arrian. Pomponius Mela, care a scris n anul 43 (la zece ani dup miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare Descrierea Pmntului, a scris geografia n maniera lui Strabon, adic a alturat descrierii fiecrei ri studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; i este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci cnd vorbete de Iudeea!... i Plutarh?... S-a nscut n anul 50, la Cheroneia, n plin Grecie, n aceast ar unde Biserica afirm c discipolii lui Mesia Isus s-au rspndit dup Rusalii, c au propovduit, c au nfptuit minuni spectaculoase n urma crora mulimea se convertea; a murit n anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele cretine au explodat extraordinar, pn n mijlocul Colossemului, sub ochii mulimilor, ne spun preoii. Plutarh avea, ca i istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fr s neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!... i Seneca?... s-a nscut la Cordoba, n anul 2 i a murit la Roma, n anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trit cea mai mare parte a vieii sale la curtea imperial; el a fost la Roma, ntre 51 i 64, cnd s-a produs lunga lupt ntre minunile lui Simon Petru i cele ale lui Simon de Gitta, lupt ncheiat cu moartea tragic a celui din urm, au zis papii infailibili. Acest Simon, ef al unei secte samaritene, se certase n Iudeea cu Petru i s-au angajat apoi la o competiie serioas, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, nvia morii, n numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera n numele unui Duh Sfnt, pe care l numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatel, nicidecum, dei de o alt factur: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu i jucau pe strad; el a aruncat o secer n aer i aceasta a mers pe cmpul din apropiere i a fcut singur munca a zece agricultori; ntr-o sear, cnd lipsea lumina dintr-o sal de conferine, Simon a chemat luna, aceasta a cobort reducndu-i dimensiunea, a intrat n sal i s-a intuit la o oarecare distan de plafon, pentru a lumina participanii tot timpul necesar. n sfrit, n prezena curii imperiale, senatorilor i oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat n cer, ntr-un car de foc, aprut instant la cererea sa, dar Petru, la rndul su, l-a invocat pe Isus Hristos i carul a disprut, iar magicianul Simon a czut de la o nlime de sute de metri, rupndu-i picioarele n cdere; de ciud, el s-a aruncat imediat de la o fereastr i, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale... Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevrat c, mai trziu, clugrii au distrus i au fcut s dispar tratatul su Micarea Terrei, care a fost, fr ndoial, contrar ideilor dogmatice despre pmntul plat i imobil, cu un soare care se

deplaseaz i tratatul su Despre Superstiii, care, foarte probabil, dac i-a menionat pe cretini, nu i trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii. i Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trit o sut de ani (s-a nscut n anul 20 .e.n. i a murit n anul 80 e.n.), care a mers la Roma i la Ierusalim, care a filozofat n stilul esenian convingtor, care a scris o mulime de lucrri, coninnd anumite teorii preluate apoi n colile teologice cretine; nc unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul i ali apostoli!... i Flavius Josephus nsui nu tia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu tia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa public; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amnunte istoria rasei sale i n special cea a iudeilor pn la asediul Ierusalimului, la care a i participat; nscut la patru ani dup drama din Golgota i la treizeci i unu de ani dup marea revolt a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii cretini, dar pe cretinii de Petru, Pavel, nu!... Haidei! plecnd de la o examinare atent, domnul Isus Hristos nu este dect un mit, iar adevrul fabricrii legendei sale se ntrevede, ca i munca subteran i latent care a pus puin cte puin baza unei noi religii, venit la momentul potrivit pentru a nlocui vechiul pgnism greco-roman care se surpa. Necazul, care, prin mna lui Titus, a lovit naiunea iudaic, a mprit acest popor mprtiat de Cezari n dou categorii: unii, inflexibili, ncpnai, au persistat n credina prinilor lor; alii, mai abili, s-au aplecat, tatonnd i disimulndu-se la nceput, sub jugul cuceritorilor, ctignd n cele din urm, n ziua n care Constantin a realizat c tronul imperial ar putea beneficia de noua religie. Iudeocretinismul are prezentul; iudaismul nc mai sper s aibe viitorul. Ambele religii greesc: dup rsul prolific a lui Voltaire, gndirea liber face s se retrag toate superstiiile dezgusttoare sau ridicole; i viitorul aparine gndirii libere." not: Fragmentul este din lucrarea "Viaa lui Isus", de Leo Taxil, aprut n anul 1900, la editura P. Fort Frana. Adrian Copcianu: Avnd n vedere c urmeaz o mare srbtoare religioas Patele i, ca de obicei, vor fi prezentate pe post de adevr inveniile biblice despre crucificarea dumnezeului ntrupat ntr-un tmplar ignorant, redau un fragment din concluzia la care a ajuns publicistul francez Leo Taxil, fragment care, cred eu, ar trebui s lumineze i cele mai ntunecate mini religioase. Aceast legend [cretin], fabricat cu ndrzneal post factum, pretindeau c ar fi de o asemenea autenticitate nct era mai presus dect Comentariile lui Cezar, pentru c n istoria mitului lor amestecaser cteva personaje reale ale epocii atribuite faptelor i gesturilor pseudo-crucificatului. Dar tocmai ceea ce este stabilit de istoria roman i de cea iudaic despre aceste personaje reale este chiar ceea ce dovedete fr dubii impostura fabricanilor evangheliilor. S l lum, de exemplu, pe procuratorul Poniu Pilat (Pilat din Pont); adevrat sa istorie a fost scris de contemporanii si, aciunile sale au fost menionate de istoricii vremii. tim c a fost cavaler roman, c i-a preluat sarcina la Ierusalim ca al aselea procurator i succesor al lui Valerius Gratus, n al unsprezecelea an al domniei lui Tiberius (anul 25 al erei cretine) i c, dup apte ani, cu o severitate nemiloas i chiar cu cruzime, a reprimat o revolt religioas care a izbucnit n Galileea; apoi, doi ani mai trziu, adic n anul care a urmat pretinsei crucificri a lui Isus, a avut loc o nou revolt foarte violent, ale crei detalii sunt cunoscute: pentru a construi un apeduct, el a pus mna pe comoara Templului i a fost acuzat de abuz de putere i de deturnare de fonduri. Dup un timp, locuitorii din Samaria asuprii de acest administrator lacom au depus plngere la guvernatorul Siriei, Lucius Vitellius, care era superiorul ierarhic a lui Poniu Pilat, simplu procurator, care nu avea i n-a avut niciodat titlul de guvernator pe care Evanghelia i-l atribuie constant (1); reclamaiile samaritenilor au fost admise de Vitellius, care a trimis un comisar din guvernul su, numit Marullus, s fac o anchet la Ierusalim i Pilat, care nu era deloc guvernatorul omnipotent imaginat de Evanghelie, a trebuit s rspund n faa comisarului delegat de eful su Vitellius, singurul guvernator n acea ar; raportul lui Marullus i-a fost defavorabil lui Pilat, astfel c procuratorul Iudeii a fost obligat s mearg la Roma pentru a se justifica n faa lui Tiberius. nainte de a ajunge n Italia (anul 37), Tiberius a murit i Pilat i-a dat socoteal lui Caligula; destituit de mprat, el nu s-a mai ntors la Ierusalim, unde a fost nlocuit de Marullus. Dac marele proces al lui Isus Hristos a existat cu adevrat, cum de nu gsim nici cea mai vag meniune a istoricilor, care, vorbind despre Pilat, povestesc despre aceast nensemnat afacere cu apeductul i de cele dou revolte, care nu au avut nicio urmare nsemnat i care nu au condus la formarea niciunei secte? (1) Nu este dect o mic eroare de detaliu, spun aprtorii Evangheliei. Cu certitudine, nu, rspundem noi. Erori de acest gen nu pot fi comise n documente oficiale, mai ales atunci cnd ni se spune c evanghelitii, departe de a fi nite ignorani capabili s confunde un procurator cu un

guvernator, au primit, prin limbile de foc de la Rusalii, cea mai complet cunoatere. S presupunem c unul din contemporanii notri public o brour anecdotic privind aprarea lui Belfort din timpul rzboiului franco-prusac din 1870-1871, c se prezint ca fiind unul dintre asediai i prezint el faptele necunoscute pn atunci de public i de fiecare dat cnd vorbete de colonelul Denfert Rochereau, comandant n acel loc, l numete: generalul DenfertRochereau. Aceast eroare grosolan despre gradul efului militar Belfort nu este suficient pentru a dovedi c documentul este apocrif i c autorul brourii nu este dect un mincinos neruinat? Ct despre Irod din patimile lui Isus, el figureaz n legenda cretin printr-o gaf pe care un autor inspirat de un zeu al cunoaterii i adevrului nu ar fi putut-o comite. n primul rnd, trei din cei patru evangheliti ignor total acest incident (care joac un rol crucial n cadrul procesului) al dublei acuzri; Pilat l-a trimis s fie judecat de Irod, iar acesta din urm l-a mbrcat ntr-o hain alb, ca pe un nebun i l-a trimis napoi la Pilat; Doar Luca cunoate acest incident capital (cap. 23, v. 6-12); Matei, Marcu i Ioan nu sufl nici mcar un cuvnt, dar precizeaz n mod expres c Pilat, dup ce l-a interogat pe Isus, l-a comparat cu Baraba, l-a biciuit i l-a ncoronat n btaie de joc, l-a abandonat la iudei pentru a fi crucificat sub rspunderea lor. Aceast promenada de la Pilat la Irod este o invenie personal a impostorului care a semnat Luca. ns, acest Luca este prins cu prins cu ma n sac, tocmai pentru faptul c l-a imaginat pe Irod n palatul su, nconjurat de grzile sale, la Ierusalim. ntr-adevr, Irod cel Mare, care a fost regele Iudeii, Irod cruia Evanghelia i atribuie faimosul masacru al celor douzeci de mii de bebelui de sex masculin, din Bethleem, pentru a fi sigur de uciderea noului nscut Mesia, Irod care, conform istoriei, a murit cu patru ani nainte de data atribuit naterii lui Hristos, acest crud Irod a fost succedat de cei trei fii ai si, care au mprit ntre ei Palestina, cu permisiunea mpratului roman: Archelaus a devenit rege n Iudeea, Samaria i Edom; Filip a devenit tetrarh peste Bataneea, Trachonitis i Gaulanitis; Irod Antipas a devenit tetrarh n Galileea i Pereea. Archelaus n-a domnit dect nou ani; n urma numeroaselor reclamaii care i-au fost aduse, Agustus l-a destituit, l-a exilat la Viena (unde a i murit), i-a confiscat bunurile i a ataat statele sale guvernului roman din Siria; de atunci, n Iudeea a fost un procurator i izraeliii din Iudeea i Samaria n-au mai avut rege, nici mcar unul strin de rasa lor. Filip, primul so al nepoatei sale Herodias, de care s-a desprit pentru a o ceda fratelui su Antipas, a domnit treizeci i apte de ani ca tetrarh i a murit fr a lsa urmai; capitala tetrarhiei sale a fost Csare de Philippe, astzi Banias, orel situat la izvoarele Iordanului; la moartea sa, Tiberius a anexat statele sale Siriei, aa cum fcuse Agustus cu cele ale lui Archelaus. Irod Antipas a domnit ca tetrarh pn la moartea lui Tiberius, iar apoi a fost deposedat de Caligula, care l-a exilat la Lion i l-a nlocuit cu nepotul su Irod Agrippa, care a obinut i titlul de rege, dei mai mult onorific, pentru toate vechile teritorii ale lui Irod cel Mare. Aadar, n vremea patimilor lui Hristos, nu a existat nici un Irod la Ierusalim; Tronul lui Irod cel Mare, care fusese ocupat de fiul su Archelaus, era gol de douzeci i apte de ani; Irod Antipas, tetrarh al Galileii, avea palatul la Tiberias, nu la Ierusalim; noul Irod, respectiv Irod Agrippa, care, de asemenea, a fost tetrarh al Galileii, avnd i titlul de rege al Iudeii, n-a revenit la palatul din Ierusalim al bunicului su Irod I i al unchiului su Archelaus dect dup patru ani de le pretinsa dram din Golgota. Astfel c, sub nicio form, Isus nu ar fi putut fi trimis de Pilat la vreun Irod. n fine, ct despre cei doi mari preoi Ana i Caiafa, care joac un rol important n legenda cretin, ei nu puteau figura sub nicio form, avnd n vedere c primul era mort de mult timp iar al doilea n-a existat niciodat; ceea ce dovedete nc o dat c inventatorii celor patru evanghelii au fost strini de Ierusalim i chiar ignorani n domeniul istoriei preoilor iudei. n primul rnd i ca de obicei, cei patru farsori sunt n dezacord: potrivit lui Matei, Mesia, imediat dup arestarea din grdina Mslinilor, este condus direct la Caiafa i de aici este trimis la Pilat. Matei l ignor cu desvrire pe marele preot Ana; potrivit lui Marcu, omul-dumnezeu arestat de grzile Sinedriului este condus la marele preot, care, dup ce l-a interogat i l-a declarat blasfemator, l-a condamnat la moarte i l-a dat pe minile lui Pilat. Marcu nu-l numete pe acest mare preot n niciun fel, nici Ana, nici Caiafa; potrivit lui Luca (cap. 3, v. 2), Ana i Caiafa erau amndoi mari preoi n acelai timp, dei, indiferent de epoc, funcia de mare preot la iudei n-a fost niciodat exercitat dect de o singur persoan, dar Luca, care comite aceast eroare cnd e vorba de propovduirea lui Ioan Boteztorul, cnd e vorba de patima lui Hristos, nu spune dect de un singur mare preot cruia nu-i menioneaz nici mcar numele; potrivit lui Ioan, Mesia este trambalat de soldaii evrei din grdina Mslinilor la Ana, caracterizat de acest evanghelist nu ca mare preot, ci ca socru al marelui preot Caiafa; Ana l-a legat fedele i l-a trimis la Caiafa, care nu l-a interogat, nu l-a condamnat, limitndu-se pur i simplu s-l reexpedieze la Pilat, iar acesta nu s-a splat deloc pe mini

(aceast versiune apare doar la Matei), ci, din contr, l-a judecat n tribunalul su la Gabbatha i l-a condamnat n final, de team s nu fie el nsui reclamat la Tiberius Cezar. Acum, s comparm aceste patru legende contradictorii cu adevrul istoric, ntruct cronologia marilor preoi ai Ierusalimului a fost pstrat de scriitorii contemporani ai primilor Cezari; istoricii, cel puin, nu se contrazic ntre ei i scrierile lor sunt bazate pe documentele oficiale din epoca lor. Ananus, care n traducerea Evangheliei a devenit Ana, a fost numit mare preot n anul care a urmat ndeprtrii lui Archelaus i nlocuirii regelui Iudeii de un procurator, adic n anul 7 al erei noastre; el era al nusprezecelea mare preot, ncepnd de la Iuda Macabeu i l-a succedat pe marele preot Isus, fiul lui Siah. Din anul 7 pn n anul 18, funcia de suveran pontif la evrei a fost exercitat succesiv de trei mari preoi: Ismael, fiul lui Fabi; Eleazar, fiul lui Ananus (decedat); Simon, fiul lui Camith. n anul 19, a fost numit n aceast demnitate Iosif, din familia lui Jaddus, iar marele preot Iosif i-a ndeplinit funcia optsprezece ani, pn la moartea sa (anul 36 e.n.), adic la trei ani dup pretinsa crucificare a lui Hristos. El a fost succedat de Ionatan, din familia lui Ananus. Astfel, marele preot n funciune din timpul lui Pilat se numea Iosif, nu Caiafa i nu a existat niciun Caiafa printre toi marii preoi, ncepnd de la originea instituiei pn la al aptezeciinoulea i ultimul, Fanaias, fiul lui Samuel, care a fost martor la cderea Ierusalimului i la distrugerea Templului. Fr ndoial, n timpul lui Augustus i al lui Tiberius, a existat vreunul care se autointitula Mesia; patriotismul evreiesc, mai ales n rndul maselor populare, nu admitea nici cucerirea roman, nici o regalitate exercitat de prinii hasmoneeni din dinastia lui Irod, care erau strini de rasa lor, venii din Edom, o vast regiune din Palestina meridional. Au existat chiar mai muli aa zii Mesia, fiecare pretinznd c este trimis de Dumnezeu s elibereze naiunea oprimat i s dea poporului lui Israel supremaia prezis de profei. n al patrulea an de domnie a mpratului Claudius (la unsprezece ani dup pretinsa moarte a lui Isus). Mesia Theudas a condus un numr mare din conaionalii si la o revolt ce a fost suprimat de Cuspius Fadus. Dar un Mesia i mai important l-a precedat, galileean ca Isus, a fost uns i a devenit astfel Cristos; acesta se numea Iuda i insurecia pe care a iniiat-o a avut un mare impact i a fost important; ea s-a produs la puin timp dup destituirea regelui evreu Archelaus, adic la ase ani dup pretinsa natere a lui Isus. Acest Iuda Galileeanul propovduia noi opinii religioase, dup spusele istoricilor; Flavius Josephus l numete un mare sofist i l prezint ca fiind fondatorul unei secte la fel de semnificativ ca cele ale fariseilor, saducheilor i esenienilor; aceast rzvrtire a fost nbuit de Publius Sulpicius Quirinus, guvernator al Siriei, n numele lui Agustus; acelai Quirinius care prezidase marele recensmnt al poporului evreu. Cu toate acestea, secta lui Iuda Galileeanul a supravieuit ca coal secret, pstrndu-i proprii conductori religioi; sub conducerea lui Menahem, fiul fondatorului torturat la Ierusalim i rud a lui Eleazar, iudaiii sau zeloii exaltai au avut o activitate extraordinar ncepnd cu anul 64, au cucerit Templul, cetatea Antonia, tot oraul de sus i castelul lui Irod, au fcut un mare carnagiu printre romani, l-au obligat pe Cestius Gallus, general al imperiului, s bat n retragere, dispersnd armata sa, au organizat insurecia n toat Palestina, i-au masacrat conaionalii cu opinii mai moderate. Toate acestea au dus n cele din urm la intervenia lui Vespasian cu aizeci de mii de oameni. Restul se tie: dup un asediu de apte luni, care a costa viaa majoritii populaiei evreieti, Ierusalimul a fost cucerit i Templul incendiat. Conductorii asediailor au fost trei, reprezentnd trei pri distincte: Eleazar, discipolul lui Iuda Galileeanul, Ioan de Giscala i Simon de Gerasa; Eleazar s-a sinucis pentru a nu cdea viu n minile inamicului; Ioan a murit ntr-o temni; Simon a fost pstrat pentru a mpodobi marul triumfal al nvingtorului Titus i, la scurt timp dup aceea, a fost torturat n public la Roma. Toi rsculaii evrei care nu i-au gsit moartea la cderea Ierusalimului au fost vndui ca sclavi i dac printre acetia erau unii care se plngeau de aceast nou condiie, li se aplica tortura sclavilor, umili -toarea crucificare; pentru a-l umili i mai mult pe Simon, l-au crucificat cu capul n jos. n timpul ndelungatului asediu al cetii lui David, au fost discuii foarte violente printre asediai; apoi, foametea a fost teribil i a provocat numeroase cazuri de alienare mintal. Se citeaz un om din popor, numit Isus, care umbla prin ora i le reproa conductorilor certurile dintre ei, exclamnd: Vai de voi! Vai de noi toi! Vai de Ierusalim! Vai de mine! n ziua cnd a rostit aceste strigte sinistre, plimbndu-se pe zidurile cetii, a fost ucis de una din pietrele lansate din catapultele asediatorilor; iudaiii l-au proclamat profet i martir. Oare ne-am fi nelat mult vznd originea cretinismului n secta lui Iuda Cristos Galileeanul, adversarul preoimii iudaice i al pgnismului greco-roman? Aceti iudaii cretini sunt menionai n epoca lui Nero, erau deja rspndii n diferite locuri n imperiu i persecutai. Dup distrugerea Ierusalimului, supravieuitorii acestuia sunt sclavi i primii cretini ne sunt reprezentai ca fiind

amestecai pretutindeni cu sclavii, fcnd propagand religioas printre sclavi, adunndu-se n secret n catacombe cu sclavii pgni pe care-i converteau la ideile lor de emancipare. Ar fi oare lipsit de raiune s presupunem c, ascunzndu-se pentru propaganda lor, iudaiii sunt cei care au inventat aceste ntlniri freti, din care, mai trziu, s-a fcut comuniunea euharistic i din care, legende vagi i contradictorii au luat natere, amestecnd i denaturnd amintirile lui Ioan i Simion, ale lui Iuda i Isus? Nimic nu este mai caracteristic, ntr-adevr, dect data la care cretinismul fixeaz prima persecuie mpotriva discipolilor lui Isus: anul 64, spun savanii bisericii, cnd Nero a promulgat edictul su. Ei bine, acest an 64 este cu siguran cel n care Eleazar, rud i discipol a lui Iuda Galileeanul, a ridicat n Palestina stindardul revoltei contra puterii romane; atunci iudaiii au masacrat 3.000 de soldai ai imperiului care se gseau n garnizoan la Ierusalim. Nu e de mirare c n prezena acestei revolte, a acestei rebeliuni sngeroase, Nero, nelimitndu-se doar la a ordona represiunea n Iudeea i n Galileea, a poruncit msuri despotice contra tuturor evreilor rspndii n diverse locuri din imensul teritoriu supus proconsulilor si; nu e de mirare c a pus s fie cutai n Italia membrii sectei iudaite, mai mult chiar dect pe ceilali israelii i c a ordonat s fie supui torturii toi cei care au putut fi descoperii la Roma, vznd n ei conspiratori. Persecuia lui Nero se aplic deci neaprat discipolilor lui Cristos Iuda, cel care nu este un mit. Apoi, plecnd de la epoca lui Vespasian i a lui Titus, adic dup cderea Ierusalimului, consecin a insureciei lui Eleazar, supravieuitorii naiunii evreieti, dispersai prin tot imperiul, au fost n permanen suspectai i este foarte probabil c, printre diversele secte, cea a iudaiilor a fost cea mai vnat i persecutat. N-am fi oare ndreptii s credem c, pentru a se disimula mai bine i pentru a deruta suspiciunile, efii acestei secte au putut s mascheze legtura lor cu Iuda Galileeanul, fabricnd toate aceste legende diverse, din care preoii au scos ulterior elementele evangheliilor? Evident, aceasta nu e dect o ipotez i nu are alta valoare; dar este imposibil s nu se constate c, dac ncepnd din aceast epoc civa autori vorbesc de cretini (christiani) care s-ar putea foarte bine s fi fost iudaii, dimpotriv, nici un istoric nu cunoate pe Isus Cristos din evanghelie i nici cortegiul su de miracole, care nu puteau trece neobservate. Iat pentru ce suntem tentai s ne gndim c unii preoi au visat nc din secolul al doilea s-i trag partea din aceste legende, pe vremea aceea doar n stadiu de embrion i au ntrevzut posibilitatea crerii unui cult nou, atunci cnd pgnismul nu mai avea credincioi, cnd se satirizau n mod public Jupiter i zeii din Olimp nemuritoarele satire ale lui Lucien de Samosate, care a trit n epoc, vin s ateste cele afirmate. Da, o sect cretin ar fi putut lua natere n aceste circumstane, s-ar fi putut rspndi, fr ca existena i propagarea sa s necesite realitatea lui Isus Cristos i martirii acestei idei religioase supui torturii sub Domiian, Traian i alii, nu dovedesc nimic n acest sens, absolut nimic, aa cum nici miile de martiri care fac sacrificiul suprem, chiar i n zilele noastre nc, sub roile carului lui Djaggernaut nu dovedesc existena real a lui Budha i a ncarnrilor sale. Not: Fragmentul este din lucrarea "Viaa lui Isus", de Leo Taxil, aprut n anul 1900, la editura P. Fort - Frana. Din ce tiu eu, publicarea citatului nu ncalc dreptul de autor, ntruct au trecut mai mult de 70 de ani de la moartea autorului i, n consecin, dreptul de autor a expirat. Pavel Corut: Dragi tineri, anul 3760 .e.n, ca an al genezei biblice, apare n calendarul ebraic de la facerea Lumii si pe cldirile judeo-crestine. De exemplu, dac mergi la Putna, vei vedea c pe ea scrie c a fost construit n anul 4258 de la facerea Lumii. Cam toate catedralele catolice feudale au men iuni similare. Succes n combaterea misticismului de orice fel !