Sisteme de partide Sistemele de partide se refera la ansamblul tiparelor de interactiuni existente la un moment dat intre partidele dintr-un stat.

Exista diverse clasificari si tipologii ale sistemelor de partide,numerosi autori prefer sa ia in considerare doar criteriul numeric pt a include un anumit sistem de partide intr-o categorie sau alta. In general se face distinctia intre sistemele de partide catalogandu-le diferite pe cele cu un singur partid cu 2 partide(bipolar) si cu mai mult de 2 partide (multipolar). Alti specialist considera ca acest criteriu nu este sufficient fiind necesara analiza distantei ideologice care se remarca intre partide. Astfel putem intalni 7 sisteme diferite de partide: 1. Sisteme cu un singur partid pt statele totalitare,comuniste 2. Sisteme cu un partid dominant (hegemonic) in care este permisa si existenta unor partide mai mici Mexic 3. Sisteme cu un partid predominant in care exista mai multe partide competitoare si cu toate ca cele care se invart in jurul partidului predominant nu sunt doar sateliti al acestuia,nu se realizeaza nici aici alternanta la guvernanare in mod ciclic,iar partidul predominant detine puterea pt o perioada indelungata de timp 4. Sistem cu doua partide (bipartid) in care doua partide relevante concureaza pt castigarea voturilor,se realizeaza alternanta la guvernare,iar partidul castigator guverneaza singur neavand cu cine sa faca coalitie. Distanta ideologica dintre cele 2 partide trebuie sa fie teoretic f mica SUA si M.Britanie. 5. Pluralism moderat intre 3-5 partide semnificative. Ca o distinctie majora fata de cel precedent,in cazul pluralismului moderat niciun partid nu obtine maj absoluta fiind necesar sa se faca coalitii de guvernare 6. Pluralism polarizat 6-7 partide relevante. Acest tip de sistem este caracterizat chiar de existent partidelor antisistem (opozitie de principii) . Opozitiile bilaterale sunt reciproc exclusive nu formeaza coalitii fiind mai apropiate de partidele aflate la guvernare decat unul de celalalt. Se remarca deasemenea o puternica polarizare a sistemului si o mare incarcatura ideologica,distanta dintre polii opusi acoperind o intindere maxima de opinii. Partidele din centru nu sunt expuse alternarii deoarece partidele extremist sunt excluse de la alternanta la guvernare (accesul la guvernare este limitat si doar partidele de centru dreapta sau stanga sunt acceptate) Cultura politica Este un concept despre care se vb din ce in ce mai mult si in Romania. Desi exista teoretic in orice tara,nu toata lumea este constienta de existenta sa. Cultura politica este un concept de natura psihologica referindu-se la ceea ce cred indivizii despre politica,la credinte,valori si emotii,realizare la nivel cognitiv si afectiv,fara a implica conotivul (cultura politica nu se refera la comportamentul politic). IN literatura de specialitate exista 2 abordari principale ale culturii politice : cea liberala si cea radical (marxista).

In cea liberala se considera ca majoritatea democratiilor au o cultura politica nationala care reprezinta distributia tiparelor privind orientarea indivizilor catre politic. Aceasta se transmite de-alungul generatiilor prin intermediul institutiilor sociale si familiei. Potrivit mai multor specialist aceste orientari sunt cognitive,referindu-se la cunoasterea individului,sunt de-asemenea afective facand trimitere la sentimentele individului si sunt totodata si evaluative. Cele 3 tipuri de orientari sunt indreptate inspre sistem ca intreg si inspre cererile de politici sau inspre deciziile politice. Autorii de specialitate folosesc termenii de input (de intrari) pt a evidentia fluxul de cereri ale societatii inspre sistemul politic si transformarea lor in politici,iar cel de output (de iesiri) pt a sublinia procesul prin care politicile sunt aplicate sau chiar impuse. Structurile de input reprezinta structurile politice si grupurile de interes in timp ce cele de output sunt reprezentate de catre autoritatile locale si guvernamentale. In fc de interactiunea dintre orientarile individului si de obiectele orientarilor sale sunt identificate 3 tipuri de cultura politica: cultura politica parohiala,cea dependenta si cea participativa. In cazul culturii politicii parohiale nu se realizeaza propriu-zis o orientare a individului asupra niciunui obiect politic. Asteptarile sale sunt f reduse,iar el nu se asteapta ca sistemul sa faca ceva pt el. Acest tip de cultura politic este specific comunitatilor umane de tip oarecum primitive,care traiesc isolate intr-un sistem al valorilor unde politicul nu ocupa un loc de frunte. PT membrii acestei societati,orientarile lui politice nu se separa de cele religioase sau sociale. In cazul celui de-al doilea tip de cultura politica,orientarea individului se indreapta catre ouput si mult mai putin catre output sau chiar catre sine ca participant active al sistemului politic. Subiectul este orientat afectiv catre autoritatile centrale (pozitiv sau negativ) acceptand sau nu legitimitatea sistemului/regimului. In acest caz relatia dintre individ si sistem este una pasiva. Cel de-al treilea tip de cultura politica este cel participative in care individul este orientat atat catre sistem ca intreg,orientat si catre input si ouput dar si inspre sine ca participant direct al sistemului politic. In acest al treilea caz individul se considera pe sine un adevarat activist al sistemului,o component importanta in cadrul fluxului intereselor catre autoritatile central si mai apoi in cadrul procesului de luarea deciziilor. Culturile politice sunt eterogene si neuniforme. Individul este un amestec de orientari iar societatea este un amestec de indivizi. De aici deriva faptul ca exista o varietate de culturi politice care pot sau nu sa se armonizeze cu structurile politice. Radicalii respingeau interpretarea liberala a culturii politice considerand ca o anumita cultura politica este rezultatul incercarii clasei conducatoare de a-si impune valorile asupra grupurilor subordinate.