DIFERENTELE DE GEN IN INVATAREA MATEMATICII CA DISCIPLINA SCOLARA Inv.

Grigore Gheorghita Scoala cu clasele I-VIII Gheorghe Magheru Caracal, jud. Olt nca de la primele contacte cu formele sau cu numerele, copiii ncep sa-si formeze o conceptie despre matematica. n mod implicit, dasclii furnizeaz informaii si experiene care vor fundamenta concepiile elevilor fa de matematic. Aceste concepii exercit o influen puternic asupra formrii capacitatii de autoapreciere a elevilor privind propriile aptitudini, privind dorina de implicare n sarcinile de nvare a matematicii i asupra formrii atitudinii lor fata de matematica. Formarea conceptelor matematice (numar, multime, functie, etc.) este n strnsa conexiune cu dezvoltarea operatiilor gndirii; conceptele matematice (considerate ca o categorie particulara a multimii conceptelor) sunt operatii mintale concentrate (cf. J. Piaget, I. Radu) iar eficienta acestora este data de gradul lor de functionalitate. Notiunile matematice exprima esentialul si generalul obiectelor si fenomenelor din realitate si sistematizeaza informatiile necesare, distantndu-se de aspectele secundare. Copiii cu dificultati de ntelegere a matematicii prezinta disfunctionalitati sau blocaje la nivelul atentiei, controlului impulsivitatii, vointei, limbajului (achizitionarea vocabularului matematic si a decriptarii unor simboluri specifice), organizarii spatiale si/sau temporale, memoriei, stimei de sine, abilitatilor sociale. n ncercarea de a gasi explicatii privind dificultatile de nvatare a matematicii, de-a lungul timpului s-au configurat urmatoatele categorii de teorii : a) Teorii explicative neuropsihice care considera ca la originea acestor dificultati se afla leziuni sau disfunctii cerebrale n diverse arii corticale. Cercetarile ulterioare au evidentiat neajunsurile acestor teorii si au demonstrat ca, desi au adus o serie de contributii n planul structural al etiologiei deficientelor grave n performanta matematica, ele au un caracter "static", ignornd unele aspecte privind functionarea creierului uman n situatii de nvatare. b) Teorii explicative educative care deplaseaza explicatiile dificultatilor de nvatare a matematicii de la procedele centrale interne la factorii externi. Meritele acestor teorii constau n aceea ca ele au dat rezultate n abordarea dificultatilor de nvatare a matematicii n plan educational, elabornd o serie de tehnici de "nvatare operanta" a aritmeticii sau geometriei, pas cu pas, n spiritul nvatarii programate. Limitele apar din faptul ca se considera conditionarea operanta ca unic mecanism si se ignora personalitatea globala si complexa a copilului. c) Teorii explicative cognitive n cadrul carora copilul este evaluat strict dupa procesele desfasurate efectiv n ambianta scolara, n timpul nvatarii scolare. Din aceasta perspectiva, copiii cu dificultati de nvatare a matematicii prezinta o orientare bazata pe: - stabilirea de catre elev a unor reguli inadecvate (constatate prin semnalarea unor greseli sistematice si consecvente); - dependenta de contextul general si nerealizarea decontextualizarii necesare (matematica necesitnd o anumita detasare a copilului de tot ceea ce este conjunctural, de propriile interese, dorinte immediate, existente n orice copil si cere o recontextualizare n conjuncturile "seci", artificiale, conventionale, dar foarte logice si riguroase ale matematicii); - modelul timpilor de reactie pentru rezolvarea sarcinilor matematice (referitor la promptitudinea rezolvarii solicitarilor matematice).

n urma prelucrarii rezultatelor la un test de aptitudini scolare, n 1980, s-a afirmat ca baietii au avut performante mai bune dect fetele si aceasta concluzie a fost pusa pe seama unor diferente de ordin biologic. Imediat ziarele (Newsweek din 15.12.1980) au preluat informatia si au anuntat ca barbatii poseda o gena a matematicii! n ciuda reactiilor critice imediate si ale protestelor vehemente privind modul de elaborare a experimentului (n cadrul caruia nu s-au efectuat nici un fel de masuratori privind componentele de ordin biologic, nsa concluziile i-au invocat), presa nu s-a mai deranjat sa efectueze corectiile necesare si n acest mod stereotipul fetele nu se pricep la matematica a fost ntarit. Diferentele la nivelul abilitatilor cognitive ale fetelor si baietilor sunt reale totusi si ele explica diferitele nevoi in procesul de invatare al acestora. Abilitatile cognitive reprezinta setul de procese implicate in prelucrarea informatiei (rationamentul, memorarea, atentia, folosirea limbajului etc.). Scoala, parintii trebuie sa creeze si sa ofere contexte de invatare diferentiate pentru fete si pentru baieti pentru a facilita si imbunatati procesul de dezvoltare cognitiva si acumulare de informatii. Aceste diferente sunt sustinute d ediferentele structurale la nivel cortical, diferente in cantitatea de neurotransmitatori si hormoni secretata. Modul de functionare cerebrala reprezinta un punct cheie in intelegerea stilului de invatare diferit la fete-baieti si ajustarea strategiilor educationale pentru dezvoltarea maxima a potentialului individual. In privinta matematicii, putem spune ca diferentele sunt acelea ca fetele au abilitati senzoriale si mnezice superioare, in timp ce baietii au abilitati spatiale si de rationament abstract mult mai bune. Abilitatile verbale si cele matematice diferentiaza baietii si fetele doar ca achizitii ulterioare si nu reprezinta premise de pornire in dezvoltarea individuala. Modul de utilizare si valorificare adecvata a diferentelor cognitive in procesul de invatare poate egaliza diferenta fete-baieti la nivelul abilitatilor matematice si verbale. Aspectele cognitive care marcheaza diferentele de gen in invatarea matematicii sunt repezentate de diferente in urmatoarele arii: rationamentul deductiv-inductiv, rationamentul abstract-concret, utilizarea spatiului si a miscarii (atentia), utilizarea simbolisticii, avantajele invatarii in grup, autoevaluarea perormantei, abilitatile memoriei ( Ghid Diferente de gen in cresterea si educarea copiilor, Editor.ro, 2004) Pentru a putea evita barierele de gen din partea adultilor in educarea copiilor, trebuie sa fim constienti de aceste diferente, sa le cunoastem si sa le acceptam si sa actionam pentru evitarea stereotipurilor si catalogarii copiilor in functie de gen. Voi incerca sa prezint diferite stereotipuri si prejudecati ale societatii fata de fete si baieti si cateva modalitati de indeprtare a acestora. Fetele nu sunt bune la matematica- trebuie sa stim ca fetele in schimb au abilitati verbale, si manuale, astfel incat trebuie sa ne bazam pe acestea pentru formarea celor matematice. Lauda, incurajarea, explicatiile acordate in mai multe cuvinte ajuta fetele sa depaseasca problemele. La clasele mici se foloseste cu succes jocul didacti matematic, invatarea in grupuri mixte, astfel incat fetele si baietii sa interactioneze, sa s eajute reciproc. Oferind in mod egal copiilor acces la tehnologie, la computer, Internet, oferind mai multe incurajari fetelor decat baietilor de a folosi aceasta tehnologie, reusim sa le dam dovada increderii noastre si sa le dam convingerea ca nu exista diferente. Baietii sunt mai energici, mai nestapaniti, mai nerabdatori Stim ca la matematica este nevoie de rabdare, de stapanire de sine, de reluare si exersare a algoritmilor de calcul, astfel ca aceasta problema a baietilor trebuie remediata. Pentru acesta, trebuie sa folosim energia baietilor in sens pozitiv, sa-i antrenam in sarcini manuale, sa-i scoatem mai des la tabla, sau pentru a oferi ajutor altor copii care au nevoie de aceasta. De asemenea trebuie sa intrerupem cat mai des lucrul intre sarcinile de lucru, sa facem exercitii de miscare, pentu a se destinde. Pentru a-i ajuta sa fie mai migalosi, mai ordonati in scrierea si redactarea problemelor trebuie sa-i urmarim mai indeaproape, sa-i incurajam, sa nu fim zgarciti cu lauda atunci cand observam progres. Sa evitam a face comparatii defavorabilein functie de gen.

Baietilor nu le prea place sa invete, ci mai mult sa faca sport- pentrua ceasta, scoala trebuie sa fie principala ocupatie a copiilor, dar sa realizeze un echilibru intre invatatura si joc, sa gaseasca satisfactie si in matematica, astfel incat aceasta sa nu devina un chin, o pedeapsa, ci o placere, o modalitate de obtinere a satisfactiei, a succesului. La scoala copiii sa aiba aceleasi activitati, aceeasi proportie intre invatare si joc, sa nu fie in niciun fel discriminati. Uneori, ceea ce realizam la scoala se strica acasa, in familie, unde fetelor li se spune de la inceput ca nu le trebuie matematica, sunt canalizate spre discipline umaniste, iar baietilor care nu au inclinatii spre aceasta discilina li se impune, acest lucru fiind la fel de nefavorabil, ducand la esec. Copiii trebuie incurajati si tratati cu rabdare, indiferent de performantele lor initiale, fiind dovedit ca motivatia creste daca parintii sunt multumiti de progresul lor oricat de mic. Parintii trebuie sfatuiti sa isi manifeste satisfactia si bucuria pentru rezultatele copiilor, sa-i incurajeze in sensul poti mai mult cu ceva mai mult efort si nu sa-i compare cu altii, sa-i discrediteze in fata altora. Fetele trebuie sa aiba permanent raspunsuri pentru performantele lor scolare, acestea sa le dea increderea ca sunt egale cu baietii si nu inferioare lor. Acest lucru il putem face si dandu-le exemple de femei care au facut cariera in matematica sau stiinte, sau, daca ele chiar nu simt atractie pentru acest obiect, sa le explicam ca matematica nu se invata pentru a face o meserie din aceasta ci pentru gandirea lor, pentru legatura ei cu viata. Sa gasim probleme cu continut practic, atractive ca text, clar si corect formulate, pentru ca toti copiii sa poata participa la explorarea lor, indiferent de nivelul de dezvoltare a inteligentei. Fetele sunt mai emotive, de multe ori stiu sa rezolve un exercitiu dificil, dar se pierd din cauza emotiilor. Trebuie educati sa-si gestioneze emotiile, sa-si infranga teama, dar sa avem rabdare, sa folosim un ton cald, adecvat fiecarui copil. M-am referit mai mult la metodele generale de lucru decat la metodele concrete, didactice, pentru ca problemele create de diferentele de gen tin mai mult de educatie si mai putin de gandire. Din cauza faptului ca diferentele de gen nu sunt incluse in stilul de invatare, fetele si baietii sunt privati de avantajele educatiei specifice de gen. Salile de clasa nu sunt stimulative, trebuie incercata o personalizare a clasei, cu accente egale pentru fete si baieti. Sa nu existe tablouri, planse discriminative- stereotipuri de gen: meserii, activitati pentru barbati si femei.