Sapunul Numele de sapun, dupa o veche legenda romana, vine de la Muntele Sapo, unde erau sacrificate animale.

Ploaia a amestecat grasimile cu seu si cu cenusa malului raului Tibet. Femeile au observat ca acest amestec le usura munca si au inceput sa foloseasca acest sol lutos, imbibat cu amestecul de grasimi. La nceput a fost folosit in principal pentru splarea rufelor si pentru curarea inflamaiilor i a rnilor. Abia din aniul 100 d.H. oamenii au inceput sa foloseasc spunul pentru baie. Spunurile se obin prin reacii ale grsimilor precum seul, uleiul de cocos i de palmier, cu o substan alcalin, precum soda caustic sau potasa caustic. Procesul chimic care are loc se numeste saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizeaza la fabricarea de spun, de obicei n amestec cu grasimi solide sau hidrogenate. n procedeul obinuit de fabricare a spunului se nclzete grsimea cu aburi introdui direct la 100C i se adaug soluia de hidroxid de sodiu, pentru a obine o emulsie. ndat ce se formeaz spun, viteza de reacie crete brusc, fiindc spunul topit este un bun dizolvant att pentru grsime ct i pentru hidroxidul de sodiu. Produsul astfel obinut conine toat glicerina, rezultat din reacia de saponificare i multa apa. Pentru adugarea unei soluii concentrate de clorur de sodiu se separ spunul miez, topit, la fund ramnd un strat apos, care contine glicerin. Spunul miez conine 62-64% acizi grai si el poate fi utilizat ca spun de rufe. Pentru fabricarea spunului de toaleta, spunul miez (obinut din grsimi mai pure) se usuc pn ce coninutul n acizi atinge 80-85% apoi i se nglobeaz un parfum i se preseaz in buci. Spunurile se caracterizeaz prin faptul c moleculele lor, de forma alungita, posed la una din margini o grup polar hidrofil. Datorit acestei structuri, moleculele de spun au tendina de a se acumula la suprafaa despritoare a soluiei fa de mediul nconjurator, orientndu-se cu grupa COO nspre ap. Acest proprietate confer spunului puterea sa de curire.