Moralitatea si imoralitatea avortului

Avortul reprezinta intreruperea unei sarcini prin indepartarea sau expulzarea din uter a fetusului sau a embrionului, avand drept consecinta moartea fetusului. Avortul poate fi spontan datorita complicatiilor din timpul sarcinii sau poate fi provocat, atat la oameni cat si la alte specii. In contextul unei sarcini umane, un avort provocat pentru a mentine sanatatea gravidei e numit avort terapeutic, in timp ce avorturile care se provoaca din alte motive se numesc avorturi elective. Termenul de avort se refera de regula la avorturile induse unei sarcini umane, in timp ce avorturile spontane se numesc pierderi de sarcina. Practica avortului exista din cele mai vechi timpuri. Exista dovezi care indica faptul ca inca din Antichitate sarcinile nedorite erau intrerupte prin diverse metode incepand cu administrarea unor ierburi pana la diverse obiecte ascutite si taioase sau aplicarea presiunii abdominale. Soranus, un medic grec, sugera in lucrarea sa Gynaecology ca femeile care doresc sa intrerupa sarcina sa apeleze la exercitii fizice energice, sa care obiecte grele si la calarie. In timpul perioadei medievale, medicii islamici au strans informatii detaliate despre metodele de controlare a nasterilor, comentand eficienta si prevalenta lor. Acestea au aparut in enciclopediile medicale ale vremii, cum ar fi in Canonul Medicinei (1025) al lui Aviccena care descria 20 de metode si in Hawi (secolul 10) care descria 176 de metode de avortare.Acest lucru nu a fost intalnit in medicina europeana decata odata cu secolul XIX-lea. Femeile care incearca sa isi intrerupa sarcinile, apeleaza uneori la metode nesigure, in special in locurile in care avortul nu este legal.Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste avortul improvizat ca fiind o procedura realizata de persoane carora le lipseste pregatirea necesara sau intr-un mediu care nu e in conformitate cu standardele medicale minime sau amandoua.Avorturile de acest gen sunt o problema serioasa datorita complicatiilor aferente, cum ar fi un avort incomplet, hemoragii interne si rani ale organelor interne. Avorturile provocate au fost sursa unor dezbateri, controverse si activisme considerabile. Pozitia adoptata de fiecare individ in parte in privinta acestei probleme cu aspecte complexe etice, morale, filozofice, biologice si legale, e in stransa legatura cu propriul sau sistem de valori. Exista doua pozitii principale, prima e pro-alegere, militeaza in favoarea avortului, cea de a doua e pro-viata, militeaza impotriva avortului. Opiniile personale legate de problema avortului pot fi descrise ca fiind o combinatie de credinte in privinta moralitatii, responsabilitatii, scopului etic si a implicarii autoritatilor

guvernamentale in politicile publice. Eticile religioase influenteaza atat opiniile personale cat si dezbaterea generala despre avort. Dezbaterile publice despre avort, in special cele ce abordeaza legile care permit sau nu avortul, sunt de regula provocate de grupuri care apartin unuia din cele doua pozitii principale. Ca idee generala, activistii pro-viata sustin ca fetusul uman e o fiinta umana care are dreptul la viata, de aceea avortul e o crima. Activistii pro-alegere sustin ca femeia are anumite drepturi reproductive, in special dreptul de a decide daca vrea sa duca o sarcina pana la capat sau nu. Atat in dezbaterile publice cat si in cele private, argumentele ce sunt prezentate in favoarea sau impotriva avortului, de regula ataca sau sustin fie permisibilitatea morala a unui avort provocat, fie legile care permit sau restrictioneaza avortul. Dezbaterea abordeaza si alte aspecte ale problemei, cum ar fi faptul daca femeia insarcinata ar trebui sa anunte sau sa aiba consimtamantul altor persoane in anumite cazuri (un minor, cel al parintilor sai; o sotie, pe cel al sotului ei; o femeie insarcinata, pe cel al tatalui biologic).Aceasta disputa are o lunga traditie si e subiectul unor polemici feroce, atat in termeni morali cat si legali. In ceea ce priveste violul,Ar fi o cruzime nejustificata sa fortam femeia violata sa aduca pe lume pe acel copil. Judith Jarvis Thomson e adepta ideii conform careia dreptul la viata nu inseamna si dreptul la un corp strain de al tau, chiar daca asta duce la avort. Atat fetusul cat si femeia violata sunt inocenti, dar acest lucru nu schimba faptul ca fetusul nu are drepturi. Este evident ca singurele drepturi existente in aceasta situatie sunt cele ale femeii violate, dreptul de a pastra sarcina sau nu. Daca e obligata sa pastreze sarcina ar insemna sa i se reaminteasca zilnic momentele violului, lucru care ar produce o presiune mentala serioasa, de aceea nu ar trebui obligata legal si nici condamnata moral. Dar aceasta presupunere ar fi prematura din punctul de vedere al lui John Noonan,O valoarea aproape absoluta in istorie. El zice ca fetusul ca om e un vecin, viata sa are paritate cu viata celuilalt adica in termeni umanisti, dar si teologici: nu nu iti rani aproapele fara motive bune. Conform acestor termeni, odata ce umanitatea fetusului e perceputa, avortul e mereu gresit, cu exceptia cazurilor de auto-aparare. Atunci cand o viata trebuie luata pentru a salva o alta viata, nu exista motive care sa arate clar ca o mama trebuie sa puna mai presus de ea viata copilului. In afara de acest caz, avortul violeaza legamantul rational-umanist al egalitatii vietilor umane. Prin urmare, femeia nu are dreptul de a avorta fetusul, nici macar atunci cand a fost violata si a ramas insarcinata impotriva vointei ei. Aceasta e o consecinta a punctului de vedere a lui Noonan, punct de vedere care

permite avortul numai ca auto-aparare, in timp ce Thomson spune ca femeile, in general, au dreptul de a avorta atunci cand fetusul e un intrus (rezultatul unui viol). Dar e neclar ceea ce intelege Noonan prin autoaparare. La sfarsitul articolului sau el declara ca sacrificiul de sine dus pana la moarte pare sa aiba in situatiile extreme un oarecare sens. Dar in situatiile mai putin extreme, preferinta evidenta pentru interesele personale fata de viata altuia, nu poate exprima decat cruzime si egoism, lucruri ireconciabile cu dragostea. Si iarasi am ajuns aici, si in acest caz chiar daca e vorba de auto-aparare - de exemplu, viata femeii sau viata fetusului moartea femeii insarcinate ar fi o greseala, iar in cazurile mai putin extreme, avortul femeii violate exprima doar cruzime si egoism evident ca nu toata lumea poate fi de acord cu aceste idei. O alta problema este aceea a punerii in pericol a vietii femeii.Nu exista motive concrete pentru care fetusul e lasat sa se dezvolte, atunci cand viata femeii e in pericol. Viata potentiala nu trebuie considerata mai valoroasa decat viata actuala. Este preferabil totusi sa se faca tot posibilul sa fie salvate ambele vieti, dar sa fie clar faptul ca viata femeii e cea mai importanta. Fortarea femeii sa nasca cu pretul propriei vieti inseamna a o forta sa renunte la dreptul de auto-aparare si la dreptul de viata. Nu exista motive plauzibile pentru care dreptul de auto-aparare al femeii sa fie suspendat O femeie a ramas insarcinata fara sa vrea si doreste un avort in baza problemelor sale socialo-economice, ii este teama ca nu va putea oferi un nivel decent de viata copilului. In acest caz, comunitatea ar trebui sa faca tot posibilul pentru a asista si a sustine nasterea copilului acelei femei, daca ea chiar isi doreste aceasta nastere. Societatea ar mai putea sa se ofere sa aiba grija de de acel copil in case speciale alaturi de alti copii asemanatori sau sa caute familii care doresc sa aiba inca un copil. Conform acestei argumentatii, motivele financiare si economice nu ar trebui sa constituie un factor decisiv in a avea un avort, cata vreme exista sansa unui ajutor extern pentru viata acelui copil. Exista o diferenta majora intre primul si al doilea set de motive. Am inteles deja ca prin prisma primului set de motive un avort poate fi justificat si ca prin prisma celui de al doilea set e dificil de facut acest lucru. De ce?Deoarece abilitatea umana de a arata compasiune pentru fetus influenteaza dorinta noastra de a limita autonomia femeii in acele situatii in care motivele ei ne eludeaza. Nu exista motive compulsionale puternice care sa condamne moral avortul. Legile si intelegerile morale si legale exista datorita oamenilor, prin urmare motivele pro si contra avortului sunt intotdeauna subiective si relative. De aceea nu se poate discuta despre corectitudinea sau incorectitudinea unei actiuni anume decat intr-un mod

limitat. Un alt motiv pentru care oamenii au sentimente atat de puternice despre conflictul avortului e din cauza ca oamenii au sentimente intuitive puternice prin care simt compasiune fata de fetusi, ca entitati umane neajutorate si vulnerabile. Dar acest gen intuitionism moral nu poate sa devina o fundatie solida si valida pentru drepturile morale. Totul se reduce la felul in care e abordata problema morala a avortului, adica la morala celui care il discuta. Dar nu trebuie acceptata orice abordare. Scopul nu scuza mijloacele si nici mijloacele nu scuza scopul. Exista un punct de vedere care se bazeaza pe argumentul ca e decizia femeii de a avea sau nu un avort. Dar argumentul acesta folosit in sensul ca fetusul e doar o parte din corpul ei asemenea oricarui alt organ si ca are dreptul de a face tot ce doreste cu el, e gresit. Fetusul nu este in niciun caz doar un organ din cadrul organismului ei, ci mai degraba e un organism dependent de corpul ei. Urmatorul exemplu se bazeaza pe argumentul feminist, dar subliniaza un alt aspect al ideii.-o femeie tanara e insarcinata in luna a saptea si se decide sa faca o calatorie in Europa, in scop turistic. Sarcina ei este un obstacol, asa ca se hotaraste sa faca un avort. Isi justifica decizia prin faptul ca poate sa ramana insarcinata oricand doreste, iar aceasta calatorie e la indemana ei doar in momentul de fata. Ce se poate spune despre decizia ei? Multa lume ar condamana decizia ca fiind imorala. Dar se pare ca exista doar doua lucruri care pot duce la o blamare valida a deciziei femeii. Primul ar fi faptul ca femeia traieste intr-o societate morala, un loc in care avortul in baza justificarilor ei e considerat imoral si astfel e condamnata actiunea ei. De asemenea daca acest pact moral e sustinut de lege, femeia violeaza legea respectiva si isi asuma urmarile acestui lucru. In al doilea rand, ea ar putea fi acuzata de lipsa de compasiune fata de copilul ei potential. S-ar putea crede despre ea ca e o persoana nemiloasa care prefera sa sacrifice propriul sau copil doar pentru a putea calatori in Europa. Daca acest apel la mila nu are efect asupra celor din jurul ei, actiunea ei va fi catalogata ca ciudata si nepotrivita. Oricum ar fi, comunitatea in care traieste va aplica asupra femeii o oarecare presiune informala pentru a ii influenta decizia de a avea un avort