Ovidius University Annals of Constructions Volume 1, Number 2, May 2000

Efectul fisurării asupra durabilităţii betonului

Traian ONEŢ, Zoltan KISS, Almos BECSKI

Facultatea de Construcţii, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Cluj-Napoca,3400, România

__________________________________________________________________________________________

Abstract Cracks may influence the type and rate of transport of substance into concrete. Cracks are inevitable in
concrete structures. However, the cracks width, orientation, extent and type can be controlled through the
design, execution and curing phases.

Keywords: Concrete, crack type, concrete structure design.

__________________________________________________________________________________________

1. Introducere
În exploatare, sub acţiunea încărcărilor
Fisurile din beton, reprezentând căile exterioare, elementele din beton armat prezintă o serie
disponibile pentru mecanismele de transport respectiv de fisuri în zonele întinse unde alungirea limită a
punctele de iniţiere a deteriorării progresive, betonului este depăşită. Existenţa fisurilor contribuie
influenţează considerabil durabilitatea betonului. la uşurarea pătrunderii substanţelor agresive în masa
Nu se pot realiza elemente de beton fără fisuri. betonului, ceea ce conduce la coroziunea armăturii.
Se poate însă micşora numărul şi deschiderea
acestora, prin proiectare corectă şi prin adoptarea unei
tehnologii adecvate de execuţie. Este cunoscut faptul
că elementele din beton armat supuse solicitărilor
exterioare (încovoiere, forfecare, întindere,
compresiune, torsiune etc.) lucrează cu fisuri (stadiul
II de lucru), drept consecinţă a rezistenţei la întindere
şi a alungirii limită reduse a betonului.
Fisurile în elementele de beton armat pot apărea
şi din alte cauze (nefiind obligatorie existenţa
acţiunilor) cum ar fi contracţia sau tasarea plastică a
betonului proaspăt, reacţiile chimice dintre alcalii şi
agregate, efectul ciclurilor de îngheţ-dezgheţ,
expansiunea armăturii corodate etc.
Fisurile din elementele de beton armat, luând în
considerare factorii care le produc, pot fi clasificate în
Fig. 1 Fisuri datorate încărcărilor exterioare
două mari categorii:
Deschiderea, forma şi orientarea fisurilor
• fisuri datorate încărcărilor exterioare (fig.1);
influenţează considerabil durabilitatea elementelor din
beton armat. Cercetările au arătat că influenţa
• fisuri datorate tensiunilor interioare (fig.2).
deschiderii fisurilor asupra ratei de coroziune a
armăturii este relativ redusă atunci când deschiderea
2. Fisuri datorate încărcărilor exterioare fisurilor nu depăşeşte 0,4 mm. O importanţă majoră

ISSN-12223-7221 © 2000 Ovidius University Press

280 Efectul fisurării asupra durabilităţii betonului / Ovidius University Annals of Constructions 2, 279-281 (2000)
are însă grosimea şi compactitatea stratului de
acoperire cu beton a armăturii.
Fig.2 Fisuri datorate tensiunilor interioare
Fisurile orientate în lungul armăturii (fisuri de
aderenţă) sau fisuri din cauza coroziunii armăturii)
sunt mult mai periculoase decât fisurile transversale,
deoarece în cazul fisurilor transversale coroziunea
este limitată la o suprafaţă redusă şi pericolul de
decojire a stratului de acoperire cu beton practic nu
există.
3. Fisuri datorate contracţiei plastice a betonului
proaspăt
Aceste tipuri de fisuri nu influenţează capacitatea
portantă a betonului şi nu se modifică în timp, totuşi
slăbesc construcţia prin faptul că permit pătrunderea
apei în masa betonului, apărând astfel pericolul de
îngheţ. Ele se formează la câteva ore după turnare,
când betonul se găseşte încă în stare plastică.
Fisurile datorate contracţiei plastice a betonului
înaintea prizei apar cel mai des la plăci şi pot fi
asociate cu umezirea (transpiraţia) suprafeţei
(particule solide au tendinţa să coboare în amestecul
de beton, în timp ce apa migrează la suprafaţă).
Totodată, datorită grosimii reduse, uscarea betonului
din plăci (evaporarea apei) se produce foarte rapid
contribuind la formarea fisurilor.
Fisurile care apar în plăci sunt paralele şi
orientate aproximativ la 45o în colţurile elementului,
iar distanţa dintre ele este de aproximativ un metru.
Deschiderea lor este de 2-3 mm şi ele pot traversa
plăcile pe toată grosimea, desigur deschiderea lor
scăzând foarte rapid în raport cu adâncimea. În
câmpul plăcilor se poate forma o reţea de fisuri
orientate oricum, cu aspect de mozaic.
4. Fisuri datorate tasării plastice a betonului
proaspăt
Aceste fisuri se produc, de regulă, în elementele
cu înălţime mai mare (de exemplu la turnarea unor
grinzi sau stâlpi prefabricaţi). Migrarea apei spre
suprafaţa betonului proaspăt provoacă, sub acţiunea
forţelor de gravitaţie, o reducere a volumului
betonului (tasare). De multe ori această reducere de
volum este împiedicată de existenţa unor armături sau
de către cofraj. Astfel pot apărea fisuri în dreptul
armăturilor aşezate la partea superioară a elementului,
sau în dreptul etrierilor la turnarea grinzilor sau a
stâlpilor în poziţie orizontală. Dacă armăturile sunt
apropiate, datorită tasării betonului, pot apărea fisuri
orizontale care produc separarea stratului de acoperire
cu beton a rândului superior de armături.
Atât fisurile produse de contracţia plastică cât şi
cele produse de tasarea plastică a betonului pot fi
evitate prin alegerea corespunzătoare a compoziţiei
betonului (raport a/c mic), prin evitarea uscării rapide
a betonului (umezire ulterioară) în primele ore după
punerea în operă, prin revibrarea betonului etc.
 T.Oneţ et al. / Ovidius University Annals of Constructions 2, 279-281 (2000)
5. Fisuri rezultate din variaţii termice timpurii
La unele construcţii din beton sau beton armat,
cum ar fi anvelopa reactoarelor nucleare sau
construcţiile inginereşti masive (baraje), este foarte
importantă realizarea unor betoane compacte, lipsite
de fisuri. Acest lucru, însă, este foarte greu de
realizat.
Se cunoaşte faptul că la betoanele masive, după
turnare, există pericolul apariţiei fisurilor pe suprafaţa
betonului. Aceste fisuri se datorează diferenţei de
temperatură dintre suprafaţa şi miezul elementului sau
contracţiei inegale la uscare după decofrare. Căldura
degajată la hidratarea cimentului nu poate fi cedată cu
uşurinţă mediului înconjurător. Gradientul de
temperatură care se stabileşte între suprafaţă şi
miezul betonului creşte cu sporirea temperaturii
betonului şi cu scăderea temperaturii aerului exterior.
Din această cauză, iau naştere eforturi de
autoechilibrare, care sunt de compresiune în miezul
elementului şi de întindere în stratul exterior.
Eforturile de întindere, dacă depăşesc rezistenţa
la întindere a betonului proaspăt, dau naştere la fisuri,
distribuite în mod neregulat pe suprafaţa elementului.
Aceste fisuri au adâncime de ordinul a câtorva
milimetri sau centimetri şi în mod normal se închid
atunci când diferenţa de temperatură dispare.
Factorii principali care influenţează apariţia
fisurilor din cauza diferenţei de temperatură sunt:
factori de mediu, intensitatea vântului, temperatura şi
umiditatea aerului exterior, intensitatea radiaţiei
solare, posibilitatea de de evaporare, factori
tehnologici, calitatea cofrajelor, timpul decofrării,
modul betonării (continuu sau în rate), dimensiunile
elementului de beton sau beton armat, tratarea
ulterioară a betonului, compoziţia şi caracteristicile
betonului, temperatura betonului la turnare,
coeficientul de convecţie termică a suprafeţei
betonului, tipul cimentului (căldura de hidratare a
cimentului) şi cantitatea de ciment, raportul
apă/ciment, cantitatea întârzierilor de priză, existenţa
armării disperse a betonului.
281
6. Fisuri din coroziunea armăturii
În elementele de beton armat coroziunea
armăturilor şi formarea ruginii reprezintă un proces
de expansiune (rugina are un volum de aproximativ 8
ori mai mare faţă de oţelul iniţial), care dă naştere la
eforturi de întindere în lungul armăturii.
Coroziunea se produce dacă betonul, prin
scăderea valorii pH sub 9 în dreptul armăturii, îşi
pierde capacitatea de a o proteja anticoroziv, dacă
procesele electrolitice sunt favorizate de mediu
(umiditate relativă 70-80 % sau prezenţa apei) şi dacă
oxigenul pătrunde până la armături.
Fisurile apar atunci când eforturile de întindere
depăşesc rezistenţa la întindere a betonului. Dacă
coroziunea continuă, fisurile se dezvoltă progresiv
până la dislocarea stratului de acoperire cu beton a
barelor de oţel.
7. Concluzii
Faptul că eforturile de întindere calculate sau
deschiderea fisurilor calculate nu ating valorile
specificate, nu înseamnă că nu se vor produce fisuri
sau cele produse nu vor avea deschidere mai mică
decât cele specificate. Verificarea la starea limită de
fisurare se va considera ca o metodă convenţională de
măsură şi control al fisurării. Stratul de acoperire
mărit, dintr-un beton de bună calitate, utilizând
armături mai puţine dar de diametru mai mare vor
conduce la structuri mai robuste şi mai rezistente
împotriva deteriorărilor decât limitând deschiderea
fisurilor prin măsurile tradiţionale.
8. Bibliografie
[1] * * * Structural Concrete, 1990, Textbook on
Behaviour, Design and Performance Updated
Knowledge of the CEB/FIP Model Code.
[2] Oneţ T., Durabilitatea betonului armat, 1994,
Editura tehnică, Bucureşti.