FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE

DEFINIIE
Familia

Enterobacteriaceae este cea mai mare i heterogena familie de bacili gram negativi cu importan medical. Cuprinde 32 de genuri i peste 130 de specii

SPECII CU IMPORTAN MEDICAL

Genurile cele mai importante sunt: Enterobacter, Escherichia, Klebsiella, Proteus, Salmonella, Serratia, Shigella, Yersinia.

HABITAT
Enterobacteriile

se ntlnesc n mod normal sau patologic la nivelul tractului digestiv al omului sau animalelor, ns multe specii se pot gsi n ap, sol sau pe plante.

HABITAT
Enterobacteriile se pot mpri n doua categorii:

Strict patogene:
Salmonella, Shigella, Yersinia pestis

conditional pathogene sau oportuniste:

Enterobacter, Escherichia, Klebsiella, Proteus, Serratia, etc.

HABITAT

Infeciile cu enterobacterii pot avea drept sursa:

un rezervor animal (salmoneloze, yersinioze) un rezervor uman (shigeloze, febra tifoid) diseminare endogen la persoane susceptibile (de ex. E.coli poate produce infecii localizate n orice zona a corpului uman)

Enterobacteriile conditionat patogene sau oportuniste

Aparin florei normale sau sunt saprofite Ajunse n zone normal sterile organismului produc infecii:

ale

pneumonie, infecii urinare, septicemia, infecii neonatale, infecii ale plagilor (traumatice sau chirurgicale), etc.

Enterobacteriile conditionat patogene sau oportuniste

Sunt responsabile de o mare parte a infeciilor nosocomiale (infecii intraspitaliceti) Produc n general infecii oprtuniste la pacieni debilitai, imunosupresai sau cateterizai

PROPRIETI GENERALE I CLASIFICARE

S-au descris 32 de genuri i peste 130 de specii Clasificarea se face pe baza:

proprietilor biochimice, strucurii antigenice, hibridizarea si secvenarea acizilor nucleici.

Caractere morfotinctoriale

Bacili Gram-negativi, Dimensiuni:0,3- 1,0 x 1,0-6,0 microni Imobili sau mobili (cu flageli peritriche) Nesporulai Capsulai sau necasulai

Caractere de cultura

Aerobi, facultativ anaerobi Necesiti nutritive simple Cresc uor pe medii de cultura simple Temperaturi: 22-37 C

Caractere biochimice si de metabolism

Fermenteaza

glucoza Reduc nitraii la nitrii Citocromoxidaza negativi

STRUCTURA ANTIGENICA

Trei tipuri de antigene de suprafa sunt utilizate pentru serotiparea enterobacteriilor:

Antigenele O, Antigenele H, Antigenele K

STRUCTURA ANTIGENICA Antigenul O

Antigenul somatic sau antigenul O este de natur polizaharidic i intr n structura lipopolizaharidului (LPZ) din structura peretelui celular al bacteriilor Gram negative LPS este alctuit din:
Lipidul A, ngropat n membrana extern, Un miez (core) Un lan lung de polizaharide alctuit din uniti repetitive (antigenul O)

STRUCTURA ANTIGENICA Antigenul O

Lipid A este componenta toxic a LPZ. Cand bacteria este lizat, LPZ-ul este eliberat, ducnd la febr i scderea complementului. Interfereaza cu coagularea i poate duce la oc. Unele antigene O promoveaza aderena de tractul GI sau GU. Antigenul O este utilizat n serotiparea enterobacteriilor, prin reacii de aglutinare Antigenele O induc in organismul gazd sinteza de anticorpi de tip Ig M

STRUCTURA ANTIGENICA

Antigenele H (flagelare)

Sunt de natur proteic Sunt antigene flagelare, prezente la EB mobile (care prezint flageli) Klebsiella and Shigella sunt imobile, deci le lipsete Ag H Ag H se pot evidenia prin reacii de aglutinare Determin sintez de Ig G

STRUCTURA ANTIGENICA

Antigenele K

Antigenele K

sunt n general antigene capsulare, dar cteva dintre ele se stie astzi ca aparin pililor (fimbriilor) Sunt de natur polizaharidic Aceste antigene K se gsesc la toate enterobacteriile capsulate

STRUCTURA ANTIGENICA

Antigenele K

Prin convenie, in cazul salmonelei typhi, ele se numesc antigene Vi Mascheaz antigenul somatic O Asigur salmonelelor capacitatea de a se multiplica n macrofag

STRUCTURA ANTIGENICA

Antigenele K

ROLURILE CAPSULEI Antifagocitar i anticomplementar (blocheaz accesul complementului) Aderare: anumite capsule promoveaza aderena de tractul GI sau GU.

Factori de patogenitate. 1. Adezine

Adezinele sunt structuri situate spre exteriorul celulei bacteriene i care sunt implicate n aderarea de celulele gazdei n cazul Enterobacteriaceaelor aceste adezine sunt reprezentate de pili sau fimbrii

Factori de patogenitate. 1. Adezine

Pilii sunt de mai multe tipuri:

Pilii de tip 1 care permit enterobacteriilor sa colonizeze intestinul si sa reziste peristaltismului intestinal Pilii de tip 2 sunt factori importani de virulen care ajut bacteria s determine infecii n afara niei lor fiziologice;

de ex. pilii P ai E.coli uropatogen mediaz ataarea bacteriei de glicolipidul P de la nivelul celulelor epiteliului uretral sau renal. Aceast ataare permite bacteriilor s reziste peristaltismului ureteral i jetului urinar

Pilii pot determina specificitatea de gazd i cea de organ, n funcie de distribuia receptorilor

Factori de patogenitate. 2. Invazine

Invazivitatea se refer fie la capacitatea bacteriei de a ptrunde i de a supravieui n interiorul celulei gazd, fie la abilitatea de a invada sistemic. Invazinele sunt proteine care acioneaz local pentru a leza sau a invada celula gazda si/sau pentru a facilita creterea i diseminarea bacteriei patogene Un exemplu de invazin care este totodat i adezin este prezent la Yersinia enterocolitica

the 3D structure of invasin.

Factori de patogenitate. 3. Toxinele

Toxinele sunt substane otrvitoare produse de unele microorganisme. Se mpart n doua tipuri:
Exotoxine Endotoxine

Factori de patogenitate. 3. Toxinele - EXOTOXINE

Toxina Shiga
Produs de Shigella dysenteriae Codificat cromozomial Inhib sinteza proteic n celula gazd ducnd la moartea acesteia

Toxina Shiga like

La unele tulpini de E.coli

Toxina LT i ST elaborat de unele tulpini de E. coli (ETEC) Hemolizine (E.coli)

Factori de patogenitate 3. Toxinele - ENDOTOXINE

Prezent n peretele celular al bacteriilor Gram negative Natur polizaharidic Activitatea toxinei depinde de lipidul A al LPZ, care este eliberat prin lizarea celulei bacteriene

Multe din manifestrile sistemice ale infeciilor cu bacterii Gram negative sunt iniiate de endotoxine:

Factori de patogenitate. 3. Toxinele - ENDOTOXINE

Activativarea complementului pe cale allternativ Eliberarea de citokine Efecte asupra sistemului circulator
Leucopenia Vasodilataia Scderea circulaiei periferice Microhemoragii Peteii hipotensiune

Efecte de coagulare sangvin (Coagulare intravascular diseminat, tromboze, trombopenie) Febra Afectarea metabolismului i a funciei hepatice Hipoglicemia Necroze de organ

Factori de patogenitate 4. Capsula

Antifagocitar Anticomplementar Ataare

Factori de patogenitate 5. Achiziia de fier

Enterobacteriile au nevoie de fier pentru crestere i dezvoltare Posed mai multe mecanisme de a-l acapara:
Capturarea fierului de la transferin/lactoferin Folosirea Hem-ului rezultat prin hemoliza Producerea de siderofori

Factori de patogenitate 6. Antioxidanii

Compui care protejeaz microorganismul de distrugerile care pot aprea n prezena speciilor reactive ale oxigenului

SALMONELLA

Definiie. ncadrare

cuprinde doua specii

Salmonella enterica Salmonella bongori

Subspeciile S. enterica sunt:

I, S. enterica subsp. enterica; II, S. enterica subsp. salamae; IIIa, S. enterica subsp. arizonae; IIIb, S. enterica subsp. diarizonae; IV, S. enterica subsp. houtenae; VI, S.enterica subsp. indica

Definiie. ncadrare

S. enterica cuprinde peste 2500 serotipuri (2541 serotipuri in anul 2004) difereniate pe baza antigenelor somatice O si flagelare H.

Salmonella Salmonella Salmonella Salmonella Salmonella

serotip serotip serotip serotip serotip

Typhimurium, Enteritidis, Typhi, Paratyphi, Cholerae suis etc.

Ex.: Salmonella enterica subspecia enterica serovar Typhi sau Salmonella Typhi

Habitat

tractul intestinal al oamenilor si animalelor toate serotipurile de Salmonella enterica subspecia enterica sunt parazite pentru om si mamifere celelalte subspecii se ntlnesc preponderent la psri si animale cu snge rece.

Habitat

Sursa de infecie pentru om:

Omul (bolnav sau purttor sntos) Animalele (in special psrile)

Omul i animalele pot determina poluarea solului i a apelor

Caractere morfotinctoriale

Bacili Gram negativi Necapsulai (cu excepia S. typhi) Nesporulai Flageli peritriche (asigur mobilitatea)

Caractere de cultur

enterobacterie aerob, facultativ anaerob poate crete foarte uor pe majoritatea mediilor de cultur pe mediile selective i difereniale care conin sruri biliare determin colonii lactozonegative de tip S. producerea de H2S, evideniat prin apariia unei pete de culoare neagr n centrul coloniilor, colonii n ochi de pisic

Caractere biochimice

Lactozo-negative Ferementeaza glucoza cu formare de acid i gaz Indol negativ Ureaza negativ Formeaza H2S Mobilitate pozitiv Folosesc citratul ca sursa unica de carbon

Rezistena la factori fizici si chimici

germeni rezisteni;
n n n n solul psunilor pot supravieui pn la 200 de zile, ap cteva luni alimente ntre 10 si 180 de zile, pulberile de ou 4 ani.

sensibile la cldur
distruse n 5 minute la 100C;

dezinfectantele le distrug n 30-120 de minute Sunt sensibile la aciunea

cloramfenicolului, streptomicinei, tetraciclinei, ampicilinei etc. bacteriofagilor specifici.

Patogenitate
Structuri bacteriene implicate n virulen: Salmonelele i datoreaz patogenicitatea
capacitii lor de a invada esuturile i de a supravieui n interiorul macrofagelor

Antigenul Vi este o capsula care i asigur bacteriei (S. typhi) protecie la fagocitoza Odata fagocitat S. typhi inhib generarea de specii reactive de oxigen i distrugerea intrafagozomal n plus, salmonelele au LPS ul endotoxic, raspunztor de ocul toxic la pacieni cu bacteriemie.

Boala la om

Salmonelozele includ doua sindroame:

Gastroenterite

rezultate prin infecie sau toxiinfecie alimentara Febre enterice rezultate prin diseminarea sangvina a bacteriilor

Gastroenterite

salmoneloza - o zoonoz mecanismele de patogenitate: atasarea si supravieuirea intracelular datorate antigenelor de suprafa; invazivitatea: salmonelele penetreaz mucusul, ader si invadeaz enterocitele ileonului si ajung astfel si n esutul subepitelial; microorganismele sunt internalizate n vacuole endocitice n care se multiplic; limitarea infeciei la nivelul tractului gastrointestinal de ctre polimorfonucleare; cu toate acestea, microorganismele se pot rspndi pe cale hematogen si ctre alte locuri din organism

Gastroenterite

rspunsul inflamator mediaz eliberarea de prostaglandine, stimulnd AMPc si activnd secreia de fluid n lumenul intestinal ceea ce determin apariia scaunelor diareice; distrucia epitelial apare spre finalul bolii; efectul exotoxinelor LT, ST nu s-a identificat nc, pe cnd citotoxina este implicat n invazia si distrucia celular.

Gastroenterita

ptrund pe cale digestiv ingerai ntr-un numr mai mare de 105 pot declansa boala la adultul sntos. aciditatea gastric distruge majoritatea germenilor ingerai. contaminarea masiv se realizeaz prin
ingestia alimentelor n care germenii s-au multiplicat ca ntr-un mediu de cultur de la persoan la persoan pe cale fecal-oral

Nou nscuii si copii mici sunt mult mai sensibili la infecie care poate fi indus de ingerarea unui numr mic de bacterii

Gastroenterita

Incubaia 8 - 48 ore microorganismele se multiplic n epiteliul intestinal, provoac un sindrom inflamator intestinal cu:
Diaree (aspect de sup de mazre, datorat culorii verzui) Dureri abdominale Greuri, Vrsturi

La unele cazuri manifestrile clinice includ:

febra, frisoane si cefalee

La nou nscui deshidratarea poate duce la o stare de toxicoz

Gastroenterita

boal benign rar septicemia - complicaie la imunocompromisi posibile localizri extraintestinale:

meningita cu Salmonella la copii, osteite etc.

n ara noastr marea majoritate a salmonelelor care determin gastroenterite sunt reprezentate de serovarurile Typhimurium si Enteritidis

Febrele enterice

serovarurile Typhi si Paratyphi sunt ageni etiologici ai febrelor enterice, patogenitatea lor fiind datorat: antigenelor de suprafa care joac rol n atasarea si supravieuirea intracelular: antigenul Vi si variantele smooth si rough ale serovarurilor Typhi si Paratyphi; invazivitii, microorganismele trecnd prin enterocitele regiunii ileocecale si infectnd sistemul limfatic regional, iar apoi pe cale sangvin infectnd si alte pri ale sistemului reticulo-endotelial; fagocitrii microorganismelor de ctre macrofage si monocite; n interiorul acestora salmonelele supravieuiesc, sintetizeaz peste 40 de proteine ca rspuns la fagocitare, se multiplic si sunt transportate ctre ficat, splin si mduv osoas unde continu s se replice

Febrele enterice

reintrrii n curentul sangvin, n timpul celei de a doua sptmni,cauznd bacteriemia si infectnd tractul biliar si alte organe; endotoxemia determin cresterea si meninerea febrei; colonizrii vezicii biliare (sptmnile 2-3 de boal) si reinfectrii tractului intestinal; apar simptome diareice si posibile necroze ale plcilor Peyer; endotoxina poate fi responsabil de febra sau leziunile enterice ntlnite n febra tifoid.

Febrele enterice

calea de ptrundere este digestiv transmiterea realizat de la persoan la persoan nici un animal nu este rezervor de infecie pentru aceste serotipuri. incubare lung de 1-3 sptmni, timp n care microorganismele traverseaz mucoasa intestinal si invadeaz plcile Peyer. De aici germenii trec n circulaia limfatic apoi n cea sangvin determinnd etapa septicemic a bolii. tabloul de septicemie se caracterizeaz prin
febr crescut 40C stare general alterat prostaie obnubilare

Febrele enterice

simptomatologie digestiv (datorat agresiunii intestinale, hepatice si asupra vezicii biliare)

anorexie, colici abdominale, constipaie sau diaree.

Plcile Peyer pot s ulcereze si s duc la perforaie intestinal si peritonit

Alte forme de salmoneloze:

septicemii, meningite, infecii urinare, infectii nosocomiale se dezvolt la persoane cu rezistena sczut