UNIVERSITATEA DE sTIINE AGRICOLE sI MEDICIN VETERINAR A BANATULUI TIMIsOARA

FACULTATEA DE HORTICULTUR SPECIALIZAREA HORTICULTUR CENTRUL DE NVMNT LA DISTAN

REFERAT
FIZIOLOGIE VEGETAL
CREsTEREA PLANTELOR FITOHORMONII, : UTILIZAREA ACESTORA N CREsTEREA sI MULTIPLICAREA SPECIILOR HORTICOLE
Au trecut trei veacuri de cnd savantul Italian Marcello Marpighi a presupus existenta n plante a unei substante cu efecte de reglare a cresterii denumita "material ad radices promovendas". De atunci s-au adunat numeroase date expermentale care au conturat, treptat conceptia hormonala, bine d 626h78g ezvoltata n stiinta contemporana. Studiile ulterioare, efectuate de diferiti fiziologi si chimisti, au permis descoperirea unui mare grup de substante bioactive, endogene si sintetice, care regleaza majoritatea proceselor de crestere, dezvoltare si metabolism la plante. Sintetiznd cunostintele actuale despre aceste substante regulatoare, clasificarea fitohormonilor se poate face n trei grupe, stimulatoare, retardante si inhibitoare.

Aceste trei grupe de substante nu actioneaza separate ci se interconditioneaza reciproc, astfel ca reactiile plantelor, n toate fazele de crestere si dezvoltare reprezinta rezultatul unui echilibru ntre compusii stimulatori si inhibitori. Substante stimulatoare : auxine ginereline citochinine

AUXINE sunt compusi naturali, fiziologic polivalenti, care, n doze extrem de reduse, direct sau indirect, pot efectua att cresterea ct si dezvoltarea plantelor, respectiv formarea organelor vegetative si generative. Prezenta auxinelor naturale n plante lucrarile de extragere, purificare si identificare chimica au pus n evidenta prezenta auxinelor naturale, n concentratii extrem de reduse, n diferite organe ale plantelor, acumulndu-se ndeosebi n organele cu crestere activa.. Prin aplicarea metodelor cromatografice s-a constat prezenta auxinelor si n alte organe, intrnd n amestecuri complexe cu rol stimulator sau inhibitor. Cantitati infime de auxine se gasesc n cambiu si n tesuturile parenchimatice. Biogeneza auxinelor natural. Compusul auxinic natural gasit n diferite tesuturi vegetale a fost denumit heteroauxina si identificata chimic cu acidul beta-indolilacetic sau acidul indol-3-acetic (AIA), cu formula bruta C10H9O2N. Acest compus a fost luat ca model pentru elicidarea biogenezei substantelor auxinice endogene. Acest precursor care se transforma prin oxidare pe cale chimica la un anumit nivel de fertilizare si indiferent de regimul de lumina este triptofanul, un aminoacid existent n protoplasma vie.

Compusii intermediari au fost gasiti n stare naturala n diferite organe ale plantelor de porumb, mazare, bob, lupin, varza. Cel mai important rol revine acidului -indolilpiruvic, considerat ca "placa turnanta" a reactiilor metabolice din sisnteza auxinelor. Auxina se sintetizeaza n frunzele tinere de unde migreaza spre vrfurile de crestere ale tulpinii si lastarilor sub forma de proauxina inactiva n stare legata de proteina.. Ele pot migra si transversal. Viteza de transport a auximelor naturale este de 4mm/ora n radacini si 10-12 mm/ora n restul plantei. Inactivarea auxinelor. n prezenta luminii captata de unii fotoreceptorii are loc degradarea auxinelor, ca un proces de oxidare si trecere ntr-o forma oxidata si inactiva, numita lumii-auxin-lactona sau lumii-auxon : Auxine active + O2 + limina auxina inactiva + CO2 Datorita proceselor, concomitente de biosinteza si degradare oxidativa, stocul auxinic dintr-un organ va fi alcatuit din precursori auxinici, auxine active, auxine vehiculate, auxine degradate si auxine nedisponibile. Substante stimulatoare sintetice. Aceste substante sunt derivati ai indolului, naftalenului, acidului fenoxiacetic, acidului ftalamic si acizi benzoici substituiti. Cei mai activi compusi sintetici sunt acidul alfa-naftilacetic, beta-naftoxiacetic, acizii alfa si beta-fenoxiacetici, acidul indolilbutilic, acidul indolilproprionic, acidul 2,4 - diclor-fenoxiacetic si acidzl 2,4,5triclorfenoxiacetic. Relatia dintre structura chimica si activitatea biologica. O molecula activa de auxina naturala sau sintetica trebuie sa aiba : un sistem ciclic sub forma de nucleu indolic, naftalenic sau benzoic; minimum o dubla legatura n ciclu; o grupare carboxilica laterala;

minimum un atom de carbon pe catena laterala, ntre sistemul ciclic si gruparea COOH.

Actiunea fiziologica a auxinelor. Auxinele naturale si sintetice exercita diferite actiuni fiziologice, care declanseaza reactii particulare de crestere, dezvoltare si metabiolism : modificari citologice stimularea germinarii semintelor efecte asupra nradacinarii butasilor, puietilor si arborilor la transplantare rolul auxinelor n formarea mugurilor si nfloririi efecte asupra formarii si caderii fructelor ntrzierea mbatrnirii tesuturilor

CIBERELINE - n prezent se cunosc 52 de cibereline, notate cu GA1-GA52, care au fost identificate prin metode moderne de separare si analiza (electroforeza, spectrometrie, cromatografie). Prezenta giberelinelor n plante. Locul de sintetizare a ciberelinelor este n embrionii semintelor n curs de germinare, n frunzele tinere, mugurii apicali, organe florale, vrfuri de radacini. Din aceste zone circula n toate tesuturile prin xilemn si floem, cu o viteza de 5 cm/ora. Structura chimica a giberlinelor. n structura chimica exista un schelet comun denumit gibban, la care se anexeaza anumite grupari laterale. Diferentele dintre cele 52 forme de gibereline constau n numarul si amplasarea gruparilor hidroxilice, metilice si carboxilice laterale, si a radicalului lactonic. Biogeneza giberelinelor se realizeaza n frunze, apexul tulpinilor, organele florale si n embrionii semintelor n curs de germinare.

Mecanismul actiunii giberelinelor- accelereaza cresterea organelor vegetale, prin sporirea continutului de auxine din tesuturi pe doua cai : stimularea sintezei auxinelor naturale frnarea degradarii oxidative a auxinelor naturale

Actiuni fiziologice ale giberelinelor : stimularea germinarii semintelor stimularea cresterii tulpinii cresterea frunzelor modificarea dominantei apicale stimularea nfloririi si fructificarii modificari n metabolismul plantelor :

Aplicatii practice. Se propune tratarea solului cu gibereline n vederea stimularii germinarii semintelor de buruieni aflate n repaos si distrugerea lor nainte de semanatul plantelor de cultura. Cu gibelinele se poate stimula cresterea gazonului n perioada de primavara si toamna, se poate provoca ramificarea unor plante floricole si nfloritul mai timpuriu. CITOCHININELE - declanseaza si stimuleaza diviziunea celulara (citochineza). Compusi naturali si sintetici. Compusii naturali si sintetici au capacitatea de a stimula diviziunea celulara n tesuturile calusului din maduva tulpinii de tutun. Bioteste specifice si purificarea citochininelor.

Prezenta citochininelor n vasele conducatoare de lemn (xilem) arata ca sinteza acestor compusi naturali se face n radacini, de unde migreaza acropetal spre fructe, frunze si muguri odata cu curentul de transpiratie. Biosinteza citochininelor. Sinteza citochininelor este paralela cu biosinteza sterolilor si a altor substante terpenoidice. n aceste procese, compusul central activ ar fi acidul mevalonic, un precursor pentru catena laterala dimetilalilica. Actiuni fiziologice ale citohininelor stimularea diviziunii celulare; diferentierea si formarea organelor la plante; ntrzierea mbatrnirii tesuturilor

SUBSTANE CU ACIUNE RETARDANT Un rol esential n metabolismul plantelor, , reducnd o anumita perioada ritumul proceselor de diviziune si elongatie celulara din tulpini, ceea ce determina o frnare a cresterii n naltime. Datorita efectului de "ntrziere" a proceselor de crestere, aceste substante au primit denumirea de "retardanti". Tipuri de compusi sintetici au fost nseriati sub denumirile de compusul : Compusul I Compusul II Compusul III Compusul IV Compusul V Compusul VI

Compusul VII Compusul VIII Compusi nenseriati

Actiuni fiziologice ale retardantilor : - Modificarea caracterelor anatomomorfologice ale plantelor frneaza procesele de crestere n lungime a tulpinilor si lastarilor, mai ales la nivelul internodurilor, care n momentul tratarii de gasesc n faza intensa de diferentiere si alungire. La plantele horticole se scurteaza internodurile, se ngroasa tulpinile si este stimulata ramificatia laterala, se obtin rasaduri viguroase de buna calitate. - Stimularea nfloririi, fructificarii si maturarii. Este stimulata transformarea mugurilor vegetativi, floriferi, este grabita nflorirea si se reduce procentul florilor avortate, asigurnd o buna fecundare si legarea fructelor. n plantatiile de pomi se modifica raportul dintre crestere si productie, prin reducerea cresterii n lungime a lastarilor, marirea procentului de flori legate, stimularea cresterii fructelor, reducerea caderii premature a frunzelor si obtinerea unei recolte de calitate superioara, cu valoare comerciala ridicata. - Marirea rezistentei plantelor la factori nefavorabili - maresc rezistenta la temperaturi scazute, seceta, arsita, salinitate, boli si daunatori, creste capacitatea de rezistenta la ger si la brumele de primavara si toamna, la cereale, plante termofile si arbori si arbusti fructiferi. Aplicarea retardantilor, ndeosebi a CCC, s-a dovedit eficace n lupta cu diferite boli si daunatori animali care infesteaza diferite culturi agricole si horticole. SUBSTANE INHIBITOARE Cercetarile anterioare au demonstrat ca activitatea auxinelor naturale din plante poate fi deseori mascata sau anihilata de anumite substante endogene, cu rol inhibitor. Abia dupa elaborarea unor tehnici moderne de extrageri fractionate, separarea prin cromatografie si analiza

spectrofotometrica s-a reusit sa se puna n evidenta prezenta n tesuturile plantelor a unor substante care exercita o activitate specifica de inhibare a diferitelor procese vitale. TIPURI DE INHIBITORI NATURALI SI EFECTELE LOR FIZIOLOGICE Inhibitorul beta. A fost extras din radacini si tulpini, are o structura chimica necunoscuta cu efecte similare blastocolinelor care inhiba germinarea semintelor n fruct sau n perioada de latenta. Acidul abscisic. Un puternic inhibitor natural gasit n mugurul dorminzi de paltin, compus inhibitor care provoaca fenomenul de cadere a fructelor tinere. AB are formula chimica generala C15H20O4. Transportul acidului abscisic din zona de sinteza n cea de actiune se face prin floem, de unde se extinde n seva xilemului. Circulatia are loc dupa o polaritate distincta fiind de trei ori mai intensa n sens descendent dect ascendent. Florizinul. Este un inhibitor natural din grupa flavonoizilor. Acest compus rezulta din glicozidarea si condensarea polifenolilor si se sintetizeaza numai n frunze la lumina de zi scurta din toamna sau din primavara. Floretinul migreaza n muguri, dar aici sufera o noua glicozidare si trece n florizin, care exercita o actiune pregnanta de inhibare n perioada de repaos mugural din cursul iernii. Se considera ca din raportul calitativ si cantitativ al acestor compusi, cu proprietati fiziologice diferentiate, ar rezulta ritmul procesului de crestere a plantelor n diferite sezoane si faze de vegetatie. Cumarina. Este o lactona nesaturata, care se sintetizeaza n frunze si se

acumuleaza n diferite tesuturi vegetale. Acidul cinamic. Este n plante sub doua forme izomerice (cis si crans). Se considera ca ar fi un precursor al cumerinei care rezulta dintr-un lant de transformari :

Acid cis-cinamic acid trans-cinamic acid cumariccumarina Scopoletina. Poate fi sub forma libera sau sub forma glicozidica. Efecte fiziologice ale inhibitorilor naturali. Acidul absisic are multiple proprietati: prezinta o evidenta actiune antigiberelica, antiauxinica, antichininica; mentine starea de repaos al plantelor; regleaza cresterea mugurilor si nflorirea favorizeaza procesul de abscisie (cadere) a fructelor si frunzelor previne ncoltirea semintelor din fruct grabeste mbatrnirea tesuturilor si descompunerea clorofilei mareste rezistenta la seceta a plantelor

Flurizinul actioneaza ca antimetabolic, ntrerupnd sinteza acizilor nucleici si a proteinelor si inhibnd procesul de respiratie si de fosforilare oxidativa. Cumarina inhiba ncoltirea semintelor prin efectul de frnare a diviziunii mitotice celulare si a cresterii sistemului radicular. INHIBITORII SINTETICI Colaborarea dintre chimisti si fiziologi a permis sintetizarea a numerosi compusi cu rol de inhibare a diferitelor procese metabolice la plante pentru scopuri legate de cerintele imediate ale practicilor agricole. Hidrazida maleica mpiedica diviziunea celulara n apexul tulpinii si n alte tesuturi meristematice, determina o reducere a lungimii lastarilor la pomi si marirea numarului de lastari florali n anul urmator, provoaca ntrzierea nfloririi si inhibarea formarii

inflorescentelor, inhiba ncoltirea tuiberculilor de cartofi si a bulbilor de ceapa n timpul pastrarii n depozite. Efectele de inhibare se datoresc unei blocari a anumitor sisteme enzimatice, de reglarii metabolismului de hidratiilor de carbon si stimularii activitatii AIA-oxidazei, ceea ce explica proprietatile de antiauxina. Actinomicin-D este un puternic inhibitor al metabolismului nucleinoproteic, oprind cresterea plantelor. Aceste efecte se explica prin blocarea sintezei acidului ribonucleic si a proteinelor, blocarea activitatii enzimelor fotosintetice, inhibarea cresterii prin extensie a membranelor celulare, reducerea fortei de turgescenta si a continutului de glucide. Chloramfenicol are un puternic efect antigiberelic manifestat prin inhibarea sintezei proteinelor solubile, reducerea continutului de pigmenti foliarim, prin dezorganizarea structurala a cloroplastelor si inhibarea formarii lamelelor din plastide, diminuare intensitatii proceselor fotosintetice si a sintezei glucidelor solubile n membranele celulare, dereglarea proceselor mitotice, provocnd rupturi cromozomale n metafaza si anafaza. Puromicina este un antimetabolic care inactiveaza unele enzime implicate n sinteza antocianilor.

BIBLIOGRAFIE
1.C.I. MILIC, N.DOROBANU POLIXENIA NEDELCU V.BAIA, T.SUCIU, FLORICA POPESCU, V.TEsU, I.MOLEA - FIZIOLOGIE VEGETAL Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti 1982