UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA TIINE ECONOMICE CATEDRA FINANE I BNCI

Teza de specialitate la tema: Capitalul i structura financiar a ntreprinderii

Ciclul I Licen

Studenta anul II: Vulpe (Rudeanu) Mariana, Grupa FB1004,finane

Chiinu 2012

CUPRINS Capitolul I: Capitalul ntreprinderii 1.1 Coninutul i structura capitalului propriu.3 1.2 Evaluarea capitalului propriu.5 1.3 Strutura capitalului mprumutat.9 Capitolul II: Structura financiar a ntreprinderii 1.1 Coninutul structurii financiare 1.2 Criterii de alegere a structurii financiare..

~2~

INTRODUCERE Actualitatea temei : Finanele ntreprinderii reprezint un ansamblu de msuri i activiti, al cror obiect este fenomenul financiar. Activitatea financiar se prezint ca o practic organizaional, ca un ansamblu de activiti ce se desfoar prin intermediul serviciilor sau direciilor financiare i care se exprim valoric. nelegerea activitii financiare ca fiind desfurat de serviciile financiare din ntreprinderi nu este ns exhaustiv. Serviciile financiare realizeaz i sarcini nefinanciare (negocierea contractelor de asigurare, controlul ncasrilor i plilor), dup cum unele sarcini eminamente financiare, de mare importan pentru ntreprindere, nu se rezolv la nivelul serviciilor financiare, ci de ctre consiliul de administraie sau chiar de adunarea general a acionarilor. Unitatile patrimoniale indiferent de tipul si forma de organizare, trebuie sa-si constituie capitalul, ca prima masura si ca element important al patrimoniului care le creeaza posibilitatea stabilirii relatiilor cu tertii pentru demararea si dezvoltarea obiectului activitatii.

~3~

Capitolul I: Capitalul ntreprinderii I.1Coninutul i structura capitalului propriu

I.1.1Coninutul CP Capitalul exprima, n esenta, sub forma baneasca, obligatiile unitatii fata de cei care participa la constituirea sa, acestia fiind att pesoane fizice (asociati, actionari), ct si persoane juridice (societati, fundatii, institutii, statul). Capitalurile unei intreprinderi pot fi capitaluri proprii si imprumutate. Prin insumarea capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu si lung se obtine capitalul permanent. Capitalurile proprii delimiteaza resursele financiare constituite prin: aportul proprietarilor, actionarilor sau asociatilor n calitatea lor de investitori de capital, autofinantarea si anume prin capitalizarea profitului, din alte resurse nerambursabile stabilite prin lege. n mod concret, ele se identifica prin capitalul individual sau social, dupa caz, primele legate de capital, rezervele ntreprinderii, diferentele sau plusvalorile din reevaluarea activelor, rezultatul reportat din exercitiile precedente, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii sau subsidiile de capital, fondurile proprii cu scop determinat si provizioanele reglementate. 1.Capitalurile proprii se formeaza din surse sau contributii interne, dar si externe. Contributiile externe includ aprtul proprietarilor si eventual unele aprturi ale statului,cele ale unor organizatii specializate, iar sursele interne provin in special din capitalul de autofinantare al firmei. 1.1.Contributii externe. a)Contributia proprietarilor.Orice intreprindere individuala sau sub forma de societate nu poate fi infiintata daca nu dispune de un nivel minim de capital propriu. Proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport care sa constituie capitalul social al firmei.Fiecare asociat in schimbul aportului sau va primi un numar de parti sociale/actiuni care reprezinta dreptul lor asupra capitalului.

~4~

b)Contributia statului, a colectivitatii locale sau ale unor organe specializate.Statul si unele colectivitati publice pot acorda societatii in anumite situatii subventii sau prime nerambursabile. Bancile de afaceri sau de investitii pot aduce fonduri proprii pentru dezvoltarea intreprinderii. Obiectivul lor este ca intreprinderea sa cunoasca o dezvoltare si o rentabilitate care sa-i permita sa tranzactioneze actiuni la bursa, dupa un anumit interval. Astfel banca poate sa-si retraga fondurile imobilizate. 1.2.Contributii sau surse interne.Contributiile interne se formeaza din resursele care se degaja din propria activitate pe care o desfasoara firma. Astfel, se inregistreaza un proces de autofinantare cu importanta deosebita asupra structurii financiare si a capitalului de a atrage fonduri pentru firma respective. Diferenta dintre incasari si cheltuieli (fara amortizare) va capata destinatii diferite (impozitul pe profit, dividende, participarea salariatilor la profit). Partea ramasa se va aloca societatii, mai exact se formeaza fondul de amortizare a provizioanelor si rezervele. Sursele cuvenite intreprinderii si pastrate de catre aceasta, formeaza autofinantarea totala (globala sau bruta) care e alcatuita din autofinantarea de mentinere si neta. a)Autofinantarea de mentinere se refera la acele sume puse in asteptare urmand ca din ele sa fie efectuate in viitor cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al patrimoniului net. b)Autofinantarea neta este constituita ca parte a autofinantarii brute care depaseste necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate si uzate integral si care au ca efect o crestere a patrimoniului si o crestere a avutiei actionarilor. Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul constituit pentru rezerve, adica din acele beneficii care raman dupa deducerea impozitului, a dividendelor, a stimulentelor salariale. I.1.2 Structura capitalului propriu Prin structura contabila de capitaluri sunt delimitate sursele de finantare stabile ale valorilor economice constituite ca active patrimoniale ale ntreprinderii. Determinativul stabil marcheaza prezenta acestor surse la dispozitia ntreprinderii pe o perioada mai mare de un an. O asemenea trasatura reprezinta unul din elementele care pledeaza pentru desemnarea lor si prin notiunea de capitaluri permanente.

~5~

Structura CP:

capitalul social; primele legate de capital; rezervele din reevaluare; rezervele; rezultatul exercitiului; rezultatul reportat; fondurile proprii; subventiile pentru investitii; provizioanele reglementate.

Structura complexa a capitalurilor determina utilizarea unui sistem de conturi capabil sa asigure nregistrarea, urmarirea si controlul, n mod distinct a elementelor specifice din componenta lor. Libertatea de actiune, specifica economiei de piata, presupune si diversificarea cailor prin care o ntreprindere si poate atrage noi capitaluri sau si poate plasa n mod rentabil propriul capital. n structura planului de conturi, clasa 1 este destinata conturilor de capitaluri n care se regasesc pe grupe conturile sintetice de gradul I si, unde este cazul, conturile sintetice de gradul II, elementele componente ale capitalurilor. Grupa 10 cuprinde conturile de capital si rezerve prin intermediul carora se nregistreaza, urmaresc si se controleaza distinct elementele specifice ale capitalului utiliznd conturi sintetice de gradul II care devin conturi operationale , fie pentru a delimita momentele n care se gaseste un anumit element - n speta pentru capitalul social - , fie pentru a reprezenta un element dupa natura si modul de constituire n cazul primelor legate de capital si rezervelor. La acestea se adauga conturile de stabilire a rezultatelor financiare si de repartizare a profitului, respectiv cele pentru evidenta subventiilor pentru investitii. Cai de majorare a capitalului social: 1.Prin aducerea de noi aporturi de catre vechii actionari sau asociati.In aceastasituatie, pe de o parte societatea trebuie sa emita un nr de actiuni noi, iar pe de alta

parte,datorita unor aporturi, creste averea societatii. Noile actiuni se emit la prt de emisiune care este

~6~

mai mare decat valoarea nominala. Diferenta dintre pretul d emisiune, maimare, si valoarea nominala, mai mica se numeste prima legata de capital. 2.Prin operatii interne. In aceasta situatie, societetea dispune de surse pe care le utilizeaza pentru majorarea capital social.Fiind vorba de o majorare "in acte", fara ca actionarii sa aduca noi aporturi, averea reala a socuetatii nu se modifica. 3.Prin conversia obligatiunilor in actiuni. In acest caz societatea a primit anterior unimprumut pe baza de obligatiuni, iar la scadenta, cu acordul creditorului sau, in locul restituirii sumei,

creditorul devine actionar la societarte. Cai de diminuare a capitalului social: 1.Prin retragerea actionarilor sau asociatilor care solicita restituirea aporturilor propriiaduse anterior. 2. Prin acoperirea pierderilor precedente: se recurge la diminuarea capitalului social pentru acoperirea pierderii, atunci cand nu exista alte surse de acoperire a acesteia. 3. Prin rascumpararea de la actionar si anularea actiunilor proprii Daca la constituirea capitalului social societatea a vandut actionarilor actiunile proprii, primind de la acestia o suma de bani, acum, societatea primeste actiunile inapoi si restituirea actionarilor sumele de bani.

I.2Evaluarea capitalului propriu

Evaluarea partilor sociale sau a actiunilor capitalului unei societati conduce la evaluarea societatii nsasi. I.2.1. Valoarea nominal- este valoarea stabilita prin actul constitutiv al societatii si cu care acesta se nmatriculeaza la Registrul Comertului de la Camera de Comert si Industrie. Aceasta valoare poate fi majorata sau diminuata numai n anumite situatii stabilite prin lege, fiind imprimata pe actiunile societatii.

VN=

~7~

Pentru capitalul social o asemenea valoare este indicata pe actiunile si partile sociale n calitatea lor de titluri de valoare. Termenul de capital social desemneaza valoarea nominala a capitalului n cazul unei societati, oricare ar fi forma sa (societate pe actiuni, societate cu raspundere limitata, etc.). Evaluarea capitalului social la valoarea nominala impune calcularea si evidentierea distincta a primelor de capital (prime de emisiune, de aport si de fuziune). Deoarece actiunile, prin care este reprezentat capitalul propriu sunt titluri de valoare negociabile n sistemul de gestiune financiara a societatilor comerciale valorii nominale i se asociaza si alte categorii de valori cum sunt: valoarea de piata (venala); valoarea de rentabilitate (valoarea financiara, valoarea de randament); valoarea patrimoniala (valoarea matematica-intrinseca). I.2.2. Valoarea de piata (bursiera, venala ) este o valoare de cumparare-vnzare a actiunilor stabilita la bursa de valori pe baza raportului dintre cerere si oferta, raport numit cotatie sau curs bursier. n general, n cazul societatilor ale caror actiuni sunt cotate la bursa vom avea: Valoarea de piata (capitalizare bursiera) = Numar de actiuni *Curs bursier Cnd rata dobnzii este ridicata, societatile pe actiuni reprezinta un risc mare pentru investitori, deoarece ei vor prefera investitiile temporare sub forma depunerilor la banca si titlurilor de plasament. Daca se cere un pret prea mare, societatea comerciala nu va gasi un garant si nici investitori doritori sa cumpere actiuni. n acest caz, capitalizarea bursiera nu va reprezenta nici macar valoarea patrimoniala. Piata bursiera apreciaza o societate comerciala nu dupa valoarea patrimoniului sau n prezent, ci dupa previziunile privind evolutia si cstigurile viitoare. O buna imagine pe piata i asigura n acelasi timp un pret ridicat si un plasament usor al titlurilor, ceea ce-i permite sa obtina resurse suficiente n conditii favorabile. n acest fel, problema evaluarii actiunilor pe piata e o variabila importanta a politicii de finantare pentru o societate comerciala care intentioneaza sa recurga la cresterea capitalului. 2.2.3. Valoarea de rentabilitate mbraca doua forme si anume:

~8~

a) Valoarea financiara Valoarea financiara este data de raportul dintre dividendul distribuit pe o actiune si rata medie a dobnzii pe piata. Valoarea financiara = Dividendul distribuit pe o actiune/Rata medie a dobnzii pe piata Rata dobnzii este cea corespunzatoare titlurilor cu venit fix (obligatiuni), iar dividendul luat n calcul poate fi reprezentat fie de media dividendelor distribuite n cursul ultimilor 5 ani, fie de dividendul distribuit la sfarsitul exercitiului financiar ncheiat. b) Valoarea de randament Valoarea de randament este data de raportul dintre dividendul distribuit pe o actiune, la care se adauga cota de profit ncorporata la rezerve si rata medie a dobnzii pe piata. Valoarea de randament = (Dividendul distribuit pe o actiune + Cota parte din profit pe o actiune ncorporat n rezerve)/Rata medie a dobnzii pe piata Valoarea de randament este o varianta a valorii financiare n care se tine cont si de beneficiile nedistribuite. I.2.4. Valoarea patrimoniala se calculeaza pornind de la situatia patrimoniala a ntrprinderii. Acesta presupune valoarea matematica contabila (care este egala cu raportul dintre activul net contabil si numarul de actiuni), valoarea matematica intrinseca (care este egala cu raportul dintre activul net intrinsec si numarul de actiuni) si valoarea de lichidare (care rezulta din vnzarea fortata a ntreprinderii). Consta n calculul titlurilor pornind de la situatia patrimoniala evidentiata n bilant. n acest sens, se disting: valoarea matematica-contabila, valoarea matematica intrinseca si valoarea de lichidare.

Activ fictiv

Cheltuieli de constituire

Capitaluri proprii

Pasiv fictiv

Activ imobilizat

~9~

Activ real Activ fictiv Prime privind rambursarea obligatiunilor Datorii Pasiv Activ circulant Active de regularizare si asimilate Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Real Toate relatiile de calcul specifice acestor valori pornesc de la urmatoarea structura a bilantului:

Valoarea matematica contabila a titlurilor sau valoarea bilantiera este egala cu situatia contabila neta sau activul net contabil raportat la numarul de titluri. Valoarea matematica contabila = Activul net contabil/Numarul de actiuni Relatia de calcul a activului net contabil (ANC) este de forma: ANC = Activul real - Datorii ANC = Capitalurile proprii - Active fictive Activul real = Activul bilantier - Active fictive n componenta activelor fictive sunt incluse urmatoarele structuri: cheltuieli de constituire a societatii, inclusiv cele cu emisiunea de actiuni; activele de regularizare si asimilate; primele privind rambursarea obligatiunilor. Suma dintre activul real si cel fictiv reprezinta totalul activului ntreprinderii, iar activele fictive includ cheltuielile de constituire, activele de regularizare si asimilate si primele privind rambursarea obligatiunilor. AN intrinsec = AN contabil + Provizioane pentru riscuri si cheltuieli Capital subscris nevarsat

~ 10 ~

I.3 Capitaluri imprumutate

Capitalurile imprumutate pot fi grupate in 3 mari categorii, in functie de termenul de acordare

sau de utilizare:

a)imprumuturi pe termen lung; b)imprumuturi pe termen mediu; c)imprumuturi pe termen scurt.

Dupa destinatie se clasifica in :

a)capitaluri de imprumut destinate finantarii activelor fixe. b)capitaluri imprumutate cu scopul finantarii partii din activele circulante care nu poate fi acoperita de catre datoriile de exploatare curenta .

I.3.1.Imprumuturile pe termen lung au de obicei o scadenta mai mare de 5 ani, cele pe termen mediu intre 1-5 ani, iar imprumuturile pe termen scurt nu depasesc 1 an. Primele 2 categorii sunt finantate in special activele imobilizate in timp ce activele circulante sunt finantate indeosebi din credite pe termen scurt. Creditele pe termen lung sunt foarte variate prin natura si obiectul lor. Unele intreprinderi pot face apel la economiile publice prin diverse tipuri de imprumuturi pe termen lung pe baza de titluri. Finantarea pe termen lung mai poate fi asigurata si de organisme publice specializate precum si de banci si de alte institutii financiare. Imprumuturile obligatorii nevoile de capital pe termen lung ale unei societati pot fi acoperite atat prin emisiuni de actiuni,cat si prin emiterea de obligatiuni care asigura fonduri imprumutate generand si cheltuieli pentru plata dobanzilor aferente si pentru rambursarea ratelor scadente. Imprumuturile pe baza de obligatiuni sunt o forma speciala a creditului pe termen lung fiind caracterizate de lansarea publica a unor titluri negociabile.Fiecare obligatiune reprezinta o fractiune a datoriilor pe termen mediu si lung ale unei intreprinderi. 1)obligatiuni simple(clasice) 2)obligatiuni indexate

~ 11 ~

3)obligatiuni participante 4)obligatiuni convertibile in actiuni 5)imprumuturi obligatorii grupate/colective 6)euro-obligatiunile Imprumuturi de la organisme publice specializate-recursul la aceste institutii financiare se face ca urmare a dificultatilor pe care le intampina unele societati in apelarea la pietele financiare traditionale si prin modalitatile mentionate anterior.Institutiile financiare respective intervin direct pe pietele financiare, permitand obtinerea indirecta a societatii capitalurile de imprumut pe termen lung. Imprumuturi de la stat- reprezinta interventii financiare ale statului menite sa acopere diferenta cu care se confrunta intreprinderile de interes national in procurarea capitalurilor de pe piata financiara si au rolul de a favoriza dezvoltarea anumitor ramuri si sectoare ale economiei. Imprumuturile de la banci- bancile intervin la randul lor sub diferite in asigurarea necesarului de capitaluri pe termen lung necesare activitatii societatii. I.3.2.Imprumuturi pe termen mediu Pentru asigurarea echilibrului financiar al activitatii, intreprinderile trebuie sa coreleze termenele de exigibilitate a datoriilor cu termenele la care isi recupereaza creantele fata de clienti, precum si in functie de alte elemente ca durata de amortizare a imobilizarilor (ne)corporale. Sub influenta progresului tehnic unele elemente de active fixe (utilajele) isi pierd valoarea mai repede decat era prevazut la momentul achizitionarii, trebuie sa fie inlocuite pentru a nu prejudicia societatea in raporturile concurentiale. In acest scop este necesar sa se accelereze cadenta amortizarii cu acordul organelor fiscale. Prin urmare creditul pe termen mediu are rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente de imobilizari, fiind acordate in principiu pe o durata de 5 ani si cu exceptie pana la 7 ani.

~ 12 ~

Intreprinderile de dimensiuni reduse dar care au o activitate profitabila nu pot recurge la modalitati cum ar fi emisiunea de obligatiuni sau imprumuturi bancare pe termen lung, astfel ca gasesc in leasing un mijloc modern de finantare si dezvoltare, beneficiind si de o durata avantajoasa de creditare. Acest tip de credit poate fi considerat si ca un mijloc suplimentar de finantare in vederea realizarii programului de investitii, in cazul in care toate mijloacele clasice de finantare au fost epuizate. Creditului pe termen mediu si lung ii poate fi asimilat si creditul prelungit pe termen scurt,acordat pe baze periodice precum si creditele de leasing (credit de inchiriere sau credit bail). I.3.3.Capitaluri imprumutate pe termen scurt Aceste credite sunt acordate de obicei pe perioade de maxim 1 an si sunt destinate finantarii operatiilor curente de exploatare, facilitand aprovizionarea cu capital circulant si reprezentand componente pe termen scurt a asigurarii echilibrului financiar global al firmei. In structura acestor credite se regasesc : creditele furnizor si diferite creante si credite bancare. Capitalul unei entitati patrimoniale din orice ramura de activitate poate fi privit sub doua aspecte: ca factor de productie; ca aporturi ale proprietarilor acesteia.

Ca factor de productie, capitalul reprezinta ansamblul bunurilor aflate la dispozitia unei entitati (unitati patrimoniale) folosite pentru obtinerea altor bunuri si sevicii destinate vnzarii sau consumului propriu. Ca aporturi ale proprietarilor entitatii, capitalul se nscrie n pasivul bilantului, avnd un rol important n formarea si dezvoltarea structurii financiare a ntreprinderii, astfel capitalul trebuie sa reprezinte sursa cea mai importanta de finantare a activitatii unei n Finantarea se efectueaza din capital care se procura din doua surse: surse din interiorul ntreprinderii; surse din exterior. Sursele interne de procurare a capitalului sunt:

~ 13 ~

la infiintare: capitalul este procurat prin aportul n numerar sau n natura al asociatilor/actionarilor n functie de forma juridica a societatii; la ntreprinderea n functiune: sursele se refera la rezerve profit. Sursele externe se refera la diverse imprumuturi. Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, defineste capitalul propriu ca un "interes rezidual al actionarilor n activele unei ntreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale". Capitalul propriu mpreuna cu activele si datoriile sunt elemente legate direct de evaluarea pozitiei financiare a ntreprinderii. Desi capitalul propriu este definit ca interes rezidual al actionarilor, acesta poate fi subclasificat n bilant. De exemplu, ntr-o ntreprindere, fondurile cu care au contribuit actionarii, profitul capitalizat, rezervele ce reprezinta ajustari pentru mentinerea nivelului capitalului pot fi prezentate separat. Asemenea clasificari pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor utilizatorilor situatiilor financiare cnd exista restrictii legale sau de alta natura privind capacitatea ntreprinderii de a distribui sau de a utiliza ntr-un alt mod capitalul sau propriu. De asemenea, ar putea reflecta faptul ca partile care au interese n capitalul ntreprinderii au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau la rambursarea capitalului. n contabilitatea fluxurilor de operatii, dar mai ales n analiza financiara este necesar sa se faca distinctie ntre situatia neta si capitalurile proprii. Nivelul capitalurilor proprii corespunde sumei algebrice a urmatoarelor elemente: Capitalul social (din care varsat): (+)Primele de capital (+)Diferenta din reevaluare (+)Rezerve (+)Report la nou (=)Situatia neta dupa repartizarea profitului (+)Subventii pentru investitii (=)Totalul capitalurilor proprii dupa repartizarea profitului

~ 14 ~

Ci de majorare a cap social: 1.Prin aducerea de noi aporturi de catre vechii actionari sau asociati.n aceasta situatie, pe de o parte societatea trebuie sa emita un numr de actiuni noi, iar pe de alta parte, datorit unor aporturi, creste verea societatii. Noile actiuni se emit la prt de emisiune care este mai mare decat valoarea nominala. Diferena dintre pretul de emisiune, maimare, si valoarea nominal, mai mica se numeste prima legata de capital. 2Prin operatii interne. In aceasta situatie, societetea dispune de surse pe care le utilizeaz pentru majorarea capitalului social. Fiind vorba de o majorare "in acte", fara ca actionarii sa aduc noi aporturi, averea reala a socuetatii nu se modifica. 3.Prin conversia obligatiunilor in actiuni. In acest caz societatea a primit anterior unimprumut pe baza de obligatiuni, iar la scadenta, cu acordul creditorului sau, in locul restituirii sumei, creditorul devine actionar la societarte. Ci de diminuare a capitalului social: 1.Prin retragerea acionarilor sau asociailor care solicit restituirea aporturilor proprii aduse anterior. 2. Prin acoperirea pierderilor precedente: se recurge la diminuarea capitalului social pentru acoperirea pierderii, atunci cand nu exist alte surse de acoperire a acesteia. 3. Prin rscumpararea de la acionari i anularea aciunilor proprii. Dac la constituirea capitalului social societatea a vndut acionarilor aciunile proprii, primind de la acetia o sum de bani, acum, societatea primete aciunile napoi i restituie acionarilor sumele de bani.

Capitolul II:Structura financiar a ntreprinderii II.1Coninutul structurii financiare

~ 15 ~

n condiiile economiei de pia, stabilirea modalitilor de finanare exercit un impact deosebit asupra activitii agenilor economici. Aproape n toate cazurile, ntreprinderile nu se finaneaz n totalitate din fonduri proprii, ele apelnd concomitent i la resurse externe. Structura financiar a ntreprinderii reprezint, ansamblul complex i coordonat al diverselor surse de finanare folosite de managerul financiar pentru acoperirea necesarului de finanat. n alte opinii se consider c structura financiar exprim raportul existent ntre finanrile pe termen scurt i cele pe termen lung. La nivelul ntreprinderii, structura financiar reflect compoziia capitalurilor acesteia sau totalitatea componentelor de capital. Din acest motiv structura financiar mai poart numele de structura capitalurilor ntreprinderii. n consecin, structura financiar sau structura capitalurilor ntreprinderii este suma ponderilor de participare a acestor surse de finanare la constituirea capitalurilor investite n ntreprinderi. Pentru structura financiar este relevant capitalul permanent (format din capitalul propriu la care se adaug datoriile), cu o alocare mai mare de un an, deoarece este destinat ciclului de investiii. Capitalurile pe termen scurt sunt destinate cu predilecie ciclului de exploatare i, n mare parte, se acord gratuit pe termene rezonabile, determinate de nevoile exploatrii. Cu toate acestea, dac necesarul de finanat (nevoia de fond de rulment) nu este acoperit integral din fondul de rulment, se va recurge la credite pe termen scurt ale cror costuri se vor lua n calculul capitalurilor investite. Flexibilitatea financiar este abilitatea de a crete capitalul, n condiii rezonabile, n cazul unor circumstane nefavorabile. Astfel, trezorierul firmei trebuie s tie c pentru a asigura stabilitatea activitii, este necesar o ofert constant de capital. n ultim instan, adoptarea unei structuri a capitalului este determinat de creditori 1, care au n vedere riscul la care se expun creditnd ntreprinderea. Riscul creditorului poate fi: risc de pierdere de capital, cnd debitorul nu poate rambursa datoria, risc de dobnd, cnd debitorul nu poate plti dobnzile la termen, dar i risc de imobilizare care exist i atunci cnd debitorul i achit obligaiile la termen. Structur optim a capitalului este reprezentat de acea combinaie ntre capitalul propriu i mprumutat care duce la maximizarea preului pe pia al aciunilor firmei respective2.

1 Toma, M.; Alexandru, F. Finane i gestiune financiar a ntreprinderii; Editura Economic; Bucureti, 1998; p. 44 2 Halpern, P. .a op. cit.; p. 660

~ 16 ~

Dincolo de acest aspect, se mai poate constata diversitatea structurii financiare a ntreprinderilor, punnd sub semnul ntrebrii aa numitul pericol al globalizrii. Prin urmare, globalizarea financiar nu trebuie abordat mecanic, nefiind vorba nici despre omogenizarea mijloacelor financiare, nici despre omogenizarea plasamentelor ntreprinderilor. Sistemele naionale de finanare se afl ntr-un permanent proces de transformare, ncurajnd noile produse existente pe pia, de la titlurile negociabile la contractele asociate acestora (produse derivate). Acestea exercit o influen pozitiv asupra activitii de finanare, contribuind la reducerea costului capitalului i la diversificarea riscului.

II.2 Criterii de alegere a structurii financiare

II.2.1 Riscul afacerilor (economic) n general, firmele au un anumit grad de risc, inerent activitilor pe care le desfoar. Acesta este riscul afacerilor (risc economic) i se definete ca schimbarea intervenit n proieciile (previziunile) veniturilor viitoare aferente activelor sau aciunilor, dac firma nu utilizeaz datorii pentru finanarea activitii sale3. Riscul afacerilor variaz de la o ramur de activitate la alta i de la o firm la alta, n cadrul aceleai ramuri de activitate. n plus, riscul afacerilor poate fi schimbtor n timp. n general, firmele mici i cu un singur produs, au un grad ridicat al riscului afacerilor. n literatura de specialitate se apreciaz c riscul economic depinde de urmtorii factori: -variabilitatea cererii; cu ct cererea pentru produsele unei firme este mai instabil, cu att riscul economic este mai mare; -variabilitatea preului de vnzare; firmele ale cror produse sunt vndute pe piee caracterizate de fluctuaii nsemnate, sunt expuse unui risc economic mai ridicat, dect firmele ale cror produse sunt vndute pe piee stabile; - variabilitatea costurilor intrrilor (aprovizionrilor), n sensul c firmele care se aprovizioneaz la costuri incerte, sunt expuse unui risc economic ridicat; -capacitatea de a ajusta preurile produselor la costurile intrrilor. Astfel, cu ct capacitatea firmei de a ajusta preul produselor la modificarea costului de producie este mai mare, cu att nivelul riscului economic este mai sczut;

3 Hoan, N. Finanele firmei; Editura Continent; Bucureti; 1996; p. 233

~ 17 ~

- ponderea cheltuielilor fixe n totalul cheltuielilor firmei; dac cheltuielile fixe dein o pondere nsemnat n valoarea cheltuielilor totale i nu se pot diminua pe msur ce scade cererea pentru produsele firmei, riscul economic este mai ridicat. Riscul economic depinde i de structura cheltuielilor, respectiv de comportamentul acestora fa de volumul de activitate. Cheltuielile variabile sunt direct proporionale cu nivelul produciei (materii prime i materiale directe, salariile personalului direct productiv etc). Cheltuielile fixe, independente de nivelul activitii, sunt angajate n scopul funcionrii normale a ntreprinderii, fiind pltite chiar n absena cifrei de afaceri (ap, electricitate, ntreinere, personal administrativ, cheltuieli cu amortizarea etc). Aceast grupare trebuie abordat prin prisma timpului, deoarece pe termen lung, practic toate cheltuielile sunt considerate variabile. n plus, unele dintre aceste costuri (de exemplu salariile i cheltuielile administrative generale) pot varia ntr-o anumit msur. Totui, ntreprinderile nu sunt dispuse, de regul, s reduc aceste cheltuieli, ca rspuns la fluctuaiile cifrei de afaceri. Astfel de costuri sunt denumite adesea, costuri semivariabile. Riscul de exploatare depinde n special de nivelul cheltuielilor fixe, acelai nivel al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifr de afaceri mai mare. Structura cheltuielilor, n special repartiia ntre cheltuielile fixe i cheltuielile variabile n raport cu cifra de afaceri, exercit o influen semnificativ asupra rentabilitii, ceea ce justific determinarea unui efect de levier operaional / al exploatrii4. Acesta indic influena cheltuielilor fixe de exploatare asupra profitului din exploatare (profit nainte de plata impozitelor i dobnzii earnings before interests and taxes - EBIT). Studiul su este asociat cu analiza Cost Profit Volum i cu cea a punctului neutru sau mort. n mod concret, pentru un produs dat, problema este aceea de a ti care trebuie s fie cantitatea produs i respectiv vndut, astfel nct volumul vnzrilor (cifra de afaceri) s acopere cheltuielile totale (fixe i variabile). Altfel spus, punctul mort denumit i prag de rentabilitate evideniaz nivelul minim de activitate la care trebuie s se situeze ntreprinderea pentru a nu lucra n pierdere. Depind acest nivel, activitatea ntreprinderii devine rentabil. Riscul economicva fi cu att mai mic, cu ct nivelul punctului mort va fi mai redus.

4 n fizic, efectul de levier implic utilizarea unei prghii pentru a ridica un obiect greu, folosind o for minim. n politic, oamenii care beneficiaz de efect de levier pot s realizeze foarte multe, numai printr -un simplu cuvnt. n terminologia de afaceri, un efect de levier operaional ridicat nseamn dac se consider toate celelalte elemente constante c o modificare relativ mic a cifrei de afaceri, va duce la o modificare important a profitului de exploatare .

~ 18 ~

Determinarea pragului de rentabilitate se face,dup caz, n uniti fizice, valorice sau n numr de zile, pentru un singur produs sau pentru ntreaga activitate a ntreprinderii. La ntreprinderile monoproductive (care fabric un singur produs) pragul de rentabilitate n uniti fizice se determin pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar constant n raport cu creterea volumului produciei. Aceasta nseamn c, indiferent de volumul fizic al produciei vndute (Q), cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind n schimb volumul total al acestora (CV). De asemenea, se pornete de la ipoteza c preul unitar de vnzare (P) este constant, indiferent de volumul produselor fizice vndute (Q). Altfel spus, piaa absoarbe toat producia la acelai pre. n baza acestor ipoteze pragul de rentabilitate reprezint volumul fizic al produciei vndute care acoper totalul cheltuielilor (cheltuieli fixe + cheltuieli variabile), iar rezultatul exploatrii este nul. Pragul de rentabilitate se mai determin dup relaia:
Q CF P CVu

CA = CT CA = CF + CVu x Q PQ = CF + CVu x Q Q (P - CVu) = CF Elementele eseniale ale analizei pragului de rentabilitate sunt reprezentate grafic n Figura nr. 2. Numrul de uniti produse i vndute apar pe abscis (OX), iar costurile i veniturile se msoar pe ordonat (OY). Pe baza reprezentrii grafice din Figurii nr. 2 se pot desprinde urmtoarele concluzii: - n punctul Qpr, ntreprinderea nu degaj nici profit, nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu att mai mare, cu ct ntreprinderea este mai aproape de punctul su critic. Atunci cnd nivelul cifrei de afaceri (CA) se situeaz n vecintatea punctului critic, o mic variaie a cifrei de afaceri antreneaz o mare variaie a profitului; - n cazul n care Q < Qpr , costurile depesc CA, iar ntreprinderea lucreaz n pierdere; - n cazul n care Q > Qpr , costurile sunt compensate de CA suficient de mare pentru a degaja profit. Cu ct producia Q este mai mare fa de acest punct critic, cu att mai mult va crete profitul, deoarece cheltuielile fixe sunt absorbite deja de vnzrile realizate pn n punctul mort.
Costuri i CA (mii u.m.) CA = PQ Profit Venit operaional (EBIT) sau profit din exploatare

16 160 0 14 140 0 120 12 0 100 10

80

~ 19 ~
Pierderi

Ct

CV

Total costuri

n concluzie, punctul de echilibru nu reprezint un concept static, nu exist un punct critic absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul. II.2.2Criteriul rentabilitii n alegerea structurii financiare Att capitalul propriu, ct i cel mprumutat comport costuri. Diferena fundamental dintre costul capitalului propriu i cel al capitalului mprumutat, const n faptul c, fondurile proprii nu sunt remunerate dect n cazul n care ntreprinderea obine beneficii; n timp ce capitalul mprumutat trebuie remunerat, oricare ar fi rentabilitatea ntreprinderii. Efectul de ndatorare se obine comparnd rentabilitatea economic a ntreprinderii cu rata dobnzii( costul capitalului mprumutat). Dac rentabilitatea economic > rata dobnzii, rezult un efect de ndatorare pozitiv / favorabil Dac rentabilitatea economic < rata dobnzii, rezult un efect de ndatorare negativ / nefavorabil. Rentabilitatea financiar este proporional cu structura financiar (Datorii / Capital propriu) i cu diferena dintre rata rentabilitii economice (Rc) i rata dobnzii (Rd). Practic, rentabilitatea financiar este cu att mai mare cu ct structura financiar este mai ndatorat i cu ct este mai mare diferena dintre rata rentabilitii economice i rata dobnzii. Rf = Re + E Este avantajos ca ntreprinderea s se finaneze concomitent cu fonduri proprii i fonduri mprumutate, cnd Re > Rd, ntruct eficiena capitalului propriu (Rf) este mai mare. Ritmul de cretere a rentabilitii financiare este mai mare la ntreprinderile ndatorate, cu condiia ca Re > Rd. II.2.3 Criteriul destinaiei resurselor n alegerea structurii financiare

~ 20 ~

Activele imobilizate reprezint nevoi cu caracter permanent i de aceea este eficient s fie acoperite cu capital permanent. La rndul lor, activele circulante (cheltuielile ciclului de exploatare), formate n principal din stocuri de mrfuri i alte valori materiale, din creane asuupra clienilor i diverse lichiditi primare, pot fi acoperite prin fondul de rulment (care este un capital permanent), dar i prin datorii pe termen scurt (credite de trezorerie i din obligaii fa de furnizori). Structura financiar a unei ntreprinderi se exprim, nu numai ca un raport ntre datorii i capital propriu, ci i ca raport ntre finanrile pe termen scurt i finanrile pe termen lung:

=
II.2.4 Capacitatea de ndatorare Stabilirea structurii financiare este important pentru fiecare societate comercial, n vederea aprecierii propriei situaii i edificrii n raporturile cu banca. Este util s se procedeze, n cazul unor analize financiare, la stabilirea unor indicatori care s marcheze gradul n care sunt utilizate capitalurile proprii, n comparaie cu mprumuturile pe termen mediu i lung sau cu totalul mprumuturilor. Putem folosi ca instrumente de analiz a structurii financiare urmtorii indicatori: CIG1 = coeficientul de ndatorare global (CIG) coeficientul ndatorrii la termen (CIT) Datorii totale Total Pasiv Datorii totale Capital prop. 2/3

CIG2 =

Datoriile totale de la numrtor cuprind, att mprumuturile pe termen (mediu i lung), ct i cele pe termen scurt. Indicatorul CIG exprim n maniera cea mai larg, situaia structurii financiare. Un alt indicator cu o mare expresivitate financiar se numete coeficient de ndatorare la termen (CIT), care se exprim astfel: Datorii la termen CIT1 = Datorii la termen 1/2 CIT2 = Capital permanent 1 Capital propriu Indicatorii prezentai anterior exprim elemente eseniale care caracterizeaz situaia financiar a ntreprinderii. ns, pentru desfurarea unor relaii normale cu bncile, acestea se preocup de situaia

~ 21 ~

clienilor i sub aspectul posibilitilor lor de achitare a obligaiilor asumate, n cuantumul i la termenele stabilite. Aadar, bncile sunt interesate s cunoasc din timp, dac rambursarea i plata dobnzilor aferente, pot fi realizate de debitori n condiii normale, fr s le creeze greuti fin anciare de nesuportat. Capacitatea de ndatorare exprim posibilitile unei societi comerciale de a primi credite care s fie garantate i a cror rambursare, inclusiv plata dobnzilor, s nu creeze greuti financiare de nesuportat.

BIBLIOGRAFIE ~ 22 ~

1. Antoniu M., Adochiei M., Cristea H. Finanele ntreprinderii. - Bucureti: Ed. Didactic i Pedagogic, 1993. 2. Brbulescu C. Economia i gestiunea ntreprinderii. - Bucureti: Editura Economic, 1995. 3. Brbulescu C. Sistemele strategice ale ntreprinderii. - Bucureti: Editura Economic, 1999. 4. Bran Paul. Finanele ntreprinderilor. - Bucureti, 1997. 5. Cojocaru C. Analiza economico-financiar. - Bucureti, 1977. - 576 p. 6. Cooley Ph.. Roden P. Business Financial Management. - Boston: The Dryde Press, 1991.-975 p. 7.www.scritube.com 8.www.referatele.com 9.www.scribd.com

~ 23 ~