Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 1 CONTINENTUL ASIA

Asezarea geografica Asezarea geografica a continentului Asia se impune prin particularitatile geografice care individual net intre celelalte continente ale lumii. Intre aceste particularitati, imensitatea este un lucru fundamental, cu o suprafata de 144 mil. kmp fiind cel mai intins continent. Ocupa aproape 1/3 din uscat. Asia este asezata in emisfera nordica, de la Ecuator pana la Polul Nord, de la Mediterana pana la Pacific. Numele continentului Asia deriva din asun = rasarit (mileniul II iH). Alti geografi atribuie numele continentului unei divinitati. Extremitatile: V Capul Baba (Pen. Asia Mica) E Capul Dejnev (Pen. Ciucotska) N punctul extrem al uscatului asiatic = Celiuskim (Pen. Taimat) S Capul Bulus (Pen. Malacca) Continentul Asia se invecineaza cu 4 continente, grupand in jurul sau cea mai mare parte a masei de uscat a Terrei. Spre V formeaza Eurasia. De Africa se desparte in V prin Canalul Suez si M. Rosie, dar Pen. Araba este un fragment al continentului Africa. Stramtoarea Bering desparte Asia de America de N, iar insulele fac trecerea spre Australia. Prin intinderea sa masiva, continentul asiatic are consecinte variate si importante asupra naturii, oamenilor, si economiei cale. Astfel, datorita desfasurarii in latitudine de la Ecuator la Polul N, in Asia se intalnesc toate zonele naturale ale Globului. In longitudine, de la V la E se inregistreaza o diferenta de 11 ore intre Pen. Asia Mica si Camceatca. Distanta intre punctele extreme sunt enorme (de la S la N = 10.000 km; de la V la E = 11.000 km). Cel mai vast continent al Pamantului, Asia este si cel mai interesant d.p.d.v. geografic. Datorita intinderii si variatiei (varietatii) conditiilor naturale, Asia este continentul superlativelor si al contrastelor geografice. Astfel, pe teritoriul sau se intalnesc: - punctul cel mai inalt al lumii Everest (8872 m), situat in Hymalaia; - cel mai jos M. Moarta (-392m); - cel mai inalt podis Pod. Pamil, imbracat in zapezi, si cu altitudini de peste 7000 m; - Campia Siberiana Occidentala cea mai intinsa din lume; este mlastinoasa; - In Asia s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura din emisfera N (-73 o C), in orasul Oimeakom din N-E Siberiei; - In reg. sudice vanturile umede aduc din O. Indian cele mai abundente ploi, care in localitatea Cheracundji au totalizat 12.000 mm/an; - Fluviul Han-He este cel mai incarcat de aluviuni (140 kg/mp); - In Asia se afla cel mai adanc lac Baikal; - Cel mai intins lac din lume M. Caspica(374.000 mp); - Cel mai sarat lac de pe glob; - Cel mai mare arhipelag al Terrei Indonezia (13.700 insule). - In muntii inalti din partea centrala se gasesc cei mai numerosi ghetari din lume; - Partea N a continentului este acoperita cu taigaua siberiana; - Asia este cel mai populat continent (3,6 mld. loc.); - In Asia se afla cel mai populat stat din lume China (1,280 mld. loc.); - Primele orase din lume au aparut in Asia, in India.

Relieful Asiei Relieful Asiei este foarte complex, si se desfasoara pe suprafete mari, care nu se intalnesc pe alte continente. Spre deosebire de Europa, Asia este continentul podisurilor si al dealurilor. Campii = 26,2 %, si munti 29,2 %, altitudinea medie a continentului fiind de aprox. 1000 m. Privit sub raport hipsometric, se pot identifica cele mai mari contraste (- 394 m -> M. Moarta , si Everest = 8872m). Analiza sumara a hartii hipsometrice: cea mai intinsa parte altitudini cu valori intre 0 m si 300 m se afla in N-V continentului, incepand de la M. Caspica si pana in valea fluviului Elisei, al bazinului fluviului Obi. Cea mai masiva parte unde predomina altitudini mai mari de 1000 m se afla in centrul Asiei, de o tarte si de alta a . Cea mai faramitata parte relieful fatetei oceanice dintre Camceatca si Sumatera (aici intra cel mai mare nr. de peninsule, insule, ce se intrepatrund strans). Cea mai inalta parte Tibetul, cu rama lui inconjuratoare = Hymalaia, Cuienlun, cu numeroase varfuri ce depasesc 7000 8000 m. Cea mai coborata parte de uscat, sub nivelul oceanic, este reprezentata de Dep. Turfan, din M-tii Tianshan. Aceste contraste altimetrice create de diferentele treptelor cu dimensiuni variabile din Asia indica schimbarile de ordin tectonic care au avut loc in cursul istoriei, in special la sfarsitul Pliocenului si in Cuaternar. Sistemul orografic al Asiei Continentul Asia se distinge de celelalte continente si prin sistemul ei orografic, caracterizat in primul rand prin prezenta braului inalt al podisurilor interne din Asia de V si din Asia Centrala (Anatolia, Iran, Pamil, Tibet, Saidam, Kosgoria, Tungaria, Mongolia, podisuri marginite de numeroase lanturi muntoase). A doua caracteristica orografica o constituie prezenta lanturilor muntoase arcuite, din partea de E a Asiei, paralele cu tarmul oceanic, si separate prin vaile si campiile marilor fluvii (Yan Ti), iar ca exemple de lanturi muntoase: Camceatca, Columna, Sihote Alin, M-tii Manciuriei, M-tii Hingarul Mare, M-tii Namucea. Tot sub forma de arcuri cu aceeasi directie se dezvolta si M-tii de pe insulele invecinate, care se unesc cu lanturile catenei alpino-hymalaiene din cuprinsul Malaieziei. Pe de alta parte, Asia de N prezinta alte caracteristici orografice: o vasta regiune de campii (C. Turanului, Pod. Khazachstan, C. Siberiei de E, Pod. Siberiei Centrale, C. Iacutiei si C. Indighilca) si podisuri externe, regiuni care incep de la M. Caspica si se termina in Rena, in Siberia de N-E. Partea de S a continentului adauga Asiei alte elemente orografice, prin cele 3 mari peninsule: Indochina, India si Arabia. Pen. Indochina. siruri muntoase care alterneaza cu portiuni de campii, reprezentand zona prin care sistemul muntos alpino-himalayan face trecerea la sistemul muntos al Malaeziei. Pen. India si Arabia cele mari peninsule ale Asiei, cu relief dominant de podisuri vechi, peneplenizate, care sunt legate de continent prin 2 campii aluvionare: C. Indogangetica si C. Mesopotamiei. Unitati morfostructurale si etape de evolutie Asia este unul dintre cele mai complexe continente din punct de vedere structural, deoarece alaturi de unele dintre cele mai vechi compartimente (scutul Agorei) stau unitati mai noi, tertiare, si actuale (geosinclinalul alpin si cel vest-pacific). In afara de acestea, cea mai mare parte a Asiei centrale, care din punct de vedere tectonic s-a format in fazele orogenezei mai vechi, a suferit un intens si complex proces de peneplenizare. 2

In Pliocen au avut loc importante miscari verticale care au dus la regenerarea muntilor de orogen, prin formarea muntilor de tip bloc. Schita morfostructurala a Asiei Cuprinde 3 mari unitati: 1. Unitatea de platforma campii, podisuri si munti dezvoltati pe fundament precambrian, care cuprinde C. Siberiei de V, Pod. Siberiei Centrale, campiile, podisurile si muntii din Pen. Arabiei si din Pen. Indiei, C. Chineza, M-tii Ian San si lanturile de munti pana in Coreea. Tot din unitatea de platforma fac parte si colinele cu M-tii Chinei de S, o regiune de cutari paleozoice intens peneplenizate. 2. Unitatea de orogen se dezvolta pe 2 directii predominante: de la V la E, specifica geosinclinalului alpin, incepand din Caucaz si pana in Malaezia; de la N la S, caracteristica geosinclinalului de tip pacific, care incepe din Pen. Ciucilo si se termina in Malaezia (geosinclinal activ). Miscarile de cutare care s-au produs in geosinclinalele amintite mai sus apartin unor faze mezozoice si tertiare. fazele mezozoice sunt prezente in M-tii Anda, Columna, M-tii Vernovonsck si o parte din M-tii Sihote, precum si in Mtii din Cordiliera vietnameza, thailandeza, M-tii din Pen. Malaga si o parte din M-tii Calimantan. fazele tertiare au avut o evolutie de mare amploare, de unde au rezultat cele mai grandioase zone montane; aceste cutari tertiare le intalnim in : M-tii Caucaz, M-tii Pontici, M-tii Zaurus, M-tii Himalaya, Cordiliera birmana si M-tii Malaeziei. In cuprinsul acestor zone au fost incluse si unele masive vechi cristaline (Masivul Anatoliei si Tibet). In afara de munti si depresiuni intramontane, unitatile de geosinclinal mai cuprind si depresiunile marginale.

Tinand cont de tot acest ansamblu morfostructural al Asiei, de evolutia principala de ordin intern, nisa tectonica, vulcanism putem desprinde cele 3 mari etape de formare si evolutie a acestui continent: - etapa prepliocena; - etapa pliocena; - etapa cuaternara; Etapa prepliocena fazele care determina etapele sunt mult mai lungi; cele 7 mil. de ani nu reprezinta decat a 220-a parte din totalul geologic al Pamantului. Osatura reliefului Asiei apartine acestor timpuri foarte vechi prepliocene, cand s-au format marile scuturi prepliocene. Etapa pliocena importanta mai ales prin aspectul ei de ansamblu. In etapa aceasta Asia s-a apropiat de forma actuala. In etapa pliocena, spre N uscatul depasea platforma continentala actuala, M. Galbena si Golful Tanchu nu existau, iar M. Japoniei si M. Chinei erau mai mici; arhipelagul Japoniei era mai uscat. Etapa cuaternara - se caracterizeaza printr-o serie de elemente propice de ordin climatic, prezenta ghetarilor pe uscat si pe mare avand consistenta foarte mare pentru intreaga Asie.