UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE, FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE SPECIALIZAREA: MANAGEMENT SI AUDIT IN AFACERI SI ADMINISTRATIE

SUCEAVA PUBLICA

Descentralizarea si Deconcentrarea

Masterand: Misarciuc Iulia, anul I Lect Dr. Bilouseac Irina

Descentralizarea

Deconcentrarea

reprezinta un sistem de organizare administrativa care permite colectivitatilor umane sau serviciilor publice sa se administreze intre ele insele, sub controlul statului, care le confera personalitate juridica, le permite constituirea unor autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare. cunoaste doua forme: descentralizarea administrativa teritoriala si descentralizarea tehnica. Descentralizarea care priveste colectivitatile locale poarta denumirea de descentralizare administrativa teritoriala, iar cea care au in vedere serviciile administrative publice de stat se numeste descentralizare tehnica. Descentralizarea serviciilor publice presupune deci, acordarea personalitatii juridice, scoaterea acestora de sub controlul ierarhic si plasarea lor sub regulile tutelei administrative.

presupune existenta unor autoritati centrale si a unor autoritati locale ale statului, acestora din urma incredintandu-li-se puterea de decizie, care se exercita sub controlul activitatilor ierarhice superioare. In baza deconcentrarii administrative, se admite ideea potrivit careia autoritatile administrative locale ale statului beneficiaza de o putere proprie de decizie in anumite materii predeterminate.

Deconcentrarea administrativa, ca modalitate de organizare si functionare a administratiei publice, nu se intemeiaza pe promovarea interesului local, ca fundament al diminuarii concentrarii puterii executive.

Conceptul de descentralizare Noiunea descentralizrii are o accepiune larg i una restrns. n sens larg, prin descentralizare se nelege orice transfer de atribuii din plan central n plan local. n sens restrns, descentralizarea este legat de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizatea teritorial prin transferul de atribuii ctre unitile administrativ-teritoriale, i descentralizarea pe servicii prin desprinderea unor servicii publice din competena central sau local,dandu-se lor o organizare autonom. Descentralizare nseamn transferul de competene administrative i financiare de la nivelul administraiei publice centrale la nivelul administraie publice locale sau ctre sectorul privat. Transferul de responsabilitate se refer la domeniul planificrii, luarea deciziei (finane, fiscalitate), responsabiliti legale (emiterea de regulamente,hotrri locale) i managementul serviciilor publice pentru care se face transferul.

Ce rezolv descentralizarea? n situaia unei descentralizri administrative reale se pot rezolva n condiii mai bune interesele locale, serviciile publice locale putnd fi conduse mai bine de ctre autoritile locale ntr-un regim n care principiul european al subsidiaritii este nu numai rostit n discursuri ci i recunoscut, prin punere n aplicare, de ctre autoritile centrale.

Descentralizarea genereaz o multitudine de efecte care presupun: 1. Regruparea relaiilor de putere n mediul local,care devine centrul de greutate al procesului administrativ. 2. Localizarea i intersectarea acestor relaii determin aparitia unui sistem administrativ specific pe care se sprijin puterea local. 3. Agenii locali nu mai sunt simpli executani ai directivelor primite de administraia central, ci dobandesc capacitatea strategic de aciune. 4. Politica de descentralizare genereaz transferul de competen, determin ntrirea activitii i dezvoltarea solidaritii locale, crend un nou cadru, n jurul cruia diverii actori locali vor fi incitai sa se mobilizeze.

n acord cu strategia de reform a administraiei publice, agreat de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare n Romnia, este definit n legislaia actual, prin intermediul a trei elemente majore, care de fapt reprezint i paii pentru o descentralizare total a serviciilor publice.
Primul se refer la transferul de competene i responsabiliti administrative i financiare, de la nivelul autoritilor administraiei publice centrale la nivelul autoritilor locale, element realizat de civa ani. A urmat un al doilea pas, cel de deconcentrare prin delegare de responsabiliti n teritoriu, n funcie de necesitile de pe plan local, a unor servicii din cadrul aceleiai structuri administrative i acestea sunt serviciile deconcentrate care funcioneaz n subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea. Al treilea pas care este n curs de realizare se refer la transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, n funcie de necesitile cetenilor i pentru eficientizarea acestora, n servicii descentralizate n responsabilitatea total, i administrativ i financiar a autoritilor locale.

Prin deconcentrare se realizeaz un transfer de autoritate, care, dac nu este riguros stabilit, poate stnjeni viaa local mai mult dect sistemul centralizat, prin apropierea tutorelui, reprezentant al puterii centrale, de colectivitatea local. Conform art.2 lit. j din Legea-cadru a descentralizrii nr. 195/2006 deconcentrarea reprezint redistribuirea de competene administrative i financiare de ctre ministere i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale ctre propriile structuri de specialitate din teritoriu.

Deconcentrarea poate mbrca dou forme: a) pe vertical, sporindu-se competenele serviciilor exterioare ale ministerelor i ale celorlalte organe ale administraiei centrale; b) pe orizontal, amplificndu-se n acest caz competenele conductorului serviciilor deconcentrate dintr-o circumscripie administrativ, cum ar fi prefectul, spre pild. Deconcentrarea reprezinta totusi, un pas pe calea recunoasterii diversitatii problemelor locale, admitandu-se o anumita adaptare a deciziilor luate de autoritatile teritoriale la specificul local. In acest sens, A. Teodorescu atribuie descentralizarii administrative capacitatea de a largii atributiile agentilor puterii centrale asezati in judete sau in comune. Aceeasi idee o gasim si in lucrari actuale, care precizeaza ca obiectul deconcentrarii il constituie transferul atruibutiilor autoritatilor centrale la reprezentantul local ala acestora (prefect), ori la reprezentantii locali ai statului, ca si a dreptului de tutela administrativa de la organele centrale de stat la reprezentantii locali ai acestora.

Ideea fundamentala a organizarii deconcentrate este aceea a asigurarii realizarii sarcinilor autoritatilor publice centrale, prin agenti proprii, organizati insa pe principii teritoriale. Astfel, serviciile exterioare ale ministerelor organizate la nivel judetean (de regula), indeplinesc atributii specifice ministerelor in subordinea carora se afla, avand o competenta teritoriala limitata la unitatea administrativa pe structura careia s-au constituit. Totusi organizarea si functionarea acestor servicii nu exclude si promovarea interesului local, numai ca acest obiectiv nu este dominant, ci unul secundar.

V A

M U L T U M E S C !