În numele celor sculati din morti”

De Adrian Ionita

“Simboluri ale cultului mozaic au mai fost vandalizate in ultimii doi ani in mai multe
orase din tara. In unele cazuri, autorii au fost identificati. Anchetatorii au stabilit ca
erau persoane care au provocat distrugerile din teribilism.” [ProTV]

Aceasta fraza din reportajul de pe ProTv despre profanarea cimitirului evreiesc din
Bucuresti m-a socat pur si simplu. Teribilism? Cuvantul mi se pare foarte nepotrivit
pentru un asemenea act. Aici nu cred ca se poate scrie cu ironie. Decat cu dezgust si
revolta. Nu este “teribilism”. Este un act barbar! Doar o simpla asociere cu termenul de
“copil teribil”, care in multe cazuri este laudativ, este suficienta pentru a arata
inadecvanta sa.

Mormânt în Cimitirul Evreiesc din Timisoara

Cred ca nimic nu reflecta mai bine sanatatea mintala a unui popor decat atitudinea sa
fatza de trecut , fatza de stramosii sai. Noi, romanii, avem un adevarat cult pentru morti,
ingropaciune si mormant, si putem spune ca am reusit chiar sa il elevam in anumite
cazuri, ma gandesc la Cimitirul Vesel de la Sapantza, la un nivel de identificare spirituala
ce ne permite sa privim spre moarte cu detasare. Sper ca acest incident, care se pare, nu
este primul dintr-o serie de atacuri de vandalizare, si aici nu vorbesc doar de spatiul
romanesc, ne va face sa reflectam mai profund asupra consecintelor sale. In Timisoara
există in Calea Aradului-Calea Lipovei un adevarat creuzet de cimitire in care stau
laolalta cimitirul eroilor, al saracilor, evreilor si românilor. Dintre toate, probabil ca
cimitirul saracilor este cel mai paraginit. Este numit impropriu “cimitirul saracilor”, el
este in fapt un cimitir al mortilor anonimi. Inainte de revolutie el consta in cateva siruri
de morminte care erau marcate cu numere. Intr-o constructie sumara, compusa din patru
pereti cu ferestre si usi goale, se afla o masa pe care zăcea in stare de descompunere un
cadavru. Probabil in asteptarea cuiva care sa il recunoasca. Dupa revolutie acest cimitir a
devenit peste noapte obiectul unor investigatii si a facut subiectul unor reportaje de
senzaţie ce au fost difuzate in intreaga lume. N-am sa intru in amanunte, probabil ca le
cunoasteti cu totii. Singurul vestigiu al acelor zile s-a materializat intr-un mormant al
eroilor cazuti la revolutie si care vibreaza la numai cativa metri de picioarele gigantice ale
unui stalp de inalta tensiune.
 Monumentul Martirilor Revoluţiei din Timişoara

Lipit de cimitirul saracilor este cimitirul evreiesc. Cu un sfert de secol in urma am lucrat
ca cioplitor in aceste cimitire si cimitirul evreiesc era unul dintre cele mai frumoase.
Cultul iudaic, cu exceptia unor simboluri precum Menora sau Steaua lui David, chiar si
ornamente florare, sau rarisim figurale, nu permite elaborari sculpturale figurative
laborioase, cum ar fi de exemplu celebra “Doamna cu umbrela” din cimitirul Belu din
Bucuresti, dar ofera ochiului compozitii de un simbolism abstract, pline de austeritate si
pace. Fatza de cimitirele romanesti care prefera cioplirea mormintelor in marmura,
materialul folosit cu precadere in cimitirul evreiesc este granitul. Emigratia evreilor din
Romania ceausista a facut ca aceste morminte sa intre in grija unui custode de la cimitir
sau sa beneficieze de serviciile comunitatii evreiesti.

Mormânt în ruină, Cimitirul Evreiesc din Timişoara

Starea unui mormant poate depinde de multe ori nu nu numai de vechimea sa, dar si de
banii de mentinere trimisi de familia din strainatate. Portiunea cea mai veche a cimitirului
poate fi recunoscuta imediat dupa inaltimea maracinilor care trec de multe ori de doi
metri si nu lasa sa se intrevada decat varfurile mormintelor. Multe dintre ele , cu o
vechime ce merge pana la sfarsitul anilor 1700 stau cazute la pamant. Altele, chiar mai
noi, sunt sparte pur si simplu.
 Ciulinii Cimitirului Evreiesc din Timişoara

Din cate am aflat de la custodele cimitirului, cu trecerea timpului mortarul de legatura ce

tinea piatra de mormant s-a erodat si multe morminte se miscau. Cateva furtuni au dus la
caderea si spargerea lor, lucru ce a determinat pe cei care administrau cimitirul sa coboare
de pe soclu multe pietre si sa le puna orizontal la nivelul pamantului, in asteptarea
fondurilor pentru reparatii. Din cauza infiltratiilor sau a unor fundatii vechi, multe
morminte, in special cele mai noi facute din ciment, s-au prabusit pur si simplu sub
propria lor greutate. Un caz de vandalism ar fi greu de dovedit intr-o asemenea situatie si
nu am de unde sa stiu daca in cimitirul evreiesc din Timisoara au avut loc asemenea
cazuri; un lucru insa este cert, acest cimitir si multe altele au nevoie de o atentie
nedivizata din partea noastra, de un sistem de securitate sporit si de fonduri pentru
repararea lor.

Mama şi copilul, mormânt devastat, Cimitirul

Evreiesc din Timişoara

Revenind la cimitirul evreiesc din Bucuresti si la barbaria cu care au fost distruse

mormintele sale, cred ca acum este momentul sa se traga o linie clara in politica
romaneasca de combatere a antisemitismului. Nici un exemplu nu imi vine mai
convingator in minte, ca acela al presedintelui american Lyndon Baines Johnson care a
convins congresul american sa adopteze The Civil Right act of 1964 si sa aboleasca in
1965 discriminarea rasiala din sistemul de vot american. Ce s-a intamplat atunci este
simptomatic pentru ce se intampla acum in Romania pe fondul incercarilor
guvernamentale de a face un monument al holocaustului sau de a combate
antisemitismul. Imediat dupa promulgarea legilor, au avut loc manifestatii ale negrilor ce
au dus la un adevarat macel soldat cu zeci de morti si la cartiere devastate , vandalizate
sau pur si simplu arse. Lyndon Johnson si-a luat capul in maini, a chemat reprezentantii
comunitatilor de culoare la Casa Alba si le-a spus, scuturand foile albe ale legilor pe care
le schimbase: “Asta merit eu dupa tot acest efort, dupa toate aceste legi?” Raspunsul care
l-a stupefiat a fost acela ca el schimbat o lege pe hartie alba dar nu a schimbat o stare de
lucruri.

Mormântul Sfantului Rabin

Acest exemplu arata cat de formal poate fi acest proces. Schimbarea nu se face doar cu
un monument, lege sau declaratii de fatada. Ea se face mergand in profunzime la radacina
cauzelor. “Teribilismul” celor care au spart mormintele este o dovada ca putem sa
scoatem o suta de legi dar nu putem ocoli problema. De data aceasta ea trebuie luata cu
mainile goale, nu cu manusi albe. Atunci fiecare va simti ca ceea ce s-a intamplat la
Bucuresti este o tragedie care ne priveste in primul rand pe noi, românii, o expresie a unui
situatii la care trebuie sa ne uitam cu adânca ingrijorare. Este barbar si revoltator !

Adrian Ioniţă

photo © 2006 Adrian Ionita