Ichim Mihaela RISE, Anul II, Grupa 5

Globalizarea si ordinea de dupa razboiul rece

Introducere O tipologie a ordinii Elementele ordinii contemporare Exista o ordine de dupa razboiul rece? Globalizarea si sfarsitul razboiului rece O ordine international a statelor globalizate Concluzii Cuvant inainte

Acest capitol analizeaza natura ordinii care se dezvolta in perioada de dupa razboiul rece. Ne putem intreba daca, si in ce privinta, aceasta ordine este diferita. De asemenea, si daca globalizarea este trasatura care o diferentiaza fata de celelalte tipare de ordine. Dupa o distingere intre mai multe feluri de ordine internationala, a lumii si globala in acest capitol gasim schita ingredientelor principale a ordinii contemporare. Acestea se extend mult peste domeniul traditional al securitatii militare intenationale. Atunci argumentul se adreseaza fortelor de ordine care au ajutat la finalizarea razboiului rece si pune intrebarea: acestea raman un punct de continuitate intre vechi si nou? Exista tendinta ca una dintre acestea sa fie considerata globalizarea. Se stie ca globalizarea a contribuit atat la stingerea razboiului rece cat si faptul ca este o trasatura a noii ordini. In finalul capitolului se sugereaza ca globalizarea este o conditie care reflecta schimbari in state si nu doar intre ele, cat si faptul ca ceea ce face diferita ordinea din prezent este continuarea unui sistem de ordine internationala, din care fac parte statele globalizate.

Introducere In acest capitol se pun doua intrebari cheie. Prima, daca exista sau nu exista astazi un tipar distinct de ordine in lumea de dupa razboiul rece, si daca da, care sunt elementele sale principale? A doua: aceasta ordine ar trebui sau nu definita in termeni de globalizare? La un deceniu din era de dupa razboiul rece este timpul sa ne intrebam daca exista, de fapt, o noua ordine in dezvoltare. Exista un model de politica internationala destul de diferita ca sa o diferentieze de cea existenta inaintea sfarsitului razboiului rece? Automat apare nevoia de a schita o descriere a perioadei din prezent care sa ne spuna ceva esential despre cum functioneaza. Asta merge dincolo de indeterminata denumire cronologica dupa razboiul rece din moment ce

ea abia ne informeaza ca a inceput atunci cand s-a terminat razboiul rece. Pentru a intelege perioada din prezent trebuie sa stim mai mult decat ce a fost in faza care a urmat razboiului rece. A doua intrebare ne indreapta atentia asupra faptului daca ordinea contemporana poate fi eclipsata de imaginea globalizarii. Bineinteles, exista o dezbatere intensa despre noutatea,extinderea si sensul precis al globalizarii. Dar abia daca se pune la indoiala faptul ca unele transformari sunt in desfasurare, chiar daca criticii nu se pot hotari asupra semnificatiei pe care ar trebui sa o aiba, sau asupra intrebarii daca schimbarile sunt binevenite sau nu. Dar daca are loc un grad de globalizare, acesta este doar unul dintre multele aspecte ale ordinii de dupa razboiul rece? Sau este important sa intelegem natura ordinii prezente ca sa putem defini ordinea in termenii ei? Ordinea contemporana este mai presus de toate o ordine globalizata si ce ar putea sa insemne asta in practica? Studiile aprofundate despre ordinea de dupa razboiul rece raman la nivel literar, si din motive evidente, sunt inca la inceput. Suntem prea concentrate sa o traim ca sa avem orice simt real de perspectiva; intrucat nu stim cum culmineaza (ceea ce numim noi perioada interbelica), nu este o perioada inchisa cu un final determinat si consecutiv ne este greu sa ii atribuim caracteristici specifice. Au existat multe studii despre aspectele individuale ale acestei ordini (etnicitate, identitate, mentinerea pacii, interventie umanitara, globalizare, regionalism, tranzitie economica, democratizare, integrare, instabilitate financiara, etc.), insa inca nu avem o evaluare mare a naturii sale esentiale. Analizand ordinea contmporana trebuie sa avem grija cat de mari sunt cererile si asteptarile de la ordinea internationala de astazi fata de cea precedenta. Cu ceva timp in urma, interesul asupra ordinii internationale a fost in mare parte negativ, si neprofesionist asigurand ca nu prezinta pericole. Date fiind nivelele inalte de integrare si interdependenta din prezent, interesul este acum pozitiv la fel cum ordinea internationala este mai mult o sursa si un distribuitor de o paleta de bunuri sociale decat pana acum. Ordinea internationala poate oferi informatii, resurse economice,drepturi ale omului, interventie, acces la miscarile globale sociale si la organizatiile internationale non-guvernamentale, si permite impartasirea unei abundente de artefacte culturale. Multe dintre aceste bunuri pot fi considerate intrusi nebineveniti, dar pot fi si dorite si folositoare guvernelor si/sau oamenilor, din toata lumea. Puncte cheie Este dificil sa stabilim caracteristicile ordinii contemporare. Pentru ca suntem in mijlocul ei, este greu sa avem o perspective istorica. Intelegerea noastra despre, sa zicem, perioada interbelica, este influentata de faptul cum s-a terminat dar nu stim inca cum se va termina perioada prezenta. Putem observa ca legaturile internationale si transnationale sunt un element important al ordinii contemporane datorita nivelelor inalte de interdependenta.

Tabelul 30.1 Elemente de discontinuitate intre ordinea din timpul razboiului rece si cea de dupa Razboiul rece Discontinuitate Saracie in sud

Puterea sovietica in Europa de Est Competitie bipolara Ideologii rivale Integrare securitate globala de de Continuitate Unele structuri securitate, ex. NATO Globalizare economica Drepturile omului Reactii impotriva statului secular Identitati multiple Planuri ecologice de Dizolvarea Sovietice Uniunii Dupa razboiul rece

Securitate militara politica inalta

Pace mondiala unipolara Suprematia capitalismului social Autonomie regional mai mare Identitate nationala ca politica inalta

O tipologie a ordinii In prezent, perceptia despre ordine este dispersata. Pe de o parte continua sa fie larg de centru intr-un stat si sa ia in considerare modelele traditionale de ordine cum ar fi structura echilibrului puterilor, polaritatea sistemului international, si formele curente de securitate colectiva. Pe de cealalta parte este agenda de ordine crescanda care include relatiile dintre dimensiunile economice si politice, idei noi despre securitate, dezbateri despre consecintele globalizarii, rolul drepturilor omului, impactul ecologismului, si strategii de emancipare umana. Evident, in aceste analize variate se dezvolta un numar de conceptii de ordine diferite si potential competitoare. Aceasta a fost bine ilustrata la inceputul anilor 90 cand presedintele American George Bush a vorbit despre imaginea sa a unei Noi Ordini Mondiale. Pe 11 septembrie 1990, intr-un apel catre Congres, Bush a mentionat: O noua era mai libera de amenintarea terorii, mai puternica in cautarea dreptatii si mai sigura in nevoia de pace, o era in care natiunile lumiipot prospera o lume unde regula legii subjuga regula jungle, o lume in care natiunile recunosc responsabilitatea impartita pentru libertate si dreptate, o lume unde cei puternici respecta drepturile celor slabi.

In mod individual, probabil toate aceste scopuri sunt dorite dar intrebarea problematica este daca toate incap intr-un tot consistent; iar daca unele elemente sunt in tensiune, care ar trebui sa fie prioritara? Subliniind elementele acestei imagini, putem distinge niste conceptii de ordine competitive. Unele deriva din modelele traditionale de centru in stat si accentueaza stabilitatea si pacea intre state. Altele iau fiinta umana individuala ca unitate de calcul si fac ordine in termeni de drepturi, justitie si prosperitate. Aceasta ne atrage atentia asupra unui numar de distinctii semantice importante pentru orice evaluare a ordinii contemporane. Trebuie sa luam gradul si eficacitatea ordinii doar ca un aspect al sistemului interstatal si prin urmare sa vorbim de o ordine internationala? Sau trebuie sa largim discutia si sa consideram ordinea in termenii impactului su asupra vietilor si aspiratiilor umane si prin urmare sa ne referim la ea ca o ordine a lumii? O astfel de diferentiere este larg raspandita in literatura de specialitate. Dar trebuie sa intelegem din introducerea termenului de globalizare in analiza? Ordinea globalizata inseamna acelasi lucru ca ordinea lumii sau altceva? Se va incerca un raspuns in partea finala a capitolului. Teoretic, rezultatul este ca aceasta cautare a elementelor definitorii ale ordinii contemporane ajunge la niste contexte destul de diferite. Prima directiva dinspre care au fost analizate aceste probleme este larg-cunoscuta directiva realista. Aceasta se concentreaza asupra structurii sistemului de dupa razboiul rece, in special asupra numarului de actori ai Marii Puteri si distribuirii capacitatilor intre ei. Defineste ordinea larg in termeni de structura operativa de securitate din cadrul sistemului. A nascocit o dezbatere la inceputul anilor 90 despre polaritatea sistemului de dupa razboiul rece, si anume daca un raspuns la multipolaritate ar putea prevesti eroziunea stabilitatii generate de bipolaritatea razboiului rece. A doua directie e larg liberala in derivatie si se concentreaza asupra regimurilor si institutiilor pe de o parte, si asupra unei varietati de norme si valori pe de alta. Asertiunea centrala este ca modelele de integrare si interdependenta au devenit atat de inradacinate in perioada razboiului rece, in ciuda motivelor strategice si geopolitice, incat acum au un avant auto-sustinator care exclude orice intoarcere la razboi si autocratie. Din moment ce sisteme complexe de guvernare globala au fost nascocite in perioada interimara, aceste regimuri vor supravietui caderii conditiilor realiste care de fapt le-a dat nastere. O a treia directie este cea care adjudeca ordinea in termenii reusitelor sale de emancipare umana. Caracterul evident fata de primele doua abordari este prin urmare inadecvat problemei. Simplele fapte de stabilitate intre marile puteri, sau institutionalizarea relatiilor intre grupurile dominante de state nu ne spun destule despre calitatea vietii pentru majoritatea locuitorilor globului. Daca e adevarat ceea ce spun scriitorii ca Ken Booth (1999), ca guvernele sunt principala sursa de abuz a drepturilor omului, atunci abia daca putem invata ceva despre ordinea drepturilor omului studiind activitatile lor. Ultima directiva de explorare e viia literatura despre globalizare. Nu vom repeta argumentele complexe despre natura globalizarii in general. Acest capitol pune intrebarea daca, sau in ce sens, poate fi considerata globalizarea o forma de ordine, sau nu. Mai trebuie sa vorbim de globalizare ca un proces fara un stat final, sau putem vorbi despre o ordine a lumii globalizata ca o forma politica distinctiva? Ultima perspectiva este clar explicata, de exemplu, in afirmatia ca conglomeratul contemporan de state din vest constituie colectiv stat global in dezvoltare

(Shaw 1997:503-4). In aceasta masura si cu oarecare rezerve, globalizarea reprezinta o ordine politica incipienta. Puncte cheie Cand vorbim despre ordine, trebuie sa specificam ordine pentru cine state, oameni, grupuri sau indivizi. Ordinea internationala se concentreaza pe relatii stabile si de pace intre state, adesea numita si echilibrul puterilor. Este vorba in principal despre securitate militara. Ordinea lumii are alte valori, cum ar fi dreptatea, dezvoltarea, drepturi si emancipare. Un model de ordine poate sustine niste valori in defavoarea altora. De exemplu, adesea exista o tensiune intre conceptele de ordine de centru si cele care promeveaza valorile individuale. Cum ar fi: politica echilibrului puterilor ar putea duce la ajutorarea regimurilor cunoscute pentru drepturi ale omului rele. O intrebare importanta despre globalizare este daca inlatura toate ideile de ordine internationala, sau daca poate fi incorporate in mai multe idei traditionale.

Tabelul 30.2 Concepte cheie (1) Colectivizarea securitatii: tendinta securitatii de a fi organizata pe fundamente multilaterale, dar fara formalitatea institutionala a unui sistem de securitate colectiv pe deplin dezvoltat. Acord: rolul directorial jucat de un numar de mari puteri, bazat pe norme de consens mutual. Guvernare globala: cadrul larg de organizare globala, atat institutional cat si normatica, care constrange conducerea. Are multe elemente: organizatii si legi internationale; organizatii si cadre transnationale; elemente de societate civila globala; si principii normative impartasite. Stat globalizat: notiunea unui tip specific de stat care ajuta la sustinerea globalizarii, dar si raspunde presiunii sale. Trasatura distinctiva a acestui concept este ca statul nu este in retragere ci pur si simplu se poarta diferit. Ordine internationala: tipologia normativa si institutionala din relatiile dintre state. Elementele acesteia pot include lucruri ca suveranitatea, formele de diplomatie, lege internationala, rolul marilor puteri, si codurile circumscrise uzului de forta. Internationalizare: termenul este folosit ca sa denote nivelele inalte de interactiune si interdependenta internationala, in general cu privire la economia mondiala. In acest context, se refera la volumul de comert si investitie internationala si la organizarea productiei. Termenul este adesea folosit pentru a distinge aceasta conditie de globalizare intrucat ultimul presupune disparitia economiilor nationale distincte intr-o pozitie de interactiune. Drepturi liberale: agenda de drepturi ale omului care este vine in mare parte dintr-o perspectiva occidentala si derivate din pozitiile liberale clasice.

Tabelul 30.3 Concepte cheie (2) Ordine minima: o proiectie a ordinii internationale care se preocupa mai degraba cu pacea si stabilitatea decat cu dobandirea altor valori, cum ar fi dreptatea. Multipolaritatea: o distribuire de puteri printre un numar (cel putin trei) de mari puteri sau poli. Multilateralism: tendinta pentru aspectele functionale ale relatiilor internationale (cum ar fi securitatea, comertul, sau managementul ecologist) de a fi organizate in jurul unui numar mare de state, sau universal, si nu prin actiune statala unilaterala. Ordine: poate insemna orice tipar obisnuit sau perceptibil de relatii care sunt stabile in timp, sau se mai poate referi la o conditie care permite anumitor scopuri a fi atinse. Premordialism: credinta ca anumite caracteristici umane sau sociale, cum ar fi etnicitatea, sunt adanc inradacinate in conditiile istorice. Sistem de stat: tipul obisnuit de interactiune intre state, dar fara sa implice orice urma de valori intre ele. Acesta este diferit fata de ideea unei societati de state. Triadele: cele trei grupari economice (America de Nord, Europa si Asia de Est). Unipolaritate: o distribuire internationala de puteri in care in mod clar exista doar o singura putere dominanta sau un singur pol. Unii analisti sustin ca sistemul international a devenit unipolar in anii 90 din moment ce nu a mai existat nici o rivala puterii americane. Ordine a lumii: aceasta este o categorie mai larga de ordine decat cea internationala. Nu isi ia ca unitati de ordine state, ci finite umane individuale si fixeaza gradul de ordine pe baza distribuirii anumitor feluri de bunuri (fie ele securitate, drepturi ale omului, nevoi fundamentale sau dreptate) umanitatii ca intreg. Tabelul 30.4 Tipologii de ordine Globalizata Internationala A lumii Globalizata internationala Unitati sistemul global statele umanitatea statele globalizate Caracteristici sfarsitul politicilor, societatilor si economiilor nationale grija privind agenda de suveranitate si stabilitate grija privind agenda de drepturi, nevoi si dreptate agenda de administrare a relatiilor dintre statele penetrate de sistemul global dar inca distingibile in el.

Elementele ordinii contemporane

Sistemul de stat-social Initial, exista natura de baza a insusi sistemului de stat contemporan. Sistemul de stat este in primul rand social in sensul ca statele, la inceputul secolului, indeplinesc un set de functii sociale care le diferentiaza de fazele precedente de sistemului de stat. Marea redobandire a credibilitatii politice a statelor, din al Doilea Razboi Mondial, este atribuita preluarii cu succes a acestei obligatii. Din moment ce nu toate statele au aceleasi abilitati de a distribui aceste functii, majoritatea ar numi acum responsabilitatea pentru dezvoltare si management economic, bunastarea si planificarea sociala ca roluri dezirabile pentru stat, chiar si acolo unde eficacitatea distribuirii este variabila. In al doilea rand, este social deoarece exista presiuni in sistem pentru emulare iar asta tinde sa intareasca tipurile comune de comportament si formele similare de structura institutionala de stat. De-a lungul istoriei, statele unele pe altele in dezvoltarea infrastructurii economice si sociale, pentru a genera putere militara. Acum, aceasta obligatie s-a dezvoltat pe masura ce statele au cautat sa adopte cea mai buna metoda in termeni de competitie si eficacitate economica. De asemenea, au de a face cu presiunea sociala de a se conforma anumitor standarde de drepturi civile iar aceasta a permis o masura de slabire si delegare a jurisdictiei exclusive a statului asupra propriilor afaceri interne. Prin urmare, unele dintre regulile fundamentale ale sistemului de stat (suveranitatea, non-interventia) suporta adaptari considerabile iar acestea dau sistemului de stat contemporan multe dintre calitatile sale complexe si ambivalente. Identitate si statul-natiune O a doua trasatura este multitudinea de probleme privind identitatea care a devenit prevalenta in anii 90. Acestea se invart in jurul formelor contemporane de nationalism si sunt contestate cu privire la faptul daca reprezinta un nou nationalism sau o reversiune a primordialismului pre-existent. Dar statul este si provocat si intarit de un amestec de crize de identitate tendinte spre aparent noi forme de comunitate politica conduse de separatism etnic,identitati regionale,noi proiecte transnationale, noi miscari sociale si intoarcerea la cultura/religie. In mod evident , intrebarea cheie aici e in ce masura acestea sunt tendinte total noi sau reprezinta un fel de ereditare istorica. Politica de identitate la sfarsitul mileniului se izbeste de natura sociala a statului si pune intrebari explicite cu privire la natura cetateniei cine poate fi numit cetatean si care este natura contractului dintre stat si cetatean. Totusi, nu trebuie sa ne imaginam ca toate problemele de identitate au aparut doar dupa rezultatul razboiului rece. De exemplu, se poate spune ca a existat o reactie larg raspandita in majoritatea lumii dezvoltate impotriva a ceea ce a fost conceput ca impunerea unei forme de stat modernizanta, occidentalizanta si seculara. Revolutia din Iran din 1979 e un exemplu din acest punct de vedere si ne previne sa nu presupunem ca politicile de identitate au fost inventate doar dupa razboiul rece. Polaritate si colectivizarea securitatii
7

O problema importanta o reprezinta atributiile primare al ordinii de securitate contemporana. Aceasta se adreseaza dezbaterilor privind prezenta distributie a puterii si daca aceasta distributie ar trebui considerate unipolara, bipolara, multipolara sau un fel de hibrid din toate. Un determinant important al ordinii de securitate prezente este legat de rolul Statelor Unite si binevointa lor de a se implica in mentinerea ordinii generale. Impresia data in ultimul deceniu este ca acest lucru este foarte variabil, dat fiind rolul SUA in Kosovo in contrast cu nebinevointa de a se implica in, sa spunem, Rwanda. Mai general, exista cateva tendinte contemporare generale spre colectivizarea securitatii (diferita de securitatea colectiva, in sens propriu). Acestea acopera formele variate de multilateralism in securitate, rolul coalitiilor, aparitia si partial disparitia mentinerii pacii si intaririi pacii, si tendinta spre (cat si limitele) interventionism. Sunt analisti, ca Mary Kaldor (1999), care sustin ca are loc o restructurare fundamental in natura violentei organizate. Asemenea conceptii sunt importante intrucat leaga discutiile despre violenta de alte elemente de ordine si o trateaza ca o problema dinamica si nu ca pe o idee static, ca razboiul e razboi. Astfel violenta devine simptomatica la schimbari in alte sfere sociale, si nu doar o constanta structurala produsa de sistemul de stat anarhic. Organizarea productiei si schimbului O alta dimensiune importanta este politica economica a ordinii prezente in teme ordinea este importanta si fixarea gradului de stabilitate din cadrul comertului international si sistemelor financiare. Primul ramane asaltat de dispute intre cele trei mari gupuri de comert ale lumii sau triadele, in timp ce ultimul da semne periodice de slabire de incercare, cel mai rec ent in timpul crizei financiare care a afectat economiile est asiatice la sfarsitul anilor 90. Aceasta ordine economica este condusa in special de acele elemente de guvernare institutionalizate in corpuri cum ar fi FMI, Banca Mondiala, si Organizatia Mondiala a Comertului. Dar ordinea economica penetreaza mai adanc decat aceste instante evidente si superficial asa cum ar indica. Toate efectele internationalizarii productiei pot fi apreciate doar luand in considerare aspecte asemanatoare, cum ar fi productia militara, ecologismul, bunastarea sociala, drepturile omului (si in special ale copilului), si inegalitatea intre sexe din cadrul economiei si in procesul de dezvoltare. Management multilateral si guvernare Un aspect remarcabil al ordinii este reteaua foarte densa si complexa a formelor contemporane de guvernare internationala (regimuri, organizatii internationale si ONG-uri). Acestea acopera majoritatea aspectelor vietii inclusiv dezvoltare in drept (drepturi ale omului), ecologism, si regimuri economice, cat si in inima activitatilor de pastrare a pacii ale organizatiilor universale in ce masura ne putem referi la dezvoltarea elementelor de guvernare internationala? Care este potentialul sau de dezvoltare in viitor? Regimurile din prezent sunt dependente de structura puterii de baza a dominatiei vestice si reflecta preferintele vestice, si cat de incredere sunt in ceea ce priveste diversitatea de valori si cultura ale lumii de azi?aceste probleme leaga discutia direct de urmatorul element al ordinii, din moment ce o mare parte din baza acestui regim apare la nivel regional. Tabelul 30.5 Elemente de ordine

Elemente structurale polaritatea multilateralismul regionalismul doua lumi

Elemente corespunzatoare statul-social identitatea ordinea economica drepturile liberale

10