Imaginatia

IMAGINATIA este procesul cognitiv superior prin care se produc imagini si proiecte noi pe baza prelucrarii (combinarii si transformarii) datelor din experienta anterioara. IMAGINATIA este un proces psihic cognitiv complex care apare in contextul eforturilor omului de a se adapta la mediu; ea apare pe o anumita treapta a dezvoltarii psihice umane, dupa dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia gandirii si imbogatirea experientelor de viata. Aceasta se manifesta sub forma unei constructii imagistice, rezultata in urma operarii cu imagini mentale a carui caracteristica este NOUTATEA rezultatelor ei.Este factorul prin care se pot depasi rutina, conformismul, stereotipurile. Acest lucru se poate realiza doar printr-o atitudine deschisa spre nou, spre creatie, care este rezultat al educatiei in acest sens. Sta la baza activitatii creatoare a omului, activitati aducatoare de nou in toate domeniile vietii umane: stiinta, tehnica, arta, etc. Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting: Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi pentru subiect pe baza informatiilor verbale primite, sau a unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau prezente care nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe fapte reale, rezultate intr-un proces perceptiv; imaginatia se desprinde de concret, rearanjeaza datele despre real, se proiecteaza in viitor. Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul, contribuind la progresul tuturor domeniilor de activitateumana. Considerata de catre unii sinonima cu fantezia, aceasta imaginatie are ca rezultat operele moderne si clasice,eseurile, desenele, creatia culturale; si in viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata in toate activitatile omului; la baza asocierii imaginilor stau raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie.Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit: scriitorul foloseste imaginatia creatoare, iar cititorii folosesc imaginatia reproductiva cand il citesc, fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul functie de personalitatea si cunostintele sale Asa se explica de ce 2 filme facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt deloc identice. Dupa criteriul implicarii vointei in actul imaginativ rezulta: Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva si creatoare (descrise mai sus) Imaginatie involuntara: visul din timpul somnului si reveria. Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie inconstienta si involuntara ce consta intr-o succesiune de imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter simbolic. Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda o mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur de cunoastere a inconstientului si instituind ideea ca visele sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau neindeplinite. Cercetarile moderne demonstreaza ca visul este un fenomen natural, normal, chiar necesar, care apare intr-o anumita perioada a somnului somnul paradoxal cand se mai pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea visele despre un organ aflat in suferinta, sau cele legate de evenimente stresante si importante din prezent. Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in derularea libera a unor imagini atunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este putin, sau deloc cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si motivational; apare cu precadere la adolescenti si tineri si are efect de relaxare.

Prelucrarea informatiilor in demersul imaginativ se face printr-o serie de procedee, precum: Aglutinarea (combinarea sau amalagamarea) = combinarea unor parti preluate de la lucruri diferite Amplificarea sau diminuarea = modificarea Multiplicarea sau omisiunea = modificarea proportiilor / numarului de componente Empatia = punerea imaginara in locul cuiva, e o modalitate de cunoastere si intelegere a altora, a efectului actiunilor noastre asupra altuia. Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizeaza, imaginatia se organizeaza in adancime pe niveluri funtionale : nivelul oniric, nivelul reveriei si nivelul intentional orientat, cadrul caruia se delimiteaza imaginatia creatoare si visul de perspectiva. Imaginatia se leaga strans de creativitate,ca trasatura globala a organizarii personalitatii.Intricarea creativitatii in procesarea imagistica duce la individualizarea imaginatiei creatoare;la randul sau,implicarea imaginatiei in structura creativitatii,duce la manifestarea specifica a creatiei imagistice. Factorul imaginativ este inclus atat in structura multiactoriala a inteligentei generale,cat si in cea a aptitudinilor spesiale - artistice,tehnice,logico-simbolice. Creativitatea = procesul mental direct legat de imaginatie prin care fiecare individ gaseste solutii/ rezolvari/moduri de actiune noi si diferite de ale celorlalti. Termenul creativitate a fost introdus in stiinta de catre psihologul american Gordon Allport in 1937 pe baza fundamentarii observatiei ca, pentru ca o persoana sa fie creativa nu este suficienta doar prezenta unor aptitudini, ci o complexa organizare a proceselor psihice si o constanta deschidere catre nou. o Creativitatea se poate educa, deoarece ea este influentata de doua tipuri de factori: o Caracteriali (interni) ai fiecarei persoane: motivatii, perseverenta si rezistenta la efort, predispozitii geneticesi capacitati intelectuale; o Sociali (externi) ai mediului cultural in care fiecare individ traieste. Creatia este un proces complex, pe parcursul caruia se identifica urmatoarele etape: o Formarea deprinderilor specifice domeniului: insusirea cunostintelor si modul de actiune o Incubatia: prelucrarea in inconstieint si subconstient a datelor care produc o anume tensiune; o Iluminarea: gasirea solutiilor cele mai bune, mai inspirate; o Realizarea propriu-zisa a creatiei: infaptuirea unui produs nou, original; o Verificarea si imbunatatirea rezultatelor: reflectie de natura critica asupra produsului, detasarea de el. Creativitatea se educa, se dezvolta prin utilizarea de tehnici de inovare; importante in acest proces sunt atmosfera nestresanta, temeinicia informatiilor si rigoarea rationamentului. Imaginatia, deci si creativitatea, presupun tei insusiri: a) Fluidate posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care ne surprind prin ceea ce numim in mod obisnuit ca fiind bogatia de idei, viziuni, unele complect nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea trece prin minte; b) Plasticitate consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant ; sunt persoane rigide care greu renumta la o metoda, desi se vadeste ineficienta ; c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate constata, cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii mintal care au tot felul de idei bizare, absurde. Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei; caracteristica principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului muncii creatoare.