Sunteți pe pagina 1din 55

Organite celulare specifice Centrozomul (sau centrul celular), plastidele.

Cloroplast Centrozom

Prof. Mogo Ctlin

Competene derivate:
C1 - Defineste si caracterizeaza centrozomul. C2 - Defineste si clasifica plastidele. C3 - Caracterizeaza componentele plastidelor.

1. Centrozomul (sau centrul celular) - generaliti:


- este un organit celular specific, membranar, prezent in toate celulele eucariote animale care se divid cat si in celulele plantelor inferioare; - centrul celular a fost descris pentru prima dat, n perioada 1875-1878, de Walter Flemming (1843-1905) i Edouard van Beneden (1845-1910) fiind prezent n toate celulele animale cu unele excepii celula absorbant, fibra muscular striat i eritrocitul (sau globulele roii, sau hematii). Majoritatea celulelor au doi centrioli, plasai perpendicular unul pe altul, situai n apropierea membranei nucleare sau la un pol al celulei (nefrocite). - lipsete n celulele care nu au nucleu sau care nu se mai divid (neuron, hematia adult, trombocit, ovul, spermatozoid); - se afl situat lng nucleu; - poziia centrozomului n celul indic polul anterior al acesteia (adic al celulei); - se afla n centrul celulelor (animale, plante, unele alge, n ciuperci); - dimensiuni: - este un tub cu lungimea de 300-500 A0 (Amstroni); - centrozomul este format din doi centrioli dispui perpendicular unul fa de altul fiind nconjurai de o citoplasm dens care poart denumirea de centrosfer; centrosfer=(Biol.) regiune care nconjur centriolul i are rol activ n diviziunea celular; regiune cu aspect de stea din jurul centriolului (lb. lat. centrum=centru, lb. gr. sphaira=sfer).

Schema celulei animale tipice cu organitele celulare componente: 1-nucleol; 2-nucleu; 3-ribozomi; 5-reticul endoplasmatic rugos (RER) ; 6Aparatul Golgi (sau dictiozom); 7-citoschelet; 8-reticul endoplasmatic neted (REN); 9-mitocondrie; 10-vacuole; 11-citoplasm; 12-lizozom; 13-centrozom constituit din doi centrioli

Centrozom

Centriol

- centrozomul este compus din doua formatiuni numite centrioli, dispusi in unghi drept unul fata de celalalt; - centriolii sunt nconjurai de o citoplasm dens care poart denumirea de centrosfer; - centriolii au form cilindric, cu lungimea de 500 (microni) si un diametru de 1500 (microni) i asigur migrarea cromozomilor spre polii celulari; - un centriol contine noua grupuri de cate trei microtubuli compui la randul lor din proteine globulare numite tubuline; - fiecare microtubul conine dou tipuri de tubulin (-alfa, beta), dispuse in forma de cilindru; - inainte de diviziunea celulara, centriolii se autoreplica si migreaza cate o pereche la polii fusului de diviziune; - microtubulii centriolilor controleaza anumite faze ale diviziunii celulare. centrosfer=(biologie) regiune care nconjur centriolul i are rol activ n diviziunea celular. centriol=(biologie) corpuscul n form de bastona sau de granul, care formeaz partea central a centrozomului.

- centrozomul (sau centrul celular) poate prezenta aspecte difereniate din punct de vedere morfologic n raport cu stadiul n care se afl celula. n celula aflat n interfaz centrul celular se prezint sub forma unei sau dou granule mici, dense, dispuse n vecintatea nucleului sau la un pol al celulei. Aceste structuri reprezint centriolii. - n timpul diviziunii celulare structura centrozomului este mai complex; - centriolul este nconjurat de o mas de citoplasmatic dens i omogen centrozom, nconjurat de o zon mai puin dens i aparent omogen numit centrosfer, de la care pornesc filamente citoplasmatice radiare care strbat citoplasma ca razele unui astru formnd asterul. - centrul celular atinge dezvoltarea maxim la sfritul profazei, el st la baza diferenierii fusului mitotic. La sfritul profazei centrul celular se divide n dou uniti constitutive i migreaz la cei doi poli ai celulei. n momentul dezorganizrii membranei nucleare fibrilele asteriene se dezvolt i contribuie la formarea fusului de diviziune

- studiile de microscopie electronic au contribuit la elucidarea ultrastructurii centriolilor. Ei se prezint ca o formaiune cilindric cu o lungime de 0,5 , cu diametrul de 0,15 (microni), avnd peretele format din nou tubuli (dubli sau tripli) aezai la distan unul fa de cellalt. n afara peretelui i prinse de el prin puni de legtur se afl dou rnduri de sferule suprapuse. Fiecare rnd este format din cte nou sferule. Aceste formaiuni sunt denumite structuri satelite. Ele reprezint originea filamentelor lungi i scurte ale fusului de diviziune.

Centrozomul este un loc in celula unde microtubulii sunt produsi. Celulele animale si cele vegetale au roluri similare in diviziunea celulara si ambele includ colectii de microtubuli, dar centrozomul celulei vegetale este mai simplu si nu are centriolii. In timpul diviziunii celulei animale, centriolii sunt multiplicati si centrozomii se divid. In urma acestui proces , rezulta 2 centrozomi, fiecare cu propria pereche de centriolii.Cei 2 centrozomi trec la capetele opuse ale nucleului si de la fiecare centrozom, microtubulii cresc intr-un ax care este responsabil pentru separarea cromozomilor replicati in 2 celule fiice. Fiecare centriol este un inel de 9 grupuri de microtubuli topiti. Exista 3 microtubuli in fiecare grup. Microtubulii si centriolii fac parte din citoshelet. In centrozomul complet al celulei animale, cei 2 centriolii sunt aranjati astfel ca unul sa fie perpendicular pe celalalt.

Centriolul

Centrozom

Centriol

Centrozom

- organizare structural MO: - prezint aspecte diferite n funcie de fazele ciclului celular. n interfaz este o structur granular numit centrozom, n interiorul cruia se afl centriolii nconjurai de o mas citoplasmatic numit centrosfer. Din centrosfer se detaeaz elemente fibrilare radiare formnd asterul (asterul=formaie filamentoas cu aspect radiant care nconjur centrosfera unei celule). - organizare ultrastructurala - ME: - sunt vizibil centriolii, fiecare apare ca un cilindru perpendicular pe cellalt - peretele su este format din 9 triplete de tubuli (microtubuli) ce nconjoar o zon central, care apare de obicei de aspect omogen;

Rolul centrozomului: - particip n diviziunile celulare, la formarea fusului de diviziune; - n timpul diviziunii, in jurul centrosferei se contureaza filamente citoplasmatice radiale denumite aster. Funciile centrului celular (sau centrozom): n timpul diviziunii sintetizeaz proteinele fusului de diviziune i particip la formarea aparatului acromatic; coordoneaz micrile cililor i ale flagelilor; asigur reorganizarea centrozomilor celulelor-fiice la sfritul diviziunii. aster= formaie filamentoas cu aspect radiant care nconjur centrosfera unei celule (lb. gr. aster=stea).

Formarea fusului de diviziune

Fibrea astrale Centriol

Filamentele fusului de diviziune

Centrozom

Fusul de diviziune

Fusul de diviziune

a) Generaliti: - totalitatea plastidelor din celula vegetal formeaz plastidomul celular; - sunt organite celulare specifice celulelor vegetale; - sunt organite autoreproductoare (conin ADN plastidial); - au forma ovala si sunt delimitate de doua membrane; - exista mai multe tipuri de plastide si anume: - cloroplaste colorate n verde; - cromoplaste colorate n rou-portocaliu; - leucoplaste care sunt incolore. - plastidele se pot transforma unele in altele ceea ce argumenteaza originea lor comuna.

2. Plastidele:

PLASTIDOMUL CELULAR: - este format din totalitatea plastidelor, organite specifice celulei vegetale; - exista trei categorii de plastide: - cloroplaste colorate in verde; - cromoplaste colorate in rou-portocaliu; - leucoplaste incolore: - amiloplaste; - proteoplaste; - oleoplaste. - plastidele se pot transforma unele in altele ceea ce argumenteaza originea lor comuna.

Dup funcii plastidele pot fi: a) plastide fotosintetizatoare: cloroplastele; feoplastele; (feoplast=cromatofor al algelor brune) rodoplastele. b) plastide nefotosintetizatoare: leucoplastele; cromoplastele. - originea plastidelor: - plastidele provin din plastide preexistente numite proplastide (protoplastide) care se modifica structural si functional in raport cu starea celulei si dinamica factorilor abiotici;

- cloroplastele sunt organite celulare ntlnite la plantele verzi, la alge, fiind sediul fotosintezei (proces prin care din ap i sruri minerale cu dioxidului de carbon n prezena luminii i cu ajutorul pigmentului clorofil se obin substane organice i oxigen); - se mai numesc i grauncioare de clorofil; - reprezinta sediul fotosintezei (sunt organite implicate in fotosinteza); - in structura cloroplastului, pe langa invelis, intra un sistem de vezicule turtite numite tilacoide si substana fundamental numita strom; - capteaza si fixeaza energia luminoasa la nivel celular datorita clorofilei continute; - forma si numarul cloroplastelor variaza in functie de gradul de evolutie al plantei si tipul de celule; - la alge, cloroplastele sunt putine dar au dimensiuni mari si se numesc cromatofori (purtatori de culoare). La plantele superioare au dimensiuni mici dar sunt in numar mare (2040 intr-o celula).

3. a) Cloroplastele:

Cloroplastele: - sunt organite celulare specializate pentru realizarea fotosintezei; - potentialul lor fotosintetic este conferit de prezenta pigmentilor verzi, clorofilieni, singurii pigmenti capabili de conversie a energiei luminoase in energie chimica; - cloroplastele algelor se numesc cromatofori.

Cloroplastul-alctuire:
Membran extern Spaiu intermembranar Membran intern Strom (sau substan fundamental)

Gran

Tilacoide

Lamele intergranale

Spaiu tilacoidal

Cloroplast
Strom (sau substan fundamental)

Lamele intergranale
Gran

Membran intern

Membran extern

Cloroplast

Cromatofor la alge

Cloroplaste

La nivelul cloroplastelor are loc procesul de fotosintez

Ultrastructura cloroplastului:
1. nveli bimembranar: - membran intern; - membran extern. 2. Sistem de membrane intraplastial 3. Stroma (sau substana fundamental).

Morfologia cloroplastelor
Cloroplastele se mai numesc i gruncioare de clorofil. Au aspect de discuri lenticulare de 3-10 m lungime si 1-3 m grosime.

Cloroplast

Origine i evoluie: - cloroplastele, de altfel ca i toate plastidele au aprut acum 1,5 miliarde de ani ca bacterii autotrofe, cel mai probabil au fost cianobacterii (sau algele albastre-verzi), care au intrat n simbioz cu organisme unicelulare eucariote, asemnndu-se astfel mitocondriilor, care au aprut la fel n urma unei simbioze cu o celul eucariot. - membrana intern a cloroplastelor reprezint membrana a vechilor cianobacterii, iar membrana externa a aprut n urma simbiozei cu celula eucariot.

Localizarea cloroplastelor:
- cloroplastele pot fi ntlnite la toate celulele vegetale, reponsabile cu fotosinteza; - o celula tipic parenchimatic conine n jur de 10-100 cloroplaste; - cloroplastele pot fi unite ntre ele prin mici puni, numite stromule.

Cloroplast

Genomul cloroplastic:
- cloroplastele dein un genom individual, diferit de genomul celulelor din care fac parte. - cloroplastele dein n jur de 60-100 gene; - ADN-ul plastidian este simplu, neramificat; - n strom pot fi gsii ribozomi, alctuii din ARN.

Cloroplast

Ultrastructura: 1 - membrana extern 2 - spatiul intermembranar 3 - membrana intern 4 - stroma 5- interiorul tilacoidului 6 - membrana tilacoidal

7 - granum 8 - tilacoidul intergranar 9 - amidon 10 - ribozom 11 - ADN plastidial 12 - plastoglobul

Tilacoidele:
- formeaza doua tipuri de structuri: unele asamblate ca monedele in fisicuri formand structuri numite gran (grana cloroplastului) si celelalte sunt lamele intergranale puternic aplatizate pe care sunt dispuse formatiunile granale. - sunt acoperite cu pigmenti fotosintetizanti, predominand clorofila, care coloreaza cloroplastele in verde; - tilacoizii dintr-o grana sunt conectati cu cei din alta zona de grana prin canale lungi care strabat stroma formandu-se astfel un spatiu tilacoidal; - membranele tilacoidale contin toate componentele necesare absorbtiei luminii si transferului de electroni.

Cloroplast
Membran extern

Membran intern

Lamele intergranale Strom (sau substan fundamental)

Tilacoide

Spaiu intermembranar

Gran

Stroma (sau substana fundamental):


- contine enzime, ADN, ARN, lipide, diferiti ioni; - datorita pigmentilor clorofilieni energia luminoasa este convertita in energie chimica in cadrul procesului de fotosinteza; - cloroplastul este nvelit de o membran dubl fosfolipidic, ntre care exist spaiu intermembranar. nuntru exist un mediu apos, numit strom (sau substa fundamental), care este sediul reaciilor n timpul fazei de ntuneric. - n cadrul stromei exist saci aplatizai, numii tilacoizi, unde este localizat clorofil, mai muli tilacoizi formnd un granum (sau grana cloroplastului); - n strom mai poate fi gsit ADN i ARN plastidial, diferite enzime, precum i granule de amidon; - n cadrul tilacoidelor are loc transformarea energiei cinetice ale fotonilor (adic energia luminoas) n energie chimic de legtur n cadrul substantelor organice noi formate; - membranele tilacoidelor pot fi vzute prin microscopul electronic ca nite benzi alternante alb-negre.

Structura cloroplastului:
- cloroplastele sunt observabile morfologic ca nite discuri plate, cu un diametru de 2-10 micrometri i o grosime de 1 micrometru; - cloroplastul este nvelit de o membran dubl fosfolipidic, ntre care exist spaiu intermembranar. nuntru exist un mediu apos, numit strom (sau substa fundamental), care este sediul reaciilor n timpul fazei de ntuneric. - n cadrul stromei exist saci aplatizai, numii tilacoizi, unde este localizat clorofil, mai muli tilacoizi formnd un granum (sau grana cloroplastului); - n strom mai poate fi gsit ADN i ARN plastidial, diferite enzime, precum i granule de amidon; - n cadrul tilacoidelor are loc transformarea energiei cinetice ale fotonilor n energie chimic de legtur n cadrul substantelor organice noi formate; - membranele tilacoidelor pot fi vzute prin microscopul electronic ca nite benzi alternante alb-negre.

Cloroplastele

Sunt sub forma de cromatofori la plantele inferioare; au dimensiuni mari, forma caracteristica si un numar constant.

Ulotrix

Zygnema Spirogyra

Oedogonium

Genul Ulotrix

Genul Spirogyra

Genul Zygnema

Genul Oedogonium

b) Cromoplastele:

- sunt plastide nefotosintetizatoare, colorate datorita pigmentilor carotenoizi (rosii, galbeni si portocalii), care dau culoare petalelor florilor, fructelor, semintelor, a unor rdcini, etc. - carotenoidele extrase din plante se utilizeaza frecvent ca si coloranti alimentari naturali sau in hrana animalelor pentru ca se acumuleaza in derma sau dau o culoare comerciala (pete de pe tegumentul de pastravi, pielea pasarilor devine mai galbena) la fel si intensitatea colorarii galbenusului de ou; - din punct de vedere farmaceutic sunt importante carotenoidele ca precursori (provitamine) ai vitaminei A altele intervin in mecanismul vederii; - datorita solubilitatii lor in lipide si solventii acestora se mai numesc lipocromi si totodata reprezinta importante surse de provitamina A; - denumirea de carotenoide deriva de la numele stiintific al morcovului (Daucus carota) din radacinile caruia s-au extras pentru prima data carotenoidele; - plastidele de culoare rosie se numesc rodoplaste care se gasesc in fructe si petale, atragand prin culoare diverse animale care vor contribui la polenizare, respectiv diseminare; - rodoplastele se intalnesc si la algele rosii (Increngatura Rodophyta).

Originea cromoplastelor a fost urmarita in celulele din radacina de morcov si petalele de crizanteme galbene. Cromoplastele din morcov se formeaza pornind de la leucoplastele amilifere care pierd amidonul pe masura cresterii concentratiei in carotenoide. In petalele de crizanteme exista numai cloroplaste care treptat pierd structura lamelara si se transforma in structuri globuloase pigmentate in portocaliu galben iar substanta fundamantala se reduce. Alte cromoplaste se formeaza din proplastide care acumuleaza treptat pigmenti carotenoidici. La fructele de ardei rosu filamentele rezulta din transformarea lamelelor plastidele care fixeaza pe suprafata lor pigmenti carotenoidici.

c) Leucoplastele:
- sunt plastide incolore lipsite de pigmenti, de forma sferica ovala sau rotunjita prezente in organe mai putin expuse luminii si in organe subterane (bulbi, rizomi, tuberculi, etc.); - sunt, modificate de obicei pentru depozitarea substantelor nutritive; - sunt prezente in organe ca radacini, seminte si frunze; - dupa tipul de substanta depozitata, leucoplastele pot fi: amiloplaste care depoziteaza amidon; lipidoplaste care depoziteaza lipide (grasimi); proteoplaste care depoziteaza proteine.

d) Feoplastele:
- se intalnesc la algele brune (Increngatura Pheophyta) si contin clorofila a prezenta la toate organismele vegetale + alte tipuri de clorofila: a+c+fucoxantina (pigment de culoare brun ntlnit la algele brune).