Sunteți pe pagina 1din 3

Autismul

Autismul

Introducere Persoanele cu autism au dificultati severe in planul interactiunii sociale, comunicarii expresive si receptive, manifesta patternuri de comportament repetitive si stereotipe iar interesele, activitatile sunt restranse. Teoriile cercetatorilor au luat in considerare diferiti factori: genetici, ereditari, neuropsihologici, probleme medicale, pentru a stabili o cauza a autismului insa pana in prezent nu s-a stabilit cu certitudine o cauza precisa. Se considera ca autismul este cauzat de anormalitati in functionarea si structura creierului, dar, nu se stie inca, ce anume din functionarea si structura creierului este cauza acestei tulburari. Se considera ca autismul nu este cauzat de educatia oferita copilului pana la momentul punerii diagnosticului si ca probabil nu are o singura cauza. Asadar avand in vedere multitudinea factorilor care ar putea sta la baza sindromului autist si imposibilitatea stabilirii unei etiologii clare a acestui sindrom este necesar ca in incercarea explicarii autismului si a tulburarilor ce i se asociaza, sa se ia in consideratie orice factor etiologic posibil iar cercetarile sa fie efectuate de catre echipe specializate care sa apeleze la un demers stiintific, coerent si acceptat din punct de vedere etic. Autismul este o tulburare neurologica, care poate afecta comunicarea, socializarea si comportamentul. Un copil autist, prezinta dificultati in planul relationarii si comunicarii cu parintii, cu pedagogii de recuperare si prietenii de joaca, acest lucru fiind un impediment in abilitatea lui de a invata, de a raspunde si de a creste. Recuperarea se face cel mai bine daca diagnosticul este pus in primii trei ani de viata, deoarece specialistii considera ca perioada maxima de dezvoltare a creierului uman se gaseste undeva intre varsta de 0 si 3 ani. Autismul este de patru ori mai frecvent la baieti decat la fete. Cu toate acestea, unele tipuri de autism poate nu fi diagnosticat decat mai tarziu atunci cand copilul intra in scoala, cand se pot observa deficitele sociale sau dificultatile in jocul cu altii. Din pacate acest lucru scade din eficienta terapiilor de interventie iar copii vor intra intr-un sistem de educatie speciala.

Autismul

Severitatea simptomului in autism poate varia de la usoara pana la severa si este diferita de la copil la copil. Combinatiile de semne si simptome sunt infinite iar un tratament ce functioneaza asupra unui copil la altul poate avea efect zero. Copiii cu autism sunt capabili sa invete, sa fie productivi in societate daca sunt diagnosticati la timp si sunt tratati cu planuri adecvate de educatie si tratament , insa in general interventiile recuperative sunt limitate si dificile pentru realizarea unor progrese imediate. Istoric Termenul autism,inseamna a trai in sine insusi(autos, care inseamna insusi sau eul propriu),si a fost introdus de psihiatrul elvetian Eugene Bleuler in 1911, pentru a descrie gandirea auto-centrata, necritica si inchiderea in sine datorata relationarii sociale defectuoase ce se intalneste schizofrenie. Leo Kanner a imprumutat acest termen in 1943, pentru a descrie 11 copii care nu au nici un interes fata de oameni, care nu vorbesc sau au limbaj de papagal, care utilizeaza fraze idiosincratice, care aliniaza jucariile in siruri lungi si care isi amintesc fapte lipsite de importanta. Trasaturile caracteristice descrise de Kanner sunt: izolarea si retragerea in sine; atasament nemotivat fata de obiectele nesemnificative ; reactii bizare la schimbarile din mediul ambiant; incapacitatea de a percepe pericolul real; incapacitatea de a adopta o pozitie normala a timpului luarii in brate chiar si in perioada de sugar ; o exacerbare a memorarii mecanice; existenta unor raspunsuri paradoxale la stimulii de lumina, de zgomot, de durere; incapacitatea de comunicare verbala, non-verbala; incapacitatea utilizarii conceptelor abstracte; tema si emotii exagerate; incapacitatea imaginativa in activitati ludice ; prezenta unor comportamente stereotipe si repetitive; producerea intarziata a unor manifestari crearea impresiei de dezvoltare fizica si intelectuala normala. In 1944, Hans Asperger, descrie independent o conditie similara cu cea descrisa de Kanner si evidentieaza particularitatile prezente in continutul si modalitatea de transmitere a limbajului acestor copii.simptomele descrise de Asperger se caracterizandu-se prin : limbajul dobandit fara intarziere cu continut bizar ,stereotip ; comunicare nonverbala; voce monotona; gestica indecvata; interactiunile sociale nu sunt reciproce, se remarca prin empatii ; rezistenta la schimbare ; preferinta pentru activitatile repetitive ; coordonare motorie,posturi bizare ; capacitatea de a memora numere, serii. ecolalice;

Autismul

In acest fel s-a creat confuzie in ceea ce priveste utilizarea termenului de autism in relatie cu schizofrenia, deoarece atat Kanner cat si Aspergent au scos in evidenta similitudinile dintre cele doua tulburari dar au omis sa ia in considerare faptul ca autismul ca si tulburare era prezent de la o varsta foarte mica, in timp ce schizofrenia incepe sa se manifeste dupa multi ani de dezvoltare normala. In anul 1980, in DSM-III , autismul a fost intodus intr-o categorie nou formata tulburari pervazive de dezvoltare, facandu-se astfel clar diferenta intre autism si schizofrenie. In DSM-III, varianta revizuita (1987) se inlocuieste categoria autism infantil cu tulburare autista, eliminand categoria tulburare pervaziva de dezvoltare cu debut in copilarie si extinzand varsta debutului la 36 de luni. Din 1994 cand s-a lansat DSM IV, categoria Tulburari pervazive de dezvoltare include: Autismul, Sindromul Rett, Tulburarea dezintegrativa a copilariei, Sindromul Asperger si Tulburari pervazive de dezvoltare, (fara alte specificatii). In 1999, Graham afirma ca autismul infantil se caracterizeaza prin debut precoce (inainte de 3 ani) a unor tulburari sau devieri care intereseaza cel putin 3 arii e dezvoltare: abilitati de a imita si a dezvolta relatii sociale, de a exprima interes si emotii; incapacitatea de a folosi limbajul (verbal sau nonverbal) si comunicarea; prezenta unui comportament stereotip, incliuzand un repertoriu comportamental restrictiv si repetitiv. Kaplan defineste tulburarea autista ca o afectare permanenta a capacitatii de relationare sociala printr-o deviere a comunicarii si pattern-uri comportamentale restrictive si stereotipe. Prin urmare, autismul nu este o boala ci o tulburare complexa de dezvoltare care se manifesta individual. In prezent, se utilizeaza termenul de tulburare de spectru autist, termen umbrela ce include intreaga paleta de simptome autiste, de la cele mai slabe, la cele mai profunde.