Sunteți pe pagina 1din 19

In functie de numarul dintilor care lipsesc la nivelul arcadei deosebim: 1. edentatii reduse lipsesc 1-3 dinti 2.

. edentatii intinse lipsesc mai mult de 3 dinti 3. edentatii subtotale sunt prezenti pe arcada 1-4 dinti 4. edenttatii totale Complicatiile locale, loco-regionale si generale - tulburari fizionomice in edentatiile frontale - tulburari fonetice in edentatiile frontale - tulburari masticatorii in edentatiile din zona laterala Pierderea unuia sau a mai multor dinti de la nivelul arcadei dentare duc la aparitia unor modificari patologice la nivelul tuturor componentelor ADM. Aceste modificari intereseaza: dintii restanti, osul alveolar, mucoasa bucala, muschii masticatori, ATM. In acest context tratamentul edentatiilor partiale este un tratament complex al carui scop nu este numai acela de a inlocui organele dentare pierdute pt refacerea functiei masticatorii, fizionomica sau fonatorie, ci are obiective multiple: - repozitionarea partilor moi paraprotetice intr-o pozitie cat mai armonioasa, fiziologica si functionala - compensarea pierderii osoase si mucoase alveolare - pastrarea si chiar ameliorarea parametrilor de functionare a ATM-ului - restaurarea ad integrum a pozitiilor si miscarilor mandibulare. - conservarea integritatii substratului osos maxilar si a tesuturilor sale de invelis. 1. dintii restanti La nivelul arcadelor integre, asupra dintilor se exercita o serie de presiuni. Acestea sunt variabile ca intensitate si au caracter intermitent, se datoreaza activitatii fiziologice a muschilor buccinatori, orbiculari ai buzelor, ridicatori ai mandibulei si muschii limbii in timpul desfasurarii functiilor ADM. De mentionat sunt si fortele ce apar la nivelul fetelor ocluzale in timpul masticatiei. Toate aceste presiuni determina la nivelul parodontiului variatii ale presiunii capilare In mod normal, fortele ca apar la nivelul arcadei se neutralizeaza reciproc, rezultand un echilibru perfect. Pierderea unui sau a mai multor dinti de la nivelul arcadei determina ruperea echilibrului fortelor, cu aparitia de modificari de pozitie asupra dintilor restanti: migrari dentare. Dintii adiacenti bresei sufera o miscare de translatie, basculare (versiune) sau rotatie.

Dintii antagonisti bresei, sub efectul presiunii capilare din spatiul parodontal, sufera o extruzie sau o egresiune. Egresia: deplasarea dintelui in sens vertical, insotit de tesutul alveolar (coroana clinica ramane constanta) Extruzia: deplasarea dintelui in sens vertical, fara a fi urmat de tesutul osos alveolar (coroana clinica dintelui creste). 2. modificari osoase Clinic, se paote observa frecvent o egresiune a osului alveolar care duce la disparitia sau reducerea spatiului protetic util. in lipsa unui spatiu protetic util utilizabil, care face imposibila aplicarea oricarui tip de tratament protetic, se face apel la tratamentul chirurgical. 3. modificari la nivelul mucoasei Modificarile la nivelul mucoasei pot fi observate atat la nivel anatomic cat si histologic Dpdv anatomic: in mod normal tesutul alveolar si mucoasa care il tapeteaza sufera simultan un proces de atrofie. Ritmul de progresie al acestui fenomen depinde de o serie de factori generali care tin de metabolismul fosfo-calcic si de diferiti factori locali. In situatia in care ritmul de progresie al atrofiei osoase este mult mai rapid decat cel al tesutului mucos supraiacent, clinic se observa aparitia crestelor balante. Dpdv histologic: se constata o proliferare a stratului cheratinizat al epiteliului superficial cu aparitia unei neo-mucoase mult mai ferma, rezistenta si putin depresibila (rezilienta redusa) in situatia in care pacientul a fost protezat corect si la mom oportun. 4. modificari la nivelul rapoartelor de ocluzie In cazul unei ocluzii fiziologice, ocluzia de intercuspidare maxima corespunde unei relatii centrice articulare de referinta definita ca fiind RC. Versiunea anterioara a unui dinte modifica radical rapoartele de ocluzie ale lui. In aceasta situatie, zona distala a fetei ocluzale va depasi ul de orientare ocluzala, in timp ce zona anterioara a fetei ocluzale va fi in infraocluzie. Acest fenomen va determina aparitia de contacte premature si interferenta care, la randul lor, det modificari ale cinematicii mandibulare, cu modificarea ocluziei de intercuspidare maxima si instalarea unei ocluzii habituale. Ca si o complicatie, din aproape in aproape, se produc alte deplasari denatare parazite care agraveaza patologia deja instalata. In situatia clinica in care lipsesc un numar important de dinti din zona laterala a arcadei, se va produce in timp o suprasolicitare a dintilor anteriori. Ca si rezultat in timp se observa vestibularizarea grupui dentar frontal precum si retropulsia mandibulei urmata de scaderea consecutiva a DVO. 5. modificari la nivelul muscular si al ATM-ului Modificarile patologice survenite la nivelul ului de orientare ocluzala datorita migrarii dentar implica si modificarea cinematicii mandibulare cu evitarea contactelor premature si a interferentelor. Activitatea musculara masticatorie anormala datorita scaderii eficientei

masticatorii determina suprasolicitarea mm masticatori si in final aparitia spasmului muscular insotit de senzatia de durerede intensitate variabila. Contactele dentare anormale det aparitia unor puncte de sprijin (contacte premature) anormale si respectiv a unor sisteme de parghii care exercita tractiuni asupra ATM-ului. ATMul este adaptata sa lucreze sub presiune, motiv pt care solicitarea sa repetata si intensa prin tractiune det aparitia fenomenelor degenerative la nivelul meniscului articular.

Protezele dentare
Protezele dentare sunt piese mecano-protetice care restaureaza morfologia unui dinte sau a unei arcade intrerupte de edentatie partial sau total, restabilind prin aplicarea lor functionalitatea dintelui sau a arcadei respective, a sistemului dento-maxilar.

PUNTILE DENTARE GENERALITATI -

Puntile dentare reprezinta proteze pluridentare, fixe, ce se fixeaza pe dintii stalpi prin cimentare. Ele se obtin prin metode si din materiale diferite.

Elemente componente: Elementele de agregare: protezele unidentare care se fixeaza pe infrastructura dentara= dintii stalpi ; Corpul de punte: (dintii intermediari) - restaureaza dintii absenti de pe arcada; corpul de punte in varianta moderna - se modeleaza unit de elementele de agregare si in varianta clasica - separat fiind solidarizat de elementele de agregare prin lipire).

Indicatii:

Restaurarea morfologiei si functionalitatii arcadelor dentare edentate partial.

Caracteristicile: Sunt proteze fixe; se fixeaza prin frictiune-cimentare pe dintii stalpi; Au un volum asemanator sau identic cu cel al dintilor naturali, cu un modelaj ocluzal anatoform functional; Din punct de vedere fiziologic-transmit presiunile ocluzale dento-parodontal; Biomecanic-constructii mecanice protetice rigide, nedeformabile cu o rezistenta mecanica suficient de mare care satisfac; Prin fixitate, estetica sunt extrem de confortabile, raportate la alte tipuri de microproteze.

Conceperea puntilor dentare: Puntile dentare se concep in functie de: 1gradul de disfunctionare al cazului clinic si topografia edentatiei: zona frontala: fizionomia: elemente de agregare, corpuri de punte cat mai fizionomice si realizate prin tehnologii cat mai moderne; coroane metaloceramice, incrustatii in incrustatii. zona laterala: masticatia : punti rezistente din punct de vedere biomecanic; de regula ~ puntilor mixte cu elemente de agregare mixte (coroana de substitutie, coroane mixte, coroane de acoperire distal). Conditiile clinico-tehnice : cabinete si laboratoare dotate corespunzator cu materiale. aliaje care sa permita obtinerea celor mai adecvate elemente de agregare si corpuri de punte.

Avantajele tratamentului prin punti dentare: Din punct de vedere masticator, comparativ cu protezele mobilizabile/mobile, restaureaza aceasta functie in grad superior 90%, functie de conditiile locale, dintii stalpi, starea crestei edentate, numarul dintilor, raportul corpului de punte cu creasta edentata.

Datorita prezentei morfologiei anatoforme si functionale sunt superioare. Datorita sprijimului dento-parodontal are loc o transmitere fiziologica, dento-parodontala a fortelor in axul lung al dintilor stalpi la osul alveolar. Se restaureaza segmente de arcada edentate ce prezinta o morfologie ocluzala (cuspizi, fosete, puncte de contact) ce pot prelua o parte din fortele ocluzale. Puntiel dentare asigura un confort prin fixitate, aspect, volum - confort psihic si integrare rapida in mediul social. Din punct de vedere fonetic, modelarea corecta a corpului de punte (in regiunea frontala) plasarea corpului de punte in zona neutrala, modelarea fetelor orale cu creste, cingulum favorizeaza restaurarea timbrului vocii. Se pronunta corect dentalele si nu apare sigmatismul de la protezele mobile. Lateral punile prin corpul de punte, trebuie sa inchida spatiile edentate pentru a reda capacitatea rezonatoare a cavitatii bucale-timbrul vocii este modificat. Se contraindica corpurile de punte suspendate in zona laterala maxilara.

Dezavantajele tratamentului prin punti dentare: Igiena la nivelul corpului de punte : pe fetele de contact cu mucoasa crestelor edentate retentioneaza alimente ; in zonele de trecere, orice corp am concepe se retentioneaza alimente+igiena precara, insuficienta duce la aparitia halenei fetide . S-au conceput punti dentare speciale (demontabile) igienice pentru a se realiza o curatire si o lustruire a acestor fete ce se corodeaza. Halena fetida apare cand corpul de punte este conceput grosolan : sa, semisa, ceea ce duce la aparitia fenomenelor locale+coroziune.

Estetic, puntile dentare au un element rigid-componenta metalica placata cu o componenta fizionomica; componenta metalica nu permite individualizarea dintilor ca forma, volum, culoare asemanatoare dintilor naturali. Transpare metalul la o individualizare pronuntata; volumul este mai mare cand se asociaza cu treme si diasteme; se restaureaza foarte dificil distemele, tremele. Rezultatul estetic nu totdeauna este cel ideal; in cele mai multe cazuri exista un compromis intre principiul biomecanic si cel biofunctional. Cu protezele mobile, rezultatul estetic este superior. Realizarea puntilor dentare necesita conditii clinico-tehnice deosebite de dotare pentru obtinerea unor rezultate foarte bune; in laboratoare modeste se pot realiza doar punti metalice, din gaudent, stantate.

Elementele componente: 1. Corpul de punte din punct de vedere al materialului: metalice; nemetalice; mixte. din punct de vedere al esteticii: fizionomice; nefizionomice-laterale partial fizionomice - cele mai indicate pentru restaurarea fizionomiei + economie material si confort, greutatea mai mica Corpul depunte-inlocuieste dintii absenti de la nivelul arcadei edentate (bresei). 2. Elementele de agregare sunt concepute functie de : topografia edentatiei;

dimensiunea edentatiei (numarul dintilor, morfologia coronara, zona in care se afla. Puntile dentare refac edentatii reduse de la 1-3 dinti, maximum 4 (cu conditia ca dintii limitanti sa fie bine implantati) Pe dintii voluminosi se indica o gama mai variata de coroane.

Observatie clinica

In conditiile in care puntile sunt agregate pe mai multi dinti, elementele de agregare vor fi cu grosime dirijata pentru a usura insertia lor.

Prin puntile dentare se restaureaza edentatia partiala redusa.

Edentatia partiala
Edentatia reprezinta absenta a unuia sau mai multor elemente dintare.

Cauzele edentatiei partiale: Extractia dentara; Parodontopatia; etiologie pasagera accidentala factorii traumatici, fracturi, accidente - avulsia de pe arcada a unui element dentar.

Clasificarea starii de edentatie: dupa linia crosetelor-Fulkrum line(Cummer ); clasa I-oblica; clasa II-transversala; clasa III unilaterala; clasa IV - patrulater. dupa segmentul afectat de edentatie(Freedman);

Clasa I -edentatia frontala incizia alimentelor; Clasa II -edentatia laterala-masticatia. dupa topografie (Kennedy, Swanson, Costa); clasa I-absenta dintilor laterali (premolari, molari) , edentatiile fiind limitate numai mezial (biterminala); clasa II- absenta dintilor din zona laterala (premolari, molari) (uniterminala); Modificari Swanson: Clasa I devine clasa II si clasa II devine clasa I. Dar in practica frevent exista edentatii biterminale si Kennedy a combinat criteriul topografic cu cel clinic. clasa III-zona laterala premolari, molari edentatia clasa III- (unilaterala.); clasa IV-zona frontala (canin-canin)-edentatie fronto-frontala. Clasa I+ clasa II=modificari A =edentatie mixta T, F-F, T; Clasa III+Clasa IV =modificari B =edentatie L / F de hemiarcada (unilaterala). Clasificarea Kennedy este usor de memorat, citit, extindere larga, utilizata in protezarea fixa si in protezarea cu proteze mobilizabile. dupa zona topografica (Costa): Absenta dintilor frontali (incisivi, canin)=edentatie frontala ; Absenta dintilor laterali (premolari, molari) = edentatie laterala; Absenta premolarilor, molarilor dintr-un cadran=edentatie unilaterala; Absenta dintilor laterali +frontali=edentatie laterala extinsa; Edentatie mixta =absenta dintilor din zona laterala, frontala si terminala; !!!!In citire M si in scriere - cand edentatia trece de linia mediana. Edentatia subtotala =edentatia este caracterizata prin prezenta a minim 2 dinti pe arcada. Citirea edentatiei se realizeaza din cadranul drept 1 spre 2 si 4 spre 3. Dupa Ene,Costa:citirea edentatiei se realizeaza in sensul acelor de ceasornic1 spre 2 spre 3 la 4. Notarea edentatiei se realizeaza cu majuscule. Linia mediana cu M (in vorbire) sau cu - (in scriere). Este o clasificare usor de retinut si de transmis pentru notarea personalului ajutator.

Campul protetic: Dintii limitanti - dintii stalpi; Dintii vecini; Dintii antagonisti; Creasta edentata; Relatia de ocluzie. Campul protetic se observa cel mai bine pe modelul de studiu pe care se pune diagnosticul +solutia protetica, se concepe puntea si tipul raportului corpului de punte. Dintii stalpi delimiteaza mezial/distal edentatia (edentatia laterala). Daca delimiteaza numai mezial =edentatie terminala /uni/biterminala. Dintii stalpi sunt prelucrati prin frezare/prelucrare, rezultand un bont dentar, subdimensionat in toate sensurile (axial+incizal). Dintii stalpi reprezinta suportul pe care se aplica elementele de agregare si care preiau in mod fiziologic presiunile ocluzale osului alveolar prin suportul dento-parodontal.. Dintii stalpi vor fi cat mai paraleli , pentru ca insertia acestei constructii sa fie lejera, exacta , cu frictiune in zona cervicala. Dintii stalpi , functie de varsta edentatiei migreaza in sens orizontal astfel: Stalpii meziali migreaza catre distal = distogresiuni , cu aparitia tremelor intre dinti; Stalpii distali migreaza catre mezial = meziogresiuni. Rata de migrare =1/3 din diametrul M-D catre raportul 1/1 ; rezulta pensarea (micsorarea ) spatiului edentat si crearea neparalelismului cu dificultati in etapa de pregatire. Dintii antagonisti reprezinta dintii opusi edentatiei.

Daca edentatia are o varsta recenta, ei se mentin in pozitia initiala. In edentatii vechi, dintii antagonisti migreaza in cautarea dintilor absenti ceea ce impune in prima etapa aducerea lor in normoocluzie prin remodelari coronare pentru a realiza a relatie ocluzofunctionala intre elementele dentare. Migrarile in sens vertical ale dintilor antagonisti constau in: Extruzia=dintele erupe din alveola pana ajunge in contact cu mucoasa crestei edentate, creste coroana clinica, cu aparitia blocajelor ocluzale. Egresiunea=dintele erupe impreuna cu precesul alveolar. Ambele migrari impun depulparea dintilor, amputarea coronara, aducerea in plan si deblocarea ocluziei si apoi se trece la tratamentul protetic definitiv. Creasta edentata rezulta dupa extractia dintilor, acoperita de o mucoasa fixa, iar creasta in ansamblu prezinta un grad de rezorbtie. Rezorbtia va fi normala sau medie in cazul extractiilor recente, la pacientii tineri, interventii pe parodontiul sanatos. Rezorbtiile accentuate au loc in cazul extractiilor laboriase, la pacientii parodontopati.

Metode de obtinere a puntilor dentare: din elemente separate (clasic): in timpul I se obtin elementele de agregare. In timpul II se obtine corpul de punte ce se fixeaza prin lipire de elementele de agregare (tehnologia metalo-ceramica-aliaje nobile). din elemente unite (tehnologia moderna). Tehnologic se pot obtine si punti speciale : demontabile (igienice) si adezive (Maryland brigde).

Metoda clasica : vezi etapele clinico-tehnice descrise la L.P.

PUNTILE DIN ELEMENTE UNITE


Se realizeaza modelarea unita a elementelor de agregare de corpul de punte. Etape: Examenul clinic; Diagnosticul protetic; Solutia protetica; Prepararea campului protetic (dintii antagonisti, dintii stalpi, creasta edentata) elementele componente indemne din punct de vedere patologic ce pot prelua sarcinile (presiunile ocluzale) ale unei punti dentare. Amprentarea; Modelul de arcada cu bonturi mobilizabile; Machetarea puntii din elemente unite; Ambalarea si obtinerea tiparului; Topirea si turnarea; Dezambalarea, prelucrarea componentei metalice; Examanul intraoral al componentei metalice+echilibrarea ocluzala; Placarea componentei metalice; Prelucrarea, lustruirea finala; Cimentarea puntii dentare pe infrastructura de suport (dinii stalpi).

Caracteristici: etapele clinico-tehnice reduse la jumatate; timpul de lucru, consum de materiale mai mic ; pret de cost mai mic; din punct de vedere al realizarii unei punti din elemente unite se impune obtinerea unui paralelism perfect, riguros al dintilor stalpi. necesita o echipa medic tehnician experimentata profesional si dotata.

Avantaje: Se obtin punti solide, neexpuse deformarilor, deslipirilor, fracturilor si coroziunii.

Indicatii: Edentatii mici + medii cu suplimentarea procedeelor tehnologice (edentatia mixta). La machetare se folosesc ceruri speciale pentru inlay (corpuri de punte nedeformabile) sau rasini (sub forma de machete prefabricate). Sa se utilizeze modelul duplicat cu macheta fixa ce va deveni parte integranta a tiparului..

Dificultati: Se insera in absenta paralelismului cu micro/macrotraumatisme ce intereseaza parodontiul dintilor de suport ; au loc rezorbtii osoase cu mobilizarea dintilor stalpi.

PRINCIPII PROTETICE IN CONCEPEREA PUNTILOR DENTARE

In conceperea puntiklor dentare trebuiesc respectate urmatoarele principii protetice: Biofunctional; Biomecanic; Bioprofilactic. Aceste principii au rol in restaurarea functiilor fundamentale ale sistemului stomatognat: masticatia, fizionomia, fonatia.

Principiul biofunctional:
Este alaturi de celelalte unul din cele mai importante. Vizeaza restaurarea functiei masticatorii, estetice, fonetice si a ocluziei.

1) Masticatia

Din piunct de vedere masticator, principiu vizeaza restaurari protetice cu: Suprafete ocluzale identice cu cele ale dintilor absenti de pe arcada ; Suprafete morfologic cuspidate ; Suprafete realizate din materiale rezistente mecanic (metalice, ceramice). Se contraindica modelajul aplatizat si subdimensionarea in sens vestibulo-oral a corpului de punte deoarece va fi influentata eficienta masticatorie (functia masticatorie nu e stabilita in parametrii indicati). Din punct de vedere al modelajului anatoform functional se indica restaurarea de contacte dento-dentare de tip cuspid-fosa (contact stabil, functional, eficient in functia masticatorie). Este cel mai indicat tip de contact dento-dentar la restaurarile partiale fixe de tipul puntilor.
Observatie

Contactele trebuie sa fie multiple, stabile, uniform repartizate.

Cel mai indicat tip de contact dento-dentar utilizat in restaurarile protetice fixe este contactul tripodic , cu o arie de utilizare mai redusa la cazurile clinice cu ocluzii labiodonte : ocluzii cu point centric (cazuri clinice in proportie de 12-15%).

Point centric reprezinta coincidenta relatiei centrice cu relatia de intercuspidare maxima. (R.C.=I.M) , apare in momentul contactului interdentar de la nivelul arcadelor, contact ce se stabileste intre versantele cuspidului activ si versantele fosetei (in 3 puncte). Cuspidul nu contacteaza planseul fosei. Este un contact ferm, stabil. Acest tip de contact se poate restaura prin modelaj aditiv la restaurarile protetice fixe (puntile de hemiarcada, punti totale de regula), numai la cazurile cu ocluzie labiodonta care nu permit restaurarea in varianta cu long centric. Curent ocluzia cu point centric se indica in tratamentul cu proteze totale. Contactul cuspid fosa permite miscari sagitale dar si antero-laterale wide centric , proportinal cu miscari condil in cavitatea glenoida . Este tipul de contact cel mai indicat in restaurari protetice fixe. Contactul in suprafata caracterizat prin realizarea de puncte de contact initial si apoi contct total intre versantii cuspizilor si cei ai fosetei. Morfologic cuspizii initial sunt inalti, fosetele adanci (morfologia primara), ulterior consecutiv functionalitatii in parafunctii (bruxism), cuspizii se micsoreaza prin atritie impreuna cu fosetele anulandu-se morfologia initiala chiar pana la desfiintare. Este un contact traumatogen, se contraindica a fi restaurat cu ajutorul puntilor dentare. Afecteaza in ansamblu ocluzia. Contactul tripodic este folosit in metoda cu articulator si modelaj aditiv al machetelor. Este rar utilizat.

2) Fonatia
Functia fonatorie este caracteristica speciei homoide si ea trebuie restabilita cu ajutorul constructiei protetice fixe, ce se restaureaza cel mai rapid cand se realizeaza corect lucrarea fixa.

Caracteristici: Corpul de punte in regiunea frontala va fin inscris in configuratia de arcada, avand un traiect arcuat. Dimensiunea cervico-incizala si vestibulo-orala va fi identica cu a dintilor naturali ; Modelajul fetelor axiale dar in special al celor orale va fi identic cu al dintilor naturali (creste marginale, cingulum in 1/3 medie, convexitati, relief concavconvex); Se contraindica modelajul aplatizat al fetelor orale, subdimensionat in sens vestibulo-oral si cervixo-incizal. Toate aceste caracteristici genereaza tulburari de fonatie, sigmatism, sasait.

3) Fizionomia
Consta atat la nivelul corpurilor de punte frontale dar si laterale in realizarea volumului, formei si culorii dintilor artificiali identice cu ale dintilor naturali. Volumul, forma se obtin prin modelaj individualizat al elementelor dentare pentru a obtine armonia dento-dentara caracteristica cazului clinic. Din punct de vedere estetic se vor realiza punti integral ceramice (estetica mare) , pentru zona frontala . Se pot realiza si din materiale hibride (ceromeri) ce confera o estetica foarte buna dar rezistenta lor este inferioara maselor ceramice.

Principiul biomecanic:
Puntile se concep din punct de vedere biomecanic sa fie rezistente fizico-chimic , sa se insereze pe infrastructura si sa fie stabile.

1. Rezistenta fizica:
Corpurile de punte din punct de vedere mecanic se realizeaza din materiale rezistente (mase ceramice, aliaje metalice) care sa nu se deformeze/ abrazeze/fractureze. Corpurile de punte sunt concepute cu forme care pe sectiune au o geometrie speciala : in litera T / L considerate a fi cele mai rezistente la actiunea fortelor ocluzale (pentru puntile mixte). Pentru puntile mixte fizionomice componenta metalica va avea o forma rotunda/patrata, ambele variante T/L rotund, patrat vor prezenta diametre maxime in sensul aplicarii fortelor de presiune ocluzale. Corpurile de punte sunt asemanatoare cu o bara intre 2 stalpi. Materialele de placat (polimeri, cermice) sa fie suficient de rezistente. La cazurile clinice unde nu prezinta spatiu suficient se indica suprafete metalice. La cazurile clinice cu spatiu suficient in toate sensurile (1,5mm), materialul de placat ideal va fi masa ceramica. Se contraindica placarea suprafetelor ocluzale in zonele laterale cu materiale de placat putin rezistente : rasini acrilice, compozite. Exceptie vor fi cazurile clinice :ppersoane publice

care solicita fizionmie maxima . Se placheaza cu materiale hibride : ceromeri, compozite de ultima generatie :fotopolimerizabile in vid. Se contraindica corpurile de punte integral ceramice, polimerice, din ceromeri deoarece se fractureaza. Ceromerii se indica in ocluzii deschise, in zona frontala.

2. Insertia:
Insertia constructiei fixe este asigurata prin preparatia paralela a dintilor limitanti (pe care se agrega). Insertia poate fi facila cand preparatiile (bonturile) sunt mai conicizate sau coroanele de acoperire au grosime dirijata. Insertia medie si ferma are loc cand coroanele sunt cu grosime nedirijata si suprafata de contact este mare.

3. Stabilitatea:
Stabilitatea protezelor pluridentare fixe este conferita de frictiunea realizata intre fata interna a elementelor de agregare si bont. Relatia de contact poate fi totala sau partiala (numai cervical). Stabilitatea este augmentata de stratul de ciment prin care se fixeaza puntile pe bonturile dentare. Fixitatea prin frictiune-cimentare. !!!!!!!! Coroane cu grosime dirijata (in practica)??????????????????????

Principiul bioprofilactic
Deosebit de important, cu ajutorul caruia concepem punti ale caror elemente morfologice nu trebuie sa aiba efecte patologice asupra campului protetic. Morfologic se concep corpuri de punte care sa poata fi cat mai bine igienizate prin autocuratire/curatire mecanica (artificiala). Bioprofilactic corpurile de punte sunt concepute cu directie, latime, modelaj ocluzal, raport cu creasta edentata specifice (modificate) pentru a favoriza in primul rand igiena.

Directia corpului de punte:


In zona frontala directia corpului de punte va fi astfel incat sa-l inscrie in configuratia arcadei: in arc de cerc/arcuat/semicerc cu dimensiune cervico-incizala /vestibulo-orala asemanatoare dintilor naturali. Numai aceste corpuri de punte pot asigura restaurarea fizionomiei, fonatiei, functionalitate in ocluzie. Se contraindica corpurile de punte subdimensionate in sens vertical, sagital sau modelate aplatizat deoarece genereaza tulburari fizionomice, de dinamica functionala si parodontale. In zona laterala directia corpului de punte va fi rectilinie (ideal) sau usor curba.

Raportul corpului de punte cu creasta edentata:


Corpurile de punte concepute si modelate cu o morfologie specifica principiilor bioprofilactice si igienizarii.

Tipuri de raporturi (relatia de contact corp de punte-creasta edentata): La maxilar: Zona frontala: sa/semisa. Corpul de punte in sa se contraindica. Se indica numai in cazurile speciale (creste late si dinti scurti). Corpul de punte in semisa este cel mai indicat si utilizat in practica. Zona laterala: corpul de punte tangent liniar la versantul vestibular (dinti inalti asociati cu creste inguste) sau in semisa (dinti scurti cu creste late). La mandibula: Zona frontala: raport sa/semisa/punctiform. Zona laterala: tangent liniar la mijlocul crestei (cu contact liniar), punctiform , suspendat.

Caracteristici morfologice, indicatii, desene :vezi L.P.???????????????????????????