CURS HISTOLOGIE 11 OCTOMBRIE 2011

BIOLOGIA CELULARA (BC) Introducere: Biologia celulara este ramura a stiintelor biomedicale fundamentale care are ca obiect dezvaluirea legilor de desfasurare a proceselor vitale la nivel de organizare celulara. S-a constituit ca disciplina de sine statatoare in ultimul sfert de veac ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, prin integrarea a doua ramuri a unor discipline clasice: citologia si citofiziologia. Ca stiinta integrativa BC este totodata si consecinta elaborarii si aplicarii a doua grupe de tehnici diferite ca mecanism cognitiv, dar complementare ca efect analitico-informational. I) Microscopia electronica (ME) - prin intermediul ei biologii au descoperit o noua lume - lumea organizarii ultrastructurale. Aplicarea acestei tehnologii a sporit de cca. 1000 de ori puterea de rezolutie a microscopului luminiscent (optic - MO). A ridicat capacitatea de a obtine imagini directe asupra organizarii intime celulare la cca. 1 mil fata de puterea de discriminare a ochiului liber. II) Microanaliza a compozitiei chimice a diferitelor subunitati- organite celulare, pe baza fractionarii si purificarii celulare. Prin aceasta tehnologie nu se obtin imagini sau reprezentari directe, ci se obtin date precise pe baza carora se pot elabora reprezentari indirecte. In acest fel s-au format conceptele despre organizarea si functionarea intima a diferitelor organite celulare. Cele 2 tehnologii au impins capacitatea de analiza a materiei vii pana la sistemul de subunitati celulare de ordinul II - nivelul de organizare macromolecular. In prezent organizarea macromoleculara a organitelor celulare (structuri de ordinul I) a devenit domeniu comun de investigare in biologia celulara, atat prin metode directe (ME), cat si prin metode indirecte (microanaliza pe baza izolarii si purificarii fractiunilor celulare). Biologia celulara este domeniul dintre cele mai dinamice ale stiintelor bio-medicale fundamentale contemporane. Au fost parcurse etape importante de cunoastere: a) a fost elaborata harta organizarii ultrastructurare a principalelor tipuri de celule ce alcatuiesc lumea vie b) s-a identificat alcatuirea si rolul fiecarui organit in activitatea celulara c) s-au clarificat mecanismele esentiale ale desfasurarii unor procese fundamentale: secretie, schimburile celulei cu mediul inconjurator, digestia intracelulara si altele In prezent sunt investigate interrelatiile organitelor celulare, mecanismele reglarii proceselor metabolice, bazele celulare ale cresterii, diferentierii si senescentei (imbatranirea). Fondatorii BC sunt Albert Claude, George Emil Palade, Cristian De Duve. George Emil Palade este unul din pionierii elaborarii tehnicilor electro-microscopice: - a pus la punct tehnica fixarii, estge printre cei mai iscusiti cartografi ai ultrastructurii celulei inca din 1950 - a contribuit la toate descoperirile organitelor celulare legandu-si numele de acestea si in mod special de granulele de ribozomi care ii poarta numele: granulele lui Palade - a adus contributii la rezolvarea unor probleme cu care BC se mandreste azi: mecanismul sintezei proteinelor, secteria celulara, permeabilitatea celulara, biogeneza membranelor. - a format o scoala de biologie celulara Istoricul BC - bios= viata + logos=vorbire

- A fost folosit prima data in 1802, simultan in Franta si Germania - Termenul implica unitatea fenomenelor vitale in toate tipurile de vietuitoare - Scoala de Microscopie de la Facultatea de Medicina Bucuresti s-a impus prin prestigioase contributii stiintifice, de asemenea a aratat relatia BC cu celelalte discipline biomedicale fundamentale, care este atat o problema de actualitate teoretica, dar si una practica (studentii trebuie sa inteleaga ca in invatamantul medical exista si repetari/reluari foarte utile). Ele sunt prezente atat intre disciplina fundamentala cat si intre acestea si cele clinice. BC - relatii de intrepatrundere cu bio-chimia, bio-fizica, discipline a caror obiect principal este organizarea moleculara a materiei vii.

CELULA Termenul de celula provine de la diminutivul substantivului latin cella = compatiment, casuta. Celula este dificil de definit pe de o parte datorita organizarii sale structurale si a functiilor extrem de complexe, pe de alta parte pentru ca esenta fenomenelor vitale nu este inca pe deplin elucidata. Inainte de a retine o definitie din multitudinea definitiilor intalnite, vom trece in revista cateva din proprietatiile generale ale celulei. 1) Trebuie amintit faptul ca folosirea microscopului optic la studiul materiei vii dovedeste faptul ca celulele sunt unitati elementare si discrete ce stau la baza organizarii intregii lumi vii si care contin tot ceea ce este necesar atat pentru a o mentine cat si pentru a se autoinmultii relativ independent de variatiile conditiilor de mediu. Celulele sunt deci unitati elementare de organizare a materiei vii aflate in relatie de echilibru cu mediul inconjurator si au capacitatea de auto-reglare si adaptare la variatele conditii de mediu. Analiza amanuntita a celulei a permis constatarea ca ele au o organizare foarte complexa, care se mentine in stare de echilibru relativ in timp. Mentinerea unui inalt grad de organizare se datoreaza faptului ca dpdv termodinamic celula este un sistem deschis sau o structura consumatoare de energie pe seama mediului inconjurator. 2) Celula prezinta proprietatea de autoreproducere. Elementele componente ale celulei se afla intr-o ordine interna integrata in trepte, care ii confera capacitatea de crestere, dezvoltare, diferentiere si de a se reintoarce cu o precizie uimitoare la stadiul initial de dezvoltare. 3) Proprietatea de ciclizare - capacitatea de a parcurge diferite stadii in mod ciclic (ex: ciclul vital, ereditar). Pe baza proprietatii amintite, din multitudinea de definitii => celula este unitatea elementara a lumii vii cu organizare complexa si diversa, dar cu independenta de dezvoltare, crestere si reproducere. Celula sta la baza alcatuirii tesuturilor, organelor, sistemelor si organismelor. Caractere morfologice generale ale celulei: - ca forme elementare si discrete de organizare a intregii lumi vii, celulele pot fi sistematizate in doua mari clase dupa caracterele lor morfologice: I) Procariote si II) Eucariote. In mod curent prin caractere morfologice generale intelegem: marimea sau talia, forma celulelor, numarul, volumul, greutatea I) Procariotele - celule simple, primitive, cele mai simple forme de organizare a vietii: bacteriile, algele albastre-verzi, virusii. Astfel de tipuri de celule nu intra in organizarea corpului omenesc, iar studiul lor face obiectul microbiologiei.

- nu au nucleu delimitat de membrana nucleara, ci au un corp nucleoid, format dintr-un lant de ADN neinconjurat cu proteine bazice si atasat de membrana celulara - citoplasma lor e incarcata cu ribozomi liberi, este lipsita de organite delimitate de endomembrana - membrana celulara este alcatuita din membrana interna, dublata la exterior de o membrana protectoare - principalele proprietati: a) capacitatea de a se inmultii, a prolifera foarte rapid b) plasticitatea - capacitatea de a se adapta relativ usor la conditiile de mediu Virusii - organite foarte mici ce nu pot fi observate la MO. Organizarea lor structurala nu poate fi studiata decat la ME. Desi ei au proprietati comune cu celulele (autoreproducerea, ereditatea, variabilitatea), virusii sunt dependenti de celulele gazda, deci sunt paraziti obligatorii si nu pot fi considerati celule propriu-zise. Bacteriile - exemple caracteristice de celule procariote, au un ADN bacterian de cca. 1mm lungime si contine o cantitate de informatie ce poate codifica 2-3000 de proteine diferite - citoplasma lor contine intre 20-30 000 ribozomi, organizati sub forma de polizomi - cele mai mici cunoscute sunt cele din clasa pleuropneumoniei, au dimensiuni de 1 micron, sunt alcatuite din cca 7-800 proteine, sunt considerate cele mai mici forme de celula II) Eucariotele - celule cu organizare complexa, in alcatuirea lor se disting 3 componente principale: - nucleul - organul coordonarii proceselor celulare si resedinta genomului. Genomul este acel component care contine codificata in structura sa informatia genetica, adica programul tuturor evenimentelor vitale din celula - citoplasma - contine numeroase organite celulare - suprafata celulara= membrana celulara - dispozitivul ce controleaza schimburile dintre celula si mediul inconjurator. Eucariotele intra in alcatuirea plantelor, animalelor si omului. Marimea celulelor - poate fi apreciata prin raportarea la o scara lineara (apreciinduse astfel diametrul) - prin calcularea suprafetei - prin evaluarea volumului celulei In mod obisnuit, celulele umane au un diametru cuprins intre 10-30 microni, dar se pot intalni si celule cu diametru in afara acestor limite: ex: in stratul granular al cerebelului se gasesc neuronii de 3-4 microni, in sangele periferic 6,5 microni. Alte celule au diametru de aproximativ 100 microni sau peste: ex: neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei, celulele Betz - scoarta celulara, ovocitul - 200-250 microni. Volumul celulei variaza intre 200-15000 microni cubi. In general, volumul celulei este foarte constant pentru acelasi tip de celula si independent de marimea organismului. Ex: nefrocitele si hepatocitele au aceleasi marimi la om, cal, caini. Printre factorii cei mai obisnuiti care determina variatii de marime si volum sunt varsta si functia. Forma celulelor - caracter general foarte important al eucariotelor. Forma celulelor e controlata de factori externi (presiunea, vascozitatea mediului), factori interni (activarea functionala, varsta, caracterele suprafetei celulare). Celulele umane pot fi grupate in doua mari categ: I) Celula cu forma variabila (leucocitele, celulele musculare, celulele sectretoare) II) Celulele cu forma fixa, constanta (celulele nervoase, celulele epiteliale, celulele osoase)

Numarul si durata de viata - corpul uman este alcatuit dintr-un nr foarte mare de celule (1015). La nastere, in medie 3 kg, corpul are un nr de celule de 10 12. Pe parcursul vietii 1015. Celulele pot fi sistematizate in aproape 1000 tipuri diferite. Celulele sangvine sunt cele mai numeroase. Durata de viata - a celulelor variaza de la 10 min la 10 9 min. La om diferitele tipuri celulare au viata diferita: ex celulele nervoase, cardiace - toata viata; celulele intestinului subtire - 1-2 zile, dupa care sunt inlocuite de alte celule prin inmultire.