CURS 2 Cultura si civilizatie. Interrelatia cultura si civilizatie. Interferentele reciproce intre cultura si civilizatie.

Omul traieste intr-un Univers cread de el insusi este o prop ce poate rezuma axioma la care au ajuns disciplinele sociala in incercarea de a defini specificul existentei umane. Acest univers pe care omul si la creat prin activitatea sa practica si cognitiva poarta denumirea generica de cultura. Acest univers pe care omul si l-a creat pt a-si perpetua existenta e format din obiecte fizice prin care omul isi satisface trebuintele materiale si din obiecte de o natura deosebita prin care omul isi tezaurizeaza cunoasterea si interpretateaza viata si ii confera un sens. Componentele primului domeniu sunt bunuri si unelte de la cutitele paleolitice la masinile si calculatoarele de azi iar cele care alcatuiesc al II-lea domeniu sunt limbaje sisteme de semne de la limbile naturale ale comunitatilor primare si de semne pana la diversele forme actuale de expresie si codificare a informatiei. Cele 2 registre ale existentei umane, desi au componente si functii diferite sunt solidare si interactioneaza functional in toate actele si manifestarile prin care omul isi reproduce conditiile de viata sau incearca sa le schimbe. Structura duala a universului creat de om reproduce o structura actuala a subiectului uman (trup si suflet) trebuintele materiale si aspiratii ideale comportant practic si comportament simbolic, bunuri si valori, etc., fara a stabili insa o imagine in oglinda intre cele 2 emisfere ale vietii umane. Pt intelegerea problematicii propuse e important sa stabilim ce intelegem prin cultura si civ precum si inter-relatia dintre aceste 2 notiuni , sa urmarim cum apar conceptele de cult si civ in gandirea universala. Unii autori pun semnul de egalitate intre cele 2 concepte socotindu-le 2 notiuni identice altii dezvaluie deosebiri intre ele. De cele mai multe ori se evidentiaza in perspectiva raportului dintre cult si civ faptul ca nu exista o pozitie ci o inter relatie, o leg stransa intre ele. Intreaga evolutie istorica a omenirii dezvaluie inter rel dintre cult si civ, comunicarea dintrea acestea urmarind realizarea idealului si demnitatii omului, a vietii si comunitatii umane. Notiunea de cultura a inregistrat in literatura de specialitate peste 250 de definitii, asadar nu exista o definitie standard a acestui concept. De fapt cultura (spune A. Males) se preteaza la o def deschisa oricand susceptibila de corecturi si adaugiri spre deoseb de conceptele cu care opereaza stiintele naturii sau geometria, care pot primii def inchise. Fenomenul cultural in complexitatea sa ireductibila poate fi doar conturat evident in mod imprecis prin convergenta unor trastaturi dar nu definit riguros intrucat avand un caracter creator cultura poate sa dipara din propria sa def daca aceasta e una inchisa. Nimeni nu va inventa noi def pt triughiul dreptunghic, pt tens cur el, care sunt concepte inchise, dar oricand e posibila o noua def a culturii.

Mijlocul metodic de a definii cultura e acel care porneste de la sensul originar simplu al notiunii de cultura. Prin cultura romanii de la care am mostenit termenul intelegeau munca pe care o depunea pe ogoare, pt a obtinele roadele necesare existentei vietii lor. Notiunea de cultura implica in viziunea lor interventia activa si organizata a omului cu scopul de a scoate din natura bunul pe care aceasta singura de la sine nu i le putea da. Intelesul originar de truda de munca umana, grija pe care omul o poarta ogorului, s-a pastrat intr-un fel pana azi, dar cu foarte mare extensie a sferei de cuprindere care a capatat in acelasi timp un continut mult mai adanc. Cultura isi mentine intelesul de creatie a omului prin munca lui in domeniul spiritual si efortul continuu de a pastra si imbogatii propria creatie, de altfel inca din antichitate Cicero vorbea de cultura agrarum si cultura animi prin aceasta din urma intelegand un effort educational cu mare efect in rotirea sufletului, effort ce ingloba atat procesul de invatamant cat si experienta de viata persoanala a fiecarui individ. CURS 3. Schimbarile din epoca moderna au imbogatit sensurile notiunii de cultura, Un rol imp l-a avut miscarea romantica prin orientarea catre cercetarea valorii culturilor populare a traditiile si obiectivelor diferitelor popoare. Din sec al XIX cultura a devenit obiect de studiu datorita explorarilor etnografice a culturilor primative si populare. Prin largirea si sistematizarea asa cum au evoluat de-a lungul timpului s-au dezvoltat alaturi de filozofia culturii. Etnografia si antopologia culturala, psihologia si sociologia culturii care legitimeaza stiintific culturologia, o teorie generala despre cultura si raporturile acesteaia cu civilizatia. In epoca contemporana exista 2 tendinte in definirea culturii: a) cultura obiectiva prin care se intelegea un sist de bunuri culturale ceformeaza titlul unei epoci (dat de creatiile lit artistice, descoperirile stiintifice, de aparitia unui cult religios etc) b) cultura institutionala in care includea statul, biserica, scoala, armata, organizatiile economice. c) cult persoanala ce semnifica atitudinea persoanala fata de opera de cultura raportul viu dintre persoana si valoarea culturala. Modelul icebergului este cel mai simplist model sintetizand componentele culturii si impartiindu-le in 2 mari categorii, aspecte vizibile si invizibile. La supraf se gasesc partiile vizibile si componentele observabile. Modul in care se imbraca si se comporta oamenii, simbolurile, istorioarele si ceremoniile impartite de catre membrii societatii. Elem vizibile ale culturii sunt doar o reflexie a valorulor profunde care se afla in mintea membrilor societatii. Aceste valori, credinte ascunse precum si procesul de gandire reprez adevarata cultura. Partea invizibile care detine rolul primordial in constituirea promovarea sau modificarea culturii concrete este data de conceptiile de baza, credintele, calorile si normele promovate. Partea vizibila si accesibila imediat perceputa cuprinde produsele artificiale, actorii si eroii si perspectivele aferente indivizilor si societatii.

Produsele artificiale se clasifica in: 1) Produsele artificiale fizice sunt cele mai tangibile cum ar fi: -dimensiunea si arhitectura cladirilor -amplasarea si mobilierul lucrurilor -amenajarea spatiilor deschise de comfort, vestimentatia angajatilor s.a. Majoritatea produselor artificiale sunt utiliz mai mult sau mai putin constient ca simboluri. 2) Prod artificiale de comportament au la baza obisnuintele, traditiile nescrise din societate. 3) Prod art verbale sunt alcat din limbaje, sloganuri, mituri prin care se transmit mesaje ale culturii. Partea invizibila a cult cuprinde valorile, normele si conceptele fundamentale. Problema hotaratoare in analiza culturii e relatia natura, societate, cultura. Intr-un anumit sens am putea def cultura ca o sinteza intre natura si societate. De pilda A. Marlaux definea cultura ca fiind acel moment in care umanul se desprinde de biologic. Cult se naste prin dialogul activ al omului cu natura in rap om-natura omul apare ca fiinte sociala. Cult nu poate fi conceputa in afara socialului si umanului. Cult in general se def ca fiind totalitatea calorilor spirituale creata de omenire in decusrul practicii ssale social istorice si care reprezinta progresele realizate in cun naturii societatii si a devenirii insasi a fiintei umane. In sfera ei cult include atitudinile, actele, orerele limitate la domeniul spiritului si care servesc satisfacerea nevoilor spirituale si intelectuale, in acest sens dpdv istoric culturii ii apartin operele de stiinta, filozofie, ist, lit, muz, arhit, sculpt, arte decorative etc. Tot o data ea include datiniile si obiceiurile credintele si practiciile religioase asa cum au evoluat ele de-a lungul mileniilor. Fiecare cult repr expresia unei anumite societati iar studierea atitudinilor si comportamentelor individuale se face pe fundalul unei culturi specifice. Din def culturii obs ca nu orice tip de creatie umana intra in notiunea de cultura ci doar creatiile valorice constituie continutul esential al notiunii de cultura. Dpdv al prpriei dinamici cultura include in mod direct urmat elemente esentiale constituitive a) cunoasterea; cultura fiind un act de cunoastere de receptare si reflectare a unui imens flux informational un rezultat cognitiv al activit practice. Acest moment al cult e deosebit de imp intr-ucat nimeni nu se poate realiza ca personalitate fara a asimila un bogat si selectat volum de cunostinte, fara a cun o anumita mostenire culturala. b) valoarea; seminifica raportarea rezultatelor cunoasterii la nevoiele trebuintele si aspiratiile omului, aprecierea lor critica in fn de interesele social umane.

c) creatie e momentul de salt calitativ de la un fapt natural la unul cultural. Creatia este insasi principiul de geneza a valorilor, ea ne dezvaluie momentele de discontinuitate in evolutia culturilor, evolutia noului d) comunicarea care inseamna generalizarea sociala si asimilarea critica a valorilor, critica realizarea functii sociale a culturii. Viabilitatea si eficienta unei culturi depinde de gradul de raspandire si asimilarea ei la scara sociala. Tipurile de cult se clasif in fn de anumite criterii a) crit temporal istoric, din aceasta perspectiva vorbim despre cult antica, medievala, renascentista, moderna, conemporana b) crit spatial geografic, desemneaza zona de afirmare a unei culturi ca de pilda cultura greaca, egipteana, azteca. c) crit tipologic, include culturile primitive evoluate Lucian Blaga imparte culturile in cult minora si cult majora, iar Tudor Vianu foloseste notiunile de cult partiala si toatala. Finalitatea oricarui act de cult o reprez creatia de valori, lumea valorilor fiind deosebit de bogata si complexa. Val reprez un rap intre un obiect si un subiect care apreciaza obiectul respectiv, obiectul devine obiect al valorizarii in virtutia calitatilor pe care le are iar subiectul apreciaza aceste calitati in masura in care satisfac anumite trebuinte de ordin material si spiritual. Valorile se pot clasifica dupa natura obiectului in: -val economice (avutie, proprietate) -val politice (democratie, pluralism) -val morale (cinste) -artistice (frumos, tragic) , stintifice (adevar, obiectivitate), filozofice (fericire, libertate), religioase (divin), sportive (dorinta de autodepasire). Val se clasifica apoi dupa criteriul stabilitatii in valori perene si valori cu o arie restransa de cunoastere, iara dupa gradul de impact cu societatea avem val sociale si individuale. Principalele caracteristice ale valorilor sunt istoricitatea, normativitatea, polaritatea, ierarhia valorilor. Daca cult inseama suma valorilor spirituale civ semnifica adoptarea acestor valori la nevoile si practicile omului utilizarea lor economica pt realizarea unei vieti tihnite. Asadar civilizatia reprez totalitatea mijloacelor prin care omul se adapteaza mediului fizic si social, reusind de opotriva sa-l organizeze, sa-l transforme si sa se integreze. CURS 5. Comunicare si cult. Caract ale cult. Cult inseama comunicare iar comunicarea inseamna cult, afirma E. HALL de unde rezulta ca cele 2 conepte sunt inseparabile, comunicarea ca interactiune sociala este procesul prin care indivizii din

aceeasi cult sau din cult diferite isi transmit reciproc mesaje. Intregul proces e influentat de cult caruia ii apartin de opotriva emitatorii si receptorii. Cum, cand, in ce fel si unde prin ce mijloace se comunica sunt chestiuni dictatede cult fiecaruia. Orice cult are anumite caract. 1) Cultura nu e innascuta ci invatata. Invatarea este cea mai importanta caract a cult. Cult se dobandeste prin invatarea de catre oameni inca de la cele mai fragede varste mai intai a lucrurilor elementare pt supravietuire apoi pe masura dezvoltarii ca fiinte biologice si sociale insusirea acelor norma atitudini comportamente care sunt considerate dezirabile de catre cult proprie. Invatarea culturala are loc in mai multe feluri prin interactiunea cu ceilalti, prin observare, prin imitare ca si prin alte mijloace cum sunt contactul din priviri, utilizarea tacerii si a spatiului prin invatarea limbii moderne, prin preferinta pt activitatea fizica sau pt cea intelectuala, prin modul in care este preferabil sa se rezolve conflictele etc. Toate aceste lucruri ca si multe altele sunt invatate in mod constient prin interactiunile cu alti oameni in cadrul unor grupuri sociale si institutii formale sau informale precum familia, scoala, biserica, grupul de prieteni/ colegi etc. De asemenea cultura se invata din povesti si folclor fie ca e vb de vechi mituri fie de cultura populara traditionala. CUlt se invata si din arta, din obiectele si operele de arta plastica pe care le-a produs o anumita civilizatie. 2) Cultura e transmisa din generatie in gen Pt ca o cult sa existe, sa reziste si sa se perpetueze e necesar ca ea sa transmita mesajele si elementele ei necesare. De aceea cult e un continuu proces de comunicare, de transmitere a ceea ce se num mostenire culturala. Tot o data noile obiceiuri, valori, principii, comportamente, trebuie de asemenea sa fie comunicare fiecarui individ din acea cult ceea ce se realizeaza prin interactiunile sociale. 3) Cult se bazeaza pe simboluri Abilitatea unei cult de a crea simboluri ajuta la invatarea culturala de la individ la individ de la grup la grup. Dupa cum se stie orice poate deveni un simbol. O imagine, un gest, un cuvant, o piesa de imbracaminte, din momentul in care prin acord tocit practica sociala si culturala ii acorda o anumita semnificatie. Comunicarea simbolica ca o parte componenta a comunicarii sociale si culturale ii ajuta pe oameni sa isi organizeze experientele in forma unor categorii abstracte si sa le exprime prin verbalizare si comunicare nonverbala dar si prin alte mijloace sau suporturi cum sunt cartile, filmele, mass-media. Comunicand simboluri o cult se pastreaza si tot o data se transmite de la o generatie la alta.

4) Cultura este supusa schimbarii. Culturile sunt sisteme dinamice, ruperea schimbarii prin confruntarea permanenta cu informatii din surse exterioare, contacte interculturale ce determina schimbari in orice cultura. Culturile sunt foarte usor adaptabile iar istoria arata cum unele dintre ele au fost fortate sa se cultureze din cauza unor razboaie de ocupati, dezastre naturale sau alte calamitati. Desi orice cultura e supusa schimbari, struct ei primara rezista la modificarile majore. de ex: schimbari in moda vestimentara, in obisnuintele de hrana, calatorie, locuire, apartin unui sist de valori ce se schimba de la o epoca la alta intr-o cultura. In schimb valori precum etica, morala, munca, timpul liber, libertatea, sunt adanc inradacinate si persista de la o generatie la alta de-alungul mai multor generatii. Culture este etnocentrica Etnocentrismul desemneaza pozitia celor care considera ca felul lor de a fi de a avtiona sau de a gandi trebuie sa fie preferat tuturor celorlalte fiind insotit de sentimentul apartenent, organizare a individului la un grup si de constiinta superioritatii calorilor acestuia in raport cu celelelalte. Etnocentrismul e de regula asociat cu intoleranta, rasismul. In conptia unui autor german, etnoc e strategia culturala de a dobandi identitate colectiva prin distingerea unui grup de celelalte astfel incat spatiul social al propriei vieti sa fie radical delimitat ca spatiu comun si familiar de spatial vietii celorlalti. Aceasta impartire categorica a lumii in noi si ceilalti e justificata axiologic. Valorile pozitive sunt in totdeauna de partea noastra, cele negative sunt proprii celorlalti. Din perspectiva oricarui tip de etnocentrist lumea se imbarte nu doar intr-un spatiu familiar si unul strain ci si in omenesc si barbar-neomenesc, in civilizat si salbatic, luminos si intunecat. Alti autori definesc etnocentrismul drept tendinta inconstienta de a privi alte popoare din perspectiva propriei comunitati si de a face din propriile valori si norme standarde de apreciere. Din acest pdv tot ceea ce nu corepunde etaloanelor noastre axiologice este considerat inferior. In toate definitiile date etnocentrismului este prezenta ideea ca propria cultura reprezinta cultura tuturor lucrurilor, aceasta este insotita totodata de o apreciere exagerata a propriilor valori si de tendinta de subapreciere a valorilor care stau la baza unor culturi straine, considerate inferioare. Etnocentrismul se manifesta in forme pasive si active. FOrmule pasive sunt expresii simplificate si elemente ale reprezentarilor sociale care se manifesta mai ales ca prejudecati si stereotipuri. In construirea perceptiei noastre despre celalalt intervin o serie de factori care reflecta atat propriile noastre rationamente cat si anumite generalizari pe care in mod indirect le prelucram din societatea in care traim. Exista situatii diverse in care apar anumite defecte negative comunicari subiective ale unui individ sau grup cu privire la caracterul altui individ sau grup perceput ca diferita fata de primul; altfel spus se observa o geteriorare sau construire a unei imagini deformate a realitatii spre o convingere sau o

reprezentare neconceputa ascupra unor categorii de persoane sau a unor indivizi care fac parte din acea categ. Stereotipul reprez un ansamblu de cinvingeri impartite de un anumit grup sau individ pe baza unor idei rigide de intelegere a altora cu privire la caracterele personala sau personalitatii si de comportament ale unui grup de persoane, implicit ale indivizilor categoriei. Stereotipizarea este procesul prin care sunt emise etichete generalizatoare asupra unor grupuri cliseu care pleaca de la anumite credinte si valorizari particulare accidentale. Datorita stereotipurilor apar prejudecatiile si chiar mai mult discriminarea. Stereotipurile sunt generalizari invatate de obicei negative in legatura cu un lucru si care raman fixate in minte, numite si substitutute ale aberatiei. Ele apar spontan din dorinta de a schematiza si rationaliza in principiu fiind necesare deoarece raspund unor necesitati de facilitare a cunoasterii. Stereotipurile descriu anumite situatii generalizandu-le si netinand cont in fapt de obiectul carora li se aplica. In comunicarea interculturala constientizarea diferentelor dintre culturi in ceea ce priveste modele de comportament si convingeri se datoreaza unor stereotipuri bazate pe ceea ce se invata in cursul diferentelor experiente de vietii elereprezinta tendinta de a schematiza si generaliza caracterizarea unor categorii de grup. Lisa de informatie sau informatia fragmentara face posibil ca oricui sa creeze stereotipuri. Prejudecata reprez fenomenul respingerii celorlalti considerat drept membru al unui grup fata de care se manifesta sentimente negative, e mai de graba o predispozitie de a adopta un comportament negativ fata de un membru al unui grup pe baza generalizarii eronate si rigide fara a tine cont de trasaturile si caracteristicile personale ale acelui individ. Discriminarile care deriva din prejudecati sunt modul de comunicare si relationare sociala prin care membrii unui grup isi atribuie o imagine de superioritate fata de alti membrii sau alte grupuri. Aceasta apare in raport cu membrii ai unui grup social despre care avem prejudecati si avem din cauza rasei, genului, religiei, etniei sau cerintelor sau nevoilor speciale pe care le au. O posibila clasificare a formelor de discriminare poate fi urmatoarea: 1. discriminare oficializata apare in acte oficiale, documente juridice. 2. disc institutionalizata informatie ce incurajeaza discriminarea 3. disc situationala depinde de perceptia personala de a se raporta la celalalt, de a comunica etc.