Ingrijirea bonsailor Un bonsai este pur si simplu o forma de horticultura miniaturizata.

Este foarte simplu sa urmezi instructiunile de udare, de fertilizare sau de tundere. Insa intelegerea proceselor ce se intampla in interiorul unui arbore va spori increderea si placerea dumneavoastra in ingrijirea acestuia. Radacinile: Ce rol au? Radacinile au trei roluri foarte importante. Primul este rolul de sustinere. Acestea se raspandesc in toate directiile, ancorand astfel copacelul. Cel de-al doilea rol este de absorbtie si de transport al apei si sarurilor minerale. In timpul cresterii, radacinile au extremitatile albe si mai umflate,fiind acoperite de perisori microscopici unicelulari ce au rolul de a absorbi apa cu sarurile minerale din sol. Aceasta este partea cea mai activa din radacinile unei plante. Dimensiunile radacinilor depind de mediul in care se afla. Astfel, in medii aride, copacii isi dezvolta radacini lungi ce pot cauta apa pe o suprafata intinsa, pe cand in mediile umede, radacinile sunt fine si fibroase, nedepasind suprafata coroanei. Asadar, un bonsai trebuie sa aiba un sistem radicular foarte bine dezvoltat, foarte ramificat si dens pentru a putea face fata necesitatilor acestuia. Ultimul rol este cel de stocare al elementelor nutritive. In timpul iernii, acestea inmagazineaza rezervele de hrana pentru primavara. Aceste tesuturi se gasesc in radacinile lemnificate, fiind vital sa se pastreze cateva astfel de radacini intr-un bonsai. Cum functioneaza radacinile? In natura, arborii emit la inceput o radacina principala, numita radacina pivotanta. Aceasta are rolul de aancora planta si de a cauta apa. Desi la inceput ati putea spune ca ea continua sa creasca in lungime tot restul vietii, aflati ca se va infinge in pamant doar pana ajunge la o sursa constanta de apa. Radacina pivotanta prezinta o structura asemanatoare ramurilor, si anume este foarte groasa la baza si devine din ce in ce mai subtire spre varf, iar ramificatiile se indesesc odata cu distanta de la baza. Desi prima radacina emisa de catre o planta, rolul ei principal este cel de sustinere, neavand un randament ridicat in cazul absorbtiei de apa. De aceea, in cazul arborilor din pepiniere, aceasta a fost sectionata, promovand ramificarea ei in radacini secundare, mai capabile din punct de vedere al preluarii elementelor nutritive din sol. Acestea au mai multi perisori, sporind astfel randamentul. In mediul natural, copacii au un spatiu teoretic nelimitat de extindere a radacinilor, insa in cazul unui bonsai, acesta este limitat. De aceea, radacinile trebuie sa fie foarte eficiente, sa fie dense si ramificate. Cresterea lor este stimulata de umiditatea si oxigenul prezent in sol. Apa este adusa in planta prin intermediul procesului numit osmoza. Fenomenul se desfasoara in micii perisori de pe suprafata radacinilor. Membrana acestora este semi-permeabila, adica este plina de milioane de pori microscopici ce pot lasa doar o singura molecula de apa sa treaca. Cand concentratia de saruri minerale in radacina este mai mare decat cea din sol, atunci moleculele de apa din sol traverseaza porii pentru a dilua solutia. In acest moment, concentratia de saruri minerale din perisori este mai mica decat cea din celulele vecine, asadar moleculele de apa traverseaza inca o celula si tot asa. Pana cand ajung la xylem-ul din centrul radacinii, de unde urca in restul copacului prin capilaritate. Porii din membrana semi-permeabila permit doar trecerea moleculelor de apa. Absorbtia sarurilor minerale se face printr-un proces electrochimic. Toate moleculele sunt incarcate fie pozitiv fie negativ. Astfel, daca planta are nevoie de o molecula de potasiu,de exemplu, ea va elimina un ion de hidrogen si va primi unul de potasiu din sol. Simultan, unul dintre pori isi va adapta forma pentru a permite trecerea acestei molecule. Acest proces la nivel microscopic se petrece de aproximativ un miliard de ori pe zi. Arderea radacinilor se petrece atunci cand concentratia de saruri minerale din sol este mult mai mare decat cea din radacini In acest moment se va petrece fenomenul denumit osmoza inversa, si anume radacina va elimina molecule de apa in incercarea de a scadea concentratia din pamant, ajungand eventual la deshidratare. Acest lucru se poate intampla cand depasim dozele recomandate de ingrasamant.

Inaintea iernii, plantele incep sa-si stocheze rezerve de energie in radacinile vechi si groase. In interiorul acestora se formeaza fascicule conducatoare de seva ce se numec phloem, care se regasesc in aceeasi masura si in trunchi si in ramuri. Zaharurile din arbore incep sa coboare prin phloem, iar cel din radacini incepe sa se ingroase odata cu inmagazinarea lor. Aceste rezerve vor fi folosite in primavara pentru deschiderea de noi muguri. De aceea nu se tund radacinile in timpul toamnei/iernii, deoarece s-ar pierde resurse importante ce in primavara vor incetini dezvoltarea sau chiar vor omori bonsai-ul. In primavara, daca doriti sa schimbati pamantul, asigurati-va ca mugurii s-au deschis. Acest lucru arata ca s-au folosit cel putin jumatate din rezervele de zahar din radacini si ca este in siguranta sa le tundeti. Trunchiul si ramurile: Ca si radacinile, trunchiul si ramurile au trei functii importante: de stabilitate structurala, de transport al sevei si de stocare al rezervelor. Asigura deasemenea cea mai buna distributie a frunzelor pentru a obtine maximul de suprafata. In continuare vom vedea tesuturile din interiorul trunchiului si al ramurilor, incepand cu centrul. Duramen Acesta este tesutul mai inchis la culoare din care e format centrul unui copac si este lemn mort. Rolul sau este doar structural, el nu mai stocheaza rezerve de energie sau transporta seva de-a lungul arborelui. Se formeaza cand xylem-ul isi pierde din functii odata cu imbatranirea si se transforma in duramen. Xylem Urmatorul tesut se gaseste in continuarea duramenului si are tot un rol structural, insa are si scopul de a transporta seva bruta (apa si sarurile minerale) de la radacini la frunze. Cresterea lui formeaza vestitele cercuri din sectiunea unui copac. Motivul alternantei lor este ca in timpul sezonului de crestere, copacul se ingroasa mai mult, producand inele mai groase decat in timpul sezonului de repaus (iarna) cand produce inele mai subtiri.. Pentru a afla varsta unui copac, se numara inelele mai inchise la culoare, NU cele mai deschise. Productia de noi celule de xylem permite ramurilor sa-si pastreze pozitia dupa ce au fost legate. Indata ce rezistenta noului xylem este suficient de mare pentru a contracara cea a duramen-ului, putem indeparta firele. Cambium Acest tesut verde poate fi observat daca zgariati usor coaja unei ramuri. Este tesutul celular esential pentru viata unei plante. Desi grosimea lui este de doar o celula, este foarte activ, producand pe partea interioara xylem iar pe cea exterioara phloem. Cambium-ul isi poate schimba eficacitatea in functie de conditiile de crestere ale arborelui. Foarte adaptabil, el poate creea atat xylem si phloem, cat si noi muguri sau noi radacini si poate deasemenea sa fuzioneze cu cambiumul altei plante. Daca vom taia o ramura in timpul sezonului de crestere, cambium-ul isi va mari diviziunea celulara in acea zona, emitand noi muguri pentru a incerca sa refaca foliajul pierdut. Tot el asigura productia de tesut cicatrizant. Un copac in natura creste in medie cu 2,5 cm pe an, pe cand un bonsai creste cu 0,25mm. Phloem Acest tesut are rolul de a distribui seva elaborata de la frunze in tot corpul plantei si de a inmagazina resursele energetice pe parcursul iernii. Pe partea exterioara, vechile celule se intaresc si se transforma in scoarta, conferind aspectul batran bonsai-lor. Phloem-ul are si alte misiuni. Fiind etansa, nu permite ca umiditatea sa paraseasca acest tesut. La suprafata ei, se pot observa mici structuri sferice, numite lenticel ce au scopul de a asigura schimbul de gaze intre atmosfera si arbore. Scoarta protejeaza phloemul de lovituri, de insecte si de maladiile criptogamice. Frunzele: Fiecare frunza este o uzina de alimentare foarte eficienta ce converteste apa din sol in hrana pentru planta sub actiunea luminii solare. Acest proces se numeste fotosinteza si se desfasoara astfel: apa si cu sarurile minerale ajung in frunza, unde impreuna cu bioxidul de carbon extras din atmosfera prin stomate si sub actiunea luminii solare captata de pigmentii verzi din frunze (clorofila) se transforma in amidon si zaharuri

complexe. Sunt anumite specii de copaci ce au frunzele rosii tot timpul. Acestia au pigmenti de clorofila insa sunt mascati de cei rosii (anthocianine), aflati in cantitati mai abundente. La nivelul frunzelor exista doua procese importante: cel de fotosinteza si cel de respiratie. Respiratia se produce in timpul noptii, cand planta elibereaza molecule de dioxid de carbon prin intermediul stomatelor. Acestea se gasesc pe fata inferioara a frunzelor si mai au rolul de a regla evaporarea foliara, deschizandu-se si inchizandu-se in functie de temperatura si umiditatea ambientala. O evaporare minima se petrece mereu, cu scopul de a reinnoi aportul de apa proaspata de la radacini. Tipurile de frunze variaza de la specie la specie si sunt facute pentru a functiona in conditii maxime in diferite tipuri de mediuri. De exemplu, plantele ce traiesc in semi-umbra au frunzele delicate, subtiri, uneori acoperite de perisori pentru a limita evaporarea foliara. Cele care traiesc in zonele aride si secetoase, au frunzele groase ce pot inmagazina multa apa. Iar cele ce nu suporta apa sau frigul au frunzele ceruite. In alte cazuri mai speciale, de exemplu coniferele, au frunzele sub forma de ace, pentru a impiedica zapada sa se astearna pe ramuri si pentru a limita evaporarea. Toate frunzele au un lucru in comun, si anume mugurii. Mugurii sunt o frunza comprimata foarte puternic. Acestia sunt inconjurati de niste solzi ce au rolul de a-i proteja impotriva naturii, ploilor, frigului si a insectelor. In general, mugurii se gasesc la baza fiecarei frunze, numindu-se muguri axilari si sunt de dimensiuni medii. Alti muguri ce mai pot fi gasiti sunt cei apicali, ce cresc in varful fiecarei ramuri, fiind un pic mai mari decat cei precedenti. Acestia sunt primii ce se deschid primavara. Un ultim tip de muguri sunt cei adventivi, ce sunt distribuiti intamplator pe trunchi si ramuri si care se deschid in urma unor tunderi puternice ale ramurilor. Nu se pot vedea cu ochiul liber. Insa mai este un alt tip de muguri, cei florali, acestia neavand aceeasi structura ca cei normali. Apar pe ramuri, fie la capetele lor, fie de-a lungul lor, avand dimensiuni foarte mari. Ca si la frunze, exista diferite forme de muguri. Astfel, spre deosebire de cei ai foioaselor, mugurii coniferelor arata complet diferit. In cazul molidului (Picea alba) sau al Larix-ului (Larix decidua), de exmplu, acele lor arata ca niste mici tufe. Pe cand in cazul pinilor, din muguri cresc "candele" din care se dezvolta ace. Este important ca atunci cand tundem un bonsai sa tinem cont de orientarea mugurilor. De exemplu, daca taierea unei ramuri se face deasupra unui mugure orientat spre dreapta, noua ramura ce va creste din acel mugure va fi orientata tot spre dreapta. Auxinele Auxinele sunt cei mai importanti hormoni dintr-un copac. Sunt produsi in celulele meristematice si au functia de a promova alungirea celulelor, inainte de diviziunea lor. Una dintre cele mai cunoscute auxine este Acidul Acetic Indoleic (Indole Acetic Acid sau IAA). Acesta actioneaza la nivelul varfurilor ramurilor si radacinilor astfel: in cazul ramurilor, cu cat concentratia este mai mare, cu atat cresterea e mai puternica, iar in cazul radacinilor, este exact invers. Insa orice concentratie de IAA promoveaza cresterea. In continuare vom vedea diferite procese si influenta auxinelor asupra lor. Fototropism: Este fenomenul ce face ca plantele sa se apropie sau sa se departeze de lumina. Lumina solara face ca prezenta auxinelor sa fie diminuata in acea zona, astfel, in zonele umbrite, auxinele se vor gasi in cantitate mai mare iar ramurile vor avea o dezvoltare mai rapida in incercarea de a gasi lumina. Nu se recomanda punerea bonsailor la umbra in incercarea de a stimula cresterea, deoarece desi ramurile vor creste mai mult, ele vor fi mai subtiri iar distanta dintre frunze va fi mai mare. Geotropism Este procesul ce face ca ramurile sa creasca in sus desi sub actiunea fortei gravitationale (geotropism negativ) iar radacinile sa creasca in jos (geotropism pozitiv). Dominanta apicala Prezenta auxinelor in zonele dintre varfurile plantei (radacini si ramuri) previne cresterea de noi muguri in zonele laterale. Astfel, varful o sa creasca mai mult decat ramurile laterale. In momentul cand varful taiat, creste nivelul de auxine din zonele laterale, promovand astfel cresterea lor. Caderea frunzelor Aceeasi prezenta a hormonilor in zonele laterale controleaza caderea frunzelor. In timpul toamnei,

cand fotosinteza si nivelul auxinelor sunt scazute, legatura dintre petiol si ramura se slabeste, determinand astfel pierderea frunzei. De ce pot trai bonsaii mai mult decat rudele lor din natura? In mediul natural, un copac creste pana cand ajunge la inaltimea sa predeterminata genetic. In acest moment, coroana incepe sa extinda. Din cauza lipsei de lumina din interiorul acesteia, isi pierde frunzele. Odata cu cresterea ei, distanta ce trebuie parcursa de la radacini pana la frunze se mareste. Frunzele si radacinile primesc din ce in ce mai putina seva bruta, respectiv elaborata si astfel incetul cu incetul, copacul incepe sa moara. Motivul pentru care nu se intampla acest lucru la un bonsai este ca in urma tunderilor repetate, acesta nu ajunge niciodata la dimenisunile sale maxime. In teorie, un bonsai ar putea trai un numar infinit de ani, atata timp cat produce xylem si phloem in cantitatile necesare. In acest moment probabil ca aveti deja o idee despre ce ar trebui sa ii oferiti unui bonsai ca sa supravietuiasca. In continuare va voi spune cum trebuie sa il ingrijiti ca sa fiti sigur ca o sa prospere. Lumina: Asa cum am mai spus, plantele au nevoie de lumina pentru a realiza fotosinteza. Cantitatea necesara depinde de la o specie la alta. In general, incercam sa plasam bonsai-ul intr-un loc cu lumina indirecta. Cand un copacel este pus in soare direct, frunzele tind sa se incalzeasca, stomatele se inchid pentru a micsora evaporarea foliara iar fotosinteza inceteaza. Acest lucru nu este de dorit in cazul unui bonsai, deoarece impiedica dezvoltarea, putand fi chiar fatal. Totusi, exista specii de plante ce pot suporta soarele direct, cum ar fi ienuperii (Juniperus sargentii) ce cresc pe piscurile montane. Daca bonsai-ul este de exterior, atunci cautati un loc in gradina dumneavoastra ce este insorit, preferabil orientat spre E,S sau V. Aveti grija sa nu fie in bataia directa a soarelui. Daca este, construiti un acoperis dintr-o plasa de plastic transparenta deasupra lui, pentru a reduce cantitatea de lumina. Un loc potrivit pentru un bonsai ar fi sub un arbore matur, insa nu fix sub ramurile acestuia, ci la marginea lor. In cazul in care bonsai-ul este de interior, puneti-l intr-o camera luminoasa orientata spre aceleasi puncte cardinale. Daca il puneti langa o fereastra,aveti grija sa nu fie acoperit cu o perdea, deoarece in noptile reci, diferenta de temperatura dintre spatiul dintre geam si perdea si temperatura camerei poate fi periculoasa pentru bonsai. Daca nu dispuneti de o camera luminoasa si trebuie sa folositi lumina artificiala, urmati aceste sfaturi. Asezati deasupra bonsailor minim trei tuburi fluorescente (cautati cu spectrul cat mai larg) de minim 30W la distanta de 15cm de varfurile acestora. Puneti-le doua deasupra si unul in spatele copaceilor. Verificati cu ajutorul palmei sa nu se incalzeasca foliajul. Pentru bonsaii de interior, nu uitati sa ii intoarceti cate un sfert de cerc o data la 2-3 zile.Un semn al lipsei de lumina este distanta marita dintre noduri (locul de unde pornesc frunzele) si ca frunzele tinere sunt ingalbenite. Temperatura: Bonsaii se impart in trei grupe: cei temperati, cei subtropicali si cei tropicali. Prima grupa poate tolera inghetul, cea de a doua poate rezista la frig iar ultima nu trebuie expusa la aceste conditii, preferand caldura tot timpul anului. Acestea sunt temperaturile tolerate pentru fiecare grupa:

Exista temperaturi limita de la care bonsaii incep sa sufere, cea inferioara fiind de la -10 Celsius in jos iar ce superioara de la 30 Celsius in sus. Printre reactii se numara ofilirea frunzelor, pierderea ramurilor chiar si moartea bonsai-ului. Bonsaii de exterior au nevoie de o perioada de iernat, cu temperaturi intre -10 si 0 Celsius. Daca aceasta perioada nu le este oferita, vor deveni din ce in ce mai slabi si vor muri. Deasemenea, este interzis sa se aduca bonsaii de exterior in interior pentru mai mult de cateva ore, dupa ce si-au pierdut frunzele. Aceasta

schimbare rapida de temperatura poate fi fatala si poate sa faca arborele sa-si deschida mugurii, consumandusi astfel resursele inainte de inceperea primaverii. Ca orice alta planta, bonsaii au nevoie de circulatia aerului. A nu se confunda cu curentii de aer, ce sunt miscari continue de aer, nefiind indicate pentru copacei. Daca bonsai-ul este in interior si circulatia aerului e redusa, atunci se recomanda sa-i fie facut vant cu ajutorul unei foi de hartie o data pe zi. Acest lucru e necesar pentru impiedicarea formarii ciupercilor sau a instalarii insectelor pe bonsai. Daca bonsai-ul e de exterior, trebuie protejat de actiunea vanturilor puternice, care pot smulge frunzele sau chiar il pot darama. Udarea: Desi vi s-ar parea ciudat, bonsaii sufera mai mult de prea multa apa decat de prea putina. In cele mai multe cazuri intalnite, oamenii pun bonsaii intr-un vas cu apa, in ideea ca isi va trage el singur cata apa are nevoie. Aceasta idee este complet gresita si nu va aduce decat la putrezirea radacinilor. Nu se poate stabili cu exactitate cand trebuie sa uzi un bonsai, deoarece necesitatile sale de aport de apa variaza mereu in functie de temperatura si lumina. Insa cu vremea va veti da seama cat de des trebuie udat doar din privit. Un mod simplu de a verifica daca este nevoie de o udare, este sa atingeti cu degetul suprafata solului. Daca este inca umeda, mai asteptati, daca este uscata atunci udati-l. O alta metoda ar fi sa introduceti o bagheta de lemn pentru 20 de minute in pamant si apoi sa o scoateti. Daca pare uscata este timpul pentru o udare. Tin sa precizez ca daca un bonsai este lasat uscat COMPLET pentru mai mult de cateva ore, frunzele se vor usca, si exista riscul sa pierdeti din ramuri sau chiar tot bonsai-ul. In cazul opus, daca udati copacul mereu, riscati sa va putrezeasca radicinile, lucru ce va duce la ofilirea si ingalbenirea frunzelor. Putrezirea intervine dupa trei pana la 5 zile de stat incontinuu in sol ud ( NU umezit).). Semnul ca unui copac incep sa-i putrezeasca radacinile este ca frunzele batrane incep sa se ingalbeneasca. Cum se uda? Modul cel mai bun de udare este cel natural, si anume ploaia. De aceea, va recomand sa va cumparati o stropitoare cu gat lung pentru a putea sa va udati cat mai bine bonsai-ul. Acesta trebuie udat peste tot, pana cand curge apa prin gaura din fundul vasului, avand grija sa nu lasam locuri neudate. Incercati sa nu deranjati pamantul din jurul radacinilor cand faceti aceasta operatiune. Un alt fel de udare este cel prin scufundare. Introduceti arborele intr-un vas, si umpleti-l incet cu apa pana la un cm peste nivelul superior al ghiveciului. Asteptati pana cand nu mai apar bule de aer la suprafata apei. Aceasta metoda este recomandata doar in cazul in care s-a uitat sa se ude bonsai-ul sau pamantul s-a compactat, nefiind recomandata in cazul udarii zilnice, deoarece se acumuleaza saruri in sol. Temperatura apei trebuie sa fie egala cu cea a ambientului, nefiind preferate diferentele mari de temperatura. Cea mai buna apa este cea de ploaie, cu conditia sa nu fie acida. A doua optiune ar fi apa fiarta si lasata sa se raceasca peste noapte. Insa, in cazul unor colectii mari de bonsai, se poate folosi si apa de la robinet fara nici o grija. In cazul bonsailor de interior, se recomanda asezarea copacelului pe un vas de apa cu pietris (asigurandu-ne ca nivelul apei nu ajunge la radacini) pentru a spori umiditatea din jurul acestuia. Puteti deasemenea sa-l pulverizati cu apa pe frunze, pentru a indeparta praful. Daca observati pe marginea vasuri depuneri albe-galbui de saruri, inseamna ca apa este prea dura, si o data pe luna trebuie sa udati bonsai-ul cu o solutie de o lingura de otet la 2 litri de apa. Sistemele automate de udat sunt foarte bune, atata vreme cat avem grija sa curga suficienta apa incat sa ude tot pamantul iar timpul dintre udari sa fie suficient cat sa lase solul sa se usuce la suprafata (primul cm de la suprafata). Cele mai bune sunt cu detector de umiditate si cu temporizator. Ce facem cand plecam de acasa? In aceste cazuri exceptionale, este recomandat sa rugati un vecin sa aiba grija de plantele dumneavoastra (dupa ce a fost instruit in prealabil) sau sa apelati la serviciile unei firme de gradinarit sau chiar la clubul nostru. Daca plecati pentru cateva zile si nu aveti la cine apela, umpleti cada cu apa, inchideti toate geamurile din baie si puneti bonsai-ul pe o piatra in mijlocul cazii si udati-l, avand grija ca apa sa nu ajunga la nivelul inferior al vasului. Umiditatea generata de evaporarea apei din cada ar trebui sa fie necesara pentru maxim 4 zile.

Fertilizarea: Toate plantele au nevoie de trei elemente nutritive esentiale pentru a supravietui: azot (N), fosfor (P) si potasiu (K) si de cateva oligoelemente cum ar fi fier (Fe), magneziu (Mg), zinc (Zn), bor (B), molibden (Mo), etc. Pe ambalajul ingrasamintelor apare un raport NPK. Acesta este format din 3 numere. Cu cat numerele sunt mai apropiate, cu atat acesta este mai echilibrat. De ex: NPK 10-10-10. Daca diferentele dintre numere sunt mari, atunci acesta devine un ingrasamant specific: De ex: NPK 20-9-3 este un ingrasamant puternic in azot ce poate fi folosit pentru gazon. Deasemenea, cu cat numerele sunt mai ridicate, cu atat ingrasamantul este mai puternic. Modul de folosire este scris pe pachet. In cazul bonsailor se poate folosi in doua moduri. Daca se doreste o crestere puternica a acestuia, se foloseste un ingrasamant cu numerele cat mai ridicate. Daca bonsaiul a ajuns la forma finala, atunci se alege un ingrasamant cu numerele cat mai mici pentru a restrictiona cresterea. Ingrasamantul se aplica in general, o data la doua saptamani. Ca o regula generala, se prefera folosirea a mai multor doze diluate decat a uneia singura si puternica, aceasta putand arde radacinile. In functie de provenienta lor, fertilizatorii se pot imparti in doua grupe. Cei organici si cei anorganici. Ingrasamantul organic este provenit din surse naturale, cum ar fi balegarul, mranita, compostul de frunze, excremente de pasari, etc. Acesta trebuie amestecat cu pamant inainte de a fi folosit deoarece este prea puternic. In alta ordine de idei, poate fi folosit doar vara, deoarece descompunerea sa se face doar sub actiunea caldurii. Ingrasamantul anorganic, sau cel de sinteza, este cel gasit in orice magazin de plante, fiind vandut sub mai multe forme: lichid, praf, pulbere sau bobite. Eu va recomand sa-l folositi pe cel lichid deoarece in cazul celor solide este mai greu sa stabiliti concentratia corecta. Cele trei elemente nutritive majore: Azotul - N: Azotul favorizeaza productia de ramuri robuste si de frunze sanatoase si cu un colorit viu. Lipsa de azot se traduce prin ingalbenirea tuturor frunzelor, incetinirea proceselor de crestere. Prea mult azot produce multe crengute groase cu tesuturi moi si frunze foarte mari, inestetice. Fosforul - P: Are rol in cresterea radacinilor si ingrosarea trunchiului. Stimuleaza deasemenea, aparitia fructelor si florilor.Prea putin fosfor se traduce printr-o crestere incetinita, saraca, iar prea mult prin uscarea marginilor frunzelor. Potasiul - K: Acesta echilibreaza efectele azotului. Este esential pentru productia de flori si fructe, si in protejarea plantei impotriva maladiilor criptogamice, cat si in marirea rezistentei sale asupra intemperiilor. Arderea marginilor in cazul artarilor (Acer palmatum) sau al carpenilor (Carpinus betulus) se poate evita prin marirea dozei de potasiu. Prea putin potasiu incetineste cresterea, face ca tinerele frunze sa se curbeze si sa se intareasca. Cand se foloseste: Primul lucru ce trebuie spus este ca e inutil sa aducem ingrasamant unei plante atunci cand nu are nevoie sau cand nu-l poate folosi. In al doilea rand, este recomandat sa se foloseasca doze mai des la jumatate din concentratia lor, decat mai rar si la concentratia originala.