P. 1
Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

|Views: 16,611|Likes:

More info:

Published by: zgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzgzg on Mar 28, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/21/2014

pdf

text

original

Mihai Eminescu - "Stau in cerdacul tau...

" (44)
1. "senina"=clara, curata,limpede "misca"=clatina, agita, framanta 2. -rostirea fara pauza a celor doua parti de vorbire diferite ( prepozitie +pronumele posesiv in dativ) -pastrarea ritmului si masurii versului 3. Echipa mea preferata va bate cu siguranta sambata. Daca nu inveti la timp, vei ramane in intuneric. 4. "mana ta cea fina" "In val de aur parul despletind" "umeri de ninsoare" 5. teme:iubirea motive: noaptea, visul-reveria, stele, luna, fereastra. 6. Epitetul metaforic din versul "Crengi mari in flori de umbra ma cuprind" sugereaza prezenta discreta a barbatului care o priveste pe femeia iubita. Crengile pline de flori il ascund, dandu-i posibilitatea s-o contemple. 7. Strofa a doua este cea care aduce cu sine plasticizarea profilului feminin, in registru hieratic, gratios si intr-o unduire botticelliana a gesturilor si trairilor. Prezenta unui astfel de registru al imaginarului, marcat de modelarea figurii feminine intr-un con de lumina ne conduce la datele unei iubiri spiritualizate, redata in imagini de acuarela cu desen delicat. Eul liric are postura unui spectator, a unui martor al miscarilor si fizionomieie fiintei iubite, un martor cuprins de reverie, desprins, in acelasi timp, de realitatea prozaica si, care, prin intermediul privirii, ia in stapanire chipul, miscarile, trairile fetei. Imaginea iubitei respecta tiparul eminescian idealizat: fata, observata prin fereastra, spatiu al invaziei erotice, are parul de aur si mana fina, imagine serafica, de o frumusete nepamanteana. Fereastra devine un cadru magic, in apropierea careia poetul sufera o infuzie cu dragoste, intr-un mediu mai mult inchipuit decat vizual. Prin reverie, din secvente fulgurante, indragostitul recompune imaginea iubitei vazuta in lumina hipnotica a lumanarii. 8. Titlul "Stau in cerdacul tau..." are consistenta epica, fixand actiunea contemplativa a poetului si locul meditatiei. Titlul este reluat si in incipitul poeziei, creandu-se astfel o atmosfera de intimitate, cerdacul fiind un spatiu intermediar, ansamblu domestic intrepatruns cu o natora familiara, ocrotitoare, apropiata omului: "Stau in cerdacul tau.../ Deasupra-mi crengi de arbori se intind..." Punctele de suspensie accentueaza dorinta eului liric de a fi cu femeia iubita. Titlul este o sinteza a poeziei,aflandu-se in corelatie cu tema predominanta a operei,dezvaluita de eul liric cititorului inca de la inceput si accentuata prin folosirea pct de suspensie.Insusi titlul sugereaza neimplinirea in planul iubirii,distantarea intre eul liric

si pers. iubita. 9. Poezie de atmosfera, "idila" in care jocul dintre exterioritate si interioritate este bine cumpanit de scenariul liric, "Stau in cerdacul tau..." reflecata prin tema iubirii, imaginea angelica de factura romantica, motive precum luna, noaptea, stele etc., romantismul viziunii eminesciene.

DEPARTE SUNT DE TINE(45) 7. Ultimele 4 versuri ale poeziei transmit suferinta cauzata de pierderea iubitei, atat de dureroasa, incat chiar amintirea ei este sfasietoare. Incarcatura afectiva puternica este evidentiata, prin folosirea exclamatiei retorice "O!", dar si prin repetitia verbului "sa uit". Finalul inchipuit o inderpartare definitiva de amintirea celei iubite, aproape o impietrire a sufletului, accentuata de folosirea viitorului "voi fi batran si singur" este accentuata ideea despartirii poetului de fiinta iubita,lucru ce reiese din repetarea verbului a uita in ultima parte a textului poetic.Autorul doreste sa uite toate amintirile,norocul pe care l-a avut de a trai alaturi de iubita precum si brusca despartire de aceasta.Putem remarca o topica afectiva a poetului prin utilizarea constructiilorexclamative..dar si a punctelor de suspensie.Pt a oferi expresivitae si intensitate poeziei..observam prezenta marcilor eului liric,prin folosirea pronumelor si vb de pers.I : "sa uit", "voi fi", "-mi"... 1.clipa-moment pururi-etern-nemuritor 2.pastrarea masurii versurilor,muzicalitate,pastrarea ritmului 3.Alin are un foc la inima ex.ochi de retea 4."Cu ochii mari in lacrimi,cu mani subtiri si reci;/Cu bratele-amandoua de gatul meu teanini" 5.tema iubirii(poezia apartine romantismului)depararii,timpul.... 6.batran ca iarna -comparatie,mareste expresivitatea textului 7.se accentueaza ideea departarii iubitei,indragostitul hotaraste a da uitarii amintirile

traite alaturi de fiinta iubita prin repetarea verbului "a uita"in versurile 2-3... 8.titlul "Departe sunt de tine..."sugereaza regretul provocat de amintirea vremurilor de odinioara si confera tonalitatea elegiaca.Titul este reluat si in primul demisih al poeziei care se continua ca o meditatie a vietii,exprimand tristetea si dezolarea eului liric in absenta fiintei iubite. 9.putem incadra poezia in curentul romantism din cauza temelor si motivelor prezente(tema iubirii neimpartasite,tema timpului care curge ireversibil ,motivul iernii) si din cauza conditiei nefericite a eului liric provocata de racirea fiintei iubite.

SUB 47 1. ,,inima de piatra'' ,,a-(si) face inima rea'' 2. Cratima are rolul de rostire intr-o sg silaba a doua parti de vorbire diferite si de a mentine masura metrica a strofei. 3. A lasat sufrageria luna si bec. Fiul a mostenit inima tatalui si infatisarea mamei. 4. -comuniunea om-natura -moartea -motivul lunii 5. ,,Codru-si bate frunza lin'' , ,,Peste varfuri trece luna'' 6. Verbul personificator ,,bate'', atribuit codrului, da nastere unei imagini auditive inedite (miscarea frunzelor la adierea vantului) Epitetul individualizator ,,(frunza) lin'' statuteaza codrul ca un simbol al prezentului etern - ,,panta rhei'' (=asocierea intre sentimentele umane si ceea ce se

petrece in natura) 7. -valorificarea temei naturii - natura este perceputa de eul poetic drept un personaj mitic, cu care intra in dialog -aspiratia spre genuin, veritabil, intoarcerea in sanul naturii, acolo unde s-a nascut vesnicia; se traduce implicit constientizarea efemeritatii omului in raport cu vesnicia naturii 8. Titlul se constituie la nivel sintactic dintr-o structura care fixeaza cadrul spatial pe care este axat interesul discursului liric; de altfel, titlul este reluat in debutul operei. Topica inversata - ,,peste varfuri'' - sugereaza, la nivel simbolic, aspiratiile spre absolut ale eului liric. 9. Poezia debuteaza cu plasarea spatiala a cadrului descris. . In prim-planul universului. Muzicalitatea versurilor este redata de sunetul ,,melancolic'' al cornului, resimtit de eul liric drept o chemare a mortii.

SUB 50
1.ostenite-obosite pierzandu-se-disparand 2.este constructie apozitiva,este o explicare a motivului LUNii 3.e cu gandul departe\se afla departe de mine 4.bolta aurie-epitet cromatic ce sugereaza o noapte luminoasa,plina de stele mii de stoluri-hiperbola ,eul liric exagereaza voit in prezenta imensitatii albastre 5.singur na-ntunec oceanul cel de gheata luna cea galbena- o pata zarea eternei dimineti 6.planul terestru si cel cosmic 4)Figuri de stil: *“Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. *“luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca martor tăcut al iubirii pierdute. 7) Caracteristici ale poezie romantice: - tema iubirii;

- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii; - spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt motive romantice - contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberaţii în sensibilitatea eului liric. 8) Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. Structura “de câte ori” exprimă frecvenţa amintirii, neputinţa eului liric de a uita fericirea trecută şi devenită acum “ocean de gheaţă”. Fără iubită, eul liric se simte “din ce în ce mai singur”. Iubirea lor este neîmplinită şi se eternizează prin starea de dorinţă. 9) Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii. Luna, ca astru tutelar şi martor al fostei iubiri, este palidă de tristeţe, ipostază exprimată prin epitetul cromatic “luna cea galbenă” şi prin apoziţia explicativă “o pată”.

SUB 46
1. Mentioneaza cate un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor umbra si zadarnic. Umbra = fantasma Zadarnic = inutil 2. Evidentiaza rolul virgulei in versul “Sa te ridic pe pieptu-mi , iubite inger scump” - marchează vocativul "iubite înger scump"; - reliefează cezura (procedeu artistic = pauză ritmică în interiorul versului, pe care-l desparte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei). 3. Alcatuieste cate un enunt in care cuvintele lacrima si a incalzi sa aiba sens conotativ. * Iubirea ei a fost doar lacrimă şi suferinţă. * Abia după ce m-a trădat, mi-am dat seama că am încălzit un şarpe la sân. 4. Mentioneaza doua teme/motive literare romantice , existente in poezie. Tema iubirii ; tema timpului ; motivul visului. 5. Motiveaza structurarea textului sub forma unui monolog adresat. Poezia este o confesiune lirică scrisă la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ca majoritatea poeziilor erotice eminesciene, această creaţie exprimă nefericirea eului liric pentru iubirea pierdută şi amintirea plină de tristeţe pe care îndrăgostitul şi-o readuce în memorie: "În trista amintire a visului frumos…". 6. Explica semnificatia unei figuri de stil din a doua strofa. Figură de stil: "iubite înger scump" – „iubite” adjectiv cu tentă de vocativ care

denotă aproprierea afectivă a invocaţiei, „înger” fiind o metaforă hiperbolizantă, în final epitetul "scump" punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire şi frumuseţea divină a femeii. 7. Motiveaza incadrarea poeziei in lirica romantica , prin evidentierea a doua trasaturi prezente in text. Trăsături romantice: - iubirea neîmplinită; - iubita-înger; - motivul visului; - nefericirea îndrăgostitului din cauza pierderii iubirii; - dezamăgirea eului liric, aflat mereu în căutarea idealului de iubire 8. Prezinta semnificatia titlului , in relatie cu textul poeziei date. Titlul reprezintă o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresionează prin pregnanţa detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îşi diminuează din amplitudine şi se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugerează nostalgia eului liric pentru zădărnicia speranţei că iubita se va întoarce: "Zadarnic după umbra ta dulce le întind: / Din valurile vremii nu pot să te cuprind". 9. Comenteaza in , 6-10 randuri , prima strofa, prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice. În prima strofă este evidenţiat sentimentul însingurării poetului, al îndepărtării de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspiră către o iubire ideală, atitudinea poetică ilustrând dorinţa îndrăgostitului de a trăi pe deplin sentimentul de iubire. Ca în majoritatea poeziilor erotice eminesciene, eul liric realizează un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete şi comparaţii: "braţele de marmur", părul lung, bălai", "faţa străvezie ca faţa albei ceri", "zâmbetul […] dulce". Frumuseţea unică a fetei este conturată printr-o metaforă inedită: "Femeie între stele şi stea între femei". Nostalgia şi nefericirea neputinţei de a-şi împlini fericirea reies din ultimele versuri: "Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng/ În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng". Este prezent şi epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcătuieşte şi un scurt portret al iubitei care are: „părul lung, bălai:, „faţa străvezie”, „zâmbetul dulce”.

SUB 48
1. "din cale-afara", "a sta in calea cuiva" 2.desparte propozitii de acelasi fel coordonate adversativ 3.a pieri= a disparea; amor=iubire 4.teme:iubirea, cosmosul

motive:steaua 5.metafora "icoana stelei" si personificarea "ce-a murit" sugereaza conditia perisabila, trecatoare a astrului 6."in departari albastre", "iar raza ei abia acum/luci vederii noastre" 7.poezia este romantica datorita temelor. tema cosmosului este construita cu ajutorul unui motiv literar tipic romantismului, steaua. tema timpului etern este sustinuta de versurile "mii de ani i-au trebuit/luminii sa ajunga" iar tema iubirii este prezenta(ta) in ultima strofa. poetul pune in opozitie timpul etern cu cel terestru care este trecator, marcat prin sfarsitul iubirii "al nostru dor/pieri in noapte adanca". antiteza dintre prezent si trecut se realizeaza cu ajutorul vb la perfect compus, imperfect, prefect simplu si prezent: "i-au trebuit", "era", "luci", "o vedem", "nu e", dar si cu ajutorul adverbelor: "de mult" in opozitie cu "azi", "abia", "acum", "inca". 8.titlul poeziei este alcatuit din prepozitia "la" si substantivul articulat "steaua". acesta este preluat in ultimul vers fiind un simbol pt eternitatea care desparte planul ceresc de cel terestru. 9.ultima strofa a poeziei transfera gandirea poetica de la contemplarea absolutului spatial al cosmosului la o restrangere a orizontului catre o experienta umana, supusa timpului-dragostea. "tot astfel cand al nostru dor/pieri in noapteadanca...".erosul nu mai poate fi recuperat desi amintirea "urmareste inca" spiritului eului liric. "lumina stinsului amor ne urmareste inca". contemplarea departarilor din primele trei strofe favorizeaza meditatia privind conditia fiintei, la statului sau de efemeritate. poetul se impune prin puritatea originala a vb, a versului eliberat de ornamente.

49
1) a se face foc si para a lua foc de suparare frumoasa foc 2) Marcheaza rostirea intr-o singura silaba a propozitiei "pe" cu articolul genitival "ai" -"frunte-mi" - "mi" adj pronominal posesiv folosit fupa subst nearticulat se leaga de acesta prin cratima Rolul e de a pastra masura versurilor 3) Mihai se afla in fruntea clasei Ii e drag k lumina ochilor 4) Tema: iubirea, natura Motivul noptii 5) " Noaptea potolit si vanat arte focul in camin Dintr-un colt pe-o sofa rosa eu in fatza lui privesc"

6) "Alba k zapada iernei" - comparatia sugereaza puritatea femeii... 7) Predilectia pe tema naturii si a iubirii; poezia descrie un tablou al zilei..Motivul visului - motiv romantic - " s-apoi k din vis trezita", " cum rade visul". Predilectia pt antiteza, procedeul specific romantismului " alba k zapada iernei, dulce k o zi de vara " Folosirea cuvintelor populare : " pan", "rosha", "palinda" 8 ) Titlul e in relatie cu textul poeziei date, pt k noaptea e momentul propice pentru exprimarea sentimentului de iubire. Este exprimata ideea ca tabloul de iubire are loc in visul indragostitului. 9)Primul catren reda momentul aparitiei somnului.Odata cu stingerea focului "in camin" adoarme si mintea si isi face aparitia " somnul cald, molatic, lin". Enumeratia sugereaza placerea somnului odihnitor.Apar elemente ale cadrului interior " focul din camin", "sofa".

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->