CAPITOLUL I Evolutia si rolul asigurarilor in economia Romana 1.

1 Scurt isoric al evolutiei asigurarilor in Romania Inceputurile asigurrilor moderne n Romnia se situeaz cu peste 135 de ani n urm, ncepnd cu anul 1871. Atunci prin Inaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie, a fost nfiinat prima societate romneasc de asigurri Dacia, avnd un capital social de 3 milioane lei. Printre fondatorii i membrii Consiliului de Administraie erau prezente personaliti marcante ale vieii politice, sociale i economice ale vremii, cum ar fi: G. Gh. Cantacuzino, B. Boerescu (ministru al afacerilor externe), Fh. Mehedineanu, V.C. Porumbaru, Alexandru Zissu, T. Negroponte i alii. Pn atunci, n Romnia au funcionat reprezentane ale unor societi de asigurare austriece, italiene, engleze i maghiare dintre care reprezentative erau: Anker, Osterreichesher Phoenix, Vatterlanische Wechselseite, Anstal, Versicherung (cu sediul la Viena), Assicuraziom Generali, Azienda Assicuratrice (cu sediul la Trieste), London Insurance Cy, North British & Mercantile (cu sediul la Londra). Doi ani mai trziu, n 1873, a fost nfiinat o a doua societate de asigurare Romnia, cu un capital social de 2 milioane lei. Si de aceast dat, printre fondatorii ei se numr persoane cunoscute ale epocii, printre care: Prinul Ghica, Prinul Stirbei, Mihail Koglniceanu. In 1881 s a creat societatea Dacia Romnia prin fuzionarea acestor dou societi de asigurare. La numai la un an dup aceasta, n 1882 a fost constituit societatea Nationala, iar n 1897, la Brila a fost ntemeiat societatea Generala de lumea comercial din Brila i Galai, cu colaborarea Bncii Marmorosch, Blank & Co. i ,Assicurazioni Generali din Trieste, astzi una dintre cele mai mari societi de asigurri i reasigurri din lume. Dat fiind dezvoltarea comercial a celor dou orae i activitatea de transport maritim, societatea s a specializat n asigurarea transporturilor maritime, n special a celor de cereale. Colaborarea cu societile strine de asigurri era necesar i pentru c acoperirea prin asigurarea pentru mrfuri i nave avea un caracter internaional datorit traseului parcurs de la punctul de ncrcare la cel de descrcare. Astfel, era necesar recunoaterea polielor de asigurare i, n acest fel acceptarea de ctre alte societi a unei pri din riscurile sale n reasigurare. Ulterior Generala i a mutat sediul n Bucureti, i a extins operaiile n toate ramurile de asigurare, i i a mrit capitalul n 1935

pn la 50 milioane lei, rezerve de 26.225 mil lei; prin volumul primelor ncasate la 136.938 mii lei s a plasat n fruntea societilor de asigurare din Romnia. In 1907 a luat fiin societatea Agricola, care n 1930 a fuzionat cu Fonciera Cluj. Alte societi de asigurare au luat fiin, i anume Vulturul din Chiinu, Prima Ardeleani (1911). In 1920, s-a constituit societatea Steaua Romniei, care n 1932 a fuzionat cu societatea Ancora, iar n 1936 a preluat partea romneasc a societii Phoenix din Viena, aflat n lichidare. In 1923, a luat fiin societatea Asigurarea Romneasc, cu un capital de 4 milioane lei, specializat n asigurri populare (asigurri de via fr examinare medical). Pn la nceputul Primului Rzboi Mondial, societile de asigurri din Romnia practicau preponderent asigurri de incendiu i asigurri de via i mult mai puin asigurri de transport. Dup rzboi au mai luat fiin 22 de societi, unele noi, altele succesoare ale societilor de asigurare strine, cum ar fi Munchener, Erste Ungarische i Adriatica i mai trziu, dup 1927, alte societi strine recunoscute n Europa i au nfiinat reprezentane n Romnia cum ar fi: ,,Norwich, STANDARD, SUN, PHOENIX. Activitatea de asigurare n Romnia, ca i activitatea economic n general, a cunoscut cea mai mare dezvoltare n anii 30, practicndu se toate tipurile de asigurare; dar odat cu izbucnirea celui de al doilea rzboi mondial a intrat n declin. In 1945 n Romania funcionau 13 societi de asigurare romneti i 5 reprezentane strine, dintre care cea mai important era Adriatica din Italia. Alturi de aceste societi private sectorul de stat a nceput s i fac apariia n asigurri. Dup reorganizarea sectorului asigurrilor printr o lege emis n 1942 a luat fiin Regia Autonom a Asigurrilor de Stat (R.A.A.S.), care a nceput s practice toate categoriile de asigurri. Aceast regie a rezultat prin reorganizarea Casei de Asigurri a Ministerului de Interne (nfiinat n 1915 i reorganizat n 1936). In 1943 s au mai nfiinat seciile de transport, rspundere civil general, furt etc. Fiind n proprietatea statului, R.A.A.S. nu avea capital social i suporta despgubirile de asigurare i cheltuielile sale de regie din primele ncasate. Rolul su primordial era de a presta un serviciu public i nu de a obine profituri, motiv pentru care nivelul primelor era sub cel practicat de societile private. In paralel cu aceste societi i regia de asigurare, mai existau i alte instituii care primeau bunuri publice n asigurare: Eforia Bisericii Ortodoxe Romfine care asigura bisericile proprietate parohial; Casa Armatei cu activitate de asigurare a calilor proprietate de stat aflat

n folosina armatei; Regia Monopolurilor Statului (R.M.S.) pentru asigurarea culturilor de tutun pentru riscul de grindin. Intr o structur diferit s au practicat asigurrile agricole a cror nevoie s a simit permanent. Chiar n forme rudimentare s a practicat asigurarea animalelor pentru cazuri de accidente, denumite hopsa. Ulterior au nceput s apar asociaiile mutuale; n 1909 au fost organizate dou mari astfel de asociaii: Reuniunea proprietarilor de vite din Ortie i alta la Cacova, n Banat. Ele cuprindeau n sfera lor 400 de comune, dar nu au funcionat mai mult de 4 ani, deoarece erau dificulti n colectarea primelor, iar sfera de acoperire a riscurilor era restrns i cheltuielile de achiziie, administraie i control se aflau la un nivel foarte ridicat. Si mai trziu, n 1914, Societatea Naional de Agricultur a introdus asigurrile mutuale de culturi agricole ale obtilor steti prin intermediul Casei Centrale a Bncilor Populare, prin care au fost asigurate 155 de obti de arendare din ntreaga ar, cu tarife de prime reduse cu 25%. Aceast aciune de asigurare a culturilor agricole a fost oprit de rzboi, dup care nu a mai fost reluat. 1.2 Importanta si functiile asigurarilor in economia Romaniei Inc de la apariia omului, acesta a cutat s previn apariia pericolelor i a evenimentelor nedorite, astfel c originile asigurrilor nu pot fi stabilite cu mare exactitate. Omul a cutat s se protejeze pe el nsuu, familia sa, apoi, pe msur ce a acumulat un patrimoniu (locuin, animale, bunuri gospodreti etc) sfera asigurrilor s-a lrgit i mai mult. Nevoia de protecie a oamenilor a existat ntotdeauna, ntruct, n decursul vieii, se acumuleaz o serie de bunuri, de valori, care pot disprea dintr-o clip n alta n urma unui furt, a unui incendiu sau a unui cutremur. Pe de alt parte, integritatea fizic, sntatea, capacitatea de munc pot fi i ele afectate, putnd duce la imposibilitatea desfurrii unei activiti n scopul obinerii unui venit. Cu toate acestea, exist grade diferite de dezvoltare a asigurrilor de la o ar la alta, nivelul de dezvoltare economic a rii fiind un factor important de extindere a asigurrii. n rile dezvoltate, asigurrile reprezint o parte a tradiiei i educaiei, n timp ce n Romnia, suntem departe de a vorbi de o educaie la nivelul ntregii populaii n acest domeniu. n plus, alturi de lipsa de informare i mentalitate, se adaug i un factor obiectiv, i anume lipsa resurselor financiare, care s fie orientate spre economisire n domeniul asigurrilor sau spre protecie. Pe parcursul citirii referatului se va observa c asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adpost persoanele de pericolele care le amenin, de a le oferi protecie, asigurarea poate fi considerat ca o ramur a economiei

prestatoare de servicii ctre asigurai. 1. ABORDRI TEORETICE ALE ASIGURRILOR 1.1 CONCEPTUL DE ASIGURARE Asigurarea const n protecia financiar pentru pierderi cauzate de o gam larg i variat de riscuri. Asigurarea are la baz un acord de voin ncheiat ntre cele dou pri ale contractului de asigurare prin care asigurtorul ofer protecie asiguratului pentru riscurile pe care i le-a asumat obligndu-se s plteasc acestuia la producerea evenimentelor asigurate o anumit despgubire n schimbul primelor pltite de asigurat. n literatura de specialitate sunt formulate diferite acceptiuni ale conceptului de asigurare astfel: Florian Bercea apreciaz c asigurarea are la baz existena riscurilor comune care pot provoca pagube importante economiei naionale i populaiei. Existena riscurilor comune determin formarea comunitii de risc care accept achitarea primelor de asigurare unei instituii specializate n vederea formrii fondurilor de asigurare. Unii economiti consider definitorii n privina asigurrii trsturi principale ale acestuia: - Existena riscului; - Existena comunitii de risc; - Mutualitatea n suportarea pagubelor. Alii consider c esena asigurrii const n scopul i metoda acesteia. Scopul presupune compensarea pagubelor produse de calamiti ale naturii i accidente; prevenirea pagubelor, iar metoda presupune acoperirea unor riscuri, formarea unei comuniti de risc, toate acestea materializate prin crearea i utilizarea fondurilor de asigurare n expresie bneasc. Din definiiile prezentate se pot desprinde urmtoarele trsturi specifice ale asigurrii: - Existena i aciunea unor riscuri pe care asigurarea le ia sub protecia sa; - Existena unei comuniti de risc format din totalitatea persoanelor fizice i juridice care amenunate de existena unor riscuri accept s plteasc sume de bani sub forma primelor de asigurare din care se vor acoperi pagubele produse de aceste riscuri; - Mutualitate n suportarea pagubelor care reprezint un act de solidaritate uman potrivit cruia riscul este suportat i acoperit n comun de ctre toate persoanele cuprinse n asigurare (toi pentru unul i unul pentru toi); - Formarea i utilizarea fondurilor de asigurare n expresie valoric; - Evenimentul trebuie s fie ntmpltor i s nu depind de voina asiguratului; - Evenimentul s fie evaluabil, s se bazeze pe calcule statistico-matematice att n privina frecvenei lui, ct i n ce privete proporiile pagubelor.

n economia naional se constituie dou mari categorii de fonduri de asigurare: - Funcia de asigurri sociale; - Funcia de asigurri comercial. 1.2.FUNCIILE ASIGURRILOR Asigurrile exercit trei funcii distincte i anume: funcia de compensare a pagubelor, funcia de prevenire a pagubelor i funcia financiar. Funcia de compensare a pagubelor este cauzat de calamiti ale naturii i accidente (n cazul asigurrilor de bunuri i rspundere civil) i plata unor sume asigurate atunci cnd n viaa asigurailor intervin anumite evenimente (asigurrile de persoan). Astfel, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la reopararea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudiciu fa de teri pentru care asiguraii rspund conform legii i acordarea unor sume de bani n cazul producerii unor evenimente privind viaa i integritatea oamenilor. Funcia de prevenire a pagubelor care a aprut i s-a dezvoltat dup cel deal doilea rzboi mondial i se realizeaz pe dou ci distincte: - Prin finanarea unor aciuni de prevenire (lucrri de mpdurire, ndiguirei, desecri etc sau finanarea unor programe educaionale pentru asigurai); - Prin stabilirea unor condiii de asigurare care s-i impun asiguratului o conduit preventiv permanent. Funcia financiar care apare datorit decalajului de timp dintre momentul ncasrii primelor de asigurare i cel al plii despgubirilor sau sumelor asigurate, decalaj important n deosebire la asigurrile de via. Societile de asigurri concentreaz temporar sume importante de bani pe care le plaseaz pentru fructificare pe piaa de capital. Legea prevede urmtoarele domenii unde pot fi plasate fondurile de asigurri: depozite bancare, titluri de stat, aciuni cotate la bursa de valori, achiziia sau construcia de imobile. Aceste plasamente au drept scop consolidarea situaiei financiare a asigurtorului, dar i obinerea de beneficii suplimentare pentru asigurai. Unii specialiti din Romnia trateaz piaa asigurrilor ca pe o component a emcanismului financiar al rii, drept pentru care consider c acestea ndeplinesc cele dou funcii ale finanelor de control i de repartiie. 1.3 Elementele tehnice si clasificarea asigurarilor Continutul complex si formele in care se perfecteaza asigurarile sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune: 1. Subiectul asigurarii asigurarea implica o serie de parti sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, intre care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Acesti subiecti sunt:

a. asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurari) care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma raspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanei respective sau de a plati despagubiri pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde, in baza legii, fata de alte persoane; b. asiguratul poate fi: persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica care se asigura impotriva unor evenimente care pot sa apara in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejuduciul pe care il poate produce unor terte persoane. c. contractantul asigurarii persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate sa incheie asigurarea pentru salariatiii sai transportati la si de la locul de munca). d. beneficiarul asigurarii este persoana care are dreptul sa incaseze suma asigurata sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte in contractul de asigurare. 2. Obiectul asigurarii poate fi reprezentat de: a. bunuri asigurarile de bunuri implica plata unor despagubiri de catre asigurator in favoarea asiguratului, in cazul in care, datorita unor calamitati, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate; b. persoane acestea pot constitui obiect in asigurare prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanei fizice ca asigurat sau unei terte persoane ca beneficiar in asigurare plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului in functie de care s-a perfectat asigurarea; c. raspunderea civila asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana fizica sau juridica, careia asiguratul i-a produs un prejudiciu. 3. Riscul notiunea de risc este esentiala si caracteristica in ansamblul elementelor generale ale asigurarilor. Riscul are semnificatii multiple: pericol sau primejdie posibila sau eveniment incert, posibil si viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc. Riscurile pot fi provocate de fortele naturii, acestea putand actiona cu caracter accidental (forta majora, incendiu etc.) sau cu caracter permanent

(ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forte umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influentelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfectiunile comportamentului uman. Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata. Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri: - risc asigurabil folosit in sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cat acest eveniment are o frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea. - un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.). In cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului. Fenomenul care a fost deja produs se numeste caz asigurat sau sinistru. - Riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de marime, dimensiune a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei asigurari. In asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: producerea fenomenelor, pentru care se incheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita regularitate in producere si un grad de dispersie teritoriala cat mai mare, pentru ca altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare; fenomenul trebuie sa aiba, in toate cazurile, caracter intamplator; inregistrarea fenomenului sa se poata realiza in evidenta statistica. Existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cat mai indelungata, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare; producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii. Un bun poate fi asigurat impotriva unuia sau mai multor riscuri. Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatia prin care se stabileste valoarea bunurilor, in vederea cuprinderii lor in asigurare. Aceasta valoare este necesar sa fie stabilita in deplina concordanta cu valoarea reala a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, intr-un sens sau in altul, poate avea consecinte negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slabirea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu

care asiguratul sa-si poata acoperi intreaga pierdere. Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabila sau stabilita la pretul de vanzare-cumparare practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurarii. Valoarea in asigurare este un element pe care il intalnim numai in asigurarile de bunuri. 3. Suma asigurata conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurarii pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea, in cazul producerii fenomenului pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata este limita maxima a raspunderii asiguratorului si ea nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat. In asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de lege, restrictiv sau alternativ, purtand denumirea de norma de asigurare. La cele facultative, aceasta se stabileste in functie de propunerea asiguratului, cu conditia ca asiguratorul sa fie de acord. La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste in functie de intelegerea dintre asigurator si asigurat. 4. Prima de asigurare suma de bani pe care o plateste asiguratorul pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor in cazul producerii riscului asigurat. Societatea de asigurare are obligatia sa mai constituie si alte rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitiile legale. Valoarea primei de asigurare se stabileste inmultind suma asigurata cu cotaprima, stabilita la 100 u.m. suma asigurata (sau 1000 u.m.). 5. Durata asigurarii perioada de timp cat exista raportul de asigurare intre asigurat si asigurator, asa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurarii este specifica asigurarilor facultative: la asigurarile de bunri, contractele de asigurari dureaza intre cateva luni si un an; la asigurarile de viata durata este mai extinsa (5-30 ani). Durata asigurarii exercita o influenta deosebita asupra marimii primei de asigurare. 6. Paguba sau dauna reprezinta pierderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decat mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi: totala bunul a fost distrus in intregime;

partiala pierderea este mai mica decat valoarea bunului asigurat.