Sunteți pe pagina 1din 11

Politici publice

CAP 1: Sectorul public: mecanismele de luare a deciziilor statului consumul, investitiile si transferurile facute de gurvernare; productia de catre stat a bunurilor: i. proprietate de stat ii. furnizare de bunuri catre stat iii. angajare de forta de munca de catre stat Distinctii sector public sector privat SECTOR PUBLIC Autoritatea guvernamentala Alocari publice (consum) Transferuri publice (bugete) Proprietatea publica contracte publice angajati in sector public / / / / / / / SECTOR PRIVAT Libertatea individuala Alocari private (consum) Transferuri private (bugete) Proprietatea privata contracte private angajati in sector privat

Sectorul privat creste datorita programelor de asistenta, procesele financiare, procesul politic, birocratia. Exclusivitate - Rivalitate = BUNURI PRIVATE (il poti impiedica pe altul sa le foloseasca / daca le folosesti, altcineva nu le poate folosi - o casa, o prajitura) DA/NU Exclusivitate - Nerivalitate = BUNURI VAMUITE (il poti impiedica pe altul sa le foloseasca / daca le folosesti, altcineva le poate folosi - autostrada, pod cu taxa) DA/DA Neexclusivitate - Rivalitate = BUNURI COMUNE (nu il poti impiedica pe altul sa le foloseasca / daca le folosesti altcineva nu le poate folosi - o plaja publica, o toaleta publica) NU/NU Neexclisivitate - Nerivalitate = BUNURI PUBLICE (nu il poti impiedica pe altul sa le foloseasca / daca le folosesti, altcineva le poate folosi - radio, TV, educatia, accesul la informatie) NU/DA Sensuri ale termenului politici publice: - etichete ale unor domenii - expresii ale unui scop general - programe - produse

- propuneri specifice - decizii ale guvernarii - autorizari speciale

- rezultate - teorii sau modele - procese

Ciclurile politicilor: stabilirea agendei -> formularea politicilor -> luarea deciziilor -> implementarea politicilor -> evaluarea politicilor

CAP 2: Analiza politicilor = cercetare stiintifica aplicata, multidisciplinara, normativa ce urmareste rezolvarea problemelor. Statul = institutie separata, suveran (monopol formal al fortei), autoritatea se aplica egal tuturor, utilizeaza birocratia, isi finanteaza activitatile din taxe. Functiile statului: Asigurarea infrastructurii economice Furnizarea de bunuri si servicii publice Rezolvarea si reglarea conflictelor de grup Mentinerea competitiei Protejarea resurselor naturale redistribuirea resurselor stabilizarea economiei PLURALISMUL: Pluralismul clasic: guvernarea: stat sensibil la presiunea grupurilor; statul reglementeaza conflictele in societate; mediaza, balanseaza si armonizeaza interesele diferitelor grupuri. grupurile: se formeaza usor cu resurse diverse; conflicte continue; niciun grup nu domina. puterea: dispersata si observabila prin cercetarea deciziilor concrete. Neo-pluralismul: guvernarea: statul se centreaza pe interesele de afaceri si spre politicile economice grupurile: rolul intereselor de afaceri este crucial; puterea structurala limiteaza comportamentele grupurilor

puterea: foarte concentrata in problemele mari si mai putin in cele secundare; uneori nu este observabila - este structurala si ideologica.

ELITISMUL: Elitismul clasic (Michels): explicatia inventabilitatii elitelor: functiile tehnice si administrative ale organizatiilor (partide politice) structura elitelor: Legea de fier a oligarhiei asigura dominatia conducatorilor asupra celorlalti membri rolul elitelor: orice sistem de conducere e incompatibil cu idealurile democratice. Elitismul democratic: explicatia inventabilitatii elitelor: politica implica o lupta pentru putere. structura elitelor: accentul cade pe dominatia elitelor in structurile de stat; dar elitismul caracterizeaza organizatiile in orice domeniu. rolul elitelor: elitele charismatice au reprezentat forta creativa in istorie; astazi un rol tot mai mare il au structurile institutionale. Corporatismul: explicatia inventabilitatii elitelor: Fuziunea dintre interesele statului si ale sectorului privat (patronat, sindicate etc) structura elitelor: Structuri institutionale pentru legitimarea dominatiei elitelor. rolul elitelor: scaderea rolului democratiei liberale; dezvoltarea structurilor ierarhice in toate formele de asociere

Rolul modelelor politice: simplificarea problemelor; distingerea variabilelor semnificative de cele nesemnificative; predictia consecintelor adoptarii unei alte politici; obtinerea de informatii relevante; o mai buna comunicare intre cei ce participa la elaborarea unei politici.

CAP 3

Stabilirea agendei: PROBLEMA -> AGENDA PUBLICA -> AGENDA FORMALA Sursele problemelor: - nivelul de dezvoltare economica si tehnologica a societatii; - caracteristicile institutiilor si actorilor participanti la procesul de elaborare a politicilor publice - ideile, simbolurile, metaforele cu care este asociata acea problema Fazele construirii agendei: Initiera problemei -> specificarea solutiilor -> extinderea sprijinului -> intrarea problemei in agenda (modelul initiativei exterioare / modelul mobilizarii / modelul accesului interior) Respingerea agendei: 1) strategii cu cost redus: nerecunoasterea problemei / respingerea idee ca problema exista / refuzul de a recunoaste grupurile care propun problema 2) strategii cu cost mediu (impiedicarea simbolica): se invoca norme ale comunitatii / se sustine punctul propriu de vedere prin definirea intr-un mod restrans a problemei / se coopteaza liderii grupului sau unele din simbolurile acestuia / se creeaza o comisie care sa studieze problema / se amana 3) strategii cu cost mediu (atac): schimbarea rolurilor (victimizare) / se concentreaza discutia asupra definirii problemei / se discrediteaza grupul care sustine problema / se discrediteaza insasi problema 4) strategii cu cost ridicat: amenintari electorale sau retragerea sprijinului / amenintari economice sau sanctiuni / amenintari cu justitia sau actionari in instanta / amenintari fizice sau chiar actiuni (crime, batai)

CAP 4 Formularea politicilor este procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de soluionare a unei probleme aflate pe agend. Formularea politicilor este determinata de: 1 Natura problemei: Probleme bine structurate: Unde exista consens / putini actori / informatie de incredere /

numar de alternative limitat / rezultate sigure / probabilitatea rezultatelor calculabile Probleme moderat sctructurate: exista si consens si conflict / putini actori / informatie de incredere / numar de alternative limitat / rezultate nesigure / probabilitatea rezultatelor incalculabila Probleme slab structurate: exista conflict / actori multi / informatia nu e de incredere / numar nelimitat de alternative / rezultate necunoscute / probabilitatea rezultatelor incalculabila 2 Contextul politicii: specialistii si mediul politicilor. Criteriile de alegere reprezint mecanisme de a evalua comparativ politicile publice propuse ca soluii pentru o problem. Sursele criteriilor: - institutia care solicita elaborarea unei politici - curentul politic - alternativele deja formulate - criteriile sugerate de specialisti - criteriile etice Alegerea intre criterii: - Mijloace si scopuri: sa folosim criterii care vizeaza scopurile mai degraba decat mijloacele. - generalitate: sa selectam un set cat mai complet de criterii. - Masurare: sa preferam masuri cantitative / atunci cand folosim masuri calitative, acestea sa fie clare si adecvate - temeiuri combinate: sa nu folosim criterii care se suprapun Solutiile sunt generate de patru surse: 1. 2. 3. 4. persoanele creative transferul de politici progresul tehnic tehnici sistematice (brainstorming, metoda delphi)

Conditii minimale pentru acceptarea alternativei: 1. fezabilitatea tehnica 2. congruenta cu valorile membrilor grupurilor implicate 3. anticiparea constrangerilor viitoare (constrangeri de buget, acceptarea de catre public etc) Transferul de politici este procesul prin care cunotinele despre politici,

structurile administrative, instituiile i ideile dintr-o cadru politic (prezent sau trecut) sunt folosite pentru dezvoltarea politicilor, structurilor administrative, instituiilor i ideilor dintr-un alt cadru politic. Cap 5 Modele ale deciziei privind politicile publice: 1. Rational: are caracter normativ (vizeaza felul in care ar trebui sa fie luate deciizile pentru a fi acceptate ca rationale) 2. Descriptiv: spune mai bine cum se fac realmente deciziile. caracteristicile deciizilor: - este o etapa dintr-un proces complex - consta in alegerea dintre un numar de alternative - nu mai este o decizie tehnica ci un inerent politica Raionalitatea instrumental: comportamentul raional const n alegerea mijloacelor celor mai potrivite pentru atingerea scopurilor propuse. Criteriul Pareto: dac o alternativ A nu este preferat de nici un membru al grupului alternativei B i cel puin un membru al grupului prefer pe B lui A, atunci alegerea grupului va fi B. (nimeni nu are de pierdut, cel putin unul castiga) Analiza cost-beneficiu este o metod de a pune n balan i de a evalua opiunile de politici n funcie de costurile i de beneficiile lor. Conditii pentru decizii (Lindblom si Braybrooke): Modelul actorului rational. Un decident individual sau colectiv trebuie sa: -identifice o politica asupra careia sa existe un consens -defineasca si sa ordoneze consistent toate obiectivele si scopurile -sa identifice toate alternativele care pot contribui la atingerea fiecarui obiectiv -prevada toate consecintele politicii respective -compare intre ele toate alternativele in functie de consecinte -alea alternativa care maximizeaza atingerea obiectivului Teorema de imposibilitate a lui Arrow. Nu exist nici un mod de agregare a preferinelor individuale care s satisfac simultan: condiia domeniului nelimitat; criteriul Pareto; criteriul de independen a alternativelor irelevante; condiia de nedictatur.

Simon omul este raional, dar raionalitatea lui este una limitat. Simon considera ca un comportament rational nu este maximizator ci unul satisficient (satisfacator + suficient). Caracteristicile deciziei bazate pe raionalitatea limitat: problemele complexe nu sunt atacate direct; ele sunt sparte n probleme mai mici; decizia bun nu este una maximizatoare, ci una satisficient: destul de bun pentru a mplini dorinele; nu sunt cutate toate alternativele posibile; mai degrab cutarea se rezum la cele familiare sau la cele care difer marginal de cea deja practicat; deciziile se iau n pai: nu potrivit unui mare plan, dat a priori; cci fiecare alegere schimb rezultatele i noi probleme apar; se construiesc mecanisme de a reduce incertitudinea n care se iau deciziile; de exemplu, se coopereaz cu alte persoane, grupuri, organizaii; nu se urmeaz de la cap la coad procesul de decizie: se folosesc proceduri standard de operare, care in seam de experiena trecut

Modelul incremental, decidentii tin seama de: -scopuri / obiective care difera foarte putin (incremental) de status quo -un numar limitat de consecinte prevazute -modifica scopurile in functie de alternativele disponibile si invers -reformuleaza continuu problema cu care se confrunta -analizeaza si evalueaza alternativele -remediaza continuu problemele sociale existente mai degraba decat sa le rezolve complet - impartasesc responsabilitatea analizei. Modelul rational si comprehensiv: Clarificarea valorilor este distincta de analiza politicilor alternative In formularea politicilor 1) se izoleaza mai intai scopurile 2) sunt cautate mijloacele. Testul unei politici bune: este cel mai potrivit mijloc pentru a atinge scopurile dorite. Analiza comprehensiva: se ia in considerare orice factor relevant

Cap. 6

Pentru a fi posibila implementarea unei politici trebuie ca: -scopurile sa fie clar definite si intelese -sa existe resursele necesare -sa existe un lant de comanda capabil sa asambleze si sa controleze resursele -sistemul sa comunice eficient si sa controleze organizatiile implicate 10 conditii pentru a avea o implementare perfecta (Gunn): 1. Circumstanele exterioare ageniei responsabile cu implementarea unei politici nu impun constrngeri paralizante. 2. Programele trebuie s dispun de timpul i resursele necesare. 3. Combinaia necesar de resurse trebuie s fie disponibil. 4. Politica ce urmeaz a fi implementat trebuie s se bazeze pe o teorie a cauzelor i efectelor. 5. Relaia dintre cauz i efect trebuie s fie direct, cu puine, sau chiar lipsit de legturi intermediare. 6. Relaiile de dependen trebuie s fie minime. 7. Trebuie s existe o nelegere i un acord asupra obiectivelor. 8. Sarcinile trebuie s fie definite n totalitate i ncadrate corect n secvene. 9. Trebuie s existe o coordonare i o comunicare perfect. 10. Cei cu autoritate trebuie s solicite ascultare i s fie ascultai.

Modelul implementarii de sus in jos: 1. Elaborarea de standarde de implementare 2. Distribuirea resurselor 3. Supervizarea implementarii Conditiile lui Sabatier (de sus in jos): 1. Stabilirea de obiective clare si consistente 2. Apelul la o teorie adecvata privind producerea fenomenelor si proceselor 3. Structurarea procesului de implementare 4. Existenta unor functionari motivati si competenti 5. Sprijinul grupurilor care sunt interesate si al executivului. 6. Schimbarea conditiilor socio-economice sa nu submineze sprijinul politic pentru acea politica. MODELUL DE SUS IN JOS: Se concentreaza asupra deciziilor guvernamentale. Identificarea actorilor principali de sus in jos (guvern -> privati) Criterii de evaluare: masura atingerii obiective formale; poate sa aiba in vedere si alte criterii semnificative politic sau consecinte neintentionate. Punctul central de interes: cum se conduce sistemul pentru a atinge rezultatele.

MODELUL DE JOS IN SUS: Se concentreaza asupra retelelor locale implicate in domeniu care promoveaza politicile publice Identificarea actorilor principali: de jos (privati) in sus (guvernamentali) Criterii de evaluare: criteriu este orice e relevant intr-un fel pentru problema respectiva / nu e necesara analiza atenta a deciziilor guvernamentale. Punct central de interes: Interactiunea strategica intre multiplii actori implicati.

Instrumentele politicilor sunt mijloacele sau resursele pe care guvernarea le are le dispoziie pentru a implementa politicile publice.

Instrumente voluntare: (interventia scazuta a statului)

-> familia si comunitatea -> organizatiile voluntare -> piata -> informare si consiliere -> subsidiile -> licitatii si drepturi de proprietate -> taxe ->reglementari ->intreprinderile publice -> furnizarea directa

Instrumente mixte: (interventie media a statului)

Instrumente obligatorii: (interventie ridicata a statului)

cu ct caracteristicile unui instrument ajut la meninerea caracteristicilor existente din cadrul reelei, cu att e mai probabil ca el s fie selectat pentru implementarea politicii. Tipuri de incheiere a politicilor: Incheiere de tip big-bang = schimbarea unei politici ca urmare a unei decizii din partea autoritatilor. Incheiere de tip scancet indelungat = declin indelungat al resurselor prin care era sustinuta acea politica (se mai numeste si decrementare) Facilitarea incheierii unei politici, conditii favorabile: -schimbari in agentiile guvernamentale -delegitimarea supozitiilor ideologice ale vechii politici -perioade de turbulente -ascunderea efectelor

CAP 7. Evaluarea politicilor reprezint examinarea empiric obiectiv i sistematic, cu ajutorul metodelor de cercetare social, a politicilor publice, n termenii obiectivelor propuse de acestea. Criterii de evaluare: Eficacitatea privete msura n care sunt atinse scopurile sau obiectivele propuse. Eficiena este raportul dintre eficacitate i costurile sau eforturile depuse pentru a o obine Adecvarea este masura in care politica adoptata rezolva problema. Echitatea: costurile si beneficiile trebuie distribuite echitabil intre diferitele grupuri. Senzitivitatea este nivelul de satisfacere a preferintelor si valorilor grupurilor careia i se adreseaza politica Corectitudinea: valoarea rezultatelor obtinute

Functiile evaluarii: Produce informatii de incredere privind performanta unei politici. Clarifica buna intelegere a valorilor care au condus la alegerea scopurilor si obiectivelor Contribuie la intelegerea mai buna a problemei si la definirea altor politici alternative. Monitorizarea unei politici publice const n producerea informaiilor privind felul n care funcioneaz aceasta i consecinele ei. Functiile monitorizarii: Concordanta, Auditarea, Contabilizarea, Explicatia Dimensiunile evaluarii: Cine decide ca trebuie facuta evaluarea Ce este de evaluat Cum se face evaluarea Cand se face evaluarea Care sunt asteptarile. Tipuri de evaluare: evaluare formativ: accentul cade pe masura in care programul isi atinge grupul tinta / masura in care bunurile si serviciile produse sunt in concordanta cu intentiile, obiectivele acelei politici / utilizarea resurselor in aplicarea acelei politici.

evaluare sumativ: n care accentul cade pe felul n care a afectat efectiv acea politic problemele crora a ncercat s le ofere o soluie. Tehnici de evaluare: Studii de caz Focus-grupuri Interviuri Observatie Chestionar Analiza documentelor Etapele evaluarii 1. Care sunt obiectivele politicii? -se determina scopul strategic urmarit - schimbarile asteptate in comportamentul grupului tinta 2. Care sunt indicatorii studiati? - indicatori generali (descriu domeniul de aplicare) - indicatori specifici 3. Care sunt metodele de monitorizare a politicii si de evaluare a acesteia - se determina unde trebuie cautate informatiile necesare -cum se determina corectitudinea informatiilor existente - cum se monitorizeaza implementarea politicii - care sunt metodele de cercetare folosite 4. Care sunt presupozitiile care sunt facute in configurarea evaluarii?