11 octombrie 2012

PATRIMONIUL

Notiunea juridica de patrimoniu : numim patrimoniu, totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane care are valoare economica. Patrimoniul cuprinde : 1. motivul patrimonial 2. pasivul patrimonial 1. Motivul patrimonial este alcatuit din totalitatea obligatiilor apartinand unei persoane, adica acelea ce pot fi exprimate in bani (dreptul de proprietate asupra unui imobil sau dreptul de a primi pretul pentru un bun vandut). 2. Pasivul patrimonial este alcatuit din totalitatea obligatiilor apartinand unei persoane, evaluate in bani. Ele constau in obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva din ceea ce titularul ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat de la abtinere. Caracterele patrimoniului : Patrimoniul reprezinta o universialitate juridica distincta a dementelor pe care o compun. Modificarile care se produc, fluctuatiile care maresc sau reduc motivul ori pasivul patrimonial, nu altereaza caracterul de universialitate si nu impiedica subzistenta sa ca entitate distincta. Patrimoniul este o emanatie a persoanei, de aici decurg urmatoarele consecinte : - numai persoanele pot avea patrimoniu; - orice persoana are patrimoniu. Patrimoniul este unic, adica fiecare persoana are un singur patrimoniu. Functiile patrimoniului : - patrimoniul constituie gajul general al creditelor; - patrimoniul face posibila transmisiunea universala a drepturilor si obligatiilor unei persoane.

DREPTUL DE PROPRIETATE Proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a dispune de un lucru in exclusiv si absolut insa in limitele determinate de lege. Caracterele juridice ale drepturilor de proprietate : Dreptul de proprietate este un drept absolut, pe de-o parte confera titularului sau totalitatea prerogativelor, adica posesia, folosinta si dispozitia, iar pe de alta parte pentru ca este opozabil (ERGA OMNES). Dreptul de proprietate este un drept exclusiv in sensul ca puterile conferite de acest drept sunt independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu sub aspectul inprescribilitatii. Atributele dreptului de proprietate : 1. Jus Freundi reprezinta dreptul proprietarului de a culege fructele bunului sau (dreptul de a lua chirie). 2. Jus Abuntendi consta in dreptul proprietarului de a dispune liber de bunul sau. 3. Jus Utendi reprezinta dreptul proprietarului de a dispune / intrebuinta bunul sau. Formele dreptului de proprietate : 1. dupa subiectele dreptului de proprietate avem : dreptul de proprietate al persoanei fizice; dreptul de proprietate al persoanei juridice.

2. dupa modul de dobandire distingem : - dreptul de proprietate dobandit prin acte juridice si dreptul de proprietate dobandit prin fapte juridice; - dreptul de proprietate intre vii si dreptul de proprietate dobandit prin acte pentru cauze de moarte (mostenire). 3. dupa cum dreptul de proprietate este afectat sau nu : dreptul de proprietate pur si simplu; dreptul de proprietate pur afectat de modalitati. 4. dupa regimul sau juridic, dreptul de proprietate se prezinta sub 2 forme: drept de proprietate publica; drept de proprietate juridica.

Limitari ale dreptului de proprietate 1. Limitari ale folosintei unor bunuri in situatii speciale. Rechizitia unor bunuri sunt situatii speciale cu caracter de exceptie cand organele autoritatii publice sunt abilitate prin lege pentru a obliga agentii economici, institutiile publice precum si alte persoane juridce si fizice sa cedeze temporar unele bunuri mobile sau immobile fortelor destinate apararii nationale si altor autoritati publice. Aceste situatii speciale sunt : razboi, instituirea starii de urgenta sau a starii de asediu, prevenirea ori inlaturarea urmarilor unor dezastre. Rechizitia are urmatoarele caracteristici : - priveste in principiu bunuri neconsumabile; - este in principiu o masura temporara care va inceta odata cu incetarea situatiei exceptionale cand bunurile rechizitionale vor trebui restituite; - este o masura obligatorie; - rechizitia se face cu acordarea de despagubiri. 2. Limitari ale dreptului de proprietate privind folosinta subsolului unei proprietate. Aceasta limitare este prevazuta in Constitutia Romaniei in art. 44, al. 5 care statueaza ca : pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietate imobiliare cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor si pentru alte daune imputabile autoritatilor.

18 octombrie 2012 EXPROPRIEREA PENTRU CAUZA DE UTILITATE PUBLICA Notiune si reglementare Cedarea fortata a imobilelor poate imbraca forma exproprierii pentru cauza de utilitate publica. Ea este cuprinsa in art. 44, al. 3 din Constitutia Romaniei care stabileste ca nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa in afara numai de cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubiri. La reglementarea in detaliu a acestei institutii este realizata prin legea privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. Bunurile supuse exproprierii : sunt expropriabile numai bunurile immobile, proprietate private. Utilitatea publica se declara pentru lucrari de interes national sau pentru lucrari de interes local. Exproprierea propriu-zisa si stabilirea despagubirilor Solutionarea cererii de expropriere este de competenta tribunalului in raza caruia este situate imobilul. Instanta trebuie sa verifice daca sunt intrunite cerintele pentru expropriere fara sa poata repune in discutie in principiu problemele de fond privitoare la expropriere, cum ar fi, spre exemplu, necesitatea acesteia sau intinderea sa. Tot tribunalul va hotari si asupra despagubirilor cuvenite fiecareia dintre persoanele afectate de expropriere. Exproprierea produce urmatoarele efecte : - se sting drepturile reale, principale, derivate din dreptul de proprietate (dreptul de uz, de uzufruct, de abitatie, de superficie si orice alte drepturi reale); titularii acestor drepturi sunt indreptatiti la randul lor la despagubiri; - in ceea ce priveste dreptul de ipoteca, care ar greva bunul expropriat, acesta se stramuta de drept asupra despagubiri stabilite de instanta; - fructe in dreptul civil : naturale, industriale, civile.

Retrocedarea si dreptul de preemptiune: Legea reglementeaza si alte drepturi in favoarea proprietarului imobilului expropriat si anume : 1. dreptul de a cere si de a obtine retrocedarea imobilului expropriat; 2. dreptul de preemptiune la compararea imobilului in ipostaza in care expropriatorul s-a hatarat sa il instraineze.

DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA Dreptul de proprietate publica este acel drept in care Atributele sale se exercita de catre stat si unitatile administrative-terirtoriale si care se exercita asupra bunurilor din domeniul public. Potrivit dispozitiilor legale in vigoare, titularii dreptului de proprietate publica sunt: - statul cu privire la bunurile din domeniul public de interes national ; - unitatile administrativ-teritoriale (comuna, orasul, judetul) asupra bunurilor din domeniul de interes local. Modalitatile de exercitare a dreptului de proprietate publica sunt de competenta organelor centrale ale puteri executive pentru bunurile din domeniul public de interes national si de competenta autoritatilor publice locale pentru bunurile din domeniul public de interes local. Caracterele dreptului de proprietate publica : dreptul de proprietate publica este inalineabil; dreptul de proprietate publica este inprescriptiv; dreptul de proprietate publica este insesizabil.

DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATA Dreptul de proprietate privata poate fi definit ca fiind acel drept de proprietate in care prerogativele sale se exercita de persoane fizice, persoane juridice de drept privat, de stat si de unitatile administrativ-teritoriale si care poarta asupra bunurilor mobile si imobile proprietate privata. Caracterele dreptului de proprietate privata : - dreptul de proprietate privata este alineabil; - dreptul de proprietate privata este supus prescriptiei achizitive; - dreptul de proprietate privata este sesizabil (poate fi urmarit pe cale de executare silita).

25 octombrie 2012 MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Notiuni generale Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu, exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate ca fiind acele situatii cand mai multe perosane au un drept de proprietate asupra unui bun oricand exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. Exista doua categorii de modalitati juridice : 1. atunci cand dreptul de proprietate se gaeste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara cazul proprietatii rezolubile si al proprietatii anulabile; 2. atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate cazul proprietatii comune pe cote parti, cazul proprietatii in devalmasie si al proprietatii periodice.

PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferal proprietatii de la o persoana la alta a operat sub conditie rezolubila (rezolutorie). Este rezolutorie acea conditie de a carei implinire depinde desfiintarea unui act juridic. Urmatoarea clauza constituie de exemplu o conditie rezolutorie : prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in termen de doi ani de la incheierea contractului de vanzare-cumparare. In cazul in care se indeplineste conditia, dreptul se desfiinteaza retroactiv, daca nu se indeplineste conditia, cumparatorul isi consolideaza dreptul sau de proprietate tot retroactiv. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptul de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (afectat de nulitate relativa). Exista trei situatii : 1. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare, situatie in care actul juridic se transforma dintr-un act pur si simplu, consolidandu-se astfel dreptul de proprietate al dobanditotului 2. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului incetand astfel dreptul de proprietate al dobanditorului 3. dreptul la actiune se prescrie ca efect, se consolideaza dreptul la proprietate al dobanditorului In toate cele trei ipostaze, starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara, anulabilitatea dreptului existand pana la implinirea termenului de prescriptie. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate afectat de modalitati juridice. Caracteristic proprietatii comune este ca dreptul de proprietate apartine mai multor titulari. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie.

PROPRIETATEA PERIODICA Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietate in devalmasie consta in aceea ca in prima situatie fiecare dintre titulari are determinate cate o cota ideala din drept, pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei.

15 noiembrie 2012 DREPTUL DE PROPRIETATE COMUNA PE COTE PARTI COPROPRIETATEA Coproprietatea se caracterizeaza prin aceea ca, acelasi bun nefractionat in materialitatea lui apartine concomitant mai multor titulari, fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate, astfel spus, dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare din cele mai mici particule care alcatuiesc bunul in materialitatea sa. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. ex: Doua persoane au in proprietate comuna un imobil, intinderea dreptului fiecaruia fiind determinata printr-o fractiune (2/3, 3/5) sau printr-un procent (25%, 50%) fara insa ca vreunul din ei sa cunoasca exact care parte de imobil corespunde dreptului sau. Din cele expuse rezulta ca doua idei diriguitoare configureaza notiunea de proprietate comuna pe cote parti si anume : - niciunul din coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun; daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui singur proprietar, dreptul de proprietate ar fi exclusive pur si simplu; - fiecare dintre coproprietari este titular numai al cotei parti ideale si abstracte din dreptul de proprietate ceea ce inseamna ca dreptul este fractionat nu insa si bunul in materialitatea sa.

Din punct de vedere al duratei, coproprietatea poate fi de doua feluri : I. COPROPRIETATEA COMUNA OBISNUITA SI TEMPORARA care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. II. COPROPRIETATEA COMUNA FORTATA SI PERPETUA care nu poate sa inceteze, nefiind posibila imparteala.

I. Coproprietatea Comuna Obisnuita si Temporara

Coproprietatea comuna obisnuita si temporara, de regula, are caracter temporar, ea putand sa inceteze prin partaj. Exista doua feluri de partaj: 1. Partajul conventional 2. Partajul judiciar PARTAJUL CONVENTIONAL Partajul conventional act judiciar pentru a carui valabilitate este necesara intrunirea conditiilor de fond (obiect, cauza, capacitate, consimtamant) cerute pentru orice act judiciar. PARTAJUL JUDICIAR Partajul judiciar se realizeaza in instanta in trei modalitati : 1. partajarea in natura a bunului care se aplica in cazul in care exista bunuri comod partajabile intre coproprietari; 2. atribuirea bunului catre unul dintre coproprietari de catre instanta judecatoreasca dupa luarea in considerare a unor criterii echitabile prevazutede lege sau apreciate ca atare de instanta investita cu solutionarea cauzei; in aceasta situatie copartasul devenit proprietar exclusiv va trebui sa plateasca celorlalti fosti coproprietari o SULTA (o suma de bani care sa reprezinta echivalentul banesc al cotei parti din drept); 3. vanzarea bunului prin licitatie care are loc atunci cand bunul nu poate fi partajat in mod echitabil din punct de vedere material si niciunul dintre

coproprietari nu este de accord cu atribuirea acestuia, astfel, bunul va face obiectul unei licitatii publice, iar bani obtinuti vor fi impartiti copartasilor in functie de cota parte detinuta de fiecare dintre ei. PROCEDURA IMPARTELII JUDICIARE Procedura impartelii judiciare este reglementata de Codul de Procedura Civila si are doua faze : 1. Admiterea in principiu a cererii de IESIRE DIN INDIVIZIUNE (PARTAJ) care se rezolva printr-o incheierea de admitere in principiu. 2. Desavarsirea impartelii. Incheierea de admitere in princioiu nu este pronuntata intotdeauna de instantele judecatoresti. Acest lucru este posibila numai in cazul in care Partajul nu ridica probleme deosebite. Incheierea de admitere in principiu va trebui data ori de cate ori impartirea bunurilor implica solutionarea unor probleme mai complexe privind stabilirea masei bunurilor comune, determinarea cotei parti ce revine fiecarui copartas, formarea loturilor etc. Incheierea de admitere in principiu a partajului trebuie sa cuprinda potrivit art. 673, indice 5 din Codul de Procedura Civila, anuminte demente pe care le stabileste instanta in vederea efectuarii impartelii, calitatea de coproprietari, cota parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire precum si datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct. Pentru stabilirea masei, a valorii acesteia, a intinderii drepturilor copartase, a creantelor reciproce ale copartasilor, a datoriilor mostenirii este nevoie de efectuarea unor lucrari de evaluare ori de parerea unor specialisti si se vor efectua expertise in acest scop anterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu. Regula stabilita de lege pentru efectuarea partajului este aceea a impartelii in natura, in acest scop, instanta trebuie sa ia masura pentru formarea loturilor si atribuirea acestora. In cazul in care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani (SULTA).

22 noiembrie 2012 Dispozitiile art. 673, indice 9 din Codul de Procedura Civila, stabilesc cu titlu exemplificative criteriile pe care trebuie sa le aiba instanta in vedere la formarea loturilor si anume : acordul partilor, marimea cotei parti ce se cuvine fiecaruia din masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, faptul ca unii dintre coproprietari inainte de a se cere imparteala au facut imbunatatiri bunurilor supuse impartelii. In cazul in care imparteala in natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia, ori ar modifica in mod pagubitor destinatia economica, la cererea unuia dintre coproprietari instanta i-ar putea atribui provizoriu intregul bun stabilind totodata obligatia acelei persoane de a depune sumele de bani ce reprezinta contravaloarea cotelor parti cuvenite celorlalti coproprietari intr-un anumit termen. Daca coproprietarul caruia I s-a atribuit provizoriu bunul depune in termenul stabilit sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin hotarare asupra fondului procesului ii va atribui bunul in mod definitiv. Daca nu depune in termen sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta va atribui bunul in aceleasi conditii unui alt coproprietar. In cazul in care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanta va dispune vanzarea bunului stabilind totodata daca vanzarea se va face prin buna invoiala de catre parti sau de catre executorul judecatoresc. Daca s-a dispus ca vanzarea sa se faca de parti prin buna invoiala, instanta stabileste si termenul in care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La implinirea termenului, partile vor prezenta instantei dovada vanzarii. In cazul in care vanzarea prin buna invoiala nu se realizeaza in termenul prevazuta, instanta dispune ca vanzarea sa fie efectuata de executorul judecatoresc. Incheierile prin care se dispune vanzarea bunurilor supuse impartelii pot fi atacate separate, cu apel. Daca nu au fost astfel atacate aceste incheierii nu mai pot fi supuse apelului o data cu hotararea asupra fondului procesului. Dupa ce incheierea prin care s-a dispus vanzarea bunului supus impartelii de catre executorul judecatoresc ramane irevocabila, acesta va proceda la efectuarea vanzarii prin licitatie publica. Pentru vanzarea la licitatie publica, executorul va fixa un termen care nu va putea depasi 30 de zile in cazul bunurilor mobile si 60 de zile in cazul bunurilor imibile, socotite de la data primirii incheierii prin care s-a dispus vanzarea si va instiinta coproprietarii despre data, ora si locul vanzarii. Pentru termenul de licitatie a bunurilor mobile, executorul va intocmi si va afisa publicatia de vanzare cu cel putin 5 zile inainte de acel termen. Pentru termenul de licitatie a bunurilor imobile, executorul va intocmi si va afisa publicatia de vanzare cu cel putin 30 de zile inaintea termenului fixat pentru licitatie. Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor sa se faca la orice prt oferit de participantii la licitatie.

EFECTELE PARTAJULUI Indiferent ca este voluntar sau judiciar, partajul are aceleasi efecte. Prin partaj intre fosti coproprietari inceteaza starea de indiviziune astfel ca in schimbul cotei parti pe care o detineau din dreptul de proprietate comuna dobandesc un drept exclusiv care poate consta fie intr-un drept de proprietate asupra unui bun ori a unei parti materiale determinate dintr-un bun, fie intr-un drept de creanta la incasarea unei sume de bani (sulta). Drepturile coproprietarilor cu privire la cota parte ideala din drepturile de proprietate De vreme ce fiecare coproprietate are un drept de proprietate exclusiv asupra acestei cote parti ideale din drept, oricare coproprietar poate sa incheie acte de instrainare valabile privind acest drept ideal. In cazul instrainarii, dobanditorul ia locul transmitatorului asa incat, bunul ramane comun. Prin urmare actele de dispozitia sunt compatibile cu natura ideala a dreptului de proprietate determinat sub forma de cota parte, materialitatea bunului comun si integralitatea juridica a prerogativelor pe care coproprietarii le exercita asupra acestuia nefiind afectate. Obligatiile coproprietarilor in cazul proprietatii comune pe cote parti Este evident ca fiecare coproprietar este obligat sa contribuie proportional cu cota parte pe care o detine la cheltuielile facute cu intretinerea, conservarea si administrarea bunului comun. Aceste cheltuieli sunt datorate coproprietarului care le-a suportat singur ori dupa caz, unei terte persoane care a facut cheltuieli privind bunul comun.

II. Coproprietatea Comuna Fortata si Perpetua Coproprietatea comuna fortata si perpetua are ca obiect acele bunuri care constituie accesoriul necesar sau util pentru folosirea a doua sau mai multe fonduri vecine sau pentru folosirea altor bunuri aflate in proprietate exclusiva, dupa caz, apartinand unor proprietari diferiti, socotite a fi bunuri principale. Cazurile de proprietate fortata si perpetua sunt : 1. Coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine (drumuri, fantani, izvoare, poteci). 2. Coproprietatea despartiturilor dintre doua imobile (zidul, santul, gardul). 3. Coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu doua sau mai multe apartamente avand proprietari diferiti (curtea, acoperisul, scarile, instalatiile comune, intrari, ziduri comune). 4. Coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (documente de familie). Impartirea acestor bunuri comune le-ar face improprii folosintei pentru care sunt destinate asa incat coproprietatea asupra lor se mentine in mod obligatoriu. Bunurile asupra carora exista coproprietate fortata sunt bunuri principale si sunt in proprietate exclusiva a fiecarui coproprietar. In consecinte, dreptul de coproprietate fortata nu poate transmite, ipoteca sau valorifica intr-un alt mod decat impreuna cu dreptul de proprietate asupra bunului principal. Se spune ca dreptul de coproprietate fortata si perpetua urmeaza soarta judiciara a dreptului asupra bunului principal. Aceasta proprietate se mai numeste si perpetua pentru ca nu poate lua sfarsit prin impartire, scopul pentru care a luat nastere fiind unul permanent. Drepturile si obligatiile coproprietarilor Aceasta forma a coproprietarilor acorda titularilor prerogative pe care le pot exercita cu obligatia de a respecta doua conditii : 1. sa nu aduca nicio atingere dreptului celorlalti coproprietari folosind astfel obiectul coproprietatii fara sa impiedica dreptul celorlalti de a-l folosi;

2. sa nu foloseasca obiectul coproprietatii decat in interesul fondului caruia ia fost afectat, adica pentru utilizarea bunului principal spre a carui folosire sau adaptare este destinat. Un coproprietar nu poate incheie acte de dispozitia prin care sa instraineze separat bunul aflat in coproprietate fortata si perpetua. Numai atunci cand instraineaza bunul principal, el instraineaza automat si dreptul accesoriu fara a avea nevoie de consimtamantul celorlalti. Coproprietarii au obligatia de a suporta cheltuielile de intretinere si conservarea asupra bunului comun accesoriu proportional cu partea fiecaruia, ori cu valoarea sau intinderea bunului principal pentru a carui utilizarea este destinat bunul aflat in coproprietate fortata si perpetua (cota parte se concretizeaza in procente, cota parte se materializeaza in natura).

29 noiembrie 2012 DREPTUL DE PROPRIETATE COMUNA IN DEVALMASIE Este acea forma a dreptului de proprietate care se particularizeaza prin aceea ca titularii sai nu au determinata nici macar o cota parte ideala, matematica, din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea lor. Dreptul de proprietate in devalmasie poate rezulta din lege si din conventia partilor. In dreptul romanesc este reglementata un singur drept de devalmasie legala. Este vorba de dreptul de proprietate devalmasa a sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Astfel, daca sotii au optat pentru regimul matrimonial al comunitatii de bunuri, bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt considerate bunuri comune, ele apartin amandurora de-o potriva fara a se stabili cat anume revine fiecaruia. Noul Cod Civil prevede trei tipuri de regimuri matrimoniale si anume : 1. Regimul comunitatii legale 2. Regimul separatiei de bunuri 3. Regimul comunitatii conventionale Alegerea unui alt regim juridic decat cel al comunitatii legale care era singurul permis inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod Civil se face prin incheierea unei conventii matrimoniale.

Conventia matrimoniala se incheie prin inscris autentificat de notarul public cu consimtamantul ambilor soti exprimate personal sau cu procura speciala autentica. Nerespectarea acestei dispozitia se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului. Conventia matrimoniala se poate incheie : 1. inainte de casatorie, dar isi va produce efectele numai de a data incheierii casatoriei; 2. in timpul casatoriei si atunci va produce efecte de la data prevazuta de parti in cuprinsul conventiei sau in lipsa unei astfel de date de la momentul incheierii conventiei. Publicitatea conventiei matrimoniale Dupa autentificarea conventiei matrimoniale notarul public expediaza din oficiu cate un exemplar al conventiei catre serciviul de Stare Civila unde a avut loc celabrare castoriei pentru a se face mentiune pe actul de casatorie, Registrului National Notarial al regimurilor matrimoniale si celorlalti registre de publicitate dupa caz. Tinand seama de natura bunurilor, conventiile matrimoniale se vor nota in cartea funciara, se vor inscrie in Registrul Comertului sau in alte registre de publicitate prevazuta de lege. Orice persoana poate cerceta Registrul National Notarial al regimurilor matrimoniale si poate solicita in conditiile legii elaborarea de certificate fara a fi obligata sa justifice vreun interes. Conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele incheiate de acestia cu unul dintre soti decat daca au fost indeplinite formalitatile de publicitate mentionate sau daca tertii au luat cunostinta de existenta ei pe alta cale. Aceasta inseamna ca daca exista un act secret cu privire la regimul matrimonial atunci el produce efecte numai intre soti si nu poate fi opus tertilor decat daca se face dovada ca tertul a cunoscuta continutul acestui act pentru care nu s-au indeplinit formalitatile de publicitate. Dezmembramintele dreptului de proprietate Noul Cod Civil reglementeaza dezmembramintele dreptului de proprietate in titlul 3, art. 693-772. Noul Cod Civil nu contine o definitie a ceea ce inseamna dezmembramintele dreptului de proprietate. Potrivit doctrinei, dezmembramintele dreptului de proprietate reprezinta drepturi reale principale derivate din dreptul de proprietate (privata) asupra unui bun, proprietatea altei persoane care se constituie sau se dobandesc prin transferarea unor elemente ale continutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului elementar de catre proprietarul bunului si o alta persoana. Sunt dezmembraminte ale dreptului de proprietate urmatoarele :

dreptul de superficie dreptul de uzufruct dreptul de uz dreptul de abitatie dreptul de servitute

DREPTUL DE SUPERFICIE Dreptul de superficie este reglementata expres de Noul Cod Civil si reprezinta dreptul de a avea sau de a edifica o constrctie pe termenul altuia deasupra ori in subsolul acelui teren asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta. Caracteristici ale dreptului de superficie : 1. este un drept real principal care se poate construe numai asupra bunurilor imobile; 2. este un drept derivate reprezentand rezultatul dezmembrarii dreptului de proprietate asupra termenului; 3. este un drept temporar, durata maxima a dreptului de superficie fiind de 99 de ani cu posibilitatea de reinoire dupa expirarea termenului. Dreptul de superficie se exercita in limitele si conditiile stabilite prin actul constitutive. In lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei deja edificate. Prevederi speciale privesc interdictia modificarii constructiei de catre titularul dreptulu de duperficie, acesta avand obligatia ca in cazul reconstruirii sa respecte forma indicate in constructie. In cazul nerespectarii acestor dispozitia, proprietarul terenului poate sa ceara in termen de 3 ani de la incetarea faptei, incetarea superficiei sau repunerea situatiei anterioare. Apararea dreptului de superficie Dreptul de superficie poate fi aparat prin actiunea confesorie de superficie, actiune ce poate fi intentata impotriva oricarei persoane chiar si impotriva proprietarului termenului daca acesta impiedica exercitarea dreptului de superficie. Dreptul la actiune este imprescriptibil. Construirea cu titlu oneros a superficiei. Evaluarea prestatiei superficiarului In cazul in care superficia s-a construit cu titlu oneros, daca partile nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul dreptului

de superficie datoreaza sub forma de rate lunare o suma egala cu chirie stabilita pe piata libera tinand seama de natura termenului, de destinatia constructiei, de zona in care se afla termenul si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosintei. In caz de neintelegere intre parti, suma datorate proprietarului termenului va fi stabilita pe cale judecatoreasca. 13 decembrie 2012 Incetarea superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara pentru una din urmatoarele cauze : 1. expirarea termenului pentru care a fost constituita superficia; 2. prin consolidare, adica, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane; 3. prin pieirea constructiei daca exista o clauza expresa in acest sens; 4. prin alte modalitati prevazute de leg. Efectele incetarii superficiei In lipsa unei clauze prin care sa se stabileasca altceva, legea prevede ca proprietarul terenului devine proprietarul constructiei edificate de superficiar prin ascensiune cu obligatia de a plati pretul constructiei la valoarea de circulatie de la data expirarii termenului. Exista si posibilitatea in cazul in care constructia are o valoare mult mai mare decat a terenului, ca proprietarul terenului sa-l oblige pe superficiar sa cumpere terenul la valoarea lui de piata. DREPTUL DE UZUFRUCT Uzufructul este acel dezmembramant al dreptului de proprietate care confera unei persoane dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de conservare a bunului deoarece titularul acestuia detine numai o parte din contributia dreptului de proprietate. Proprietarul bunului pastreaza practic numai dreptul de a dispune de bun in sens juridic, respectiv ar putea, spre exemplu, sa incheie un contract de vanzarecumparare cu privire la bunul in cauza. In cazul existentei unui drept de uzufruct proprietarul este desemnat prin expresia nud proprietar, iar dreptul sau nuda proprietate.

Persoana in favoarea careia se constituie dreptul de uzufruct se numeste uzufructuar. Dobandirea dreptului de uzufruct Uzufructul se poate dobandi fie prin act juridic (contract, act unilateral), fie prin fapt judiciar (uzucapiune). Obiectul dreptului de uzufruct Uzufructul se poate constitui asupra unuia sau mai multor terenuri individual determinate, de exemplu : un teren sau o casa in care uzufructul se numeste particular sau cu titlu particular, ori asupra unui intreg patrimoniu sau a unei fractiuni dintr-un patrimoniu caz in care uzufructul se numeste universal sau cu titlu universal. Nu pot constitui obiect al dreptului de uzufruct bunurile proprietate publica. Apararea dreptului de uzufruct Acest drept poate fi aparat printr-o actiune confesorie in aceleasi conditii in care poate fi exercitata si in cazul apararii dreptului de superficie, adica poate fi intentata asupra oricarei persoane inclusiv impotriva proprietarului daca acesta impiedica exercitarea dreptului de uzufruct. Actiunea este imprescriptibila. Durata uzufructului Uzufructul constituit in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager (toata durata vietii). Constituirea dreptului de uzufruct In favoarea unei perosane juridice se poate face pe o durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani. In cazul in care nu s-a prevazut durata uzufructului se prezuma ca este viager in cazul persoanei fizice sau dupa caz ca este constituit pe o perioada de 30 de ani in cazul persoanei juridice. Drepturile uzufructuarului 1. dreptul de a folosi exclusiv bunul, inclusive dreptul de a culege fructele acestuia (naturale, industriale sau civile); 2. dreptul de a cere si de a obtine predarea bunului; 3. dreptul de cesiune a uzufructului; 4. dreptul de a incheia sau dupa caz de a arenda bunul primit in uzufruct.

Obligatiile uzufructuarului Acestea constau fie intr-o obligatie generala pe care o au toate persoanele care formeaza subiectul pasiv de a respecta dreptul la nuda proprietate, fie in anumite obligatii ale uzufructuarului in mod special care dau expresie raporturilor specifice dintre uzufructuar si nudul proprietar cum ar fi : asupra carora se exercita uzufructul. Obligatia de a respecta destinatia bunurilor asa cum a fost stabilita de nudul proprietar. Obligatia de a-l despagubi pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct. Obligatia de a depune o garantie care sa asigure repararea eventualelor daune etc. Drepturile nudului proprietar Obligatiile uzufructuarului devin in cadrul raporturilor juridice , drepturile nudului proprietar. Acestea pot fi, de exemplu, dreptul de a cere intocmirea inventarului, dreptul de a cere conservarea bunului, dreptul de a cere efectuarea reparatiilor, dreptul de a cere despagubiri, dreptul de a cere restituirea lucrului. Obligatiile nudului proprietar In general nudul proprietar are obligatia generala de a nu tulbura exercitarea dreptului de uzufruct. Potrivit legii, proprietarul nu are voie sa tulbure in niciun mod dreptul uzufructuarului. Stingerea dreptului de uzufruct Modurile de stingere a uzufructului sunt expres prevazute de Codul Civil si constau in: 1. expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul; 2. moartea, in cazul persoanei fizice, sau dupa caz, incetarea personalitatii juridice a uzufructuarului; 3. consolidarea cand una si aceeasi persoana dobandeste atat calitatea de uzufructuar cat si de proprietar; 4. neuzul timp de 10 ani 5. pieirea totala a lucrului supus uzufructului; 6. renuntarea uzufructuarului la dreptul sau.

DREPTUL DE UZ SI DREPTUL DE ABITATIE Dreptul de uz este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele insa, numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale. Astfel spus, dreptul de uz este in dreptul civil acel drept real principal esentialmente temporar dezmembramant al dreptului de proprietate care confera titularului Atributele de posesie si folosinta asupra unui bun, proprietatea altei persoane, dar numai in limitele satisfacerii trebuintelor lui si a familiei sale. Titularul dreptului de uz numit uzuar, nu poate ceda si nici nu poate inchiria dreptul sau unui tert, de aceea se spune ca dreptul de uz este un drept strict personal. Dreptul de abitatie este acel dezmembramant al dreptului de proprietate care consta in dreptul unei persoane de a utiliza o locuinta a altei persoane numai pentru nevoile sale personale si ale familiei sale. Caracteristici : Aceste doua dezmembraminte ale dreptului de proprietate, respective dreptul de uz si dreptul de abitatie se deosebesc de dreptul de uzufruct deoarece titularul lor nu isi poate exercita dreptul decat pentru cerintele lui si consta in obiectul acestor dezmembraminte. Astfel dreptul de abitatie se constituie asupra unei locuinte, iar dreptul de uz asupra altor bunuri cu exceptia celor cu destinatie de locuinta. Dreptul de uz si de abitatie se supun in ceea ce priveste constituirea, exercitarea si stingerea lor regulilor din material uzufructului.

17 ianuarie 2013 DREPTUL DE SERVITUTE (SERVITUTEA) Notiune : Servitutea este sarcina care greveaza un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.

Servitutea presupune doua imobile apartinand unor proprietari diferiti dintre care unul dintre imobile este fondul dominant , iar cel care suporta servitutea este fondul aservit. Constituirea servitutii : Servitutea se poate constitui in temeiul unui act juridic sau al unui fapt juridic. Clasificarea servitutilor : 1. Servituti aparente si servituti neaparente dupa cum acestea sunt determinate printr-un semn vizibil (o usa, o fereastra, etc.) sau nu (servitutea de a nu construi peste o anumita inaltime). 2. Servituti continue si servituti necontinue in functie de modul de exercitare care poate fi continuu fara fapta omului cum este, de exemplu, servitutea de vedere sau necontinuu unde este necesar faptul actual al omului cum ar fi servitutea de trecere. 3. Servituti pozitive si servituti negative cele pozitive implica exercitarea unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar cele negative fiind acelea potrivit carora proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului sau de proprietate cum ar fi, spre exemplu, servitutea de a nu construi. Obligatiile in sarcina proprietarului fondului aservit sunt in principal cele care privesc respectarea obligatiilor pentru asigurarea utilitatii fondului dominant precum si notarea in cartea funciara, obligatiile transmitandu-se si dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit. Cat priveste obligatia de abtinere a proprietarului fondului aservit de a impiedica exercitarea servitutii, aceasta nu poate impiedica pe proprietarul fondului aservit de a schimba locul prin care se exercita servitutea in masura in care exercitarea servitutii ramane comoda pentru proprietarul fondului dominant. Obligatiile si drepturile proprietarului fondului dominant sunt, in principal : - dreptul de a lua toate masurile si de a face pe cheltuiala sa toate lucrarile pentru a exercita si conserva servitutea; - obligatia de a nu agrava situatia fondului aservit si de a nu cauza prejudicii prin exercitarea servitutii. Stingerea servitutilor :

Stingerea servitutilor se face pe cale principala prin radierea lor din cartea funciara pentru una din urmatoarele cauze : 1. consolidarea atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar; 2. renuntarea proprietarului fondului dominant la dreptul de servitute; 3. ajungerea la termen (in cazul in care s-a incheiat un termen); 4. neuzul timp de 10 ani; 5. exproprierea fondului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat expropriat.

POSESIA Notiune : Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar. Elementele componente ale posesiei : 1. un element material corpus, care presupune un contact direct cu lucrul, concretizat in savarsirea de acte materiale si/sau juridice asupra acelui bun. Elemental material acopera nu numai exercitarea atributului ius possidendi, ci si exercitarea celorlalti prerogative ale dreptului real. 2. un element psihologic, subiectiv animus, care consta in intentia celui ce stapaneste bunul de a efectua aceasta stapanirea pentru sine. Dovada posesiei Elemental material al posesiei poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, respectiv prin inscrisuri, dupa cum este exprimate prin fapte sau acte juridice. Pentru dovada elementului subiectiv, legea instituie doua prezumtii legale relative : - prezumtia de posesie; - prezumtia de proprietate. Conform art. 919 alin. (1) din Noul Cod Civil plecand de la elemental material al posesiei, legiuitorul prezuma existenta elementului subiectiv. Legea permite dovada contrara, adica dovada precaritatii, sarcina probatorie care ii revine reclamantului.

Proba precaritatii difera de la caz la caz, in functie de izvorul precaritatii (act juridic, ingaduinta proprietarului) precum si de calitatea reclamantului (de a fi parte sau tert fata de contractul care dovedeste precaritatea). Conform art. 912 alin. (2) din Noul Cod Civil, daca persoana care stapaneste bunul are calitatea de detentor precar, legea prezuma ca are aceasta calitatea pana la proba contrara. A face dovada contrara inseamna a demonstra intervenirea precaritatii in posesie (art. 920 din Noul Cod Civil). Dobandirea posesiei Posesia este dobandita in masura in care persoana are atat elemental material, cat si elemental psihologic. Pierderea posesiei Are loc prin pierderea oricaruia dintre elementele sale sau prin pierderea simultana a ambilor elemente. Posesia inceteaza prin : 1. transformarea sa in detentie precara; 2. instrainarea bunului; 3. abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntarea la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil; 4. pieirea bunului; 5. trecerea bunului in proprietate publica; 6. inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, conform art. 889 alin. (2); 7. deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an. CALITATILE SI VICIILE POSESIEI Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sa fie utila. Utilitatea posesiei reprezinta suma mai multor calitati ale acesteia. Noul Cod Civil nu precizeaza care sunt calitatile posesiei, ci contrariul acestor calitati, care determina ca posesia sa nu fie utila. Viciile posesiei Potrivit art. 922 alin. (1) si (2) din Noul Cod Civil, in afara situatiilor prevazute de lege, nu poate produce efecte juridice decat posesia utila. Nu este utila posesia discontinua, tulburata sau clandestine. Pana la proba contrara, posesia este prezumata a fi utila. Viciile posesiei, insemnand contrariul calitatilor posesiei sunt :

- discontinuitatea - violenta - clandestinitatea De subliniat ca legea prezuma caracterul util al posesiei, caracter care se pierde prin dovada intervenirii unui singur viciu al posesiei. DISCONTINUITATEA Posesia este discontinua atat timp cat posesorul o exercita cu intermitente anormale in raport cu natura bunului. Continuitatea si intermitenta sunt chestiuni de fapt, depinzand de natura lucrului, mobil sau imobil precum si de circumstantele de fapt. Viciul discontinuitatii are urmatoarele caracteristici : - este temporar : posesia viciata devine utila indata ce viciul inceteaza; - este absolut : discontinuitatea poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesanta; - se aplica, de regula, in cazul posesiei bunurilor imobile. VIOLENTA Posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta, fizice sau morala, care nu au fost provocate de o alta persoana. Numai violenta active din partea posesorului este de natura a vicia posesia, cu excluderea violentei passive. Viciul violentei are urmatoarele caracteristici : - este temporar : posesia viciata devina utila indata ce viciul inceteaza; - este relativ : numai persoana fata de care posesia este tulburata sau clandestine poate invoca aceste vicii; - se aplica atat la bunurile mobile, cat si la bunurile imobile. CLANDESTINITATEA Posesia este clandestine, daca se exercita astfel incat nu poate fi cunoscuta. In Vechiul Cod Civil se stabilea ca posesia este clandestine cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau, incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca. Viciul clandestinitatii prezinta urmatoarele caracteristici :

- este relativ : numai persoana fata de care posesia este tulburata sau clandestine poate invoca aceste vicii; - este temporar : posesia viciata devine utila indata ce viciul inceteaza; - se aplica, de regula, in cazul posesiei bunurilor mobile, fiind mai greu de conceput in privinta bunurilor imobile.