Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative Facultatea de Administratie Publica Master Spatiul Public European

Sisteme de Guvernare Europene

Republica Turcia

Prezentare - Republica Turcia

Republica Turcia este o tara cu o populatie de 74.724.269 loc.( anul 2012 1 ) si cu o suprafata de 783.562 km patrati, intinsa pe doua continente: 97% aflandu-se in Asia (Peninsula Anatolia) iar restul de 3% in Europa(Peninsula Balcanica). Turcia este o republica parlamentara, democratica, laica, constitutionala al carei sistem politic a fost stabilit in 1923, Ataturk Kemal devenind primul presedinte al tarii, in urma indepartarii stapanirii otomane. Turcia este un important stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC si al Consiliului Europei, in octombrie 2005 deschizandu-se si negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Cum este precizat anterior, statul Turc este constituit pe fundamentele unei constitutii. Prima constitutie a Turciei moderne ca stat, exceptand imperiul otoman a fost adoptata in anul 1921 si era compusa din doar 23 de articole, in anul 1923 fiind adaugat si amendamentul prin care Turcia era declarata republica. Aceasta constitutie a fost inlocuita integral dupa doar 3 ani, pe data de 20 aprilie 1924 fiind ratificata constitutia cunoscuta sub denumirea de Constitutia Republicii Turcia. Fiind legea fundamentala a statului timp de 36 de ani, pana in anul 1961, Constitutia din 1924 a suferit multe schimbari fundamentale, printre care si cele care au transformat Turcia intro republica moderna, laica si democratica. Aceasta Constitutie cuprindea pe langa bazele statului turc si o lista cu 150 de persoane non-gratae, toate aceste persoane ocupand in trecut functii inalte in conducerea Imperiului Otoman. Proiectul Constitutiei din 1961 a fost introdus in urma loviturii de stat din 1960, si a fost aprobat de populatie in anul 1961 printr-un referendum la care 61,7 % din totalul populatiei a votat pozitiv. Aceasta Constitutie era bazata pe drepturile omului si pe libertatile individului, denumirea de stat social fiind prezent pentru prima oara intr-o constitutie a Turciei. Constitutia in vigoare a fost ratificata tot printr-un referendum popular, aceasta fiind adoptata in anul 1982. De-a lungul timpului i-au fost aduse mai multe amendamente, ultima revizuire avand loc in anul 2010. Constitutia este formata din sapte parti, cele mai importante fiind primele patru, denumite Principii generale, Drepturi si
1

www.turkstat.gov.tr

obligatii fundamentale, Organele fundamentale ale Republicii si Dispozitii financiare si economice.

Organele legislative si executive ale Turciei Puterea legislativa Marea Adunare Nationala a Turciei
In Turcia, singurul corp legislativ este Marea Adunare Nationala a Turciei, numit si Meclis ( Parlament). Acesta a fost infiintat in urma unui comunicat al lui Mustafa Kemal Pasa ( Ataturk ) din data de 19 martie 1920, document ce anunta si alegerile privind constituirea Parlamentului.La data de 23 aprilie 1920, in urma alegerilor, Marea Adunare Nationala era constituita, aceasta avand in componenta 324 de membri. Prima sedinta a Parlamentului a fost prezidata de deputatul de Sinop, Serif Bey, intrunire la care au luat parte doar 115 membri. Conform constitutiei, Marea Adunare Nationala este un for unicameral si este format din 550 de deputati.Potrivit site-ului oficial, deputatii sunt alesi o data la 4 ani printr-un sistemul de vot al reprezentarii proportionale, pragul minim de accedere a unui partid fiind de 10% din voturile valide. Deputatii sunt alesi pentru 85 de districte electorale, care reprezinta cele 81 de provincii administrative ale Turciei ( orasele Istanbul, Ankara si Izmir fiind impartite in 3, primul dintre acestea, respectiv 2 districte electorale datorita numarului mare de locuitori). Votul este unul universal si secret. Campania electorala pentru alegerile Marii Adunari Nationale incepe cu 90 de zile inainte de data acestora. Pentru a candida la un post de deputat, orice cetatean turc trebuie sa aiba varsta de cel putin 25 de ani, sa-si fi terminat studiile primare, sa nu fi avut nicio perioada de privare de libertate mai mare de un an, sa-si fi efectuat stagiul militar, sa nu fi fost gasit vinovat pentru savarsirea de fapte grave (printre care coruptie, dare/luare d emita, fraude bancare, s.a.), sa nu fi fost implicat in acte de terorism sau sa nu fi incurajat astfel de acte si sa nu-i fi fost retras dreptul de a candida pentru alte fapte. De asemenea, orice judecator, procuror, organ judiciar, membru al institutiilor de invatamant superior, membru in Inaltul Consiliu de Educatie, angajat al sectorului public,

membru al Fortelor Armate sau orice alt agent al statului este obligat sa demisioneze din postul ocupat inainte de a fi numit deputat. In caz de razboi, sau in orice alt caz in care Marea Adunare Nationala decide acest lucru, alegerile pot fi amanate cu un an in caz de continuare a fortei majore, se poate opta pentru prelungirea acestei perioade. Ultimele alegeri parlamentare in Turcia au avut loc in anul 2011. In prezent, Marea Adunare Nationala are 549 de deputati (un loc de deputat fiind vacant), impartiti astfel : 326 din partea Partidului Dreptatii si Dezvoltarii (AKP ), 135 din partea Partidului Republican al Poporului ( CHP ), 52 din partea Partidului Actiunii Nationaliste ( MHP ), 29 din partea Partidului Pacii si Democratiei ( BDP ) , 6 independenti si 1 loc Partidul Participarii Democratice - KADEP2. In timpul exercitarii mandatului, fiecare deputat detine imunitate, drept pentru care, pentru a putea fi interogat, retinut sau arestat este nevoie de avizul dat de Marea Adunare. Un deputat isi poate pierde statutul de membru al Marii Adunari Nationale in cazul demisiei, in cazul unei deciziii irevocabile de condamnare sau de retragere a unor drepturi a unui Tribunal, fapt ce il pot face incompatibil cu pozitia detinuta, in cazul absentei nejustificate la 5 sedinte ale Marii Adunari in decurs de o luna ( aceasta decizie este luata cu votul pozitiv al majoritatii absolute a membrilor) sau in cazul altor situatii prevazute de constitutie. Marea Adunare Nationala este condusa de o structura numita si Biroul Marii Adunari Nationale din care fac parte 15 deputati ce ocupa urmatoarele functii: Speakerul Marii Adunari, echivalentul functiei de Presedinte al Parlamentului, patru vicepresedinti, trei chestori si sapte secretari. Plenul Marii Adunari poate mari numarul de chestori si secretari. Printre cele mai importante atributii ale Biroului se numara : stabilirea ordinii de zi a sedintelor plenului, examinarea cererilor de demisie a deputatilor, examinarea unei situatii de incompatibilitate a unui deputat, luarea de decizii administrative din cadrul organizarii Adunarii, s.a.

www.wikipedia.org

Speaker-ul Marii Adunari sau Presedintele Parlamentului este considerat al doilea om in stat, dupa Presedintele Republicii, si este reprezentantul organului legislativ la cel mai inalt nivel printre care si intampinarea delegatiilor diplomatice sau vizitelor oficiale. Acesta are un rol foarte important in relatiile inter-statale, nu de putine ori aducand o contributie foarte mare in privinta prevenirii unor conflicte armate, tot el fiind cel care participa la intalnirile organizatiilor internationale cum ar fi: Conferinte ale Presedintilor Parlamentelor Uniunii Europene, Conferinte ale Presedintilor Parlamentelor din Europa, Conferinte ale Parlamentului Organizatiei Cooperarii Islamice, Intalnirile pentru consultari a presedintilor de Parlamente din D-20, Conferinte ale presedintilor de parlamente ale tarilor cu persoane vorbitoare de limba turca sau la Conferinte ale presedintilor parlamentelor tarilor participante la Procesul de cooperare a Sud-estului Europei. In prezent, functia de presedinte al Marii Adunari este ocupata de Cemil iek din data de 5 iulie 2011. Acesta este membru al Partidului Dreptatii si Dezvoltarii si are ca predecesor la conducerea legislativului un alt membru al aceluiasi partid, Mehmet Ali ahin. Deputatii Marii Adunari Nationale sunt dispusi in comisii, in functie de cunostintele/studiile avute de acestia in diferite domenii. Scopul acestora este in principal de a examina si dezbate textele de lege ce urmeaza a fi votate in Plen. Comisiile sunt stabilite prin Constitutie, Reguli de procedura sau legi si sunt impartite in doua categorii: comisii permanente si comisii ad-hoc ( sau provizorii ) . Plenul Marii Adunari decide numarul de membri al fiecarei comisii, dar Constitutia stipuleaza un numar maxim pentru cele mai importante dintre acestea (ex. Comisia de planificare bugetara poate avea maxim 40 de deputati ). In actualul legislativ, Marea Adunare dispune de 17 Comisii permanente, printre cele mai importante numarandu-se: Comisia pentru justitie, Comisia pentru Constitutie, Comisia pentru aparare nationala, Comisia de afaceri interne, Comisia de afaceri externe, Comisia pentru invatamant, cultura, tineret si sport, Comisia de lucrari publice, restaurare, transport si turism, Comisia de mediu, Comisia de sanatate, familie si protectie sociala, Comisia de planificare bugetara, Comisia pentru drepturile omului sau Comisia pentru armonizarea legislatiei cu cea a Uniunii Europene.

Atributii si obligatii ale Marii Adunari Nationale a Turciei Conform articolului 87 din Constitutia Turciei, Marea Adunare Nationala are urmatoarele atributii: conceperea, amendarea si votarea legilor, numirea si autorizarea Consiliului de ministri, dezbaterea si adoptarea bugetului, decizii in privinta monedei nationale, declararea razboiului, ratificarea tratatelor internationale, luarea de decizii in privinta proclamarii amnistiei si exercitarea atributiilor prevazute in alte articole ale Constitutiei cum sunt : amendarea constitutiei, aprobarea planurilor de dezvoltare, adoptarea regulilor de procedura din cadrul Marii Adunari Nationale, aprobarea, amendarea sau respingerea decretelor cu putere de lege, aprobarea deciziei de instaurare sau incetare a starii de urgenta sau a legii martiale, aprobarea decretelor cu putere de lege emise de Consiliul de ministri la cererea Presedintelui Republicii in timpul starii de urgenta sau a legii martiale, alegerea Purtatorului de cuvant si al Biroului Marii Adunari, alegerea membrilor Curtii Constitutionale, alegerea membrilor Consiliului suprem de Radio si Televiziune, alegerea Presedintelui si membrilor Curtii de Conturi, alegerea Auditorului public, luarea unei decizii in privinta unor alegeri parlamentare inainte de termenul normal, acordarea votului de incredere a Consiliului de ministri, demiterea Presedintelui Republicii pentru inalta tradare, ridicarea imunitatii parlamentare sau permiterea detasarii Fortelor armate ale Republicii si/sau prezentei unor forte armate straine pe teritoriului Turciei. In privinta cvorumului necesar adoptarii de legi sau luarii de decizii, exceptand situatiile stipulate de Constitutie, Marea Adunare poate legifera cand sunt prezenti cel putin o treime din numarul total de membri, votul pozitiv avand nevoie de majoritate absoluta a celor prezenti. In cazul in care un ministru nu poate ajunge la lucrarile plenului, acesta poate delega un alt ministru pentru a vota in numele lui. Informatii privind legiferarea in cadrul Marii Adunari Nationala a Turciei Anul legislativ incepe la data de 1 octombrie si se termina la 30 septembrie, existand posibilitatea ca acestea sa fie schimbate cu +/- 5 zile in cazul alegerilor parlamentare. Pauza parlamentara incepe cel mai devreme la 1 iulie si se termina la 30

septembrie, trei luni fiind pauza maxima pe care o poate avea Marea Adunare intr-un an legislativ. Sedintele extraordinare pot avea loc in timpul pauzei parlamentare sau a unei suspendari pe un anumit subiect in cazul unei convocari din partea Presedintelui Republicii sau a Presedintelui Marii Adunari. Presedintele poate cere direct acest lucru, sau indirect prin intermediul Consiliului de ministri. La sedintele extraordinare, cvorumul trebuie sa fie de cel putin 184 de deputati. Lucrarile Parlamentului sunt impartite in sesiuni de lucru si sunt separate de suspendari ce nu pot avea mai mult de 15 zile. La inceputul fiecarei sedinte de plen, Presedintele Marii Adunari poate incepe deliberarile doar in cazul in care observa ca se intruneste fara dubii cvorumul de 184 de deputati, in orice alt caz fiind nevoit sa treaba la numaratoarea cu ajutorul instumentelor electronice. Daca nu se intruneste cvorumul, respectiva sedinta se amana cu o ora, dupa care se reia numaratoarea electronica, in cazul in care nici atunci nu sunt prezenti cel putin o treime din totalul deputatilor, sedinta fiind inchisa. Plenul Marii Adunari decide prin majoritate absoluta a voturilor exprimate, fiind nevoie de cel putin 25% + 1 din numarul total al deputatilor pentru o decizie valida ( 139 de deputati ). Daca acest numar nu este atins, votul este reluat de inca doua ori, in cazul in care aceasta majoritate nu este atinsa, sedinta fiind suspendata. Dreptul de a introduce proiecte de lege apartine oricarui deputat si Consiliului de ministri si este depus la biroul Speaker-ului Marii Adunari. Aceste proiecte trebuie sa contina semnatura deputatului/deputatilor/ministrilor, motivul pentru care este propus proiectul de lege, textul eventualei legi si explicatii pentru fiecare articol al acesteia. In cazul in care un proiect este respins de Plen, acesta poate fi readus in discutie nu mai devreme de un an de la data respingerii. Dupa depunerea proiectului, acesta este trimis la cel putin doua comisii ale Marii Adunari, una dintre acestea fiind comisia principala, cea care intocmeste si un raport pentru intreaga lege, restul cel putin una fiind comisii secundare, care furnizeaza doar o opinie in legatura cu legea sau articole din aceasta. In interiorul comisiilor, se aplica aceleasi reguli de cvorum ca si in Plenul Marii Adunari, la lucrarile acestora fiind posibila, nu neaparat obligatorie, participarea

Primului-ministru, a unuia dintre ministri sau a unui delegat din partea unui Minister. De asemenea, este posibila participarea oricarui deputat la aceste lucrari, dar si a unor experti in domeniu, in cazul in care presedintele comisiei considera ca este nevoie de expertiza suplimentara. Dupa dezbaterea intregului text al legii, aceasta este votata, in cazul unui vot pozitiv trecandu-se la dezbaterea legii pe articole. La randul lor, toate articolele sunt votate separat, cele care primesc un vot negativ fiind scoase din textul legii. In urma unui vot favorabil luat cu majoritate absoluta a membrilor prezenti, comisia intocmeste raportul legii, care include amendamentele aduse si justificarea acestora. Ulterior, acest raport este trimis la biroul Speaker-ului Marii Adunari si pus pe ordinea de zi. Pentru a se incepe discutarea proiectului in Plen, este necesara prezenta a cel putin un reprezentat din fiecare comisie implicata si a unui reprezentant al Guvernului, in orice alt caz, dezbaterea fiind amanata pentru o alta sedinta de Plen. Deliberarile in Plen sunt formate din patru parti: speech-urile ( moment in care se prezinta legea si raportul comisiiei principale ), sesiunea de intrebari si raspunsuri legate de textul legii, procesul motiunii si votarea. In cazul in care nu exista amendamente aduse textului legii, acesta se poate vota prin trei metode: prin ridicarea mainii, vot prin instrumentele electronice sau vot secret. In mod normal, daca regulile de procedura sau Constitutia nu dispun altfel, legile sunt votate prin ridicarea mainilor, voturile fiind numarate de Speaker si de secretarii Marii Adunari. Legile legate de buget, fiscalitate, ratificare de tratate internationale si planuri de dezvoltare sau cele la care cel putin 20 de deputati cer acest lucru, sunt votate obligatoriu prin vot deschis, cu ajutorul instrumente electronice. In acest caz se poate vota aprobare / respingere / abtinere. Votul secret are loc doar atunci cand sunt discutate amendamente la Constitutie, motiuni de investigare parlamentara sau rapoarte ale Comitetului de Investigatii si este pus in practica printr-un vot in plic fiecare deputat primeste trei hartii colorate in rosu (respingere), alb (aprobare) si verde (abtinere) dintre care trebuie sa introduca una singura intr-un plic considerat anonim. Dupa avizul pozitiv al Marii Adunari, legea este trimisa la Primul Ministru si la Presedintele Republicii. In cazul in care Presedintele este de acord cu textul, isi da

acordul sa fie publicat in Gazeta Oficiala, iar in cazul in care are anumite articole (sau intreg textul legii ) cu care nu este de acord o retrimite Marii Adunari pentru a analiza acest lucru, reluandu-se ciclul de analiza a legii. Intrarea in vigoare a legii trebuie specificata clar in textul acesteia, in mod deosebit, in cazul in care nu are nici o data specificata intrand in vigoare la 45 de zile de la publicarea in Gazeta Oficiala.

Puterea executiva
Organele executive ale Republicii Turcia sunt Consiliul de ministri sau Guvernul Bakan Kurulu, condus de Primul Ministru - Babakan si Presedintele Republicii Cumhurbakan.

Consiliul de ministri
Consiliul de ministri este format din Primul Ministru si din ministrii cabinetului sau. Primul Ministru este numit de catre Presedintele Republicii dintre membrii Marii Adunari Nationale si este de obicei liderul partidului sau coalitiei care detine majoritatea. Postul de Prim-ministru al Turciei este ocupat de Recep Tayyip Erdoan, lider al Partidului Dreptatii si dezvoltarii. Acesta este seful Guvernului din data de 14 martie 2003, fiind deja la al treilea mandat. Mandatul Primului Ministru are o durata de 4 ani, aceeasi cu cea a legislativului. Atributiile Primului Ministru sunt prevazute in legea fundamentala a Turciei si constau in principal in formarea Consiliului de ministri, asigurarea cooperarii dintre ministere, supervizarea implementarii politicilor si coerenta politicii generale a Guvernului. Ca prima atributie dupa numire, Primul Ministru trebuie sa nominalizeze ministrii pentru noul sau cabinet, urmand ca Marea Adunare Nationala sa le acorde ( sau nu ) votul de increde in urma dezbaterii acestora in Plen. Daca Marea Adunare nu acorda votul de incredere, iar in termen de 45 de zile de la acel vot nu se formeaza un alt Consiliu, Presedintele poate dizolva legislativul in urma consultarilor cu Presedintele Marii 10

Adunari. Presedintele Republicii poate demite un ministru sau chiar tot cabinetul in situatii exceptionale. In prezent, executivul intrat in exercitiu la data de 6 iulie 2011, este format din 27 de membri si anume: prim-ministru, 4 vice-prim-ministri si 22 de ministri : Post ocupat Primul ministru Vice prim-ministru Vice prim-ministru Vice prim-ministru Vice prim-ministru Ministrul Afacerilor externe Ministrul de interne Ministrul de Finante Ministrul de Justitie Ministrul Energiei si resurselor naturale Ministrul Alimentatiei, agriculturii si cresterii animalelor Ministrul Culturii si turismului Ministrul Sanatatii Ministrul Educatiei Ministrul Apararii Ministrul Industriei, tehnologiei si stiintei Ministrul Muncii si securitatii sociale Ministrul Transporturilor si comunicatiilor Ministrul Familiei si protectiei sociale Ministrul pentru Relatia cu Uniunea Europeana Ministrul Economiei Ministrul Tineretului si sportului Ministrul Dezvoltarii Ministrul Vamii si comertului Nume Recep Tayyip Erdoan Blent Arn Bekir Bozda Ali Babacan Beir Atalay Ahmet Davutolu dris Naim ahin Mehmet imek Sadullah Ergin Taner Yldz Mehmet Mehdi Eker Erturul Gnay Recep Akda mer Diner smet Ylmaz Nihat Ergn Faruk elik Binali Yldrm Fatma ahin Egemen Ba Zafer alayan Suat Kl Cevdet Ylmaz Hayati Yazc

11

Ministrul Mediului si dezvoltarii urbane Ministrul Hidrologiei si silviculturii

Erdoan Bayraktar Veysel Erolu

Toti membri Consiliului raspund in fata Primului Ministru si pot fi schimbati de acesta daca este cazul. Fiecare ministru este raspunzator de politicile implementate de Ministerul pe care il conduce si de actiunile subalternilor sai. In cazul in care un ministru ajunge in fata Curtii Supreme de justitie la cererea Marii Adunari Nationale, acesta/aceasta isi pierde automat statutul de ministru, iar in cazul in care acest lucru se intampla cu Primul Ministru, este considerat faptul ca tot Consiliul a demisionat. Conform Constitutiei, daca un ministru demisioneaza sau isi pierde calitatea de ministru, acesta trebuie inlocuit in maxim 15 zile. Pentru o buna organizare a alegerilor generale pentru Marea Adunare Nationala, ministrii Justitiei, de Interne si cel al Comunicarii demisioneaza, iar Primul Ministru ii inlocuieste cu trei zile inainte de ziua alegerilor cu persoane independente din punct de vedere politic. In cazul in care alegerile nu au un rezultat si este nevoie de un nou tur de scrutin, sau in cazul dizolvarii Marii Adunari, este instaurat un Consiliu de ministri provizoriu la maxim 5 zile de la anuntul unor noi alegeri. In principal, Consiliul are, conform Constitutiei, atributii in dezvoltarea, definirea si implementarea politicilor, administrarea resurselor, administrarea institutiilor publice subordonate si un rol in procesul legislativ, fiind eligibil pentru formularea de legi. In cei 9 ani in care a condus Consiliul pana in prezent, premierul Recep Erdoan, impreuna cu cabinetele sale, a implementat numeroase politici, cele mai importante fiind in privinta democratiei, educatiei, sanatatii si justitiei. In primul sau mandat, in domeniul democratiei, principalele actiuni au fost acceptarea suprematiei CEDO asupra Curtilor de Justitie din Turcia si abolirea a numeroase restrictii a libertatii de opinie si a presei, dar si incercarea de stopare a conflictelor cetatenilor de etnie turca cu cei de etnie kurda. In acest sens, Guvernul de la Ankara a permis folosirea limbii kurde in campaniile electorale si a emisiilor media si au permis oraselor cu populatie kurda sa aiba denumiri in propriul dialect 3. Insa, pentru
3

www.nytimes.com

12

mandatele urmatoare, Uniunea Europeana a sesizat un real regres in vederea democratiei, guvernul devenind foarte autoritar, drepturile kurzilor fiind din nou in pericol de a nu fi respectate, dreptul cetatenilor la libera exprimare fiind de asemenea incalcat sute de studenti care cerereau educatie gratuita fiind arestati, iar in legatura cu libertatea presei, mai mult de o sute de jurnalisti au fost incarcerati pentru diferite articole sau reportaje, Turcia situandu-se in anul 2012 pe locul 148 din 179 in Indexul libertatii presei din lume4. In domeniu economiei, Turcia a cunoscut un progres evident in timpul cabinetelor Erdoan, cu ajutorul reformelor si a atragerii de investitori straini, datoria publica a Turciei catre Fondul Monetar International ajungand de la 23,5 miliarde in 2003 la 1,7 miliarde in 20125, rata somajului fiind in anul curent de doar 8,2 %6, inflatia coborandu-si nivelul la 5,7 % fata de 34,8% in anul 2002, iar rezervele Bancii Centrale crescand in aceeasi perioada de la 26,5 miliarde la aproape 100 de miliarde7. Pentru incurajarea invatamantului, inca de la inceputurile guvernarii, Erdoan a dispus pentru Ministerul Educatie cel mai mare procent din bugetul national dintre toate ministerele, in 2011 ajungand in 2011 la 34 miliarde de lire 8 si a formulat programe prin care invatamantul obligatoriu ajungea la 12 ani fata de 8 in trecut 9, manualele scolare erau gratuite, din anul 2008, fiecare provincie a Turciei avea deja propria Universitate 10, iar pana in 2015 se vrea deja incheiat proiectul F@tih prin care sunt distribuite elevilor, studentilor si profesorilor aproximativ 19 milioane de tablete si sunt echipate institutiile de invatamant cu peste 600.000 de instrumente tehnologizate de predare11. Exista numeroase zvonuri legate de succesorul lui Recep Tayyip Erdoan la conducerea Consiliului de ministri, Numan Kurtulmu fiind cel mai rostit nume, mai ales ca acesta a dizolvat partidul pe care il conducea pentru a se alatura in anul 2012 Partidului Dreptatii si dezvoltarii, condus de actualul premier12.

4 5

http://en.rsf.org/press-freedom-index-2011-2012,1043.html www.hurriyetdailynews.com 6 www.turkishweekly.net 7 www.hurriyet.com.tr 8 www.yenisafak.com.tr 9 www.todayszaman.com 10 www.milliyet.com.tr 11 www.english.sabah.com.tr 12 www.hurriyetdailynews.com

13

Presedintele Republicii
Presedintele Republicii sau Cumhurbakan este seful statului si are un rol in mare parte ceremonial, dar si cateva functii importante in executiv si legislativ. Acesta este ales, conform noilor amendamente la Constitutie din 2010 si noii legi a Alegerilor prezidentiale intrata in vigoare pe 20 ianuarie 2012, prin vot direct si secret, de catre populatie pe o perioada de 5 ani, cu drept de realegere o singura data, fostii presedinti ai Republicii fiind neeligibili pentru un al doilea mandat. Pana la referendumul pe tema Constitutiei din 2010, Presedintele Republicii era ales pe o perioada de 7 ani, de catre membrii Marii Adunari Nationale cu o majoritate de doua treimi prin vot secret, fara drept de realegere a unui fost Presedinte. In cazul in care nu se putea intruni majoritatea de doua treimi in primele doua tururi de scrutin, avea loc un al treilea tur, la care alegerea avea loc cu majoritate absoluta. Daca niciun candidat nu putea atrage votul pozitiv a majoritatii in al treilea tur, avea loc un al patrulea in care candidau doar primii doi candidati cu cele mai multe voturi din al treilea tur. In situatia speciala in care nici in al patrulea tur nu era ales Presedintele Republicii, avea loc dizolvarea Marii Adunari si imediat aveau loc alegeri generale pentru forul legislativ. Pentru a fi elegibil la functia de Presedinte a Republicii, candidatul trebuie sa aiba varsta de cel putin 40 de ani, sa aiba studii superioare si sa fie membru al Marii Adunari Nationale sau sa fie compatibil pentru un post de deputat. In cazul alegerii, Presedintele trebuie sa intrerupa orice relatii cu partidul politic din care face parte si daca este cazul sa renunte la statutul sau de deputat. In mod normal, alegerile prezidentiale trebuie sa aiba loc pana ce mandatul actualului presedinte expira, campania electorala fiind una de model american, cu eventualii candidati avand voie sa accepte donatii de la diferite persoane o persoana poate dona nu mai mult de 8259 lire turcesti. Presedintele Republicii are ca atributii in principal reprezentarea Republicii Turcia si a poporului sau, asigurarea respectarii si aplicarii Constitutie si functionarea armonioasa a organelor statului. Conform Constitutiei, Presedintele trebuie: sa promulge legile, sa trimita legile la Marea Adunare Nationala pentru reexaminare cand considera de cuviinta, sa ceara

14

referendum national, sa faca apel la Curtea Constitutionala in cazul in care observa o incalcare a legii fundamentale, sa anunte noi alegeri pentru Marea Adunare Nationala daca este nevoie ( atributii referitoare la legislatie ), sa numeasca Primul Ministru, sa aprobe sau sa indeparteze din functie un ministru sau Consiliul de ministri, sa ceara intalnirea Consiliului sub conducerea sa, sa acrediteze reprezentati ai Republicii in alte state, sa primeasca vizite oficiale, sa ratifice si sa promulge tratate internationale, sa reprezinte Comandamentul Suprem al Armatei, sa decida mobilizarea fortelor armate, sa convoace Consiliul de Securitate Nationala, sa instaureze Legea martiala sau Starea de urgenta nationala, sa dea decrete cu forta de lege in acord cu deciziile Consiliului de ministri, sa semneze decrete, sa propuna Consiliului de Supervizare a Statului sa inainteze intrebari, sa numeasca membrii Inaltului Consiliu de educatie si rectorii universitatilor ( atributii referitoare la executiv ) si sa numeasca membrii Curtii Constitutionale de Justitie, o patrime a membrilor Consiliului de stat, Procurorul General sau membrii Curtii Militare de apel ( atributii referitoare la domeniul juridic ). In prezent, functia de Presedinte al Republicii este ocupata de Abdullah Gl din data de 28 august 2007. Fost membru al partidului la putere, Partidul Dreptatii si dezvoltarii, Gl a intrat in politica inca din timpul facultatii, fiind sustinator al politicilor de dreapta, primul partid in care a activat fiind un partid nationalist-islamist, Uniunea studentilor turci. Ulterior a fost ales ca deputat al districtului Kayseri (1991-1995), timp in care a avut numeroase declaratii nu tocmai pozitive la adresa sistemului politic, printre care si sistemul secular a dat gres si cu siguranta trebuie sa il schimbam sau acesta este sfarsitul perioadei republicii13. Aceste pasaje controversate fiind aduse in discutie si in momentul in care Recep Erdoan a anuntat ca Abdullah Gl este candidatul partidului la alegerile prezidentiale din 2007. Aflandu-se printre fondatorii Partidului Dreptatii si dezvoltarii ( 2001 ), Abdullah Gl a candidat din nou pentru un post in Marea Adunare Nationala in anul 2002, in urma votului, fiind desemnat si Prim-ministru. Dupa cedarea functiei de Prim-ministru lui Recep Erdoan din 2003, Gl a ocupat postul de Ministru al Afacerilor Externe pana in 2007 cand a fost ales Presedinte al Republicii din partea aceluiasi partid.

13

www.milliyet.com.tr

15

Abdullah Gl este al 11-lea Presedinte al Republicii Turcia si ultimul desemnat prin vot in Marea Adunare Nationala a Turciei si ultimul care detine un mandat de 7 ani.

Cai de colectare a informatiilor si de supervizare a Marii Adunari Nationale a Turciei ( legislativul ) asupra Consiliului de ministri ( executivul )
Marea Adunare Nationala isi poate exercita atributiile de supervizare prin intrebari, interpelari parlamentare, dezbateri generale, motiuni de cenzura sau investigatii parlamentare. Intrebarile, interpelarile si dezbaterile sunt actiuni intreprinse pentru aflarea anumitor informatii in legatura cu anumite subiecte si sunt formulate din partea intregului for legislativ. Motiunea de cenzura este actul prin care legislativul retrage mandatul acordat anterior executivului pentru guvernarea tarii si poate fi depusa de un grup parlamentar sau de cel putin 20 de deputati ai Marii Adunari Nationale. Dupa semnare, motiunea trebuie sa circule in varianta scrisa pe la toti deputatii, la maxim 10 zile dupa luarea la cunostinta fiind nevoie de prima dezbatere a acesteia, cand se decide daca motiunea este luata in considerare si, daca este cazul, data la care are loc dezbaterea textului motiunii. Dupa dezbatarea textului motiunii, pentru ca aceasta sa fie acceptata este necesar votul pozitiv ( vot de neincredere ) din partea majoritatii absolute a numarului total de membri. Procedura poate suferi mici modificari in functie de Regulamentul de procedura, dar nu pot contravine articolelor Constitutiei in aceasta privinta. Investigatia parlamentara poate viza Primul ministru, ori alt ministru al Consiliului si poate fi ceruta de cel putin 10% din totalul deputatilor Marii Adunari. Forul legislativ poate dispune sau nu votul pentru inceperea investigatiei in maxim o luna de la solicitare. In cazul avizului pozitiv, investigatia este condusa de un numar de 15 deputati, iar acstia trebuie sa prezinte un raport in legatura cu situatia prezenta in maxim doua sau patru luni dupa caz. Dupa prezentarea raportului, membrii Marii Adunari au la dispozitie maxim 20 de zile pentru a decide cu majoritate absoluta daca persoana gasita raspunzatoare pentru faptele investigate este trimisa in fata Curtii Supreme. 16

17

Bibliografie

Constitutia Turciei adoptata in 1982 ultima revizuire - anul 2010 www.servat.unibe.ch www.global.tbmm.gov.tr www.mfa.gov.tr www.anayasa.gen.tr www.wikipedia.org www.milliyet.com.tr www.hurriyet.com.tr www.yenisafak.com.tr www.todayszaman.com www.english.sabah.com.tr www.hurriyetdailynews.com www.nytimes.com http://en.rsf.org/press-freedom-index-2011-2012,1043.html www.turkishweekly.net www.turkstat.gov.tr

18