Sunteți pe pagina 1din 192

1

Lectiile 1 si 2.
0.1 Principiul Brezis - Browder
Prezentam n aceasta sect iune un rezultat remarcabil, pe de o parte prin simpli-
tatea enunt ului si elegant a demonstrat iei, iar pe de alta parte prin multitudinea si
diversitatea aplicat iilor. Acest rezultat, numit n cele ce urmeaza Principiul Brezis-
Browder, a fost publicat n 1976 de Ham Brezis si Felix Browder [21]. Este un
principiu de ordonare, de obt inere a elementelor maximale cu anumite proprietat i,
similar cu lema lui Zorn. Farmecul acestui rezultat consta n aceea ca nu se bazeaza
pe Axioma alegerii ci pe o axioma mai slaba, Axioma alegerii dependente, utilizata
frecvent n matematica. De asemenea, Principiul Brezis-Browder are o interpretare
zica interesanta legata de principiul entropiei din termodinamica. Vezi comentari-
ile ce urmeaza dupa demonstrat ia Teoremei 1.
Sa prezentam cateva observat ii privind Axioma Alegerii.
Axioma alegerii. Daca T este o familie de submult imi nevide ale lui X, atunci
exista o funct ie f : T X cu proprietatea ca f(A) A pentru orice A T.
Pentru a nt elege mai bine sensul acestei axiome, sa consideram exemplul clasic
al lui Bertrand Russell, unde T este o mult ime de perechi de panto, A
i
; i I.
Funct ia
f : T
_
iI
A
i
, f(A
i
) = pantoful stang al perechii A
i
,
selecteaza evident un pantof din ecare pereche, printr-un procedeu bine determi-
nat. Daca nsa T este o mult ime de perechi de ciorapi, atunci nu putem deni o
funct ie f : T A
i
care sa selecteze un ciorap din ecare pereche, f(A
i
) A
i
,
printr-un procedeu dat, deoarece o pereche de ciorapi este formata din doua obiecte
identice. Se poate demonstra ca o astfel de funct ie de select ie exista atunci cand
T este nita, printr-un argument inductiv. Dar n matematica ne putem imagina
mult imi innite de perechi, si n acel caz avem nevoie de Axioma alegerii care sa
garanteze existent a unei funct ii de select ie.
Axioma alegerii este echivalenta cu
Lema lui Zorn Daca X este o mult ime part ial ordonata astfel ncat orice lant
n X este majorat, atunci X cont ine cel put in un element maximal.
Axioma alegerii este de asemenea echivalenta cu
Teorema lui Zermelo Data o mult ime X, exista o relat ie binara pe X fat a de
care X este bine ordonata.
Amintim ca o relat ie binara pe o mult ime X, notata _ , se numeste preordine
daca este reexiva si tranzitiva. Mult imea X se numeste part ial ordonata daca
2
exista o preordine pe X care este si antisimetrica, adica
a _ b, b _ a = a = b.
O mult ime part ial ordonata X se numeste bine ordonata daca ecare submult ime
nevida a sa are un prim element, adica pentru ecare A ,= , A X, exista a
0
A
satisfacand condit ia a
0
a pentru orice a A. Lema lui Zorn este echivalenta si
cu varianta n care relat ia binara este doar preordine.
Axioma alegerii si echivalentele sale amintite mai sus sunt utile la demon-
strarea unor rezultate fundamentale cum sunt teorema Hahn-Banach de prelun-
gire a funct ionalelor liniare, teorema de existent a a bazelor algebrice pentru spat ii
liniare, teorema lui Tikhonov privind compactitatea spat iului produs, teorema de
existent a a partit iei unitat ii n spat ii paracompacte (vezi Capitolul 1), teorema de
existent a a mult imilor de numere reale care nu sunt Lebesgue masurabile si multe
altele.
Chiar nainte de a formulata precis de Ernst Zermelo, Axioma alegerii a fost
utilizat an mod mascatn matematica clasica si n special n analiza. Este interesant
de subliniat ca, dupa cum s-a observat ulterior, multe din aceste aplicat ii clasice
pot justicate doar pe baza unor axiome mai slabe, de exemplu, Axioma alegerii
dependente sau Axioma alegerii numarabile.
Axioma alegerii dependente Fie R o relat ie binara pe o mult ime nevida A,
cu proprietatea ca pentru ecare x A mult imea y A; xRy este nevida. Atunci,
pentru ecare A exista un sir (x
n
)
nN
, de elemente ale lui A, astfel ncat x
1
=
si x
n
Rx
n+1
pentru orice n N.
Aceasta axioma permite obt inerea unui sir n care ecare element este dependent
de precedentul. De altfel, aceasta se foloseste destul de frecvent n rat ionamente
n care se pune n evident a un sir (x
n
) dupa ce am pus n evident a, inductiv,
x
n
pentru ecare n. Vezi, de exemplu, demonstrat ia Teoremei lui Ces`aro de la
siruri de numere reale [78, p.56]. De asemenea, aceasta axioma se utilizeaza n
demonstrat ia Teoremei lui Baire, Teorema ??. Mai mult, n 1977 Charles E. Blair
[18] a demonstrat ca Teorema lui Baire implica Axioma alegerii dependente.
Axioma alegerii dependente este mai slaba decat Axioma alegerii [36].
Axioma alegerii numarabile Daca T = F
n
; n N este o familie numa-
rabila de submult imi nevide ale lui X, atunci exista un sir (x
n
) cu proprietatea ca
x
n
F
n
pentru orice n N.
Aceasta axioma este sucienta pentru demonstrat ia faptului ca o reuniune numa-
rabila de mult imi numarabile este numarabila sau n teorema de caracterizare cu
siruri a punctelor de acumulare.
In cele ce urmeaza, X este o mult ime pe care s-a denit o preordine _ .
0.1. PRINCIPIUL BREZIS - BROWDER 3
Teorema 1 (Brezis - Browder) Fie (X, _) o mult ime part ial ordonata si S : X
R o funct ie. Presupunem urmatoarele ipoteze:
(i) Fiecare sir crescator (x
n
) n X, cu proprietatea ca sirul (S(x
n
)) este strict
crescator, este majorat;
(ii) Funct ia S este monoton crescatoare.
Atunci, pentru ecare element x
0
X exista x X astfel ncat x
0
_ x si
S(x) = S(x) pentru orice x cu proprietatea x _ x .
Demonstrat ie. Intr-o prima etapa, presupunem ca funct ia S este majorata.
Consideram un element xat x
0
X si construim inductiv un sir crescator (x
n
)
astfel: daca x
n
este determinat, consideram
X
n
= x X; x
n
x
si

n
= supS(x); x X
n
.
Daca x
n
verica concluzia, atunci demonstrat ia se ncheie. Daca nu, atunci
n
>
S(x
n
) si deci putem determina x
n+1
astfel ncat x
n
x
n+1
si
S(x
n+1
) >
n


n
S(x
n
)
2
. (1)
Am construit astfel un sir (aici se foloseste Axioma alegerii dependente) crescator
(x
n
) care are proprietatea ca sirul (S(x
n
)) este strict crescator. Datorita condit iei
(i), el este majorat, adica exista x X astfel ncat x
n
_ x pentru orice n. Aratam
ca acesta este elementul cautat n enunt . Prin reducere la absurd, presupunem ca
exista y X astfel ncat x _ y si S(x) < S(y). Pe de alta parte sirul (S(x
n
)) este
crescator si marginit (deoarece am presupus ca funct ia S este majorata) si deci este
convergent. Mai mult,
lim
n
S(x
n
) S(x)
si y X
n
pentru orice n. Avem deci
n
S(y). Folosim acum (1) si deducem
2S(x
n+1
) S(x
n
)
n
S(y), n N.
Trecand la limita cu n obt inem S(x) S(y), ceea ce este absurd. Demon-
strat ia este ncheiata n cazul cand funct ia S este majorata.
Consideram acum cazul general si luam funct ia
S
1
: X (/2, /2], S
1
(x) = arctan S(x).
4
Funct ia S
1
este crescatoare si majorata, deci exista un element x X care
satisface concluzia teoremei cu S
1
n loc de S. Dar
arctan S(x) = arctan S(x) = S(x) = S(x),
ceea ce demonstreaza concluzia n cazul general.
Sa facem cateva comentarii asupra acestui rezultat. In varianta prezentata n
[21], funct ia S se presupune cu valori reale, chiar majorata. De asemenea, ipoteza
(i) este mai tare si anume:
(i

) Fiecare sir crescator n X este majorat.


Extinderea, n ambele direct ii, apart ine lui Corneliu Ursescu. Ipoteza (i) este
vericata, de exemplu, daca mult imea S(X) este nita. Precizam ca posibilitatea
ca funct ia S sa e nemarginita este utila atunci cand se discuta existent a solut iilor
saturate la sisteme diferent iale. Vezi Corolarul 1.
Sa prezentam acum o interpretare a Principiului Brezis-Browder n termodi-
namica. Din legea a doua a termodinamicii rezulta ca ecare sistem nchis are
entropia S o funct ie crescatoare n timp. Starile cu entropie maxima corespund
starilor cu echilibru stabil. Sa introducem n mult imea starilor sistemului o relat ie
de ordine astfel: x _ y nseamna ca sistemul poate trece de la starea x la starea y
dupa un anumit timp. Un sir crescator nseamna o posibila evolut ie n timp a sis-
temului. Concluzia teoremei asigura tocmai existent a unei stari de echilibru stabil
x. Daca sistemul este n x atunci entropia S nu mai creste.
0.2 Aplicat ii ale Principiului Brezis-Browder
la incluziuni diferent iale
Prezentam mai ntai o aplicat ie a Teoremei Brezis - Browder la existent a solut iilor
maximale pentru incluziuni diferent iale. De obicei, aceste rezultate se obt in n
literatura folosind Lema lui Zorn care este echivalenta cu Axioma alegerii. Aici
vom folosi Teorema Brezis - Browder si deci numai Axioma alegerii dependente.
Fie incluziunea diferent iala
x

(s) F(x(s)) (2)


unde F : D ;V este o multifunct ie cu valori nevide si D este o submult ime nevida
a spat iului nit dimensional V .
Prin solut ie a incluziunii diferent iale (2) nt elegem o funct ie absolut continua
x : [0, a) V care verica (2) pentru aproape tot i s [0, a) si x(s) D pentru
0.2. APLICAT II ALE PRINCIPIULUI BREZIS-BROWDERLAINCLUZIUNI DIFERENT IALE5
orice s [0, a). O solut ie este saturata daca nu exista o alta solut ie y : [0, b) V a
lui (2) cu proprietatea ca a < b si x sa e egala cu restrict ia lui y la [0, a).
Demonstam mai ntai urmatoarea propozit ie.
Propozit ia 1 Fie X o familie de solut ii x : [0, a) V ale incluziunii diferent iale
(2), e S : X R funct ia data prin S(x) = a si e _ preordinea pe X
data prin x _ y daca si numai daca S(x) S(y) si x coincide cu restrict ia lui y
la [0, S(x)). Presupunem n plus ca ecare sir crescator n X este majorat. Atunci
ecare element al lui X este majorat de un element maximal al lui X.
Demonstrat ie. Sa observam mai ntai ca funct ia S este crescatoare. Putem aplica
Teorema 1 si deducem ca pentru ecare x X exista y X astfel ncat x _ y si
S(y) = S(z) pentru z X cu y _ z. Deoarece y = z atunci cand S(y) = S(z) si
y _ z, urmeaza ca y este maximal n X.
Corolarul 1 Orice solut ie a incluziunii diferent iale (2) este restrict ia unei solut ii
saturate.
Demonstrat ie. Notam cu X mult imea tuturor solut iilor x : [0, ) V pentru
(2) si aplicam Propozit ia 1. Sa remarcam ca un element y este maximal n X daca
si numai daca este solut ie saturata pentru (2).
Demonstrat ia existent ei solut iilor saturate n maniera prezentata mai sus apare
pentru prima data n [27]. Trebuie subliniat faptul ca nu este esent ial ca X sa e
nit dimensional. Important este sa avem un concept de solut ie pentru incluziunea
diferent iala considerata. Vezi, de exemplu, incluziunea diferent iala semiliniara (3)
n spat ii Banach.
Prezentam acum o alta demonstrat ie a teoremei de viabilitate folosind Principiul
Brezis-Browder. Vom considera o incluziune diferent iala semiliniara n spat ii Ba-
nach. Ne vom ocupa doar de demonstrarea faptului ca D este domeniu de viabilitate
n ipoteza ca este ndeplinita condit ia de tangent a. Vezi si ??.
Fie X un spat iu Banach, A : D(A) X X generatorul innitesimal al unui
semigrup de clasa C
0
, S(t) : X X, t 0, D o submult ime a lui X si F : D ;X o
multifunct ie cu valori nevide nchise convexe si marginite. Consideram incluziunea
diferent iala semiliniara
du
dt
(t) Au(t) + F(u(t)) t 0 (3)
si condit ia init iala
u(0) = . (4)
6
Funct ia u : [ 0, T ] D este o solut ie continua pentru (3) si (4) daca exista f
L
1
([ 0, T ]; X), cu f(t) F(u(t)) a.p.t. t (0, T) si astfel ncat
u(t) = S(t) +
_
t
0
S(t s)f(s) ds
pentru t [ 0, T ].
Sa consideram urmatoarea condit ie de tangent a
((T ): Pentru ecare D exista y F(), un sir (t
n
) descrescator la 0 si un sir
(p
n
) convergent la 0 astfel ncat
S(t
n
) + t
n
(y + p
n
) D
pentru ecare n N.
Sa observam ca n cazul n care A = 0, ((T ) se reduce la condit ia de tangent a
ce apare n Teorema ??. In plus, ea este echivalenta cu urmatoarea condit ie de
tangent a modicata.
((T /): Pentru ecare D exista y F(), un sir (t
n
) descrescator la 0 si un
sir (p
n
) convergent la 0 astfel ncat
S(t
n
) +
_
t
n
0
S(t
n
s)y ds + t
n
p
n
D
pentru ecare n N.
Urmatoarea propozit ie reprezinta un rezultat de existent a a solut iilor aproxi-
mative pentru (3) satisfacand (4).
Propozit ia 2 Fie X un spat iu Banach real, D o mult ime nevida si local nchisa
din X, F : D ; X o multifunct ie local marginita si cu valori nevide, A : D(A)
X X generatorul innitesimal al unui semigrup de clasa C
0
, S(t) : X X,
t 0. Daca D satisface condit ia de tangent a ((T ) atunci pentru ecare D
exista r > 0, T > 0 si K > 0 astfel ncat mult imea D B(, r) este nchisa si
pentru ecare n N

si ecare vecinatate V = B(0, 1/n) a originii exista cinci


funct ii masurabile f : [ 0, T ] X, g : [ 0, T ] X, : [ 0, T ] [ 0, T ], :
(t, s); 0 s < t T [ 0, T ] si u : [ 0, T ] X satisfacand
(i) s
1
n
(s) s, u((s)) DB(, r) si f(s) F(u((s))), a.p.t. s [ 0, T ]
(ii) |f(s)| K a.p.t. s [ 0, T ]
(iii) u(T) D B(, r)
0.2. APLICAT II ALE PRINCIPIULUI BREZIS-BROWDERLAINCLUZIUNI DIFERENT IALE7
(iv) g(s) V a.p.t. s [ 0, T ], (t, s) t pentru 0 s < t T si funct ia
t (t, s) este neexpansiva pe (s, T ]
si
u(t) = S(t) +
_
t
0
S(t s)f(s) ds +
_
t
0
S((t, s))g(s) ds (5)
pentru ecare t [ 0, T ].
Demonstrat ie. Sa luam D arbitrar si sa alegem r > 0, T > 0, si K > 0 astfel
ncat D B(, r) este nchisa si
|y| K (6)
pentru ecare x D B(, r) si y F(x) si
sup
0tT
|S(t) | + TMe
T
(K + 1) r, (7)
unde M > 0 si 0 sunt astfel ncat |S(t)| Me
t
pentru ecare t 0. Aceasta
este posibil deoarece D este nchisa, F este local marginita si S(t) : X X, t 0,
este un semigrup de clasa C
0
.
Fie n N

si e V = B(0, 1/n). Incepem prin a deni funct iile f, g, , si


u pe un interval sucient de mic [ 0, ] si apoi vom arata cum se extind la ntregul
interval [ 0, T ]. Avand n vedere condit ia de tangent a modicata ((T /), exista
y F(), > 0 and p V , depinzand de n si satisfacand
S() +
_

0
S( s)y ds + p D.
Sa denim u : [ 0, ] X prin
u(t) = S(t) +
_
t
0
S(t s)y ds + tp (8)
pentru ecare t [ 0, ]. Sa remarcam ca, deoarece
lim
t0
S(t) +
_
t
0
S(t s)y ds + tp =
uniform pentru p X cu |p| 1 si y X cu |y| K, putem alege (0,
1
n
],
destul de mic ncat u, y si p sa satisfaca urmatoarele relat ii
(j) y F(u(0))
8
(jj) |y| K
(jjj) u() D B(, r)
(jv) p V .
Punand f(s) = y, g(s) = p, (s) = 0 si (t, s) = 0 pentru s [ 0, ] si 0 s < t ,
din (j) (jv) si (8), deducem usor ca (f, g, , , u) satisfac (i) (iv) si (5) cu T
nlocuit cu .
In continuare, aratam ca pentru ecare n N

exista cel put in o cvintupla


(f, g, , , u) a carui domeniu se noteaza cu D(T), unde, pentru a R
+
D(a) = [ 0, a ] [ 0, a ] [ 0, a ] (t, s); 0 s < t a [ 0, a ],
satisfacand (i)(iv) si (5). Pentru aceasta vom folosi Teorema Brezis-Browder. Fie
| mult imea acelor (f, g, , , u) denite pe D(a) cu a T si satisfacand (i)(iv) si
(5) pe [ 0, a ]. Aceasta mult ime este nevida deoarece u denit de (8) apart ine lui |.
Pe | introducem o ordine part iala n modul urmator. Spunem ca (f
u
, g
u
,
u
,
u
, u)
denit pe D(a) si (f
v
, g
v
,
v
,
v
, v) denit pe D(b) satisfac
(f
u
, g
u
,
u
,
u
, u) (f
v
, g
v
,
v
,
v
, v)
daca a b, f
u
(s) = f
v
(s), g
u
(s) = g
v
(s),
u
(s) =
v
(s) a.p.t. s [ 0, a ] si

u
(t, s) =
v
(t, s) pentru 0 s < t a. Fie de asemenea funct ia crescatoare
S : | R denita prin S((f, g, , , u)) = a.
Fie
L = (f
i
, g
i
,
i
,
i
, u
i
) : D(a
i
) X X [ 0, a
i
] [ 0, a
i
] X; i N
un sir crescator n |. Denim un majorant al lui L astfel. Punem
a

:= supa
i
; i N.
Daca a

= a
i
pentru un i N, (f
i
, g
i
,
i
,
i
, u
i
) este clar un majorant pentru L.
Daca a
i
< a

pentru ecare i N, denim


f(s) = f
i
(s), g(s) = g
i
(s), (s) =
i
(s)
pentru i N si a.p.t. s [ 0, a
i
] si
(t, s) =
_

i
(t, s) daca 0 s < t a
i
< a

lim
i

i
(a
i
, s) daca 0 s < a
i
< t = a

.
0.2. APLICAT II ALE PRINCIPIULUI BREZIS-BROWDERLAINCLUZIUNI DIFERENT IALE9
Observam acum ca (f, g, , , u), unde f, g, si sunt denit i ca mai sus iar u este
dat de (5), satisface (i), (ii) si (iv). Mai mult, deoarece pentru ecare s [ 0, a

),
funct ia t (t, s) este neexpansiva pe (s, a

] si f, g L

([ 0, a

]; X), un argument
simplu pe baza Teoremei lui Lebesgue [77] arata ca u este continua pe [ 0, a

]. Deci
exista
lim
i
u
i
(a
i
) = u

= u(a

) (9)
n X. Deoarece din (iii), u
i
(a
i
) D B(, r) pentru ecare i N, iar D B(, r)
este nchisa, din (9) deducem ca u satisface (iii). In plus
(f
i
, g
i
,
i
,
i
, u
i
) (f, g, , , u)
pentru ecare i N si astfel | satisface ipotezele Teoremei 1. Fie (f, g, , , u) n
| cu domeniul D(a) care satisface concluzia Teoremei 1.
Sa aratam ca a = T. Pentru aceasta presupunem prin absurd ca a < T si e

a
= u(a) care apart ine lui D B(, r). Din (i), (ii), (iii), (iv), (5), (6) si (7)
obt inem
|
a
| |S(a) | +
_
a
0
|S(a s)f(s)| ds +
_
a
0
|S((a, s))g(s)| ds
sup
0ta
|S(t) | + aMe
a
(K + M
0
) < r.
Din condit ia de tangent a combinata cu inegalitatea de mai sus deducem ca exista
y
a
F(
a
),
a
(0,
1
n
] cu a +
a
T si p
a
V astfel ncat
S(
a
)
a
+
_

a
0
S(
a
s)y
a
ds +
a
p
a
D B(, r). (10)
Denim

f, g, si

pe [ 0, a +
a
] n modul urmator:

f(t) =
_
f(t) daca t [ 0, a ]
y
a
daca t [ a, a +
a
],
g(t) =
_
g(t) daca t [ 0, a ]
p
a
daca t [ a, a +
a
],
(t) =
_
(t) daca t [ 0, a ]
a daca t [ a, a +
a
],

(t, s) =
_

_
(t, s) daca 0 s < t a
t a + (a, s) daca 0 s < a < t a +
a
0 daca a s < t a +
a
10
si
u(t) = S(t) +
_
t
0
S(t s)

f(s) ds +
_
t
0
S(

(t, s)) g(s) ds


pentru t [ 0, a +
a
]. Pentru a obt ine o contradict ie e sucient sa aratam ca
(

f, g, ,

, u) |. Este clar ca

f, g, ,

si u satisfac (i), (ii), (iv) si (5). Pentru a
arata (iii), sa observam mai ntai ca
u(t) = S(t a)
a
+
_
t
a
S(t s)y
a
ds + (t a)p
a
pentru t [ a, a +
a
] si deci u(a +
a
) D. In plus, din (10), (i), (ii), (iv), (6), si
(7), obt inem
| u(t) | |S(t) | +
_
t
0
|S(t s)

f(s)| ds +
_
t
0
|S(

(t, s)) g(s)| ds


sup
0tT
|S(t) | + TMe
T
(K + M
0
) r
pentru ecare t [ 0, a +
a
] si deci u(a +
a
) B(, r). Obt inem ca (iii) este
satisfacuta si deci (

f, g, ,

, u) |. Este clar ca (f, g, , , u) (

f, g, ,

, u) si
S((f, g, , , u)) < S((

f, g, ,

, u))
ceea ce este n contradict ie cu (iii) din Teorema 1.
Suntem n masura sa prezentam acum un rezultat de viabilitate pentru incluzi-
unea diferent iala (3).
Teorema 2 Fie X un spat iu Banach reexiv, D o mult ime nevida local nchisa n
X si F : D ;X o multifunct ie cu valori nchise convexe care este tare-slab superior
semicontinua si local marginita. Fie A : D(A) X X generatorul innitezimal
al unui semigrup compact de clasa C
0
, S(t) : X X, t 0. Atunci, o condit ie
sucienta ca D sa e domeniu de viabilitate pentru (3) este condit ia de tangent a
((T ).
Demonstrat ie. Fie 1 = B(0,
1
n
); n N

un sistem fundamental de vecinatat i


ale originii pentru topologia tare a lui X. In baza Propozit iei 2, pentru ecare D
exista r > 0, T > 0, K > 0 astfel ncat D B(, r) este nchisa n X si pentru
ecare n N

exista cel put in o solut ie aproximativa (f


n
, g
n
,
n
,
n
, u
n
) denita pe
D(T), unde V
n
= B(0,
1
n
), satisfacand
0.2. APLICAT II ALE PRINCIPIULUI BREZIS-BROWDERLAINCLUZIUNI DIFERENT IALE11
(l) s
1
n

n
(s) s, u
n
(
n
(s)) D B(, r) si f
n
(s) F(u
n
(
n
(s))), a.p.t.
s [ 0, T ]
(ll) |f
n
(s)| K a.p.t. s [ 0, T ]
(lll) u
n
(T) D B(, r)
(lv) g
n
(s) V
n
a.p.t. s [ 0, T ],
n
(t, s) t pentru 0 s < t T si funct ia
t
n
(t, s) este neexpansiva pe (s, T ]
si
u
n
(t) = S(t) +
_
t
0
S(t s)f
n
(s) ds +
_
t
0
S(
n
(t, s))g
n
(s) ds (11)
pentru ecare t [ 0, T ]. Sa remarcam ca (11) poate rescrisa n forma
u
n
(t)
_
t
0
S(
n
(t, s))g
n
(s) ds = S(t) +
_
t
0
S(t s)f
n
(s) ds (12)
pentru ecare n N

si t [ 0, T ]. Din (ll) avem ca f


n
; n N

este marginit n
L

([ 0, T ]; X). Deoarece semigrupul S(t) : X X, t 0, este compact, din [94,


p.47] urmeaza ca exista u C([ 0, T ]; X) astfel ncat, cel put in pe un subsir, avem
lim
n
_
u
n
(t)
_
t
0
S(
n
(t, s))g
n
(s) ds
_
= u(t)
uniform pentru t [ 0, T ]. Pe de alta parte, din (lv), avem ca g
n
(s) V
n
pentru
ecare n N

si a.p.t. s [ 0, T ]. Astfel
lim
n
_
t
0
S(
n
(t, s))g
n
(s) ds = 0
uniform pentru t [ 0, T ] si deci,
lim
n
u
n
(t) = u(t)
uniform pentru t [ 0, T ]. Avand n vedere ca, din (l),
lim
n

n
(t) = 0
uniform pentru t [ 0, T ], urmeaza usor ca
lim
n
u
n
(
n
(t)) = u(t)
12
uniform pentru t [ 0, T ] si deci, din (l), u(t) DB(, r) pentru ecare t [ 0, T ].
Sa observam ca exista f L
2
([ 0, T ]; X) astfel ncat, cel put in pe un subsir,
lim
n
f
n
= f
slab n L
2
([ 0, T ]; X). Din Teorema ?? deducem ca f(t) F(u(t)) a.p.t. t [ 0, T ].
Trecand la limita n ambii membri ai egalitat ii (12) pentru n deducem ca u
este solut ie slaba pentru (3) si (4) si aceasta completeaza demonstrat ia.
Teorema 2 a fost demonstrata n [28] folosind Lema lui Zorn.
Prezentam n continuare o aplicat ie interesanta n teoria semigrupurilor.
Propozit ia 3 Fie X un spat iu Banach, S(t), t 0, un semigrup de clasa C
0
pe
X si D X o mult ime nchisa. Presupunem condit ia
liminf
t
1
t
d(S(t)x, D) = 0, x D.
Atunci S(t)x D pentru orice x D si t 0.
Demonstrat ie. Daca X este reexiv, se aplica Teorema 2. In cazul general, se
poate da o demonstrat ie directa folosind Principiul Brezis-Browder. Vezi Problema
??.
0.3 Principiul variat ional al lui Ekeland
In continuare, vom deduce din Teorema Brezis-Browder un rezultat fundamental
din Analiza funct ionala neliniara si anume Principiul variat ional al lui Ekeland [35].
Teorema 3 Fie (X, ) un spat iu metric complet si f : X R o funct ie
inferior semicontinua, marginita inferior, cu proprietatea ca exista x X astfel
ncat f(x) ,= . Pentru > 0 e x
0
X cu proprietatea
f(x
0
) < inf
xX
f(x) + .
Fie > 0. Atunci, exista x X cu urmatoarele proprietat i:
(a) f(x) f(x
0
);
(b) (x, x
0
) ;
(c) f(x) > f(x)

(x, x), pentru x ,= x.


0.3. PRINCIPIUL VARIAT IONAL AL LUI EKELAND 13
Demonstrat ie. Fara a restrange generalitatea vom considera = 1 (altfel
schimb am metrica). Denim pe X ordinea:
x _ y f(x) (x, y) f(y),
si aplic am Teorema 1 cu S = f. Se verica usor proprietat ile de preordine pentru
relat ia _ denita mai sus. De asemenea funct ia S este crescatoare. Sa aratam
ca orice sir crescator este majorat. Fie (x
n
) un sir crescator. Pentru n m avem
f(x
n
) f(x
m
) (x
n
, x
m
). (13)
Prin urmare, sirul (f(x
n
)) este descrescator si minorat, deci este convergent. Din
(13) obt inem ca (x
n
) este sir Cauchy, deci convergent. Vom arata ca limita sa,
notata y, este un majorant pentru (x
n
). Aceasta rezulta din relat ia (13) facand
m si t inand seama ca f este inferior semicontinua, deci
lim
m
f(x
m
) f(y).
Obt inem
f(x
n
) f(y) (x
n
, y),
ceea ce arata ca x
n
_ y, pentru orice n. Asadar, putem aplica Teorema 1 si
deducem ca, pentru orice x
0
X exista x X astfel ncat
f(x
0
) (x
0
, x) f(x) (14)
si
f(x) (x, x) f(x) = f(x) = f(x). (15)
Din (15) deducem
x ,= x = f(x) > f(x) (x, x). (16)
Intr-adevar, presupunand contrariul, din (15) obt inem f(x) = f(x), apoi (x, x) 0
si deci x = x.
Asadar, am demonstrat ca n condit iile teoremei, pentru orice x
0
X exista
x X care verica (14) si (15). Dar (15) este tocmai (c), (14) implica imediat (a),
iar daca pe x
0
l alegem ca n enunt , din (14) avem
(x
0
, x) f(x
0
) f(x) f(x
0
) inf
xX
f(x) <
si deci (b). Teorema este astfel complet demonstrata.
Rezultatul prezentat mai sus, demonstrat de Ivar Ekeland n 1974 [35], s-a
dovedit extrem de util n numeroase domenii: teoria optimizarii, teoria controlului
optimal, teoreme de punct x, analiza globala.
14
Iata o interpretare foarte simpla n teoria optimizarii. Pentru existent a unui
punct de minim al unei funct ionale f exista rezultate de tip Teorema lui Weierstrass
(vezi Sect iunea care urmeaza). Daca acestea nu funct ioneaza atunci se cauta solut ii
aproximative. Teorema 3 ofera astfel de solut ii. Mai precis, x dat de Teorema 3
este punct de minim pentru funct ia perturbata
x f(x) +

(x, x).
Condit ia (b) localizeaza acest punct. Este clar ca exista un balans: daca este mic
atunci se stie mai bine pozit ia lui x dar perturbarea este mai mare. Situat ia de
mijloc ar =

.
Sa observam ca existent a punctului x
0
din enunt ul Teoremei 3 este asigurata
ntotdeauna de caracterizarea inmumului deci putem sa renunt am la ea, n schimb
pierdem informat ia de la concluzie. Avem deci
Corolarul 2 Fie X si f ca n Teorema 3. Atunci, pentru orice > 0 exista x X
cu proprietat ile
(i) f(x) inf
xX
f(x) + ;
(ii) f(x) f(x) (x, x), x X.
Corolarul 3 Fie X spat iu Banach si f diferent iabila Gateaux, inferior semicon-
tinua si marginita inferior. Atunci, pentru orice > 0 exista x X cu proprietat ile
(i) f(x) inf
xX
f(x) + ;
(iii) |f

(x)| .
Demonstrat ie. Aplicam Corolarul 2 si obt inem x care verica (i) si apoi luam
n (ii) x = x + t y unde y este arbitrar n X si t > 0. Obt inem
f(x + t y) f(x)
t
|y|.
Trecem la limita cu t 0 si obt inem f

(x)(y) |y| pentru orice y X, deci


[f

(x)(y)[ |y|, ceea ce conduce la (iii).


0.3. PRINCIPIUL VARIAT IONAL AL LUI EKELAND 15
Observat ia 1 Daca x este punct de minim pentru f atunci (i) si (iii) se verica
pentru = 0. Dar n absent a punctelor de minim putem sa determinam puncte
care aproape minimizeaza f si aproape satisfac condit ia necesara. Mai precis,
condit iile f(x) = inf
xX
f(x) si f

(x) = 0 sunt satisfacute cu oricata acuratet e


dorim. Sa mai observam ca din (i) si (iii) rezulta existent a unui sir minimizant
(x
n
), adica f(x
n
) inf
xX
f(x), cu proprietatea f

(x
n
) 0. Acest fapt arata ca
urmatoarea condit ie de tip Palais - Smale asigura existent a punctelor de minim.
(PS) Daca f

(x
n
) 0 iar sirul (f(x
n
)) este marginit atunci sirul (x
n
) are un
subsir convergent.
Intr-adevar, din condit ia (PS) rezulta ca un subsir al lui (x
n
) converge la x
0
X
iar din continuitatea lui f urmeaza f(x
0
) = inf
xX
f(x).
Incheiem aceasta sect iune cu o aplicat ie a Teoremei lui Ekeland in teoria punctelor
xe. Mai precis, vom prezenta o extindere a teoremei contract iilor a lui Banach.
Fie deci (X, ) un spat iu metric complet si f : X X o funct ie. Celebrul
principiu al contract iilor arma ca daca exista un numar (0, 1) astfel ncat
(f(x), f(y)) (x, y), x, y X, (17)
atunci f are un punct x unic (Teorema ??). O funct ie care verica (17) cu (0, 1)
se numeste contract ie. Sa introducem o not iune mai slaba si anume cea de contract ie
direct ionala. Pentru aceasta, sa precizam ca ntr-un spat iu metric (X, ), pentru
x, y X denim segmentul deschis ]x, y[ ca ind mult imea punctelor z X distincte
de x si y care au proprietatea
(x, z) + (z, y) = (x, y).
Spunem ca o funct ie f : X X este contract ie direct ionala daca este continua
si exist a (0, 1) cu urmatoarea proprietate: daca x X este astfel ncat f(x) ,= x
atunci exista y n ]x, f(x)[ astfel ncat
(f(x), f(y))
(x, y)
.
Este clar ca ntr-un spat iu metric convex, adica un spat iu metric cu proprietatea
ca segmentul deschis ]x, y[ cu x ,= y este nevid, orice contract ie este o contract ie
direct ionala. Iata un exemplu de contract ie direct ionala care nu este contract ie. In
spat iul R
2
cu metrica
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
x
2
[ +[y
1
y
2
[,
luam funct ia
f(x, y) =
_
3x
2

y
3
, x +
y
3
_
.
16
Vezi Problema ??.
Teorema 4 Intr-un spat iu metric complet, orice contract ie direct ionala are cel
put in un punct x.
Demonstrat ie. Fie (X, ) un spat iu metric complet si f : X X o contract ie
direct ionala. Denim F : X R prin
F(x) = (x, f(x))
si observam ca F este continua si marginita inferior. Ideea este de a gasi un punct x
care sa minimizeze F si mai mult F(x) = 0. Este clar ca acel x va punct x pentru
f. Lipsa unor condit ii de compactitate este o problema pentru atingerea unui punct
de minim. Tocmai aici intervine Teorema lui Ekeland. Teorema 3 asigura existent a
unui punct x cu proprietatea ca pentru orice y X avem
(y, f(y)) (x, f(x))
1
2
(x, y).
Daca x = f(x) atunci demonstrat ia se ncheie. Daca nu, deoarece f este contract ie
direct ionala, exista y ,= x care satisface
(x, y) + (y, f(x)) = (x, f(x))
si
(f(x), f(y)) (x, y).
Avem
0 (x, y) (f(x), f(y)) (x, y) (f(y), y) + (y, f(x)) =
( 1)(y, x) (f(y), y) + (x, f(x))
1
2
(x, y).
Cum < 1, obt inem x = y. Contradict ia la care am ajuns ncheie demonstrat ia.
0.4 Probleme de extrem. Metode directe
n calculul variat iilor
Problematica studiata n aceasta sect iune porneste de la doua rezultate clasice ale
analizei matematice, si anume:
0.4. PROBLEME DE EXTREM. METODE DIRECTE

INCALCULUL VARIAT IILOR17


Teorema lui Weierstrass O funct ie continua f : [a, b] R, < a < b < ,
are un minim si un maxim pe [a, b].
Teorema lui Fermat Daca c int I este un punct de extrem pentru funct ia
f : I R si f este derivabila n c, atunci f

(c) = 0.
Teorema lui Weierstrass se poate extinde la cazul f : M R cu M o mult ime
compacta dintr-un spact iu topologic (separat Hausdor). In particular, daca X
este spat iu liniar nit dimensional, M poate marginita si nchisa. In spat ii innit
dimensionale, rezultatul nu mai este adevarat pentru mult imi marginite si nchise
(acestea neind numaidecat compacte). Acest fapt se suplineste prin condit ii de
continuitate mai tare. Pe de alta parte, se observa ca pentru existent a punctului
de minim semicontinuitatea inferioara este sucienta.
Pornind de la aceste observat ii, vom prezenta n aceasta sect iune o serie de
rezultate privind existent a punctelor de minim, numite n literatura metode directe
n calculul variat iilor. Este evident ca ne putem limita doar la probleme legate de
puncte de minim, pentru cele de maxim considerandu-se funct ia f.
Sa ne oprim acum asupra teoremei lui Fermat. In esent a, aceasta spune ca daca
f este derivabila pe o mult ime deschisa din R, atunci punctele de minim din acea
mult ime sunt solut ii ale ecuat iei
f

(x) = 0,
numita de Joseph Louis Lagrange ecuat ia lui Euler. Acest rezultat se extinde usor la
cazul spat iilor Banach, derivabilitatea nlocuindu-se cu diferent iabilitatea Gateaux.
In acest mod, obt inem o metoda importanta de rezolvare a ecuat iilor de tip
Euler, rezolvand probleme de minim. Aceasta metoda provine de la Leonhard
Euler (1744). In 1766 el introduce termenul calculul variat iilor. In acest context,
principiul lui Dirichlet are un rol fundamental. Acest principiu arma existent a
unei solut ii a problemei de minim (problema lui Dirichlet):
min
_
D
(u
2
x
+ u
2
y
)dxdy, u = g pe Fr(D),
care este implicit solut ie a problemei la limita pentru ecuat ia lui Laplace n plan:
u
xx
+ u
yy
= 0 pe D, u = g pe Fr(D),
si care reprezinta ecuat ia lui Euler pentru problema de minim a lui Dirichlet.
Principiul lui Dirichlet, numit astfel de Bernhard Riemannn 1857, a fost criticat
de Karl Weierstrass (1870) pe motivul ca problema existent ei punctelor de minim nu
este rezolvata. Weierstrass a dat un exemplu de problema variat ionala care nu are
solut ie (are inmum dar acesta nu se atinge). Vezi Problema ??. Limitele acestei
abordari constau n faptul ca spat iul de funct ii pe care se considera problema de
18
minim, C
1
(D), este prea restrans si sarac n proprietat i care, dupa cum vom vedea
n continuare, sunt esent iale n studiul problemelor variat ionale. De exemplu, nu
este reexiv. Aceste limite au fost sesizate de David Hilbert care, ntr-o faimoasa
conferint a prezentata la Congresul mondial al matematicienilor de la Paris din 1900,
a armat important a principiului lui Dirichlet n rezolvarea problemelor la limita,
dar a sugerat ideea generalizarii conceptului de solut ie. Acest demers a reprezentat
o cotitura n dezvoltarea ulterioara a matematicii, conducand la aparit ia spat iilor
Hilbert si a ideii de ortogonalitate n acestea, introducerea integralei Lebesgue si a
spat iilor (complete) de funct ii integrabile, introducerea spat iilor Sobolev si a ideii
de reexivitate.
Ne ocupam acum de studiul existent ei n probleme de minim. Fie f : M
R , unde M X iar X este spat iu topologic, si e problema de minim
min
xM
f(x) = m. (18)
Rezultatul central este cuprins n urmatoarea teorema.
Teorema 5 Fie X un spat iu topologic. Presupunem ca, pentru ecare R,
mult imile de nivel
M

= x M; f(x)
sunt compacte. Atunci, f este marginita inferior pe M si si atinge inmumul, adica
problema de minim (18) are solut ie n M. In particular, concluzia este adevarata
daca se presupune ca f este inferior semicontinua iar M este compacta. Con-
cluzia este adevarata daca se impune condit ia, mai slaba, ca mult imile de nivel
sunt secvent ial compacte.
Demonstrat ie. Fie m = inf
xM
f(x). Daca m = , f = si concluzia este
clara. Daca m < , e m <
0
< . Este clar ca intersect ia unui numar nit
de mult imi de tipul M

cu m <
0
este nevida. Din proprietatea intersect iei
nite aplicata mult imii compacte M

0
, exista
x
0

m<
0
M

.
De aici se obt ine usor ca m = f(x
0
), ceea ce ncheie demonstrat ia primei part i.
Daca f este inferior semicontinua si M este compacta, atunci mult imile de nivel
sunt nchise n M si deci compacte.
Presupunem acum ca mult imile de nivel sunt secvent ial compacte. Fie (x
n
)
un sir minimizant, adica un sir n M pentru care f(x
n
) m. Fie r > m xat.
0.4. PROBLEME DE EXTREM. METODE DIRECTE

INCALCULUL VARIAT IILOR19


Atunci x
n
M
r
pentru n sucient de mare. Deoarece mult imea M
r
este secvent ial
compacta, exista un subsir al lui (x
n
), notat (x
n
k
), ce converge la un element x
0

M
r
. Fie acum m < < r. Se aplica rat ionamentul de mai sus pentru (x
n
k
) si M

si obt inem
x
0

>m
M

,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Daca M nu este marginita, n spat ii Banach se impune o condit ie de coercivitate
asupra funct iei f. In plus, se utilizeaza topologia slaba pentru a evita condit ia de
compactitate n topologia tare, destul de restrictiva. Acest fapt este facilitat de
rezultate ne de analiza funct ionala, cum sunt:
(Alaoglu) O mult ime marginita din dualul unui spat iu normat este slab stelat
relativ compacta.
In particular,
O mult ime marginita ntr-un spat iu Banach reexiv este slab relativ compacta.
(Eberlein-Smulian) O mult ime ntr-un spat iu Banach este slab compacta daca si
numai daca este slab secvent ial compacta.
Intr-un spat iu Banach, daca M este slab relativ compacta, atunci nchiderea sa
slaba coincide cu nchiderea slab secvent iala.
(Mazur) O mult ime convexa ntr-un spat iu Banach este slab nchisa daca si
numai daca este tare nchisa.
Cititorul interesat poate gasi demonstrat iile rezultatelor de mai sus n [79].
Amintim ca ntr-un spat iu Banach X, o mult ime M este slab secvent ial nchisa
daca pentru ecare sir (x
n
) din M, convergent slab la x
0
, avem x
0
M. Mult imea
M este slab secvent ial compacta daca ecare sir n M are un subsir slab convergent
la un element din M.
Amintim, de asemenea, ca o funct ie f : M R este slab secvent ial
inferior semicontinua pe M daca, pentru orice x M si orice sir (x
n
) din M slab
convergent la x, avem
f(x) liminf
n
f(x
n
).
Spunem ca f este coerciva atunci cand, f(x) daca |x| , x M
Teorema 6 Fie X un spat iu Banach reexiv si M X o mult ime slab secvent ial
nchisa. Fie f : M R o funct ie coerciva si slab secvent ial inferior semi-
continua pe M. Atunci, f este marginita inferior pe M si si atinge inmumul.
Concluzia ramane adevarata daca X este dualul unui spat iu normat separabil iar
convergent a slaba se nlocuieste cu cea slab stelata.
20
Demonstrat ie. Fie (x
n
) un sir minimizant n M, deci f(x
n
) m = inf
xM
f(x).
Din condit ia de coercivitate, sirul (x
n
) este marginit. Deoarece X este reexiv,
exista un subsir al sau, pe care-l vom nota tot cu (x
n
), convergent slab la x
0
X.
Deoarece M este slab secvent ial nchisa, x
0
M. In sfarsit, din ipoteza asupra
funct iei f obt inem
f(x
0
) liminf
n
f(x
n
) = m.
In cazul cand X este dualul unui spat iu normat, se foloseste Teorema lui Alaoglu.
Demonstrat ia este ncheiata.
Observat ia 2 Teorema 6 se poate deduce din precedenta daca se observa ca, n
condit ia de coercivitate, avem
inf
xM
f(x) = inf
xMB(x
0
,R)
f(x),
unde x
0
este un element xat din M.
Urmatorul corolar pune n evident a situat ii care apar destul de frecvent. El se
bazeaz a pe teoremele anterioare si pe Problema ??. Amintim ca f este convexa pe
mult imea convexa M daca
f((1 t)x + ty) (1 t)f(x) + tf(y),
pentru orice x, y M si orice t [0, 1]. Daca inegalitatea de mai sus este stricta
pentru x ,= y si t (0, 1), atunci spunem ca funct ia f este strict convexa. Este usor
de vazut ca pentru o funct ie strict convexa exista cel mult un punct de minim.
Corolarul 4 Presupunem ca una din urmatoarele condit ii are loc.
(i) X este spat iu Banach, M este slab secvent ial compacta, f este slab secvent ial
inferior semicontinua pe M;
(ii) X este reexiv, M este convexa marginita si nchisa, f este slab secvent ial
inferior semicontinua pe M;
(iii) X este reexiv, M este convexa marginita si nchisa, f este inferior semi-
continua pe M si convexa (sau mai general, cu mult imile de nivel convexe);
(iv) X este reexiv, M este convexa si nchisa, f este coerciva, slab secvent ial
inferior semicontinua pe M;
(v) X este reexiv, M este convexa si nchisa, f este coerciva, inferior semi-
continua pe M si convexa (sau mai general, cu mult imile de nivel convexe).
Atunci, f este marginita inferior pe M si si atinge inmumul.
0.4. PROBLEME DE EXTREM. METODE DIRECTE

INCALCULUL VARIAT IILOR21


Sa prezentam acum un exemplu semnicativ, si anume problema variat ionala
patratica. Principiul lui Dirichlet este un caz particular.
Fie X un spat iu normat si a : X X R o forma biliniara, adica liniara n
ecare argument. Spunem ca forma biliniara a este:
marginita, daca exista o constanta k > 0 astfel ncat
|a(x, y)| k |x| |y|, x, y X;
simetrica, daca a(x, y) = a(y, x) pentru orice x, y X;
pozitiva, daca 0 a(x, x) pentru orice x X;
strict pozitiva, daca 0 < a(x, x) pentru x ,= 0;
tare pozitiva sau coerciva, daca exista o constanta c > 0 astfel ncat
c|x|
2
a(x, x), x X.
Este usor de vericat ca funct ia a este continua n ambele argumente.
Sa consideram b X

si funct ionala patratica


f(x) =
1
2
a(x, x) b(x),
careia dorim sa-i studiem existent a minimului pe mult imi convexe din X.
Teorema 7 Fie X un spat iu Banach reexiv, M X o mult ime convexa si nchisa
si a : X X R o forma biliniara marginita si simetrica pe X. Presupunem ca
una din urmatoarele condit ii este adevarata.
(i) a este pozitiva si M este marginita;
(ii) a este tare pozitiva.
Atunci, funct ionala patratica f are punct de minimn M. Daca a este strict pozitiva
atunci punctul de minim este unic.
Daca M = X, atunci x este punct de minim pentru f daca si numai daca este
solut ie a ecuat iei variat ionale
a(x, y) = b(y), y X.
Demonstrat ie. Sa notam (t) = f(x + t(y x)), pentru x, y M si t R si sa
observam ca
(t) = 2
1
t
2
a(y x, y x) + t(a(x, y x) b(y x)) + 2
1
a(x, x) b(x).
Daca forma biliniara este pozitiva, atunci funct ia este convexa, deci are loc ine-
galitatea
(t) (1 t)(0) + t(1), t [0, 1],
22
ceea ce conduce usor la convexitatea funct iei f. Daca a este strict pozitiva, atunci
f este strict convexa. Asadar, n cazul (i) concluzia rezulta din Corolarul 4 (iii).
Daca a este tare pozitiva atunci,
f(x) c|x|
2
|b| |x|,
ceea ce implica proprietatea de coercivitate pentru f. Prin urmare, n cazul (ii)
concluzia rezulta din Corolarul 4 (v). Ultima parte a teoremei rezulta din faptul ca
x este punct de minim pentru f daca si numai daca 0 este punct de minim pentru
, ceea ce echivaleaza cu

(0) = 0.
Ultima parte a teoremei anterioare arata echivalent a dintre problema de minim
si ecuat ia de tip Euler corespunzatoare. Este clar ca daca f este diferent iabila
n punctul de minim x, interior mult imii M, atunci n mod necesar f

(x) = 0.
Interesant este ca n cazul convex are loc si reciproca.
Teorema 8 Fie f : X R o funct ie diferent iabila Gateaux, convexa si coerciva
pe spat iul Banach reexiv X. Atunci problema de minim pentru f pe X este echiva-
lenta cu ecuat ia f

(x) = 0, x X. In plus, cele doua probleme au solut ie. Daca f


este strict convexa, solut ia este unica.
Demonstrat ie. Demonstrat ia primei part i se bazeaza pe urmatoarea inegalitate
remarcabila, satisfacuta de funct iile convexe derivabile pe o mult ime convexa M.
f(y) f(x) +f

(x), y x), x, y M. (19)


Pentru demonstrat ie, notam (t) = f(x+t(y x)). Este clar ca : [0, 1] R este
convex a, derivabila si cu derivata crescatoare. De aici obt inem
(1) (0) =

()

(0), 0 < < 1, (20)


ceea ce implica inegalitatea dorita.
Faptul ca problema de minim are solut ie rezulta din Corolarul 4 (iv) si Prob-
lemele ?? si ??. In esent a, din problemele citate deducem:
O funct ie convexa si derivabila Gateaux este slab secvent ial inferior semicon-
tinua.
Demonstrat ia este ncheiata.
Sa revenim acum si sa aplicam rezultatele de mai sus la Problema lui Dirichlet.
Consideram problema variat ionala
min 2
1
_
D
n

i=1
(
i
u)
2
dx
_
D
fudx; u = g pe Fr(D). (21)
0.4. PROBLEME DE EXTREM. METODE DIRECTE

INCALCULUL VARIAT IILOR23


Aici D este o mult ime deschisa si marginita n R
n
, x = (
1
, ,
n
) si
i
u = u/
i
.
Impreuna cu (21) sa consideram problema la limita pentru ecuat ia lui Laplace
u = f pe D; u = g pe Fr(D). (22)
Dupa cum am precizat mai sus, important este cadrul n care se lucreaza. De exem-
plu, daca g : Fr(D) R si f : D R sunt continue, atunci o funct ie u C
2
(D),
solut ie pentru problema (21), este solut ie si pentru problema (22). Dicultatea
consta n obt inerea existent ei pentru problema (21). Rezultatul principal este dat
de
Propozit ia 4 Presupunem ca D este marginita si deschisa n R
n
, f L
2
(D) si
g H
1
(D). Atunci
(i) Problema (21) are solut ie unica u H
1
(D);
(ii) Aceasta este unica solut ie generalizata u H
1
(D) a problemei (22).
Aici condit ia la frontiera pentru problema (21) este n sensul u g H
1
0
(D) iar
solut ia generalizata pentru (22) este n sensul
_
D
n

i=1

i
u
i
vdx =
_
D
fvdx v H
1
0
(D), u g H
1
0
(D).
Demonstrat ie. Amintim ca spat iul H
1
0
(D) este nchiderea mult imii C

0
(D) n
spat iul Hilbert H
1
(D). Spat iul H
1
(D) consta din funct iile u L
2
(D) care au
derivate generalizate
i
u L
2
(D) pentru i = 1, , n. Produsul scalar este dat de
u, v) =
_
D
(uv
n

i=1

i
u
i
v)dx.
Punem X = H
1
0
(D) si denim
a(u, v) =
_
D
n

i=1

i
u
i
vdx, b
1
(v) =
_
D
fvdx,
pentru orice u, v H
1
(D). Facem schimbarea de variabila w = u g si obt inem
problema de minim
min 2
1
a(w, w) b(w), w X,
unde am pus b(w) = b
1
(w) a(w, g). Pentru a aplica Teorema 7, avem de vericat
ca forma biliniara a este marginita si tare pozitiva. Marginirea rezulta usor pe
24
baza inegalitat ii lui Schwarz. Faptul ca a este tare pozitiva rezulta din inegalitatea
Poincare-Friedrichs:
Exista o constanta C > 0 astfel ncat pentru orice u H
1
0
(D) avem
C
_
D
u
2
dx
_
D
n

i=1
(
i
u)
2
dx.
Incheiem aceasta sect iune cu un comentariu de natura istorica. Aplicarea meto-
delor directe din calculul variat iilor la probleme la limita pentru ecuat ii diferent iale
neliniare de ordinul doi a fost facutan 1915 de Leon Lichtenstein [59], ntr-o lucrare
ce cont ine toate ingredientele de baza ale prezentarii actuale: considerarea unui sir
minimizant (u
n
); demonstrarea marginirii lui (u
n
) n spat iul Sobolev H
1
0
(I), I ind
un interval, si folosirea acestei marginiri pentru a se obt ine un subsir convergent la
u; folosirea semicontinuitat ii slabe a patratului normei din H
1
0
(I) pentru a arata ca
u este punct de minim; folosirea ecuat iei lui Euler pentru a arata ca solut ia (slaba)
u este solut ia clasica.
0.5 Inegalitat i variat ionale
Sa observam ca daca a este punct de minim pentru funct ia f : [a, b] R atunci,
n mod necesar avem f

(a) 0, iar daca b este punct de minim atunci f

(b) 0.
Prin urmare, daca c [a, b] este punct de minim atunci avem inecuat ia
f

(c)(x c) 0, x [a, b],


numita n literatura inecuat ie sau inegalitate variat ionala. Este usor de vazut ca
rezultatul se poate extinde la spat ii Banach, pentru funct ii diferent iabile Gateaux
pe mult imi convexe.
Este clar ca, n general, daca c este solut ie a inegalitat ii variat ionale, nu rezulta
ca este punct de extrem pentru f. Pentru funct ii convexe avem urmatorul rezultat.
Teorema 9 Fie X un spat iu normat, M X o mult ime convexa si f : M X o
funct ie convexa si Gateaux diferent iabila. Atunci, x este punct de minim pentru f
daca si numai daca
f

(x), y x) 0, y M. (23)
Demonstrat ie. Consideram funct ia (t) = f(x + t(y x)), t [0, 1] unde
x, y M sunt xat i. Daca x este punct de minim pentru f atunci (t) 0 pentru
0.5. INEGALIT

AT I VARIAT IONALE 25
orice t [0, 1], ceea ce implica

(0) 0. Acest fapt conduce la (23). Reciproc,


daca x este o solut ie pentru (23), atunci

(0) 0. Deoarece funct ia este convexa


urmeaza ca

este crescatoare, ceea ce implica (20). De aici obt inem f(y) f(x)
pentru orice y M si astfel demonstrat ia este ncheiata.
In particular, pentru problema variat ionala patratica avem
Corolarul 5 Fie problema de minim
min
xM
1
2
a(x, x) b(x) = m (24)
si inegalitatea variat ionala
a(x, y x) b(y x), y M. (25)
Daca X este spat iu Banach reexiv, M X este convexa si nchisa, a : XX R
este biliniara marginita simetrica si tare pozitiva iar b X

atunci, problemele (24)


si (25) sunt echivalente si au exact o solut ie.
In plus, daca M este con, (25) este echivalenta cu problema
a(x, x) = b(x), a(x, z) b(z) z M. (26)
Demonstrat ie. La fel can demonstrat ia Teoremei 7 rezulta ca funct ionala f(x) =
2
1
a(x, x)b(x) este strict convexa si diferent iabila Gateaux. Concluzia primei part i
urmeaza combinand Teorema 7 si Teorema 9. Cand M este con convex, amintim
mai ntai ca daca u, v M atunci u + v M. Presupunem ca are loc (25). Daca
punem y = x + z obt inem inegalitatea din (26) iar daca punem y = 2x si y = 0
obt inem egalitatea din (26). Cealalta implicat ie este imediata, prin scadere.
Observat ia 3 Daca luam a(x, y) = x, y) si X este spat iu Hilbert, obt inem cunos-
cuta caracterizare a elementului de norma minima u ntr-o mult ime M convexa
marginita si nchisa: u, y u) 0 pentru orice y M.
Rezultatul de mai sus se poate aplica problemei
u cu = f pe D,
u 0,
u
n
g 0,
_
u
n
g
_
u = 0 pe Fr(D),
26
unde c > 0, D este o mult ime marginita din R
n
cu frontiera sucient de regulata.
Consideram spat iul X = H
1
0
(D), mult imea M = u X; u(x) 0, a.p.t. x
Fr(D), forma biliniara
a(u, v) =
_
D
_
n

i=1

i
u
i
v + cuv
_
dx
si funct ionala liniara
b(v) =
_
Fr(D)
gvd +
_
D
fvdx.
Condit ia c > 0 asigura coercivitatea. Solut ia inegalitat ii variat ionale (26) data de
Corolarul 5 este tocmai solut ia generalizata a problemei considerate.
Dupa cum se vede din Teorema 7 si Corolarul 5, existent a solut iilor pentru
inegalitatea variat ionala (25) rezulta din existent a solut iilor pentru problema de
minim (24). Daca forma biliniara a nu este simetrica, atunci se poate considera
inecuat ia (25) dar ea nu mai provine dintr-o problema variat ionala. In acest caz, n
spat ii Hilbert se poate obt ine un rezultat de existent a pentru (25) folosind Teorema
de punct x a lui Banach. Urmatorul rezultat apart ine lui Guido Stampacchia [86]
(1964).
Teorema 10 Presupunem ca X este spat iu Hilbert, forma biliniara a este margi-
nita si tare pozitiva, M X este convexa si nchisa si b X. Atunci inegalitatea
variat ionala (25) are solut ie unica n M.
Demonstrat ie. Sa observam ca, deoarece forma biliniara a este marginita, exista
un unic operator liniar continuu A : X X cu
a(x, y) = Ax, y) x, y X.
Fixam t > 0 si z X si consideram inegalitatea variat ionala
x, y x) z, y x) t(z, y x) b, y x)) y M. (27)
Din cele de mai sus, pentru ecare z M, problema (27) are solut ie unica n M, pe
care o vom nota Fz. Vom arata ca putem alege t astfel ncat operatorul F : M M
este o contract ie. Pentru aceasta, e z
1
, z
2
M si x
1
= Fz
1
, x
2
= Fz
2
. Punem
x = x
1
, y = x
2
si apoi x = x
2
, y = x
1
n (27) si obt inem prin adunare
|x
1
x
2
|
2
(I tA)(z
1
z
2
), x
1
x
2
).
0.5. INEGALIT

AT I VARIAT IONALE 27
De aici urmeaza
|x
1
x
2
| |(I tA)(z
1
z
2
)|.
Un calcul simplu arata ca
|(I tA)u|
2
l
2
|u|
2
,
pentru orice u X, unde
l
2
= 1 + t
2
|A|
2
2tc.
Aici constanta c provine din condit ia ca forma patratica a este tare pozitiva:
a(x, x) c|x|
2
pentru orice x X. Sa observam ca din condit ia aceasta rezulta si
c |A|. Este clar ca daca alegem t astfel ncat 0 < t < 2c/|A|
2
, avem l < 1 si
|Fz
1
Fz
2
| l|z
1
z
2
|, z
1
, z
2
M.
Asadar, F are punct x care este solut ie a inegalitat ii variat ionale (25).
Inegalitatea (25) este de forma
A(x), y x) 0, y M, (28)
pe care o vom numi tot inegalitate variat ionala chiar daca A nu este numaidecat
un operator potent ial, adica de tipul A = f

.
Teoria inegalitat ilor variat ionale de forma (28) s-a dovedit deosebit de utila n
diverse domenii. Ea s-a dezvoltat sistematic ncepand cu anii 1960 prin lucrarile
lui Gaetano Fichera (1964, problema Signorini), Guido Stampacchia (1965, ecuat ii
diferent iale eliptice cu coecient i discontinui), Philip Hartman si Guido Stampac-
chia, Felix Browder (1966, inegalitat i variat ionale cu operatori neliniari monotoni),
Ham Brezis (1968, inegalitat i variat ionale cu operatori pseudo-monotoni).
Sa prezentam un rezultat de existent a pentru (28) n cazul n care M este
convex a si compacta iar A este continua.
Teorema 11 Fie X spat iu Banach, M X o mult ime convexa si compacta si
A : X X

o funct ie continua. Atunci, inegalitatea variat ionala (28) are cel put in
o solut ie n M.
Demonstrat ie. Se considera funct ia f(x, y) = A(x), yx) si se aplica Teorema
??.
Ipoteza de compactitate a mult imii M se poate slabi, impunand n schimb
ipoteze mai tari asupra funct iei A. Un rezultat important n aceasta direct ie
apart ine lui Stepan Karamardian [50] publicat n 1971. Desi rezultatul are loc
n spat ii Banach reexive, pentru a simplica expunerea l vom prezenta n spat iul
R
n
.
28
Teorema 12 Fie M un con convex nchis si A : R
n
R
n
continua si tare mono-
tona pe M, adica
A(x) A(y), x y) c|x y|
2
, x, y M.
Atunci inegalitatea variat ionala (28) are solut ie unica n M.
Demonstrat ie. Din condit ia de monotonie avem
A(x), x) A(0), x) + c|x|
2
, x M.
De aici rezulta ca daca x M K unde
K = x M; |x| |A(0)|/c,
avem A(x), x) > 0. Pentru ecare y M e
D
y
= x K; A(x), y x) 0.
Mult imile D
y
sunt nchise n compactul K si vrem sa aratam ca au proprietatea
intersect iei nite. Pentru aceasta, consideramy
1
, , y
m
M si aplicam Teorema
11 mult imii convexe si compacte D = co(K y
1
, , y
m
). Exista deci x
0
D
astfel ncat are loc
A(x
0
), x x
0
) 0, x D.
In particular, A(x
0
), y
i
x
0
) 0 pentru i = 1, , m si A(x
0
), x
0
) 0 (deoarece
0 D), si deci x
0
K. Avem deci
x
0

1im
D
y
i
.
Prin urmare, familia de mult imi nchise D
y
; y M are proprietatea intersect iei
nite. Deoarece K este mult ime compacta, avem

yM
D
y
,= .
Este clar ca orice punct al intersect iei de mai sus este solut ie a inegalitat ii variat i-
onale (28).
Pentru unicitate, observam ca daca x
1
si x
2
sunt solut ii atunci avemA(x
i
), x
i
) =
0, i = 1, 2; A(x
1
), x
2
) 0 si A(x
2
), x
1
) 0. De aici obt inem
c|x
1
x
2
|
2
A(x
1
) A(x
2
), x
1
x
2
) 0,
deci x
1
= x
2
. Demonstrat ia este astfel ncheiata.
0.6. TEOREMA DE MINIMAX 29
Observat ia 4 Deoarece mult imea M este con convex, inegalitatea (28) este echiva-
lenta cu problema
A(x), x) = 0; A(x), y) 0, y M.
In cazul n care M este conul pozitiv, adica M = x R
n
; x 0, este usor de
vazut ca problema de mai sus este echivalenta cu sistemul
A(x) = y; x 0; y 0; x, y) = 0,
care apare n diverse probleme de teoria jocurilor, mecanica, economie.
0.6 Teorema de minimax
Fie A si B mult imi nevide si f : AB R o funct ie. Un element (x
0
, y
0
) AB
se numeste punct sa pentru f daca
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
) f(x, y
0
) (x, y) A B.
Condit ia de mai sus este echivalenta cu
max
yB
f(x
0
, y) = f(x
0
, y
0
) = min
xA
f(x, y
0
).
Exemplul standard este f : R R R, f(x, y) = x
2
y
2
, cu punctul sa (0, 0).
Inainte de a demonstra teorema principala, sa enunt am o lema. Vezi Problema ??
pentru demonstrat ie.
Lema 1 Funct ia f are punct sa daca si numai daca are loc relat ia
min
xA
sup
yB
f(x, y) = max
yB
inf
xA
f(x, y). (29)
Daca (x
0
, y
0
) este punct sa, atunci f(x
0
, y
0
) este valoarea comuna a celor doua
expresii din (29).
Teorema care urmeaza, numita Teorema de minimax, da condit ii de existent aa
a unui punct sa.
Teorema 13 Fie X un spat iu Banach reexiv si A, B submult imi nevide convexe
marginite si nchise. Fie f : A B R o funct ie care verica ipotezele
30
(i) Funct ia f(, y) este inferior semicontinua si convexa pe A pentru ecare y B;
(ii) funct ia f(x, ) este superior semicontinua si concava pe B pentru ecare x
A.
Atunci
(a) Funct ia f are un punct sa;
(b) Punctul (x
0
, y
0
) este punct sa pentru f daca si numai daca are loc
min
xA
max
yB
f(x, y) = max
yB
min
xA
f(x, y). (30)
Daca (x
0
, y
0
) este punct sa pentru f, atunci f(x
0
, y
0
) este valoarea comuna a celor
doua expresii din (30).
Demonstrat ie. Sa notam
= min
xA
max
yB
f(x, y); = max
yB
min
xA
f(x, y).
Aratam mai ntai ca si exista. Vom face demonstrat ia pentru , pentru ind
analog. Din Corolarul 4, pentru ecare y B exista z(y) A cu
f(z(y), y) = min
xA
f(x, y).
Sa notam h(y) = f(z(y), y). Ret inem inegalitatea
f(x, y) h(y) x A. (31)
Vom arata ca funct ia h : B R este inferior semicontinua si convexa. Va exista
atunci min
yB
h(y) si apoi b = min
yB
h(y). Demonstram ca h este convexa. Din
(ii) si (31) avem
f(x, ty
1
+ (1 t)y
2
) tf(x, y
1
) (1 t)f(x, y
2
) th(y
1
) + (1 t)h(y
2
).
pentru orice x X deci si pentru x = z(ty
1
+ (1 t)y
2
). Demonstram acum ca
h este secvent ial semicontinua inferior. Fie sirul (y
n
) n B convergent la y. Din
(31) avem f(z(y), y
n
) h(y
n
). Trecem la limita si folosim (ii) pentru a obt ine
f(z(y), y) liminf
n
h(y
n
). Asadar, putem aplica Corolarul 4 si deducem ca
funct ia h are punct de minim pe B, deci exista si = min
yB
h(y). Analog
pentru . In continuare aratam ca = . Este usor de vazut ca . Pentru
0.6. TEOREMA DE MINIMAX 31
a demonstra inegalitatea inversa, aplicam o teorema de punct x, Teorema ??.
Pentru aceasta, nzestram X si Y cu topologia slaba, luam > 0, punem s = ,
t = + si construim multifunt ia F : A A ;A B,
F(x, y) = (u, v) A B; f(u, y) < t, f(x, v) > s.
Este usor de vazut ca F are valori nevide si convexe. In plus, A B este slab
compacta. Ramne sa dovedim ca F
1
(u, v) este relativ slab deschisa. Acest fapt
rezulta usor din
F
1
(u, v) = (x, y) A B; f(u, y) < t, f(x, v) > s,
avand n vedere ca mult imile x A; f(x, v) s si y B; f(u, y) t sunt
convexe si nchise, deci slab nchise n A si respectiv B. Prin urmare, aplicam
Teorema ?? si deducem ca exista un punct x pentru F, adica (x, y) F(x, y).
Avem = s < f(x, y) < t = + . Cum este arbitrar obt inem .
Demonstrat ia se ncheie daca avem n vedere Lema 1.
Observat ia 5 Concluzia teoremei anterioare are loc si n cazul n care funct iile
f(, y) si f(x, ) au mult imile de nivel convexe, adica sunt cvasiconvexe n loc sa
e convexe.
Teorema 13 a fost demonstrata de John von Neumann [96] n R
n
n 1928, n
legatur a cu teoria jocurilor creata de el. Cazul general apart ine lui Ky Fan (1952).
Teoria jocurilor consta n determinarea unei balant e optimale la o competit ie
ntre mai mult i parteneri. Sa consideram doi jucatori P si Q care au la ndemana
cte o mult ime de strategii A si B. Daca P alege strategia x A iar Q alege
strategia y B, notam f(x, y) pierderea lui P si deci castigul lui Q. Daca (x
0
, y
0
)
este punct sa pentru f, avem
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
) f(x, y
0
) (x, y) A B.
Daca P alege strategia x
0
, atunci castigul lui Q este cel mult egal cu f(x
0
, y
0
) si
maximul va realizat daca Q alege strategia y
0
. Invers, daca Q alege strategia
y
0
, pierderea lui P este cel put in egala cu f(x
0
, y
0
) si minumul va realizat daca
P alege strategia x
0
. Prin urmare, strategia (x
0
, y
0
) asigura balant a optimala a
intereselor celor doi jucatori. Din acest motiv, punctul sa (x
0
, y
0
) al funct iei f se
numeste strategie optimala. Teorema 13 ofera condit ii de existent a a strategiilor
optimale. Daca mult imile A si B sunt nite si au mai multe elemente, nu sunt
convexe si deci teorema nu se aplica. Totusi von Neumann a rezolvat acest incon-
venient astfel: se introduce un factor probabilistic, adica jucatorii fac alegerea pe
32
baza unor probabilitat i xe. Mai precis, preupunem ca P are strategiile a
1
, , a
n
iar Q are strategiile b
1
, , b
m
. Jucatorul P alege strategia a
i
cu probabilitatea p
i
iar Q alege strategia b
j
cu probabilitatea q
j
. Consideram mult imile
A = p R
n
; 0 p
i
1,
n

i=1
p
i
= 1
B = q R
m
; 0 q
j
1,
m

j=1
q
j
= 1,
si denim funct ia F : A B R prin
F(p, q) =
n

i=1
m

j=1
f(a
i
, b
j
)p
i
q
j
.
Perechea (p, q) se numeste strategie mixta iar F(p, q) reprezinta cstigul sperat de
jucatorul Q. Considerat ii probabilistice arata ca F(p, q) este media castigurilor lui
Q daca se joaca de multe ori.
Este clar ca sunt ndeplinite ipotezele din Teorema 13, deci putem arma ca
exista o strategie mixta optimala (p
0
, q
0
) si are loc egalitatea
F(p
0
, q
0
) = min
pA
max
qB
F(p, q) = max
qB
min
pA
F(p, q).
0.7 Controlabilitate si timp optimal
pentru sisteme semiliniare
In aceasta sect iune ne ocupam de problema controlabilitat ii n timp optimal pentru
sistemul descris de ecuat ia
y

(t) = Ay(t) + f(y(t)) + u(t) (32)


unde operatorul A genereaza un semigrup de clasa C
0
, S(t), t 0, pe spat iul
Banach reexiv X, f este o funct ie lipschitziana si u() este un control ce ia valori
n U = B(0, r).
Problema timpului optimal consta n a atinge o mult ime t inta T n timp minim
pornind dintr-un punct init ial x si folosind controale admisibile, u(), adica funct ii
masurabile de la [0, ) la U. Vom considera aici cazul cand t inta este T = 0.
Pentru un control admisibil u(), consideram solut ia ecuat iei (32) care satisface
condit ia init iala y(0) = x, adica, funct ia y C([0, ), X) care satisface
y(t) = S(t)x +
_
t
0
S(t s)[f(y(s) + u(s)]ds. (33)
0.7. CONTROLABILITATE SI TIMP OPTIMALPENTRUSISTEME SEMILINIARE33
Conform Teoremei ??, pentru ecare control u solut ia exista si este unica. Nu-
mim acesta solut ie traiectorie a sistemului (32) si o notam y(, x, u). Pentru t 0
consideram mult imea de controlabilitate la timpul t
1(t) = x X; y(t, x, u) = 0 pentru un control admisibil u(),
mult imea de controlabilitate
1 =
_
t0
1(t)
si funct ia timp optimal (funct ia lui Bellman) T : 1 [0, )
T(x) = inf t; x 1(t).
Un control pentru care inmumul se atinge se numeste optimal pentru x. Teorema
urmatoare pune n evident a condit ii suciente de existent a a controalelor optimale.
Teorema 14 Daca X este reexiv si separabil iar semigrupul S(t) este compact,
atunci pentru ecare x 1 exista cel put in un control optimal. In cazul liniar
(f=0), proprietatea are loc fara condit ia ca semigrupul sa e compact.
Demonstrat ie. Fie (u
n
) un sir de controale admisibile si un sir (t
n
) descrescator si
convergent la T(x) cu proprietatea y(t
n
, x, u
n
) = 0. Extindem u
n
pe [0, t
1
] punand
u
n
(s) = 0 pentru s (t
n
, t
1
). Conform teoremei lui Alaoglu, si t inand cont de sepa-
rabilitatea lui X si deci a lui L
1
(0, t; X) putem presupune ca u
n
converge slab-stelat
n L

(0, t; X) la un control admisibil u. Mai departe argumentele sunt diferite.


Daca f = 0, se ia x

, se scrie
x

, y(t
n
, x, u
n
)) = x

, S(t
n
)x) +
_
t
1
0
S

(t
n
t)x

, u
n
(t))dt.
Trecand la limita cu n , eventual pe un subsir, ajungem la y(T(x), x, u) = 0.
In cazul general, se foloseste compactitatea operatorului

_
t
0
S(t s)(s)ds
(vezi Observat ia ??) pentru a trece la limita.
O proprietate remarcabila a funct iei timp optimal este data de principiul pro-
gramarii dinamice al lui Bellman. Comentarii asupra acestui principiu vor facute
la sfarsitul acestei sect iuni.
34
Pentru orice x 1 si orice control u,
T(x) t + T(y(t, x, u)) (34)
pentru orice t > 0 pentru care y(t, x, u) 1, cu egalitate n cazul cand u este
optimal.
Demonstrat ia acestui rezultat va data n Teorema 17.
In cele ce urmeaza vom pune n evident a cateva proprietat i ale mult imii de
controlabilitate si ale funct iei timp optimal. Sa prezentam mai ntai o lema n care
evident iem proprietat i ale traiectoriilor sistemului (32). Peste totn aceasta sect iune
presupunem ca f este L-lipschitziana pe X, f(0) = 0 iar este o constanta pentru
care |S(t)| e
t
pentru orice t > 0. In general, semigrupul verica o inegalitate
de forma |S(t)| Me
t
, inegalitate care se poate reduce la cazul M = 1 prin
considerarea unei norme echivalente cu cea init iala.
Lema 2 (a) Pentru orice x X si orice control u avem
|y(t, x, u)| e
(L+)t
_
|x| +
r
L +
_

r
L +
t 0.
In cazul L + = 0 membrul drept al inegalitat ii de mai sus este |x| + rt.
(b) Pentru orice x, z X si orice control u avem
|y(t, x, u) y(t, z, u)| e
(L+)t
|x z| t 0. (35)
Demonstrat ie. Demonstrat ia se bazeaza pe inegalitatea lui Gronwall:
Fie , h si k funct ii date de la [ t
0
, T) n R, unde T +. Daca este
continua, h L

loc
([ t
0
, T)), k L
1
loc
([ t
0
, T); R
+
) si
(t) h(t) +
_
t
t
0
k(s)(s)ds
pentru orice t [ t
0
, T), atunci
(t) h(t) +
_
t
t
0
h(s)k(s) exp
__
t
s
k(u)du
_
ds
pentru orice t [ t
0
, T), unde exp(a) = e
a
.
Pentru demonstrat ia primei part i a lemei, se aplica inegalitatea lui Gronwall
pentru funct iile (t) = e
t
|y(t, x, u)|, h(t) = |x| + (r/)(1 e
t
) si k(t) = L.
Pentru (b), (t) si k(t) sunt ca mai sus iar h(t) = |x z|.
0.7. CONTROLABILITATE SI TIMP OPTIMALPENTRUSISTEME SEMILINIARE35
Propozit ia 5 Fie R 0 astfel ncat (L + )R < r.
(i) In cazul L + > 0, pentru orice x X cu
R < |x| < r/(L + ),
exista un control u

astfel ncat traiectoria y(t, x, u

) atinge B(0, R) n timp nit si


satisface inegalitatea
|y(t, x, u

)| e
(L+)t
_
|x|
r
L +
_
+
r
L +
(36)
pentru orice
0 t

t
1
L +
log
r
L+
R
r
L+
|x|
,
unde

t este cel mai mic t pentru care y(t, x, u

) B(0, R).
(ii) In cazul L + 0, proprietatea de mai sus are loc pentru orice x X iar
inegalitatea din (36) se rescrie
|y(t, x, u

)| |x| rt (37)
pentru orice
0 t

t (|x| R)r
1
.
Demonstrat ie. (i) Consideram ntai R > 0 si funct ia
F
R
(y) =
_

r
R
y daca |y| R
r
y
y
daca |y| R,
Observam ca este lipschitziana si consideram ecuat ia
y

(t) = Ay(t) + f(y(t)) + F


R
(y(t)) t > 0. (38)
Pentru x D(A), pe ecare interval I = [0, T], ecuat ia (38) are o solut ie unica
satisfacand y(0) = x. Mai mult, ea este solut ie clasica (vezi Teorema ??), adica
y C
1
(I; X) si satisface (38) pe I.
Inmult im ecuat ia (38) cu y(t) si obt inem
|y(t)|
d
dt
|y(t)| (L + )|y(t)|
2
r |y(t)|,
pentru t [0,

t], unde

t este maximum valorilor lui t pentru care y(t) / B(0, R).
Obt inem
|y(t)| |x| rt + (L + )
_
t
0
|y(s)| ds, t [0,

t],
36
care, n cazul L + 0 implica (37) si, n cazul L + > 0 implica (36) pe baza
inegalit at ii lui Gronwall. Este clar ca exista un

t ca mai sus indca, altfel, lucram
pe orice [0, T] si (36) sau (37) fort eaza existent a unui

t. Prin urmare (36) si (37)
au fost demonstrate pentru x D(A). Prin densitate, ele au loc pentru orice for
x X. Controlul cerut este
u

(t) = ry(t)/[y(t)[. (39)


In cazul R = 0, observam ca daca R
1
< R
2
atunci avem

t
1
>

t
2
iar solut iile
corespunzatoare y
1
() si y
2
() satisfac
y
1
(t) = y
2
(t) t [0,

t
2
].
Cu alte cuvinte, traiectoriile ecuat iei (38) nu depind de R > 0 pana ating B(0, R).
Luam un sir R
n
descrescator si convergent la 0 si obt inem un sir

t
n
crescator si
convergent la t care satisface inegalitat ile cerute la (i) sau (ii). Demonstrat ia se
ncheie considerand controlul dat de (39) pe [0, t].
Teorema 15 (i) Mult imea de controlabilitate 1 este deschisa si funct ia timp opti-
mal este local lipschitziana pe 1. Mai precis, avem
(ii) In cazul L + > 0, pentru orice (0, r/(L + )) avem
T(x)
|x|
r (L + )
pentru x satisfacand |x| . Notand
=
1
r (L + )
,
daca x 1 si z este astfel ncat
|z x| e
(L+)T(x)
,
atunci z 1 si
T(z) T(x) + e
(L+)T(x)
|x z|.
(iii) In cazul L + 0 avem 1 = X si
T(x)
|x|
r
0.7. CONTROLABILITATE SI TIMP OPTIMALPENTRUSISTEME SEMILINIARE37
pentru orice x X. Mai mult, pentru orice x, z X avem
[T(z) T(x)[
1
r
|x z|.
(iv) Pentru orice x 1 si z / 1 avem
T(x)
1
L +
log
|x z|

.
In particular,
lim
zx
T(z) = x Fr1. (40)
Demonstrat ie. Punctul (i) rezulta din celelalte. Sa demonstram (ii). Observam
mai ntai ca, din Propozit ia 5, avem
T(x)
1
L +
log
r
L+
R
r
L+
|x|
,
ceea ce, printr-un calcul elementar, conduce usor la prima parte a concluziei. Mai
departe, pentru simplicarea expunerii, presupunem existent a controalelor opti-
male. In cazul general, concluzia se obt ine printr-un procedeu de aproximare.
Deoarece y(T(x), x, u) = 0, din (35) deducem
|y(T(x), z, u)| e
(L+)T(x)
|x z| ,
deci y(T(x), z, u) 1 ceea ce implica z 1 si
T(y(T(x), z, u)) e
(L+)T(x)
|x z|.
Aplicam acum principiul programarii dinamice (34) si obt inem concluzia dorita. Un
argument similar da (iii). Pentru a demonstra (iv), observam ca suntemn situat ia
cand L + > 0. Prin reducere la absurd, presupunem ca
(L + )T(x) < log |x z|/.
Avem
|x z| < e
(L+)T(x)
,
ceea ce, folosind (ii), implica z 1.
38
Observat ia 6 Teorema de mai sus arata ca
lim
z0
T(z) = 0. (41)
Urmatoarea teorema arata ca daca semigrupul S(t) este compact atunci funct ia
timp optimal este secvent ial slab continua. Pentru aceasta folosim urmatorul rezul-
tat.
Lema 3 Presupunem ca X este spat iu Banach, f este lipschitziana pe X si S(t)
este semigrup compact. Fie 0 < a < t, (x
n
) un sir slab convergent la x si (u
n
) slab
convergent la u n L
2
(0, t; X). Atunci,
y(, x
n
, u
n
) y(, x, u)
n C([a, t]; X), cel put in pe un subsir.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este standard si se bazeaza pe compactitatea op-
eratorului

_
s
0
S(s )() d
de la L
2
(0, T; X) la C([0, T]; X). Vezi Observat ia ??.
Teorema 16 Presupunem ca semigrupul S(t) este compact. Atunci, pentru R 0
au loc urmatoarele proprietat i.
(i) Daca x 1 si x
n
x slab, atunci pentru n sucinet de mare avem x
n
1.
Mai mult, T(x
n
) T(x).
(ii) Pentru orice x / 1 si pentru orice sir (x
n
) slab convergent la x avem
lim
n
T(x
n
) = .
Demonstrat ie. Pentru a demonstra prima parte din (i), luam > 0 sucient se
mic astfel ncat
y(, x, 0) 1
(acest fapt este posibil deoarece 1 este mult ime deschisa), luam u
n
= 0 si, din
Lema 3, deducem ca pe un subsir avem
y(, x
n
, 0) 1
0.7. CONTROLABILITATE SI TIMP OPTIMALPENTRUSISTEME SEMILINIARE39
pentru n sucient de mare. Asta implica faptul ca pe un subsir avem x
n
1 pentru
n sucient de mare. Deci orice sir slab convergent la x are un subsir n 1 (slab
convergent la x), ceea ce arata ca prima parte din (i) are loc. In continuare, luam
T

= limsup
n
T(x
n
),
luam un subsir (x
n
k
) astfel ncat T(x
n
k
) T

si xam > 0. Din Lema 3, putem


presupune (extragand eventual un subsir) ca
y(, x
n
k
, 0) y(, x, 0).
Deci
T(y(, x
n
k
, 0)) T(y(, x, 0)).
Folosim principiul programarii dinamice (34) si obt inem
T(x
n
k
) + T(y(, x
n
k
, 0)),
deci
T

+ T(y(, x, 0)).
Trecem la limita cu 0 si obt inem
limsup
n
T(x
n
) T(x).
Am aratat asadar ca funct ia T() este secvent ial superior semicontinua. Sa demon-
stram acum ca T() este secvent ial inferior semicontinua n x 1. Luam
T
#
= liminf
n
T(x
n
)
si un subsir (x
n
k
) astfel ncat T(x
n
k
) T
#
. Intr-o prima etapa, presupunem ca
T
#
> 0. Fixam 0 < < T
#
si luam u
n
k
controlul optimal pentru x
n
k
. Pe baza
Lemei 3, putem presupune ca exista un control u astfel ncat
y(, x
n
k
, u
n
k
) y(, x, u),
tare. Folosim din nou principiul programarii dinamice si deducem
T(x
n
k
) = + T(y(, x
n
k
, u
n
k
)).
De aici obt inem
T(y(, x
n
k
, u
n
k
)) M
40
pentru un M > 0. Fie k
0
astfel ncat
[y(, x
n
k
, u
n
k
) y(, x, u)[ e
(L+)M
pentru k > k
0
. Din Teorema 15 obt inem y(, x, u) 1 si
T(y(, x, u)) T(y(, x
n
k
, u
n
k
)) + e
(L)M
[y(, x
n
k
, u
n
k
) y(, x, u)[
pentru k > k
0
. Prin urmare,
T(x
n
k
) = + T(y(, x
n
k
, u
n
k
))
+ T(y(, x, u)) e
(L)M
[y(, x
n
k
, u
n
k
) y(, x, u)[.
Facem n si apoi 0 si obt inem
liminf
n
T(x
n
) T(x).
In etapa urmatoare presupunem T
#
= 0 si demonstram T(x) = 0. Pentru aceasta,
luam > 0 si pentru ecare x
n
k
luam un control v
k
pe [0, ] denit dupa cum
urmeaza: pe [0, T(x
n
k
)], v
k
egaleaza controlul optimal iar pe [T(x
n
k
), ], v
k
este un
control care fort eaza traiectoria sa ramana n B(0, R). Acest fapt este posibil din
cauza Propozit iei 5. De fapt, putem atinge originea si apoi ramnem acolo deoarece
f(0) = 0. Deoarece,
y(, x
n
k
, v
k
) y(, x, u)
pentru un control u, deducem
y(, x, u) B(0, R)
deci T(x) . Cum acest fapt are loc pentru orice > 0 deducem T(x) = 0.
Pentru a demonstra (ii), consideram x / 1, consideram un sir (x
n
) n 1 slab
convergent la x si presupunem, prin reducere la absurd, ca
liminf
n
T(x
n
) < .
Rat ion am ca n demonstrat ia semicontinuitat ii inferioare si deducem
y(, x, u) 1.
Deci x 1. Contradict ia la care am ajuns arata ca
liminf
n
T(x
n
) = ,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Revenim acum la principiul programarii dinamice. Presupunem ca pentru ecare
x 1 exista un control optimal. Vezi Teorema 14.
0.7. CONTROLABILITATE SI TIMP OPTIMALPENTRUSISTEME SEMILINIARE41
Teorema 17 O funct ie T : 1 R este funct ia timp optimal daca si numai daca
satisface urmatoarele condit ii:
(i) Pentru orice x 1 exista un control u si > 0 astfel ncat
T(y(t, x, u)) T(x) t t [0, );
(ii) Pentru orice x 1, orice control u si orice t 0 pentru care y(t, x, u) 1
avem
T(y(t, x, u)) T(x) t;
(iii) lim
z0
T(z) = 0;
(iv) lim
zx
T(z) = x Fr1;
(v) Funct ia T este marginita inferior.
Demonstrat ie. Funct ia timp optimal verica (iii), (iv) pe baza Teoremei 15 si (v).
Sa aratam ca satisface (i). In primul rand trebuie observat ca daca y(t, x, u) 1
atunci x 1. Consideram u controlul optimal pentru x si = T(x). Luam
t [0, ) si observam ca
y(T(x) t, y(t, x, u), u) = 0
de unde rezulta (i). Pentru (ii), luam x 1, un control oarecare u si y(t, x, u) 1.
Fie v un control optimal pentru y(t, x, u). Se verica usor ca
y(s, y(t, x, u), v) = y(t + s, x, w)
pentru s > 0, unde w() = u() pentru (0, t) si w() = v( t) pentru
(t, t+s). Cum y(T(y(t, x, u)), y(t, x, u), v) = 0, obt inem y(t+T(y(t, x, u)), x, w) = 0
deci
T(x) t + T(y(t, x, u)).
Sa demonstram acum reciproca. Intr-o prima etapa, aratam ca putem nlocui (i)
cu
(vi) Pentru orice x 1 exista un control u si (0, ) astfel ncat y(, x, u) =
0 si T(y(t, x, u)) T(x) t pentru orice t [0, ).
Sa demonstram acest fapt. Restrangem sistemul de control la mult imea 10,
folosim Principiul Brezis-Browder (Teorema 1) si deducem ca exista o traiectorie
42
saturata y(t, x, u) denita pe [0, ) care sa verice (i). Dar, din (v) rezulta ca
este nit iar din (iv) rezulta ca
y(, x, u) / Fr1.
Ramane y(, x, u) = 0, deci (vi) are loc.
Sa presupunem ca avem o funct ie, s-o notam cu T
1
, care verica (vi), (ii), (iii),
(iv) si (v). Facem t n (vi), folosim (iii) (deci T(y(, x, u)) = 0) si obt inem
T
1
(x) T(x).
Luam n (ii) toate traiectoriile care ating t inta si obt inem T
1
(x) T(x).
Funct ia valoare (n cazul nostru funct ia timp optimal) ntr-o problema generala
de control este utila n obt inerea unei legi de feedback care sa dea traiectoria op-
timala. Aceasta metoda generala de rezolvare a problemelor de control se numeste
metoda programarii dinamice. Funct ia valoare este solut ia unei ecuat ii cu derivate
part iale de tip Hamilton-Jacobi care n cazul problemei timpului optimal se numeste
ecuat ia lui Bellman. Cititorul interesat poate consulta [12] pentru rezultate n
aceasta direct ie. In studiul existent ei si unicitat ii ecuat iei lui Bellman, ca de al-
tfel a oricarei ecuat ii care provine dintr-o problema de control optimal, principiul
de optimalitate al lui Bellman joaca un rol central. El a fost formulat n 1953 de
Richard Bellman.
Bibliograe
[1] Aubin J.-P., Cellina A., Dierential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.
[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkhauser, 1990.
[3] Arzel`a C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti della
Cl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348
[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. dei
Lincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.
[5] Baire L. R., Sur les functions de variable reelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,
1899, 1-222.
[6] Banach S., Sur les opeerations dans les ensembles abstraits et leurs applications
aux equations integrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.
[7] Banach S., Sur les functionelles lineaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 si
223-239.
[8] Banach S.,

Uber die Bairesche Kategorie gewisser Funktionenmengen, Studia
Math., 3, 1931, 174-179.
[9] Banach S., Theorie des Operations lineaires, Monografje matematyczne, War-
saw, 1932.
[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularites,
Fund. Math., 9, 1927, 50-61.
[11] Barbu V., Semigrupuri de Contract ii Neliniare n Spat ii Banach, Editura
Academiei, Bucuresti, 1974.
[12] Barbu V., Metode Matematice n Optimizarea Sistemelor Diferent iale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1989.
43
44 BIBLIOGRAFIE
[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wa zewski topological method for contingent
equations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.
[14] Begle E. G., A xed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.
[15] Bielecki A., Une remarque sur la methode de Banach- Caccioppoli-Tikhonov
dans la theorie des equations dierentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.
Cl. III, 4, 1956, 261-264.
[16] Birkho G. D., Proof of Poincares geometric theorem, Trans. Amer. Math.
Soc., 14, 1913, 14-22.
[17] Birkho G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.
Math. Soc., 23, 1922, 96-115.
[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependent
choices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.
[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to the
theory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,
1950.
[20] Borsuk K., Sur les retractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.
[21] Brezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-
tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.
[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,
Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.
[23] Browder F. E., The xed point theory of multi-valued mappings in topological
vector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.
[24] Brouwer L.E.J.,

Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,
1912, 97-115.
[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sullesistenza di elementi uniti in una
transformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.
[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,
Clarendon Press, Oxford, 1998.
BIBLIOGRAFIE 45
[27] Carja O., Ursescu C., The characteristics method for a rst order partial dif-
ferential equation, An. Sti. Univ.Al.I.Cuza Iasi Sect . I a Mat., 39, 1993, 367
- 396.
[28] Carja O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear dierential
inclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.
[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and xed points theorems,
Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.
[30] Costinescu O., Elemente de topologie generala, Editura tehnica, Bucuresti,
1969.
[31] Deimling K., Multivalued Dierential Equations, Walter de Gruyter, 1992.
[32] Dieudonne J.A., Une generalisation des espaces compactes, J. Math. Pures
Appl., 23, 1944, 65-76.
[33] Dugundji J., An extension of Tietzes theorem, Pacic J. Math., 1, 1951, 353-
367.
[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.
[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-
353.
[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-
dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.
[37] Gheorghiu N., Introducere n Analiza Funct ionala, Editura Academiei, Bu-
curesti, 1974.
[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani xed theorem, with
application to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-
174.
[39] Goursat E., Sur la theorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,
31, 1903, 184-192.
[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.
[41] Groger K., A simple proof of the Brouwer xed point theorem, Math. Nachr.,
102, 1981, 293-295.
46 BIBLIOGRAFIE
[42] Hahn H.,

Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,
3-88.
[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.
[44] Hausdor F., Grundz uge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.
[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,
419-432.
[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.
Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.
[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.
[48] Kakutani S., A generalization of Brouwers xed-point theorem, Duke Math.
J., 8, 1941, 457-459.
[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1986.
[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. Theory
Appl., 8, 1971, 161-168.
[51] Kelley J.L., The Tychono product theorem implies the axiom of choice, Fund.
Math., 37, 1950, 75-76.
[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,
New York, 1984.
[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans lespace des ensembles
fermes, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.
[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.
[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,
Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.
[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,
Academic Press, New York, 1972.
[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normed
linear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.
BIBLIOGRAFIE 47
[58] Leray J, Schauder J., Topologie et equations fonctionnelles, Ann. Sci. Ecole
Norm. Sup., 51, 1934, 45-78.
[59] Lichtenstein L.,

Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methode
der unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.
[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradus
din Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77
[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, Israel
J. Math., 9, 1971, 263-269.
[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-
401.
[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,
Comp. math., 3, 1936, 89-127.
[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.
[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.
[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.
[67] Miranda C., Unosservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,
(2) 3, 1940, 527.
[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.
Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.
[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,
102-121.
[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacic J. Math., 30, 1969,
475-488.
[71] Nagumo M.,

Uber die Lage der Integralkurven gewonlicher Dierential-
gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.
[72] Ostrowski A.M., The round-o stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,
47, 1967, 77-81.
[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,
516-541.
48 BIBLIOGRAFIE
[74] Picard E., Memoire sur la theorie des equations aux derives partielles et la
methode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-
210.
[75] Picone M., Lezioni di analizi innitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-
nia, Catania, Italy, 1923.
[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiza Funct ionala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[77] Precupanu A., Analiza Matematica. Funct ii Reale, Editura didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1976.
[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitat ii Al.I.Cuza
Iasi, Iasi, 1993.
[79] Precupanu T., Spat ii Liniare Topologice si Elemente de Analiza Convexa, Ed-
itura Academiei, Bucuresti, 1992.
[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.
Oper. Res., 1, 1976, 130-143.
[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.
Math. Soc., 20, 1969, 603.
[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-
571.
[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalraumen, Math.Z.,
26, 1927, 63-98.
[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalraumen, Studia Math., 2, 1930,
171-180.
[85] Schauder J.,

Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,
1930, 183-196.
[86] Stampacchia G., Formes bilineaires coercitives sur les ensemble convexes, C.
R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.
[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps and
retractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.
BIBLIOGRAFIE 49
[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,
1948, 977-982.
[89] Tychono A.N.,

Uber die topologische Erweiterung von Raumen, Math. Anal.,
102, 1930, 544-561.
[90] Tychono A. N.,

Uber einen Funktionenraum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.
[91] Tychono A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,
[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,
1975, 438-441.
[93] Urysohn P.,

Uber die Machtigkeit der Zusammenhangenden Mengen, Math.
Ann., 94, 1925, 262-295.
[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,
Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-
man, 1995.
[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari si Aplicat ii, Editura Universitat ii
Al.I.Cuza, Iasi, 2001.
[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.
[97] Von Neumann J.,

Uber ein okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-
meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines Mathematischen
Kolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.
[98] T. Wa

zewski, Sur une condition equivalent `a lequation au contingent, Bull.


Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.
[99] Zabreko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,
3, 1969, 70-72.
[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,
139-160.
[101] Z alinescu C., Programare Matematica n Spat ii Innit Dimensionale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1999.
[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-
Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methods
and Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,
1984.
Lectiile 3 si 4. Partit ia Unitat ii
Partit ia unitat ii reprezinta un instrument util n obt inerea unor rezultate globale
pornind de la rezultate locale. In capitolele urmatoare vom utiliza aceasta tehnica
n cadrul spat iilor metrice si n cadrul spat iilor compacte. Ambele tipuri de spat ii
sunt paracompacte, cadru tipic n care se dezvolta partit ia unitat ii n mod uzual.
Prezentarea teoriei partit iei unitat ii n cadrul spat iilor paracompacte necesita un
volum foarte mare de rezultate preliminare, unele cu demonstrat ii complicate. Vom
aborda n continuare teorema de existent a a partit iei unitat ii separat pe cele doua
cazuri.

In felul acesta se simplica prezentarea deoarece n ecare caz putem utiliza
rezultate specice cadrului topologic respectiv. In plus, n cazul spat iilor metrice
obt inem o proprietate suplimentara pentru funct iile care formeaza partit ia unitat ii
si anume aceea de a local lipschitziene.
1 Partit ia unitat ii n spat ii metrice
Vom ncepe cu prezentarea teoriei partit iei unitat ii n spat ii metrice. In acest scop,
vom expune cateva rezultate preliminare legate de topologia spat iilor metrice. Peste
tot n cele ce urmeaza, S(x, r) noteaza sfera deschisa centrata n x si de raza r > 0
ntr-un spat iu metric iar B(x, r) noteaza sfera nchisa corespunzatoare.
Teorema 1 Daca X este spat iu metric iar A si B sunt submult imi nchise si dis-
juncte ale lui X, atunci exista o submult ime deschisa G cu proprietatea A G si
B G = .
Demonstrat ie. Deoarece A B = iar B este nchisa, pentru ecare x A
exista
x
> 0 astfel ncat S(x,
x
) B = . Mult imea
G =

xA
S

x,

x
3

satisface condit ia din teorema. Intr-adevar, rezulta imediat ca A G si G este


deschisa. Sa aratam ca B G = . Pentru aceasta, presupunem, prin reducere la
absurd, ca y B G. Obt inem y B si deci y / A. Deoarece A este nchisa,
exista
y
> 0 astfel ncat S(y,
y
) A = . In plus, y G implica
S(y,

y
3
) G ,= .
1
Exista asadar z G cu proprietatea (z, y) <
y
/3, unde este metrica pe X. In
plus, exista x A astfel ncat z S(x,
x
/3), deci (z, x) <
x
/3. Obt inem
(x, y) <

y
3
+

x
3
< max
x
,
y
,
ceea ce arata ca, ori y S(x,
x
)B, ori x S(y,
y
)A. Acest fapt este imposibil.
Sa prezentam o alta demonstrat ie. Fie f : X R denita prin
f(x) =
d(x, A)
d(x, A) + d(x, B)
unde d(x, A) = inf(x, a); a A. Funct ia f este continua, f(x) = 0 pentru orice
x A si f(x) = 1 pentru orice x B. Mult imea G = x X; f(x) < 1/2 satisface
condit iile cerute.
Corolarul 1 Daca X este spat iu metric, U este o submult ime deschisa a lui X si
x U, atunci exista o vecinatate deschisa V a lui x cu proprietatea V U.
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 1 cu A = x si B = XU. Altfel, exista
r > 0 astfel ncat
S(x, r/2) B(x, r/2 B(x, r) U.
Un spat iu topologic care are proprietatea cuprinsa n Teorema 1 se numeste normal
iar daca are proprietatea cuprinsa n Corolarul 1 se numeste regulat.
Observat ia 1 Se verica usor ca un spat iu topologic este normal daca si numai
daca pentru orice doua submult imi A si B, nevide nchise si disjuncte, exista doua
submult imi deschise si disjuncte G si E astfel ncat A G si B E. Un enunt
similar are loc si pentru spat ii regulate.
Spat iile normale au fost denite n 1923 de Heinrich Tietze, dar rolul lor a fost
recunoscut ca urmare a lucrarii [93] a lui Pavel Urysohn din 1925 asupra extensiilor
funct iilor continue.
O familie A
i
; i I, de submult imi ale unui spat iu X care are proprietatea
ca X =
iI
A
i
se numeste acoperire a lui X. O subacoperire a acoperirii / este
o subfamilie /

a lui / care este de asemenea o acoperire a lui X. Daca / si B


sunt acoperiri ale lui X, spunem ca / raneaza B sau ca / este o ranare a lui
2
B daca pentru ecare A / exista B B astfel ncat A B. O familie / de
submult imi ale unui spat iu topologic X este local nita daca pentru ecare x X
exista o vecinatate a lui x care are intersect ie nevida cu cel mult un numar nit de
mult imi din /. Un spat iu topologic separat Hausdor este paracompact daca ecare
acoperire deschisa (acoperire formata din mult imi deschise) a sa are o ranare local
nita. Atragem atent ia ca atunci cand vorbim de ranare a unei acoperiri subnt e-
legem ca acea ranare este acoperire.
Vom demonstra n continuare ca orice spat iu metric este paracompact. Se va
folosi Teorema lui Zermelo care arma ca orice mult ime poate bine ordonata.
Amintim ca Teorema lui Zermelo este echivalenta cu Axioma alegerii si cu Lema
lui Zorn (vezi Capitolul 5). Pentru cititorul mai put in familiarizat cu Teorema lui
Zermelo, sau cu echivalentele sale (sau nu le accepta), prezentam o demonstrat ie
ntr-un caz particular (X este separabil), fara a utiliza Teorema lui Zermelo.
Teorema 2 Orice spat iu metric este paracompact, adica orice acoperire deschisa a
sa are o ranare deschisa local nita.
Demonstrat ie. Cazul cand spat iul X este separabil.
Etapa I. Aratam ca daca spat iul metric X este separabil atunci exista o baza
numarabila pentru X. Fie x
n

nN
o mult ime numarabila densa n X si e S
n,m
=
S(x
n
, 1/m) pentru n, m = 1, 2, . Familia de mult imi S
n,m

n,mN
este o baza
numarabila pentru topologia lui X. Intr-adevar, daca V este deschisa si x V
atunci exista m astfel ncat S(x, 1/m) V si exista x
n
S(x, 1/2m). Avem
S(x
n
, 1/2m) S(x, 1/m) si deci x S
n,2m
V . Asadar exista o baza numarabila
pentru topologia lui X.
Etapa a II-a. Aratam ca orice acoperire deschisa a lui X are o subacoperire
numarabila (deci o ranare deschisa numarabila). Fie / o acoperire deschisa a lui
X si B o baza numarabila (exista conform etapei precedente). Pentru ecare A /
si x A exista B
x,A
B astfel ncat x B
x,A
A. Familia
B

= B
x,A
; A /, x A
este numarabila deoarece B

B, deci se poate scrie n forma


B

= B
x
1
,A
1
, B
x
2
,A
2
, .
Familia A
i

iN
astfel obt inuta este o subacoperire numarabila a lui /. Am demon-
strat deci ca orice acoperire deschisa are o subacoperire numarabila.
3
Etapa a III-a. Fie | = U
i
; i I o acoperire deschisa a lui X. Pentru ecare
x X selectam i(x) I astfel ncat x U
i(x)
. Aplicand Corolarul 1, exista
mult imile deschise W
x
si V
x
astfel ncat
x V
x
V
x
W
x
W
x
U
i(x)
.
Familia 1 = V
x
; x X este o acoperire deschisa a lui X, careia i aplicam
rezultatul demonstrat n Etapa a II-a. Exista deci o subacoperire numarabila
V
x
1
, V
x
2
, . . . a lui 1. Fie T
1
= W
x
1
si
T
n
= W
x
n
(X V
x
1
) (X V
x
n1
)
pentru n 2. Familia
T = T
n
; n N
este o ranare local nita a lui |. Pentru a dovedi acest fapt, aratam mai ntai
ca T este o acoperire a lui X. Fie x X. Daca x / T
1
= W
x
1
, e n cel mai mic
pentru care x W
x
n
. Este clar ca W
x
1
, W
x
2
, . . . este o acoperire a lui X si deci
existent a lui n este asigurata. Este usor de vazut ca, din modul de alegere a lui n,
rezulta x T
n
. Am demonstrat deci ca T este o acoperire a lui X. De asemenea
T
n
W
x
n
U
i(x
n
)
pentru orice n N si deci T raneaza |.
In sfarsit sa aratam ca T este local nita. Intr-adevar, pentru orice x X,
exista n N astfel ncat x V
x
n
. Aratam ca numai un numar nit de mult imi din
T au intersect ie nevida cu V
x
n
. Aceasta rezulta din faptul ca
T
n+j
V
x
n
= ,
pentru orice j 1. Demonstrat ia este ncheiata n cazul n care X este separabil.
Sa demonstram acum Teorema 2 n cazul general, adica atunci cand X nu este
numaidecat separabil. Fie | = U
i
; i I o acoperire deschisa a lui X. Din
Teorema lui Zermelo, presupunem ca (I, _) este bine ordonata. Denim inductiv,
pentru ecare n N, mult imile V
n,i
cu i I astfel: V
n,i
este reuniunea tuturor
mult imilor de forma S(x, 2
n
) cu proprietat ile
(a) i este primul element astfel ncat x U
i
;
(b) x / V
m,j
daca m < n si j I;
(c) S(x, 3/2
n
) U
i
.
Aratam ca 1 = V
n,i
; n N, i I este o ranare deschisa local nita a lui |.
Este clar ca V
n,i
sunt deschise si V
n,i
U
i
pentru orice n N si i I, deci 1 este o
4
ranare deschisa a lui |. De asemenea, 1 este o acoperire a lui X pentru ca, daca
x X, exista n N, sucient de mare, astfel ncat S(x, 3/2
n
) U
i
. Daca x / V
m,j
cu m < n si j I atunci x V
n,i
.
In sfarsit, aratam ca 1 este local nita. Pentru aceasta, e x X, n N si
i
0
I astfel ncat x V
n,i
0
si e m sucient de mare astfel ncat
S(x, 2
m
) V
n,i
0
.
Vom arata urmatoarele:
(d) daca p n + m atunci S(x, 2
nm
) V
p,i
= ;
(e) daca p < n + m atunci S(x, 2
nm
) V
p,i
,= pentru cel mult un i I.
De aici rezulta ca mult imea S(x, 2
nm
) intersecteaza un numar nit de elemente
din 1 si deci 1 este local nita.
Sa demonstram (d). Fie S(y, 2
p
) o sfera ce apare n component a lui V
p,i
. Vom
demonstra ca
S(x,
1
2
n+m
) S(y,
1
2
p
) = .
Deoarece p > n, din (b) rezulta y / V
n,i
pentru orice i I. Cum S(x, 2
m
) V
n,i
0
rezulta (x, y) > 2
m
, unde este metrica pe X. In sfarsit,
S(x,
1
2
n+m
) S(y,
1
2
p
) = ,
deoarece, daca intersect ia de mai sus ar nevida, ar rezulta
(x, y) <
1
2
n+m
+
1
2
p

1
2
m+1
+
1
2
m+1

1
2
m
,
ceea ce este imposibil. Am demonstrat asadar ca, daca p n+m, S(x, 2
nm
) are
intersect ie vida cu orice sfera ce apare n component a lui V
p,i
cu i I si deci (d).
Sa demonstram acum punctul (e). Presupunem ca exista i
1
, i
2
I cu i
1
< i
2
astfel ncat
S(x,
1
2
n+m
) V
p,i
1
,= , S(x,
1
2
n+m
) V
p,i
2
,= .
Exista asadar
u S(x,
1
2
n+m
) V
p,i
1
v S(x,
1
2
n+m
) V
p,i
2
.
Deoarece u V
p,i
1
, exista y astfel ncat u S(y, 2
p
) si (a), (b), (c) sunt vericate
cu i
1
n loc de i si cu p n loc de n. Din (c) rezulta
S(y, 3/2
p
) U
i
1
. (1)
5
Deoarece v V
p,i
2
, exista z astfel ncat v S(z, 2
p
) si (a), (b), (c) sunt vericate cu
i
2
n loc de i si cu p n loc de n. Cum i
1
< i
2
, din (a) rezulta ca z / U
i
1
. Combinand
cu (1) deducem ca (y, z) > 3/2
p
si deci (u, v) 2
p
. Pe de alta parte avem
(u, v) <
2
2
n+m
=
1
2
n+m1

1
2
p
.
Contradict ia la care am ajuns poate eliminata doar daca (e) este adevarata.
Not iunea de spat iu paracompact a fost denita n 1944 de Jean Dieudonne
[32], unde s-a demonstrat ca un spat iu paracompact este normal. Faptul ca un
spat iu metric este paracompact a fost demonstrat n 1948 de Arthur H. Stone [88].
Demonstrat ia prezentata aici pentru cazul general este destul de simpla fat a de
altele existente n literatura si a fost publicata de Marry Ellen Rudin [81] n 1969.
Am demonstrat ca ntr-un spat iu metric orice acoperire deschisa | = U
i
; i I
are o ranare local nita J = W
j
; j J. Vom arata n continuare ca putem
considera J = I.
Teorema 3 Fie | = U
i
; i I o acoperire deschisa a unui spat iu topologic X cu
proprietatea ca exista o ranare deschisa local nita a sa. Atunci exista o ranare
deschis a local nita a lui |, 1 = V
i
; i I, astfel ncat V
i
U
i
pentru orice i I.
Demonstrat ie. Fie J = W
j
; j J o ranare deschisa local nita a lui |.
Pentru ecare j J e f(j) I astfel ncat W
j
U
f(j)
. Pentru ecare i I
denim
V
i
= W
j
; f(j) = i.
Mult imea V
i
poate vida. Familia 1 = V
i
; i I astfel construita satisface
condit iile cerute, fapt usor de vericat.
Urmatoarea teorema arata ca n spat ii metrice orice acoperire deschisa | =
U
i
; i I se poate micsora (shrink n engleza) n sensul ca exista o acoperire
deschisa 1 = V
i
; i I astfel ncat V
i
U
i
pentru orice i I.
Daca (X, ) este un spat iu metric si A este o submult ime nevida a lui X, notam
d(x, A) = inf(x, a); a A.
Teorema 4 Fie X un spat iu metric si | = U
i
; i I o acoperire deschisa a sa.
Atunci exista o acoperire deschisa 1 = V
i
; i I a lui X astfel ncat V
i
U
i
pentru orice i I.
6
Demonstrat ie. Fara a restrange generalitatea putem presupune ca spat iul este
marginit. Daca exista i
0
I astfel ncat U
i
0
= X, consideram V
i
0
= X si V
i
=
pentru i ,= i
0
. Presupunemn continuare ca U
i
,= X pentru orice i I. Consideram
E
i
= X U
i
si denim pentru x X
p(x) = supd(x, E
i
); i I.
Observam ca E
i
sunt mult imi nevide si nchise si n plus exista i
0
I astfel ncat
x / E
i
0
. Rezulta ca p(x) > 0 pentru orice x X. Consideram acum mult imile
F
i
= x X; d(x, E
i
)
1
2
p(x), i I.
Deoarece
F
i
=

jI
x X; d(x, E
i
)
1
2
d(x, E
j
),
si t inand cont ca funct ia x d(x, A) este continua, obt inem ca mult imile F
i
sunt
nchise. Vom arata ca
T = F
i
; i I
este o acoperire a lui X si ca F
i
U
i
pentru orice i I. Pentru aceasta, e x X.
Din denit ia lui p(x) deducem ca exista i
0
I astfel ncat
d(x, E
i
0
)
1
2
p(x),
si deci x F
i
0
. In sfarsit, daca x F
i
atunci x / E
i
(altfel, d(x, E
i
) = 0 si, din
denit ia lui F
i
, p(x) 0), deci x U
i
. Am obt inut o acoperire nchisa T = F
i
; i
I a lui X cu F
i
U
i
pentru orice i I. Pentru a ncheia demonstrat ia, folosim
proprietatea de normalitate a spat iilor metrice, Teorema 1, aplicata mult imilor
nchise F
i
si E
i
. Pentru ecare i I exista V
i
deschisa astfel ncat F
i
V
i
si
V
i
E
i
= .
Este clar ca 1 = V
i
; i I este acoperire deschisa a lui X si ca V
i
U
i
pentru
orice i I. Demonstrat ia este ncheiata.
Sa observam ca daca | este local nita atunci si 1 data de Teorema 4 este local
nita.
Rezultatele de mai sus le rezumam n
Teorema 5 Fie X un spat iu metric si | = U
i
; i I o acoperire deschisa a
sa. Atunci exista o ranare deschisa local nita 1 = V
i
; i I cu proprietatea
V
i
U
i
pentru orice i I.
7
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 3 acoperirii |, t inand seama de Teorema 2.
Se aplica apoi Teorema 4 ranarii obt inute n Teorema 3.
Suntem acum n masura sa prezentam teorema de existent a a partit iei unitat ii
n spat ii metrice. Precizam ca pentru o funct ie f : X R notam
supp(f) = x; f(x) ,= 0.
Teorema 6 Fie X un spat iu metric si / = A
i
; i I o acoperire local nita a
sa. Atunci exista o familie p
i
; i I de funct ii p
i
: X [0, 1] cu urmatoarele
proprietat i:
(a) p
i
sunt local lipschitziene pentru orice i I;
(b) supp(p
i
) A
i
pentru orice i I;
(c)

iI
p
i
(x) = 1 pentru orice x X.
Suma din (c) are sens deoarece pentru ecare x numai un numar nit de p
i
(x) sunt
nenuli avand n vedere (b) si faptul ca / este local nita.
Denit ia 1 Familia de funct ii p
i
; i I data de Teorema 6 se numeste partit ie
local lipschitziana a unitat ii subordonata acoperirii /.
In situat ia n care avem nevoie ca p
i
sa e doar continue, vom spune pe scurt
partit ie a unitat ii subordonata acoperirii /. Teorema 6 arma deci cantr-un spat iu
metric, pentru ecare acoperire local nita, exista o partit ie local lipschitziana a
unitat ii subordonata ei.
Demonstrat ia Teoremei 6 Din Teorema 4 rezulta ca exista o acoperire deschisa
local nita, B = B
i
; i I, astfel ncat B
i
A
i
pentru orice i I. Pentru ecare
i I denim funct ia f
i
: X R prin
f
i
(x) = d(x, X B
i
).
Aceste funct ii sunt lipschitziene cu constanta Lipschitz egala cu 1 si n plus
supp(f
i
) B
i
A
i
.
Denim
p
i
(x) =
f
i
(x)

jI
f
j
(x)
8
pentru x X. Dupa cum am mai precizat, suma de mai sus este nita. In plus,
pentru ecare x X macar un f
i
(x) este nenul deoarece B este acoperire iar daca
x B
i
, f
i
(x) > 0. Este clar ca p
i
sunt continue, p
i
(x) [0, 1] pentru orice x X si

iI
p
i
(x) = 1.
Sa aratam ca p
i
sunt local lipschitziene. Pentru aceasta, sa xam x
0
X si sa
consideram V o vecinatate a lui x
0
care intersecteaza un numar nit de elemente
din B, sa zicem B
i
1
, B
i
2
, , B
i
n
. Este clar ca daca x V avem p
i
(x) = 0 pentru
i ,= i
k
, k = 1, , n. Ramane sa ne ocupam de p
i
k
cu k 1, , n. Deoarece
n

j=1
f
i
j
(x
0
) =

iI
f
i
(x
0
) > 0,
exista o vecinatate W a lui x
0
, W V, si exista m > 0, M > 0 astfel ncat
m
n

j=1
f
i
j
(x) M
pentru x W. Vom arata ca p
i
k
este lipschitziana pe W. Pentru x, y W avem
[p
i
k
(x) p
i
k
(y)[ =

f
i
k
(x)

n
j=1
f
i
j
(x)

f
i
k
(y)

n
j=1
f
i
j
(y)


1
m
2
[ f
i
k
(x)
n

j=1
f
i
j
(y) f
i
k
(y)
n

j=1
f
i
j
(x) [
1
m
2
n

j=1
[ f
i
k
(x)f
i
j
(y) f
i
k
(y)f
i
j
(x) [
1
m
2
n

j=1
[ f
i
k
(y)f
i
j
(y) f
i
k
(y)f
i
j
(x) [ +
1
m
2
n

j=1
[ f
i
k
(x)f
i
j
(y) f
i
k
(y)f
i
j
(y) [
M
m
2
n

j=1
[ f
i
j
(y) f
i
j
(x) [ +
nM
m
2
[ f
i
k
(x) f
i
k
(y) [
2nM
m
2
(x, y),
unde este metrica pe X. Demonstrat ia este ncheiata.
2 Partit ia unitat ii n spat ii compacte
Vom prezenta n continuare partit ia unitat ii n spat ii compacte. Pentru aceasta
avem nevoie de cateva rezultate preliminare. Incepem cu un rezultat stabilit de
Pavel Uryson [93] n 1925, cunoscut n literatura sub numele de Lema lui Urysohn.
9
Teorema 7 Daca X este spat iu normal iar A si B sunt submult imi nchise si
disjuncte ale lui X, exista o funct ie continua f : X [0, 1] astfel ncat f(A) = 0
si f(B) = 1.
Demonstrat ie. Fie U
1
= X B. Deoarece X este normal, exista U
1/2
deschisa
astfel ncat
A U1
2
U1
2
U
1
.
Determinam apoi U
1/4
si U
3/4
astfel ncat
A = U
0
U1
4
U1
4
U1
2
U1
2
U3
4
U3
4
U
1
.
Continuam procedeul inductiv si pentru ecare k N, 1 k 2
n
, determinam
U
k/2
n astfel ncat, daca i < j, avem
U
i
U
i
U
j
.
Denim apoi funct ia f prin f(x) = 1 daca x B si f(x) = infi; x U
i
. Este clar
ca f(x) = 0 pentru x A. Pentru a arata ca f este continua, observam ca, daca
a (0, 1] si b [0, 1), avem
f
1
([0, a)) =

i<a
U
i
si
f
1
((b, 1]) =

i>b
(X U
i
),
deci mult imile f
1
([0, a)) si f
1
((b, 1]) sunt deschise.
Ipoteza ca mult imile A si B sunt nchise este esent iala. De exemplu, A = (0, 1)
si B = (1, 2) sunt disjuncte n spat iul normal R dar nu exista o funct ie continua
f : R [0, 1] astfel ncat f(A) = 0 si f(B) = 1.
Daca mult imile A si B au proprietatea cuprinsan Teorema 7, spunem ca ele pot
separate printr-o funct ie continua. Lema lui Uryson arma ca daca ntr-un spat iu
topologic normal orice pereche de mult imi nchise si disjuncte pot separate prin
mult imi deschise atunci orice astfel de perechi pot separate prin funct ii continue.
Reciproca este imediata pentru ca, daca f : X [0, 1] este funct ia data, atunci
mult imile f
1
([0, 1/2)) si f
1
((1/2, 1]) sunt deschise disjuncte si cont in respectiv
mult imile A si B.
Urmatorul corolar va utilizat n demonstrat ia existent ei partit iei unitat ii.
Corolarul 2 Fie A nchisa si V deschisa, submult imi ale spat iului normal X cu
A V . Atunci exista o funct ie continua f : X [0, 1] astfel ncat f(x) = 1 pentru
orice x A si supp(f) V .
10
Demonstrat ie. Consideram B = X V si, din faptul ca X este normal, deter-
minam D, deschisa, astfel ncat
A D D V.
Aplicam acum Teorema 7 pentru A si Fr(D) n spat iul D si determinam g : D
[0, 1] continua astfel ncat g(x) = 1 daca x A si g(x) = 0 daca x Fr(D).
Extindem g punand g(x) = 0 pentru x X D si astfel obt inem funct ia cautata.
Demonstram acum ca un spat iu compact este normal.
Teorema 8 Daca A si B sunt mult imi nchise si disjuncte ale unui spat iu compact
X, exista o submult ime deschisa G cu proprietatea ca A G si B G = .
Demonstrat ie. Folosind proprietatea de separat ie Hausdor si faptul ca B este
compacta, se deduce imediat ca pentru ecare x A exista o vecinatate deschisa
a sa U
x
, si o mult ime deschisa W
x
astfel ncat B W
x
si U
x
W
x
= . Familia
U
x
; x A este o acoperire deschisa pentru A si deci exista o subacoperire nita
U
x
1
, , U
x
n
. Evident mult imea
G = U
x
1
U
x
2
U
x
n
verica proprietatea ceruta.
Suntemn masura acum sa demonstram teorema de existent a a partit iei unitat ii
n spat ii compacte.
Teorema 9 Fie X un spat iu compact si e 1 = V
i
; i = 1, 2, , n o acoperire
deschis a a sa. Atunci exista funct iile continue p
i
: X [0, 1] cu urmatoarele
proprietat i:
(a) supp(f
i
) V
i
, i = 1, 2, , n;
(b)

n
i=1
f
i
(x) = 1, x X.
Demonstrat ie. Pentru ecare x X exista V
i(x)
1 astfel ncat x V
i(x)
si,
conform Teoremei 8, exista U
x
vecinatate deschisa a lui x astfel ncat U
x
V
i(x)
(se
ia A = x si B = X V
i(x)
). Spat iul compact X se poate acoperi cu
| = U
x
j
; j = 1, , m.
11
Pentru ecare i 1, , n, consideram W
i
ca ind reuniunea tuturor mult imilor
din | care au proprietatea U
x
j
V
i
. Este clar ca W
i
; i = 1, 2, , n acopera X
si W
i
V
i
. Aplicam Corolarul 2 si determinam funct iile continue f
i
: X [0, 1] cu
proprietatea ca f
i
(x) = 1 daca x W
i
si supp(f
i
) V
i
. Construim
p
1
= f
1
, p
2
= f
2
(1 f
1
), , p
n
= f
n
(1 f
1
)(1 f
2
) (1 f
n1
).
Este clar ca supp(p
i
) U
i
si
p
1
+ p
2
+ + p
n
= 1 (1 f
1
) (1 f
n
).
Deoarece familia W
i
; i = 1, 2, , n este acoperire pentru X, deducem
n

i=1
p
i
(x) = 1
pentru orice x X.
Denit ia 2 Data acoperirea deschisa 1 = V
i
; i = 1, 2, , n a spat iului compact
X, familia de funct ii continue p
i
; i = 1, 2, , n, p
i
: X [0, 1], care verica (a)
si (b) din Teorema 9 se numeste partit ie a unitat ii subordonata acoperirii 1.
Teorema 9 arma ca ntr-un spat iu compact, pentru ecare acoperire deschisa
nita exista o partit ie a unitat ii subordonata ei.
Am prezentat n detaliu existent a partit iei unitat ii n spat ii metrice si n spat ii
compacte. Se poate demonstra existent a partit iei unitat ii n spat ii paracompacte.
Pentru aceasta se arata mai ntai ca un spat iu paracompact este normal iar apoi
se arat a ca ntr-un spat iu normal ecarei acoperiri local nite i se poate asocia o
partit ie a unitat ii subordonata ei. De altfel, existent a partit iei unitat ii este echiva-
lenta cu proprietatea spat iului de a paracompact. Aceste rezultate sunt datorate
lui Ernest Michael (1953). Cititorul interesat poate consulta [34] pentru detalii.
3 Aplicat ii
Sa prezentam cateva aplicat ii ale partit iei unitat ii; multe altele vor date n capi-
tolele urmatoare.
Teorema 10 (Dugundji) Fie X un spat iu metric, Y un spat iu normat, A X o
mult ime nchisa si f : A Y o funct ie continua. Atunci f are o extensie continua,
F : X Y astfel ncat F(x) conv(f(A)) pentru orice x X.
12
Demonstrat ie. Deoarece mult imea A este nchisa, pentru ecare x XA exista
(x) > 0 astfel ncat S(x, (x)) A = . Familia
A
x
= S(x,
(x)
4
); x X A
este o acoperire deschisa a mult imii X A. Fie U
i
; i I o ranare local nita
a sa si p
i
; i I o partit ie local lipschitziana a unitat ii subordonata ei. Pentru
ecare i I exista x(i) X A astfel ncat U
i
A
x(i)
. Denim F prin
F(x) =

f(x) daca x A

iI
p
i
(x)f(x
i
) daca x X A,
unde x
i
A este astfel ncat
d(x
i
, U
i
) < 2 d(A, U
i
). (2)
Precizam ca d(A, B) noteaza inf(a, b); a A, b B, unde este metrica pe
X. Existent a lui x
i
care satisface (2) este asigurata de faptul ca d(A, U
i
) > 0. Sa
aratam ca F este continua pe X. Este clar ca ea este continua pe intA si pe XA.
Fie x
0
Fr(A). Daca x X A si p
i
(x) > 0 atunci avem x U
i
A
x(i)
. Dar un
calcul simplu arata ca
(x
i
, x
0
) 4(x
0
, x).
Intradevar, folosind (2), deducem ca exista y U
i
astfel ncat
(x
i
, y) < 2 d(A, U
i
).
Este usor de vazut ca (x, y) < (x, x
0
). Obt inem astfel
(x
i
, x
0
) (x
i
, y) + (y, x
0
) 2(x
0
, x) + (x
0
, y) 4(x
0
, x).
Folosind continuitatea lui f n x
0
si denit ia lui F rezulta imediat continuitatea lui
F n x
0
. Demonstrat ia este ncheiata.
Sa observam ca rezultatul are loc, cu aceeasi demonstrat ie, si n cazul cand Y
este spat iu local convex. A fost obt inut de James Dugundji [33] n 1951, extinzandu-
se astfel rezultatul lui Heinrich Tietze din 1915 referitor la cazul Y = R.
Problema extensiei la tot spat iul a funct iilor reale continue denite pe mult imi
nchise a fost tratata pentru prima data n spat iul R
2
de Henri Lebesgue (1907).
A urmat Heinrich Tietze n 1915 pe spat ii metrice si apoi Pavel Uryson pe spat ii
normale n 1925. Sa enunt am acest rezultat si sa facem cateva comentarii asupra
lui.
13
Teorema 11 Fie X un spat iu normal si e A o submult ime nchisa a lui X.
(a) Orice funct ie continua f : A [a, b] poate extinsa la o funct ie continua
F : X [a, b]
(b) Orice funct ie continua f : A R poate extinsa la o funct ie continua
F : X R
Ideea demonstrat iei punctului (a) este de a se construi un sir de funct ii continue
(s
n
) denite pe X, astfel ncat (s
n
) converge uniform si astfel ncat restrict ia lui s
n
la
A aproximeaza f. Funct ia limita va funct ia cautata. Construct ia lui s
n
se bazeaza
pe Lema lui Uryson. Punctul (b) rezulta din (a). Intr-adevar, observam ntai ca
putem nlocui R cu (1, 1) deoarece (1, 1) este homeomorf cu R. Aplicam (a) si
extindem f la g : X [1, 1]. Consideram apoi D = g
1
(1)) g
1
(1), care este
o mult ime nchisa deoarece g este o funct ie continua. Dar g(A) = f(A) (1, 1)
si deci A D = . Aplicam acum Lema lui Uryson si gasim o funct ie continua
h : X [1, 1] astfel ncat h(D) = 0 si h(A) = 1. Extensia cautata este
F = h g.
Ipoteza ca A este nchisa este esent iala n Teorema 11. De exemplu, f : (0, 1]
R data de f(x) = sin 1/x nu are o extensie continua la [0, 1].
Teorema 11 se poate generaliza usor la funct ii cu valori n R
n
.
Este interesant de notat can lucrarea lui Dugundji [33], ca o consecint a a Teore-
mei 10, se arata pentru prima data ca, n spat ii normate innit dimensionale, sfera
unitate nchisa nu are proprietatea de punct x (vezi Capitolul 4). Mai precis, n
spat ii normate innit dimensionale exista funct ii continue f : B(0, 1) B(0, 1) fara
puncte xe. Vom prezenta n continuare demonstrat ia data de Heinrich Steinlein
[87] n 1979 pentru aceasta armat ie.
In primul rand sa observam ca are loc o usoara extindere a Teoremei 10 si anume:
Propozit ia 1 In condit iile Teoremei 10, e D o submult ime densa a lui A. Atunci
f are o extensie continua F : X Y astfel ncat F(x) f(A) conv(f(D)) pentru
orice x X.
Demonstrat ia este aceeasi cu cea a Teoremei 10 cu singura modicare ca x
i
n
(2) este luat din D.
Teorema 12 Fie Y un spat iu normat de dimensiune algebrica innita si U = x
Y ; |x| = 1. Exista o funct ie continua h : B(0, 1) U cu proprietatea ca h(x) = x
pentru orice x U.
14
Demonstrat ie. Fie L un subspat iu propriu a lui Y care este dens. In spat ii
innit dimensionale astfel de subspat ii exista, de exemplu, nuclee de funct ionale
liniare necontinue. Sa notam B = B(0, 1). Se aplica Propozit ia 1 pentru
X = B, A = U, D = U L
si f aplicat ia identica pe U. Exista deci F : B Y astfel ncat F(x) = x pentru
x U si
F(B) U conv(U L) = U (B L),
si deci F(B) este o submult ime proprie a lui B. Luam x
0
B(0, 1/3) F(B) si
denim
G(x) =
(1/2)(x x
0
) +|x x
0
|x
0
|(1/2)(x x
0
) +|x x
0
|x
0
|
daca 0 < |x x
0
| < 1/2 si
G(x) =
x
|x|
daca |x x
0
| 1/2. Funct ia cautata este h = GF.
Observat ia 2 Iata un exemplu de funct ionala liniara necontinua pe spat iul innit
dimensional Y . Se considera H = b
n
; n N o mult ime liniar independenta din
U = y; |y| = 1 si B o baza algebrica pentru Y ce include mult imea H. Denim
f(b
n
) = n si f(b) = 0 pentru b B H. Apoi extindem f prin liniaritate la tot
spat iul Y . Este clar ca f(U) nu este marginita, deci f nu este continua.
Corolarul 3 In spat ii normate innit dimensionale exista funct ii continue f :
B(0, 1) B(0, 1) fara puncte xe.
Demonstrat ie. Funct ia denita prin f(x) = h(x), unde h este funct ia din
Teorema 11, satisface condit ia ceruta.
Incheiem acest paragraf cu un rezultat de aproximare a unei funct ii continue
prin funct ii lipschitziene. Apart ine lui Andrzej Lasota si James A. Yorke (1973).
Teorema 13 Fie D o submult ime nevida si deschisa din spat iul metric X si f :
D Y o funct ie continua, unde Y este un spat iu normat. Atunci f se poate
aproxima uniform prin funct ii local lipschitziene. Mai precis, pentru ecare > 0
exista o funct ie local lipschitziana f

: D Y astfel ncat
sup
xD
|f

(x) f(x)| .
Mai mult,
f

(D) conv(f(D)).
15
Demonstrat ie. Fie > 0. Familia f
1
(S(f(x), /2)); x D este o acoperire
deschisa pentru D. Fie R
i
; i I o ranare deschisa local nita a sa si p
i
; i I
o partit ie local lipschitziana a unitat ii subordonata ei. Pentru ecare i I luam
x
i
R
i
si denim
f

(x) =

iI
p
i
(x)f(x
i
).
Este clar ca f

este local lipschitziana si


f

(D) conv(f(D)).
Sa arat am ca
|f

(x) f(x)| < .


Pentru aceasta, sa observam ca daca p
i
(x) > 0 atunci x R
i
si exista x(i) D
astfel ncat f(x) S(f(x(i)), /2) si f(x
i
) S(f(x(i)), /2).
References
[1] Aubin J.-P., Cellina A., Dierential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.
[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkhauser, 1990.
[3] Arzel`a C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti della
Cl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348
[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. dei
Lincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.
[5] Baire L. R., Sur les functions de variable reelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,
1899, 1-222.
[6] Banach S., Sur les opeerations dans les ensembles abstraits et leurs applications
aux equations integrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.
[7] Banach S., Sur les functionelles lineaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 si
223-239.
[8] Banach S.,

Uber die Bairesche Kategorie gewisser Funktionenmengen, Studia
Math., 3, 1931, 174-179.
[9] Banach S., Theorie des Operations lineaires, Monografje matematyczne, War-
saw, 1932.
16
[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularites,
Fund. Math., 9, 1927, 50-61.
[11] Barbu V., Semigrupuri de Contract ii Neliniare n Spat ii Banach, Editura
Academiei, Bucuresti, 1974.
[12] Barbu V., Metode Matematice n Optimizarea Sistemelor Diferent iale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1989.
[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wa zewski topological method for contingent
equations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.
[14] Begle E. G., A xed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.
[15] Bielecki A., Une remarque sur la methode de Banach- Caccioppoli-Tikhonov
dans la theorie des equations dierentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.
Cl. III, 4, 1956, 261-264.
[16] Birkho G. D., Proof of Poincares geometric theorem, Trans. Amer. Math.
Soc., 14, 1913, 14-22.
[17] Birkho G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.
Math. Soc., 23, 1922, 96-115.
[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependent
choices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.
[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to the
theory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,
1950.
[20] Borsuk K., Sur les retractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.
[21] Brezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-
tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.
[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,
Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.
[23] Browder F. E., The xed point theory of multi-valued mappings in topological
vector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.
[24] Brouwer L.E.J.,

Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,
1912, 97-115.
17
[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sullesistenza di elementi uniti in una
transformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.
[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,
Clarendon Press, Oxford, 1998.
[27] Carja O., Ursescu C., The characteristics method for a rst order partial dif-
ferential equation, An. Sti. Univ.Al.I.Cuza Iasi Sect . I a Mat., 39, 1993, 367
- 396.
[28] Carja O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear dierential
inclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.
[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and xed points theorems,
Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.
[30] Costinescu O., Elemente de topologie generala, Editura tehnica, Bucuresti,
1969.
[31] Deimling K., Multivalued Dierential Equations, Walter de Gruyter, 1992.
[32] Dieudonne J.A., Une generalisation des espaces compactes, J. Math. Pures
Appl., 23, 1944, 65-76.
[33] Dugundji J., An extension of Tietzes theorem, Pacic J. Math., 1, 1951, 353-
367.
[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.
[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-
353.
[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-
dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.
[37] Gheorghiu N., Introducere n Analiza Funct ionala, Editura Academiei, Bu-
curesti, 1974.
[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani xed theorem, with
application to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-
174.
[39] Goursat E., Sur la theorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,
31, 1903, 184-192.
18
[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.
[41] Groger K., A simple proof of the Brouwer xed point theorem, Math. Nachr.,
102, 1981, 293-295.
[42] Hahn H.,

Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,
3-88.
[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.
[44] Hausdor F., Grundz uge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.
[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,
419-432.
[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.
Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.
[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.
[48] Kakutani S., A generalization of Brouwers xed-point theorem, Duke Math.
J., 8, 1941, 457-459.
[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1986.
[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. Theory
Appl., 8, 1971, 161-168.
[51] Kelley J.L., The Tychono product theorem implies the axiom of choice, Fund.
Math., 37, 1950, 75-76.
[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,
New York, 1984.
[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans lespace des ensembles
fermes, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.
[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.
[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,
Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.
[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,
Academic Press, New York, 1972.
19
[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normed
linear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.
[58] Leray J, Schauder J., Topologie et equations fonctionnelles, Ann. Sci. Ecole
Norm. Sup., 51, 1934, 45-78.
[59] Lichtenstein L.,

Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methode
der unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.
[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradus
din Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77
[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, Israel
J. Math., 9, 1971, 263-269.
[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-
401.
[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,
Comp. math., 3, 1936, 89-127.
[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.
[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.
[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.
[67] Miranda C., Unosservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,
(2) 3, 1940, 527.
[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.
Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.
[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,
102-121.
[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacic J. Math., 30, 1969,
475-488.
[71] Nagumo M.,

Uber die Lage der Integralkurven gewonlicher Dierential-
gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.
[72] Ostrowski A.M., The round-o stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,
47, 1967, 77-81.
20
[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,
516-541.
[74] Picard E., Memoire sur la theorie des equations aux derives partielles et la
methode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-
210.
[75] Picone M., Lezioni di analizi innitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-
nia, Catania, Italy, 1923.
[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiza Funct ionala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[77] Precupanu A., Analiza Matematica. Funct ii Reale, Editura didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1976.
[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitat ii Al.I.Cuza
Iasi, Iasi, 1993.
[79] Precupanu T., Spat ii Liniare Topologice si Elemente de Analiza Convexa, Ed-
itura Academiei, Bucuresti, 1992.
[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.
Oper. Res., 1, 1976, 130-143.
[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.
Math. Soc., 20, 1969, 603.
[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-
571.
[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalraumen, Math.Z.,
26, 1927, 63-98.
[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalraumen, Studia Math., 2, 1930,
171-180.
[85] Schauder J.,

Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,
1930, 183-196.
[86] Stampacchia G., Formes bilineaires coercitives sur les ensemble convexes, C.
R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.
21
[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps and
retractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.
[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,
1948, 977-982.
[89] Tychono A.N.,

Uber die topologische Erweiterung von Raumen, Math. Anal.,
102, 1930, 544-561.
[90] Tychono A. N.,

Uber einen Funktionenraum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.
[91] Tychono A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,
[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,
1975, 438-441.
[93] Urysohn P.,

Uber die Machtigkeit der Zusammenhangenden Mengen, Math.
Ann., 94, 1925, 262-295.
[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,
Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-
man, 1995.
[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari si Aplicat ii, Editura Universitat ii
Al.I.Cuza, Iasi, 2001.
[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.
[97] Von Neumann J.,

Uber ein okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-
meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines Mathematischen
Kolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.
[98] T. Wa

zewski, Sur une condition equivalent `a lequation au contingent, Bull.


Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.
[99] Zabreko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,
3, 1969, 70-72.
[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,
139-160.
[101] Z alinescu C., Programare Matematica n Spat ii Innit Dimensionale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1999.
22
[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-
Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methods
and Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,
1984.
23
Lectiile 5-8
1 Multifunctii
In acest capitol prezentam cateva elemente din teoria aplicat iilor multivoce, adica a
aplicat iilor F : X 2
Y
, X si Y ind doua mult imi. Prin urmare, ecarui element
x X i se asociaza o submult ime a lui Y (care poate si ), notata F(x). Dupa
cum se va vedea mai jos, mai potrivita este denirea multifunct iei ca o relat ie, adica
o submult ime a produsului cartezian X Y deoarece n multe cazuri structura lui
2
Y
este mai saraca decat cea a lui Y . Acest punct de vedere este mbrat isat n
special de economisti, not iunea utilizata ind cea de corespondent a. Noi vom folosi
termenul de multifunct ie si notat ia F : X ;Y .
Submult imea F(x) a lui Y se numeste valoarea lui F n x. Submult imea
Dom(F) = x X; F(x) ,=
se numeste domeniul lui F. O multifunct ie se numeste proprie daca are domeniul
nevid si stricta daca domeniul este ntreg spat iul. Mult imea
Im(F) =
_
xX
F(x)
o numim imaginea lui F. Daca D X, denim
F(D) =
_
xD
F(x).
Deci, Im(F) = F(X). De fapt, o multifunct ie F este caracterizata prin gracul sau,
submult imea lui X Y denita prin
Graf(F) = (x, y); y F(x).
Intr-adevar, daca T este o submult ime nevida a spat iului X Y , ea este gracul
multifunct iei F : X ;Y denita prin
F(x) = y Y ; (x, y) T.
Sa observam ca n denit ia gracului am considerat multifunct ia ca ind o relat ie
si nu o funct ie de la X la 2
Y
pentru ca am denit Graf(F) ca ind o submult ime a
lui X Y si nu a lui X 2
Y
. Inversa F
1
a lui F este multifunct ia F
1
: Y ;X
denita prin
F
1
(y) = x X; y F(x)
1
sau, echivalent,
Graf(F
1
) = (y, x); (x, y) Graf(F).
Notam ca mult imea Dom(F) este proiect ia mult imii Graf(F) pe X iar Im(F) =
Dom(F
1
) este proiect ia mult imii Graf(F) pe Y . Vom spune ca o multifunct ie este
nchisa (convexa) daca Graf(F) este mult ime nchisa (convexa) n spat iul X Y .
O multifunct ie al carei grac este con (convex) (nchis) se numeste proces (convex)
(nchis). Daca M Y notam
F
1
(M) = x; F(x) M ,= ,
F
+1
(M) = x; F(x) M.
Este usor de vericat ca
F
1
(Y M) = X F
+1
(M),
F
+1
(Y M) = X F
1
(M).
Sa observam ca atunci cand F este funct ie, adica F(x) = f(x) unde f : X Y
este o funct ie, ambele mult imi F
1
(M) si F
+1
(M) denite mai sus se reduc la
f
1
(M) = x X; f(x) M.
Anticip and put in, cele doua moduri de a deni contraimaginea unei mult imi conduc
la doua concepte de continuitate globala pentru multifunct ii care extind conceptul
de continuitate de la funct ii. Astfel, daca F
1
(M) este deschisa n Dom(F) pentru
orice M deschisa n Y , spunem ca F este semicontinua inferior, iar daca F
+1
(M)
este deschisa n Dom(F) pentru orice mult ime M deschisa n Y , spunem ca F este
semicontinua superior. Ambele not iuni se reduc la continuitate cand F este funct ie.
Sa prezentam n continuare cateva exemple semnicative de multifunct ii.
Exemplul 1 Consideram f : X Y o funct ie si denim multifunct ia F : Y ;X
prin
F(y) = f
1
(y) = x; f(x) = y.
Daca f nu este surjectiva atunci Dom(F) nu este tot spat iul Y . Daca f nu este
injectiva atunci F nu este o funct ie. Studiul acestei multifunct ii este legat de
rezolvarea ecuat iei f(x) = y. De exemplu, studiul stabilitat ii n raport cu y a
solut iilor ecuat iei conduce la studiul continutat ii multifunct iei F.
2
Exemplul 2 (multifunct ii parametrizate) Consideram funct ia f : X Z Y si
denim multifunct ia F : X ;Y prin
F(x) = f(x, u); u Z. (1)
Astfel de multifunct ii apar n teoria controlului. Mai general, considerand multi-
funct ia U : X ; Z, funct iei f si multifunct iei U li se asociaza multifunct ia G :
X ;Y
G(x) = f(x, u); u U(x). (2)
Legate de aceste multifunct ii sunt incluziunile diferent iale. Astfel, considerandu-
se un sistem dinamic
x

(t) = f(x(t), u(t)), x(0) = x


0
(3)
controlat prin parametrul u (numit control), solut iile ecuat iilor diferent iale (3) sunt
solut iile incluziunii diferent iale
x

(t) F(x(t)) x(0) = x


0
,
unde F este data de (1) si n care controalele nu apar n mod explicit.
Incluziunea diferent iala asociata multifunct iei G data de (2), adica
x

(t) G(x(t)) x(0) = x


0
,
descrie un sistem dinamicn care apare o lege de feedback a controalelor admisibile,
u(t) U(x(t)).
Exemplul 3 Fie f : X Y R, G : X ; Y si pentru ecare x X e
problemele de maximizare
sup
yG(x)
f(x, y). (4)
Funct ia h : X R denita prin
h(x) = sup
yG(x)
f(x, y)
se numeste funct ia valoare asociata problemelor (4). In teoria optimizarii, o pro-
blema de mare interes este studiul multifunct iei F : X ; Y ale carei valori sunt
solut iile problemelor (4), adica
F(x) = y G(x); h(x) = f(x, y).
3
Exemplul 4 Consideram funct ia f : X R + si denim F : X ;R prin
F(x) =
_
f(x) +R
+
daca f(x) < +
daca f(x) = +.
Este clar ca
Dom(F) = x; f(x) < + = dom (f)
iar
Graf(F) = (x, y) X R; f(x) y.
Mult imea din membrul drept al egalitat ii de mai sus se numeste epigraful funct iei
f) si se noteaza epi(f).
Se vede ca ecarei funct ii care ia valori n R + i se asociaza o multifunct ie
ca mai sus si reciproc, ecarei multifunct ii cu valori n R i se poate asocia o funct ie
a carui epigraf sa e gracul multifunct iei date. Pentru aceasta se deneste
f(x) = inf F(x), x X.
In mod similar, funct iei g : X R i se poate asocia multifunct ia
G : X ;R prin
G(x) =
_
g(x) R
+
daca g(x) >
daca g(x) = ,
Avem
Graf(G) = (x, y) X R; g(x) y.
Mult imea din membrul drept al egalitat ii de mai sus se numeste hipograful funct iei
g) si se noteaza hipo(g).
Exemplul 5 Fie f : X R + o funct ie convexa si proprie. Multifunct ia
F : X ;X

denita prin
F(x) = x

; f(x) f(y) x y, x

), y X
se numeste subdiferent iala funct iei f si se noteaza (de obicei) cu f. Precizam ca
, ) noteaza dualitatea naturala ntre X si X

, adica x, x

) = x

(x).
Exemplul 6 Fie X spat iu Banach si F : X ;X

denita prin
F(x) = x

; x, x

) = |x|
2
= |x

|
2
.
Aceasta multifunct ie se numeste aplicat ia de dualitate a spat iului X. Daca X este
spat iu Hilbert atunci F devine izomorsmul canonic dat de Teorema lui Riesz.
Deoarece ntr-un spat iu normat X, pentru ecare x X exista x

cu x, x

) =
|x|
2
si |x

| = |x| (vezi [37, p.111]), rezulta ca Dom(F) = X.


4
2 Multifunct ii superior semicontinue si
multifunct ii inferior semicontinue
Toate spat iile topologice considerate n continuare sunt presupuse a separate
Hausdor.
Denit ia 1 Fie X si Y spat ii topologice si F : X ;Y o multifunct ie. Spunem ca
F este superior semicontinua n x
0
Dom(F) daca, pentru orice mult ime deschisa
V cu proprietatea F(x
0
) V , exista o vecinatate U a lui x
0
astfel ncat F(U)
V . Multifunct ia F este superior semicontinua (global) daca ea este superior semi-
continu a n orice punct din Dom(F).
Denit ia 2 Fie X si Y spat ii toplogice si F : X ; Y o multifunct ie. Spunem ca
F este inferior semicontinua n x
0
Dom(F) daca, pentru orice mult ime deschisa
V cu proprietatea ca F(x
0
) V ,= , exista o vecinatate U a lui x
0
astfel ncat
pentru orice x U Dom(F) avem F(x) V ,= . Multifunct ia F este inferior
semicontinua (global) daca ea este inferior semicontinuan orice punct din Dom(F).
Sa consideram multifunct iile F
1
: R ;R si F
2
: R R denite prin
F
1
(x) =
_
0 daca x = 0
[1, 1] daca x ,= 0
F
2
(x) =
_
[1, 1] daca x = 0
0 daca x ,= 0.
Multifunct ia F
1
este inferior semicontinua n orice punct din R dar nu este superior
semicontinua n x = 0. Sa justicam partea nala a armat iei de mai sus. Con-
sideram V = (1/2, 1/2), observam ca F
1
(0) V dar pentru orice U vecinatate a
lui 0 si x U, x ,= 0, avem F
1
(x) = [1, 1] , V . Multifunct ia F
2
este superior se-
micontinua n orice punct din R dar nu este inferior semicontinua n x = 0. Pentru
a demonstra partea nala a acestei armat ii, consideram V = (0, 1/2) si observam
ca F
2
(0) V ,= , dar pentru orice U vecinatate a lui 0 si x U, x ,= 0, avem
F
2
(x) = 0 si deci F
2
(x) V = .
Sa facem cateva comentarii asupra terminologiei. Desi ambele concepte intro-
duse n Denit iile 1 si 2 se reduc la continuitate n cazul funct iilor, unele legaturi cu
semicontinuitatea inferioara si superioara de la funct ii se pot face. In primul rand,
daca privim multifunct ia F ca o funct ie de la X la 2
Y
, ntrebarea reasca este daca
not iunile de continuitate introduse mai sus corespund continuitat ii clasice pentru
5
anumite topologii pe spat iul 2
Y
. Raspunsul este armativ. Semicontinuitatea supe-
rioara corespunde continuitat ii clasice cand pe 2
Y
se considera topologia superioara
adica topologia generata de baza
U = [, G]; G ,
unde [, G] noteaza U 2
Y
; U G, iar este topologia pe Y . Aceasta topologie
este similara cu topologia inferioara pe R daca se nlocuieste cu >. Dar topologia
inferioara pe R conduce la not iunea de funct ie inferior semicontinua pentru f :
X R. Considerat ii similare se pot face si pentru semicontinuitatea inferioara a
multifunct iilor.
Not iunile de semicontinuitate inferioara si superioara pentru multifunct ii au fost
introduse si studiate, n maniera prezentata aici, de Kazimierz Kuratowski [53] n
1932. Ment ionamnsa ca originea lor este ceva mai veche. In acest context amintim
teza de doctorat a lui Florin Vasilescu publicata la Gauthier-Villars n 1925 (pentru
multifunct ii din plan) si o lucrare tot din 1925 a lui Robert Lee Moore [68] (aici se
folosesc not iunile de limita inferioara si superioara pentru siruri de mult imi).
Propozit ia urmatoare pune n evident a un alt element de legatura ntre semi-
continuitatea multifunct iilor si semicontinuitatea funct iilor.
Propozit ia 1 Fie X spat iu topologic, funct ia f : X R si multifunct ia F : X ;
R,
F(x) = f(x) +R
+
.
(i) Funct ia f este inferior semicontinua daca si numai daca multifunct ia F este
superior semicontinua;
(ii) Funct ia f este superior semicontinua daca si numai daca multifunct ia F
este inferior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Presupunem ca f este inferior semicontinua. Fie x
0
X
si V o mult ime deschisa n R astfel ncat F(x
0
) V . Exista deci < f(x
0
) cu
(, ) V . Deoarece f este inferior semicontinua, exista U, vecinatate a lui x
0
,
astfel ncat f(x) > pentru orice x U si deci F(x) V pentru orice x U.
Reciproc, presupunem ca F este superior semicontinua si aratam ca f este inferior
semicontinua. Pentru aceasta, e < f(x
0
). Avem F(x
0
) (, ) si deci exista
U, vecinatate a lui x
0
, astfel ncat F(x) (, ) pentru x U. Aceasta arata ca
f(x) > pentru x U si deci f este inferior semicontinua n x
0
.
(ii) Presupunem ca f este superior semicontinua. Fie x
0
X si V , deschisa
n R, astfel ncat F(x
0
) V ,= . Exista deci F(x
0
) V prin urmare V
si f(x
0
). Deoarece V este deschisa, putem presupune ca > f(x
0
). Cum f
6
este superior semicontinua, exista U, vecinatate a lui x
0
, astfel ncat pentru x U
avem f(x) < . Prin urmare F(x) V pentru x U, ceea ce arata ca F este
inferior semicontinua n x
0
. Lasam pe seama cititorului ncheierea demonstrat iei.
De asemenea trimitem la Problemele ?? si ??.
Sa prezentam acum un rezultat de caracterizare a semicontinuitat ilor globale.
Teorema 1 Fie X si Y spat ii topologice. Multifunct ia F : X ; Y este superior
semicontinua daca si numai daca pentru orice mult ime D, deschisa n Y , mult imea
F
+1
(D) = x Dom(F); F(x) D
este deschisa n Dom(F).
Demonstrat ie. Presupunem ca F este superior semicontinua n orice punct din
Dom(F). Fie D deschisa n Y . Pentru ecare x Dom(F) cu F(x) D, exista o
mult ime deschisa U
x
astfel ncat x U
x
si F(U
x
) D. Este clar ca U
x
Dom(F)
este deschisa n Dom(F) si
_
(U
x
Dom(F)) = x Dom(F); F(x) D,
reuniunea din membrul stang ind luata dupa acei x din mult imea scrisan membrul
drept. Deoarece mult imea din membrul stang este deschisa rezulta ca mult imea din
membrul drept este deschisa. Reciproc, e x
0
Dom(F) si e V deschisa astfel
ncat F(x
0
) V . Atunci mult imea
U = x Dom(F); F(x) V
este deschisa, cont ine x
0
si F(U) V . Demonstrat ia este ncheiata.
Teorema 2 Fie X si Y spat ii topologice. Multifunct ia F : X ; Y este inferior
semicontinua daca si numai daca pentru orice mult ime D, deschisa n Y , mult imea
F
1
(D) = x; F(x) D ,=
este deschisa n Dom(F).
Demonstrat ie. Presupunem ca F este inferior semicontinua n orice punct din
Dom(F). Fie D o mult ime deschisa si e x
0
x; F(x) D ,= . Este clar ca
7
x
0
Dom(F) si deci exista U, vecinatate a lui x
0
, astfel ncat F(x) D ,= pentru
x U Dom(F). Aceasta arata ca
U Dom(F) x; F(x) D ,= .
Reciproca se demonstreaza analog si o lasam ca exercit iu.
Sa mai observam ca F este superior semicontinua daca si numai daca F
1
()
este nchisa n Dom(F) pentru orice mult ime nchisa n Y si ca este inferior semi-
continu a daca si numai daca F
+1
() este nchisa n Dom(F) pentru orice mult ime
nchisa n Y .
Sa prezentam acum si cateva caracterizari ale semicontinuitat ilor n punct.
Teorema 3 Fie X si Y spat ii metrice, F : X ;Y o multifunct ie si x
0
Dom(F).
Urmatoarele condit ii sunt echivalente:
(i) Multifunct ia F este superior semicontinua n x
0
;
(ii) Pentru orice mult ime nchisa vericand F(x
0
) = exista U, vecinatate
a lui x
0
, astfel ncat F(U) = ;
(iii) Pentru orice mult ime nchisa si pentru orice sir (x
n
) cu x
n
x
0
si
F(x
n
) ,= avem F(x
0
) ,= ;
(iv) Pentru orice mult ime deschisa V astfel ncat F(x
0
) V si orice sir (x
n
),
x
n
x
0
, exista n
V
astfel ncat, daca n n
V
, avem F(x
n
) V .
Demonstrat ie. (i) (ii) Fie o mult ime nchisa astfel ncat F(x
0
) = .
Mult imea V = Y este deschisa si F(x
0
) V . Din (i), exista o vecinatate U a
lui x
0
astfel ncat F(U) V , ceea ce implica F(U) = .
(ii) (iii) Fie o mult ime nchisa n Y si e (x
n
) un sir cu x
n
x
0
si
F(x
n
) ,= . Presupunem ca F(x
0
) = . Conform (ii) exista U, vecinatate
a lui x
0
, astfel ncat F(U) = . Pentru n sucient de mare avem x
n
U, ceea
ce conduce la o contradict ie.
(iii) (iv) Fie V deschisa astfel ncat F(x
0
) V si e (x
n
) un sir convergent la
x
0
. Mult imea = Y V este nchisa si F(x
0
) = . Presupunem, prin reducere
la absurd, ca pentru orice n exista m > n cu proprietatea F(x
m
) ,= . Se obt ine
astfel un sir pentru care are loc (iii) si deci F(x
0
) ,= , contradict ie.
(iv) (i) Fie V deschisa astfel ncat F(x
0
) V . Prin reducere la absurd,
presupunem ca pentru orice vecinatate U a lui x
0
exista x
U
U astfel ncat F(x
U
) ,
V . Se obt ine un sir convergent la x
0
care contrazice (iv).
Teorema 4 Fie X si Y spat ii metrice, F : X ;Y o multifunct ie si x
0
Dom(F).
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
8
(i) Multifunct ia F este inferior semicontinua n x
0
;
(ii) Pentru orice y F(x
0
) si orice V , vecinatate deschisa a lui y, exista U,
vecinatate a lui x
0
, astfel ncat pentru orice x U Dom(F) avem F(x) V ,= ;
(iii) Pentru orice y F(x
0
) si orice sir (x
n
) Dom(F) cu x
n
x
0
, exista
sirul (y
n
) cu y
n
F(x
n
) pentru orice n, astfel ncat y
n
y.
Demonstrat ie. (i) (ii) Fie y F(x
0
) si V o vecinatate deschisa a lui y.
Avem F(x
0
) V ,= si deci exista U, vecinatate a lui (x
0
), astfel ncat pentru
x U Dom(F) avem F(x) V ,= .
(ii) (iii) Fie y F(x
0
) si e sirul (x
n
) Dom(F) cu x
n
x
0
. Consideram
V = S(y, 1/n), aplicam (ii) si deducem ca pentru ecare n exista U
n
, vecinatate
pentru x
0
, astfel ncat, daca x U
n
, avem F(x) S(y, 1/n) ,= . Prin urmare,
exista sirul (k
n
), strict crescator, astfel ncat pentru orice i k
n
exista y
i
F(x
i
)
S(y, 1/n). Construim sirul
y
k
1
, y
k
1
+1
, , y
k
2
, y
k
2
+1
, , y
k
3
,
Acest sir satisface condit iile cerute de (iii).
(iii) (i) Fie V deschisa astfel ncat F(x
0
) V ,= . Prin reducere la absurd,
presupunem ca pentru orice U, vecinatate a lui x
0
, exista x
U
U Dom(F) astfel
ncat F(x
U
) V = . Construim astfel un sir (x
n
), x
n
x
0
, ceea ce contrazice
(iii).
O multifunct ie care este n acelasi timp superior semicontinua si inferior semi-
continu a se numeste continua. Sa vedem care este legatura dintre continuitatea
denita mai sus si cea n metrica PompeiuHausdor. Amintim ca daca Y este
spat iu metric si I(Y ) este familia mult imilor nchise si nevide din Y atunci
(A, B) = maxsup
xA
d(x, B), sup
xB
d(x, A) (5)
este o metrica extinsa pe I(Y ). Pentru a simplica scrierea sa mai notam
e(A, B) = sup
xA
d(x, B), (6)
astfel ca
(A, B) = maxe(A, B), e(B, A).
Distant a e(A, B) prezentata mai sus a fost introdusa si utilizatan analiza complexa
de Dimitrie Pompeiu n teza sa de doctorat publicata n 1905. Pentru e(A, B)
9
Pompeiu a utilizat termenul de ecart al mult imii A relativ la mult imea B. Tot
Pompeiu a introdus metrica
(A, B) = e(A, B) +e(B, A)
pe spat iul mult imilor nevide si compacte din plan. Felix Hausdor, n cartea
Gr undzuge der Mengenlehre [44] din 1914, a extins denit ia la spat ii metrice si a
introdus metrica (, ) echivalenta evident cu metrica (, ) introdusa de Pompeiu.
Teorema 5 Fie X si Y spat ii metrice si e F : X ; Y o multifunct ie cu valori
nchise si nevide.
(i) Daca F este superior semicontinua n x
0
atunci funct ia
x e(F(x), F(x
0
))
este continua n x
0
. Reciproca este adevarata daca F(x
0
) este compacta.
(ii) Daca funct ia
x e(F(x
0
), F(x))
este continua n x
0
atunci F este inferior semicontinua n x
0
. Reciproca este
adevarata daca F(x
0
) este compacta.
(iii) Daca F are valori compacte atunci continuitatea ei n x
0
este echivalenta
cu continuitatea funct iei x (F(x), F(x
0
)) n x
0
.
Demonstrat ie. Fie x
n
x
0
, > 0 si
V =
_
yF(x
0
)
S(y, ).
Deoarece F este superior semicontinua n x
0
, exista n

astfel ncat pentru n n

avem F(x
n
) V . Rezulta imediat ca e(F(x
n
), F(x
0
)) pentru n n

. Pentru
reciproca, e W deschisa cu F(x
0
) W. Cum F(x
0
) este compacta, exista > 0
astfel ncat V W. Pentru a demonstra acest fapt consideram funct ia continua
f(y) = d(y, X V ) care-si atinge minimul pe mult imea compacta F(x
0
). Fie acest
minim

> 0. Valoarea =

/2 satisface condit ia ceruta. Pe de alta parte, exista


o vecin atate U a lui x
0
astfel ncat pentru x U avem e(F(x), F(x
0
)) < /2, ceea
ce implica usor ca F(x) V . (ii) Fie V deschisa cu V F(x
0
) ,= . Presupunem,
prin reducere la absurd, ca exista un sir (x
n
) cu x
n
x
0
si F(x
n
) V = pentru
orice n. Fie y
0
V F(x
0
) si S(y
0
, r) V . Atunci
S(y
0
, r) F(x
n
) = , n N,
10
ceea ce spune ca sirul (d(y
0
, F(x
n
))) nu converge la zero. De aici rezulta ca nici
sirul (e(F(x
0
), F(x
n
))) nu converge la zero, ceea ce este o contradict ie.
Pentru reciproca, pesupunem ca F este inferior semicontinua n x
0
si ca F(x
0
)
este compacta. Acoperim F(x
0
) cu un numar nit de sfere S(y
i
, ), i = 1, , n, cu
y
i
F(x
0
). Exista U
i
, vecinatate pentru x
0
, astfel ncat F(x) S(y
i
, ) = pentru
x U
i
. Fie
U =
n
i=1
U
i
si y F(x
0
). Atunci exista i astfel ncat y S(y
i
, ). Avem
d(y, F(x)) (y, y
i
) +d(y
i
, F(x)) < 2,
deci e(F(x
0
), F(x)) 2 pentru x U. Punctul (iii) este consecint a a primelor
doua.
Urmatorul exemplu arata ca ipoteza F(x
0
) compacta este esent iala. Fie
X = 0, 1, 1/2, , 1/n, ,
Y = R si F : X ; Y denita prin F(1/n) = 0, 1, , n si F(0) = N.
Multifunct ia F este inferior semicontinua n 0 pentru ca, daca V este deschisa
si intersecteaza F(0) = N, atunci V intersecteaza F(1/n) pentru orice n sucient
de mare. Pe de alta parte, se vede usor ca e(F(0), F(1/n)) pentru n .
O proprietate remarcabila a funct iilor continue este aceea ca au gracul nchis.
Aceasta proprietate se regaseste la multifunct iile superior semicontinue.
Teorema 6 Fie X si Y spat ii metrice si F : X ; Y o multifunct ie superior
semicontinua si cu valori nchise. Presupunem ca Dom(F) este mult ime nchisa.
Atunci Graf(F) este mult ime nchisa n X Y .
Demonstrat ie. Fie ((x
n
, y
n
)) un sir din Graf(F) convergent la (x
0
, y
0
). Pre-
supunem ca (x
0
, y
0
) / Graf(F), deci y
0
Y F(x
0
). Deoarece F(x
0
) este mult ime
nchisa, din faptul ca Y este regulat, exista mult imile deschise si disjuncte D
1
si D
2
cu y
0
D
1
si F(x
0
) D
2
. Din Teorema 3 (iv), pentru n sucient de mare avem
F(x
n
) D
2
. Deci y
n
D
2
pentru n sucient de mare, ceea ce contrazice faptul ca
y
n
y
0
.
Proprietatea de mai sus nu mai este adevarata n cazul multifunct iilor inferior
semicontinue. Este usor de vazut ca multifunct ia F : R ;R denita prin
F(x) =
_
[1, 1] pentru x ,= 0
0 pentru x = 0,
11
nu are grac nchis. Intr-adevar, sirul (1/n, 1) Graf(F) dar (0, 1) / Graf(F).
Dupa cum am precizat deja, multifunct ia F este inferior semicontinua.
In cazul funct iilor f : X Y , daca Y este compact si funct ia are grac nchis
atunci ea este continua. In cazul multifunct iilor, dupa cum vom vedea mai jos,
faptul ca gracul este nchis implica semicontinuitatea superioara. Mai ntai sa
prezentam un rezultat de comportare pentru intersect ia a doua multifunct ii.
Amintim ca un spat iu topologic este normal daca, pentru orice doua submult imi
nchise si disjuncte A si B, exista doua mult imi disjuncte si deschise D
1
si D
2
cu
A D
1
si B D
2
. In Teorema 1.1 am demonstrat ca spat iile metrice sunt normale.
Teorema 7 Fie X si Y spat ii topologice si F
1
, F
2
: X ; Y astfel ncat F
1
(x)
F
2
(x) ,= , pentru orice x X. Fie F : X ;Y denita prin F(x) = F
1
(x) F
2
(x).
(i) Presupunem ca Y este spat iu normal. Daca F
1
si F
2
sunt superior semicontinue
cu valori nchise atunci F este superior semicontinua.
(ii) Daca F
1
este superior semicontinua, are valori compacte iar Graf(F
2
) este
mult ime nchisa atunci F este superior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Fie D deschisa n Y si e
A = x X; F
1
(x) F
2
(x) D.
Este clar ca pentru x A avem F
1
(x) (F
2
(x) D) = . Mult imile F
1
(x) si
F
2
(x) D sunt nchise si ca atare exista V
1
si V
2
deschise si disjuncte, cu F
1
(x) V
1
si F
2
(x) D V
2
. Exista U
1
si U
2
, vecinatat i ale lui x, astfel ncat F
1
(U
1
) V
1
si
F
2
(U
2
) V
2
D. Obt inem
F(U
1
U
2
) V
1
(V
2
D) D.
(ii) Fie x
0
X si V mult ime deschisa astfel ncat F(x
0
) V . Daca F
1
(x
0
) V ,
din faptul ca F
1
este superior semicontinua n x
0
, rezulta ca exista U, vecinatate
a lui x
0
, astfel ncat pentru x U avem F
1
(x) V . Prin urmare, F(x) V ,
ceea ce antreneaza semicontinuitatea superioara a lui F n x
0
. Daca F
1
(x
0
) , V ,
consideram mult imea compacta
K = F
1
(x
0
) (Y V ).
Pentru ecare y K, y / F
2
(x
0
) si deci (x
0
, y) / Graf(F
2
). Avand n vedere ca
Graf(F
2
) este mult ime nchisa, exista U(y), vecinatate deschisa a lui x
0
, si W(y),
vecinatate deschisa a lui y, astfel ncat
Graf(F
2
) (U(y) W(y)) = .
12
Rezulta ca pentru orice x U(y) avem
F
2
(x) W(y) = . (7)
Familia W(y); y K este o acoperire deschisa a mult imii compacte K si deci
exista o subacoperire nita W(y
i
); i = 1, 2, ..., n. Fie
W =
n
_
i=1
W(y
i
).
Avem K W, deci F
1
(x
0
) W V . Deoarece W V este deschisa iar F
1
este
superior semicontinua n x
0
, exista U, vecinatate deschisa a lui x
0
, astfel ncat
F
1
(U) W V. (8)
Punand
U
1
= U
n

i=1
U(y
i
),
din (7) si (8) obt inem F
1
(U
1
) W V si F
2
(U
1
) W = deci (F
1
F
2
)(U
1
) V ,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Corolarul 1 Fie F : X ; Y o multifunct ie cu valori nevide si cu grac nchis.
Daca Y este spat iu compact atunci F este superior semicontinua.
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 7 (ii) cu F
2
(x) = Y pentru orice x X.
Pentru a obt ine proprietat i de semicontinuitate inferioara pentru F
1
F
2
, ipote-
zele sunt destul de severe si nu le vom prezenta aici. Problema ?? da un exemplu
cand intersect ia nu este inferior semicontinua iar F
1
si F
2
au proprietat i destul de
bune. Problema ?? arata ca ipoteza de compactitate a lui Y n Corolarul 1 este
esent iala. Exista multifunct ii cu grac nchis si cu valori compacte care nu sunt
superior semicontinue.
O alta proprietate a funct iilor continue care se regaseste la multifunct iile superior
semicontinue este aceea ca imaginea unei mult imi compacte este compacta. Rezul-
tatul nu este valabil pentru multifunct ii inferior semicontinue. Exista multifunct ii
inferior semicontinue cu valori compacte denite pe mult imi compacte, care au
mult imea valorilor nemarginita. Vezi Problema ??.
Teorema 8 Fie X un spat iu compact si F : X ;Y o multifunct ie superior semi-
continua cu valori nevide si compacte. Atunci mult imea F(X) este compacta.
13
Demonstrat ie. Fie D
i
; i I o acoperire deschisa a lui F(X). Deoarece F(x)
este compacta, pentru ecare x X exista n(x) Nncat
F(x)
_
1kn(x)
D
i
k
.
Sa notam membrul drept al incluziunii precedente cu D(x). Deoarece F este superior
semicontinua, exista U(x), vecinatate deschisa a lui x, astfel ncat
F(U(x)) D(x).
Familia U(x); x X este acoperire a lui X si, cum X este compact, exista p N
astfel ncat
F(X)
_
1jp
F(U(x
j
))
_
1jp
D(x
j
) =
_
1jp
_
1kn(x
j
)
D
i
k
.
In continuare avem n vedere Exemplul 2. Ne intereseaza modul n care pro-
prietat i de continuitate ale funct iei f si ale multifunct iei U se transfera la multifunct iile
F si G denite de (1), respectiv (2).
Fie deci U : X ;Z, f : X Z Y si G : X ;Y,
G(x) = f(x, u); u U(x).
Propozit ia 2 Presupunem ca X, Y si Z sunt spat ii metrice.
(i) Daca multifunct ia U este superior semicontinua cu valori nevide si compacte
iar f este continua atunci multifunct ia G este superior semicontinua.
(ii) Daca U are valori nevide si este inferior semicontinua iar f este continua
atunci G este inferior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Fie x
0
X si V o mult ime deschisa cu proprietatea G(x
0
)
V . Mult imea V este vecinatate pentru orice f(x
0
, u) cu u U(x
0
). Deoarece f
este continua, exista
u
si
u
astfel ncat, daca (y, v) S(x
0
,
u
) S(u,
u
), avem
f(y, v) V . Deoarece U(x
0
) este compacta, exista S(u
i
,
u
i
); i = 1, 2, ..., n
o acoperire a mult imii U(x
0
). Avand n vedere ca multifunct ia U este superior
semicontinua, exista
0
> 0 astfel ncat pentru orice x S(x
0
,
0
) avem
U(x)
n
_
i=1
S(u
i
,
u
i
).
14
Luand
= min
0
,
u
i
, i = 1, , n,
avem G(x) V pentru orice x S(x
0
, ), ceea ce arata ca multifunct ia G este
superior semicontinua.
(ii) Vom folosi caracterizarea cu siruri a semicontinuitat ii inferioare data de
Teorema 4. Fie sirul (x
n
) convergent la x si y G(x). Exista u U(x) astfel ncat
y = f(x, u). Deoarece multifunct ia U este inferior semicontinua, exista sirul (u
n
)
convergent la u astfel ncat y
n
= f(x
n
, u
n
) F(x
n
) si y
n
y. Demonstrat ia este
ncheiata.
Continuam cu Exemplul 3. Fie deci X si Y spat ii metrice, G : X ; Y o
multifunct ie cu valori nevide, funct ia f : X Y R, funct ia h : X R denita
prin
h(x) = sup
yG(x)
f(x, y)
si multifunct ia F : X ;Y denita prin
F(x) = y G(x); h(x) = f(x, y).
Propozit ia 3
(i) Presupunem ca funct ia f este inferior semicontinua pe XY si multifunct ia
G este inferior semicontinua n x
0
. Atunci funct ia h este inferior semicontinua n
x
0
.
(ii) Presupunem ca f este superior semicontinua pe X Y , G este superior
semicontinua n x
0
si G(x
0
) este compacta. Atunci h este superior semicontinua n
x
0
.
(iii) Daca f este continua pe XY , G este continua pe X si are valori compacte
atunci h este continua iar F este superior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Fie > 0. Exista y
0
G(x
0
) astfel ncat
h(x
0
) /2 < f(x
0
, y
0
).
Deoarece f este inferior semicontinua n x
0
, exista U
1
si V , vecinatat i pentru x
0
si
respectiv y
0
, astfel ncat pentru orice x U
1
si y V avem
f(x, y) f(x
0
, y
0
) /2.
15
Folosim acum faptul ca multifunct ia G este inferior semicontinua n x
0
si deducem
ca exista U
2
, vecinatate a lui x
0
, astfel ncat G(x) V ,= pentru x U
2
. Fie
U = U
1
U
2
. Pentru orice x U exista y G(x) astfel ncat
f(x, y) f(x
0
, y
0
) /2 h(x
0
) ,
deci h(x) h(x
0
) , ceea ce arata ca h este inferior semicontinua.
(ii) Avem de aratat ca pentru orice > 0 exista U, vecinatate a lui x
0
, astfel
ncat h(x) h(x
0
) + pentru orice x U. Cum f este superior semicontinua,
pentru orice y V exista V (y), vecinatate deschisa a lui y, si U(y), vecinatate a
lui x
0
, astfel ncat
f(x, z) f(x
0
, y) +
pentru orice x U(y) si z V (y). Deoarece mult imea G(x
0
) este compacta, exista
n vecinatat i V (y
i
), i = 1, ..., n, care o acopera. Fie
V =
n
_
i=1
V (y
i
).
Avem V deschisa, G(x
0
) V si G superior semicontinua n x
0
. Prin urmare, exista
U
0
, vecinatate a lui x
0
, astfel ncat G(x) V pentru x U
0
. Consideram acum
U = U
0

n

i=1
U(y
i
).
Cand x U si y G(x) avem y V , deci exista i astfel ncat y V (y
i
). Acest
fapt implica
f(x, y) f(x
0
, y
i
) + h(x
0
) +.
Obt inem astfel h(x) h(x
0
) + pentru orice x U, ceea ce trebuia demonstrat.
(iii) Prima parte rezulta combinand (i) cu (ii). Sa aratam ca multifunct ia F
este superior semicontinua. Pentru aceasta, sa observam ca F se scrie n forma
F(x) = F(x) K(x),
unde multifunct ia K : X ;Y este denita prin
K(x) = y Y ; h(x) = f(x, y).
Deoarece funct iile f si h sunt continue rezulta ca Graf(K) este mult ime nchisa.
Este clar ca F are valori nevide si deci putem aplica Teorema 6 (ii) pentru a deduce
ca multifunct ia F este superior semicontinua.
16
Corolarul 2 Fie X si Y spat ii metrice.
(i) Daca G : X ;Y este o multifunct ie inferior semicontinua cu valori nevide,
atunci funct ia
(x, y) d(y, G(x))
este superior semicontinua.
(ii) Daca f : X Y R este superior semicontinua si Y este spat iu compact,
atunci funct ia
x sup
yY
f(x, y)
este superior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Se aplica Propozit ia 3 (i) unde n loc de X se ia X Y ,
n loc de f se ia funct ia (x, y, z) (y, z) iar n loc de G se ia multifunct ia
(x, y) ;G(x).
(ii) Se aplica Propozit ia 3 (ii) cu G(x) = Y pentru orice x X.
In continuare studiem modul cum se transmit proprietat ile de continuitate ale
multifunct iei F : X ; Y la multifunct iile F : X ; Y si convF : X ; Y denite
prin F(x) = F(x) si respectiv convF(x) = conv(F(x)). Precizam ca A nseamna
nchiderea mult imii A iar conv(A) noteaza nfasuratoarea convexa a mult imii A.
Propozit ia 4 Fie F : X ;Y o multifunct ie cu valori nevide.
(i) Multifunct ia F este inferior semicontinua daca si numai daca multifunct ia
F este inferior semicontinua.
(ii) Daca Y este spat iu normal si F este superior semicontinua atunci F este
superior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Armat ia rezulta usor avandn vedere ca, daca D este deschisa
n Y si A este o submult ime a lui Y , atunci AD ,= daca si numai daca AD ,= .
(ii) Fie x
0
X, V deschisa n Y astfel ncat F(x
0
) V . Deoarece Y este spat iu
normal, exista o mult ime deschisa D
1
astfel ncat
F(x
0
) F(x
0
) D
1
D
1
D
(vezi [30, p.86]). Folosim acum faptul ca F este superior semicontinua pentru a
deduce ca exista o vecinatate U a lui x
0
astfel ncat F(U) D
1
. Este clar ca
F(U) D
1
D,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
17
Multifunct ia F : R ; R, denita prin F(x) = (x 1, x + 1), nu este supe-
rior semicontinua dar F este superior semicontinua. Deci reciproca de la (ii) nu
este adevarata (vezi Problema ??). De asemenea condit ia ca Y sa e normal este
esent iala. Problema ?? ofera un exemplu de multifunct ie superior semicontinua F
pentru care F nu este superior semicontinua.
Propozit ia 5 Fie X spat iu topologic, Y spat iu normat si F : X ;Y o multifun-
ct ie cu valori nevide.
(i) Daca F este inferior semicontinua atunci convF este inferior semicontinua.
(ii) Daca F este superior semicontinua si are valori compacte atunci convF este
superior semicontinua.
Demonstrat ie. (i) Folosim Teorema 4 (ii). Fie deci y (convF)(x
0
) si V =
S(y, ). Exista
1
, ,
n
n [0, 1] cu

i
= 1 si g
1
, , g
n
n F(x
0
) astfel ncat
y =

i
y
i
. Fie V
i
= S(y
i
, ). Deoarece F este inferior semicontinua n x
0
, exista
U
i
, vecinatat i ale lui x
0
, astfel ncat pentru x U
i
avem F(x)V
i
,= . Fie U = U
i
.
Aratam ca daca x U atunci convF(x) V ,= . Pentru aceasta e z
i
F(x) V
i
.
Este clar ca z =

i
z
i
satisface condit iile z convF(x) si |z y| < , deci
z (convF)(x) V . (ii) Vom folosi Teorema 5 (i) si faptul ca e(A, B) < implica
e(convA, convB) .
Vezi Problema ??.
Studiem acum modul cum se transmit proprietat ile de semicontinuitate la com-
punerea multifunct iilor. Precizam ca daca F : X ; Y si G : Y ; Z sunt doua
multifunct ii, denim multifunct ia G F : X ;Z prin
(G F)(x) =
_
yF(x)
G(y).
Propozit ia 6 Fie X, Y, Z spat ii topologice, F : X ;Y si G : Y ;Z multifunct ii
stricte.
(i) Daca F si G sunt inferior semicontinue atunci G F este inferior semicon-
tinua.
(ii) Daca F si G sunt superior semicontinue atunci G F este superior semi-
continua.
18
Demonstrat ie. (i) Fie x
0
X, y
0
F(x
0
) si V deschisa n Z astfel ncat
G(y
0
) V ,= . Deoarece multifunct ia G este inferior semicontinua n y
0
exista
W, vecinatate deschisa a lui y
0
, astfel ncat G(y) V ,= pentru oricare y W.
Avand n vedere ca F(x
0
) W ,= si F este inferior semicontinua n x
0
exista U,
vecinatate a lui x
0
, astfel ncat F(x) W ,= pentru x U. Vom arata ca
(G F)(x) V ,=
pentru x U. Intr-adevar, pentru x U exista y F(x) W, deci exista
z G(y) V . Este clar ca z (G F)(x), ceea ce ncheie demonstrat ia punctului
(i). Demonstrat ia punctului (ii) o lasam ca exercit iu.
In cazul cand X si Y sunt spat ii normate, se pot deni si alte concepte de
continuitate pe care le vom discuta n continuare.
Denit ia 3 Fie X, Y spat ii normate si F : D X ; Y o multifunct ie cu valori
nevide. Spunem ca F este superior semicontinua n x
0
D daca pentru orice
> 0 exista > 0 astfel ncat
F(D S(x
0
, )) F(x
0
) +S(0, ).
Asadar, n Denit ia 3 se iau mult imi deschise V care includ F(x
0
) numai de
forma F(x
0
) + S(0, ). Este clar ca aceasta not iune este mai generala decat cea
introdusa n Denit ia 1. Problema ?? da un exemplu de multifunct ie care este
superior semicontinua dar nu este superior semicontinua. Daca F(x
0
) este
compacta, cele doua not iuni sunt echivalente. Intr-adevar, n acest caz pentru orice
mult ime deschisa V cu F(x
0
) V exista > 0 astfel ncat F(x
0
) +S(0, ) V .
Denit ia 4 Fie X si Y spat ii normate si F : D X ;Y o multifunct ie cu valori
nevide. Spunem ca F este inferior semicontinua n x
0
D daca pentru orice
> 0 exista > 0 astfel ncat
F(x
0
) F(x) +S(0, )
pentru x D S(x
0
, ).
De data aceasta not iunea inferior semicontinua este mai restrictiva decat
inferior semicontinua. Intr-adevar, presupunem ca F este inferior semicon-
tinuan x
0
, luam y
0
F(x
0
), V o vecinatate a lui y
0
, > 0 astfel ncat S(y
0
), ) V
si > 0 din Denit ia 4. Daca x S(x
0
, ) D, exista y
1
S(0, ) si y
2
F(x)
19
astfel ncat y
0
= y
1
+ y
2
. Deci y
2
F(x) S(y
0
, ), ceea ce arata ca F(x) V ,=
pentru x S(x
0
, ).
Cele doua not iuni devin echivalente cand F(x
0
) este compacta. Pentru a demon-
stra aceasta, presupunem ca F este inferior semicontinua n x
0
, xam > 0, aco-
perim F(x
0
) cu familia
S(y
i
, /2); i = 1, , n , y
i
F(x
0
),
consideram
i
astfel ncat
F(x) S(y
i
, /2) ,=
pentru x S(x
0
,
i
) si luam
= min
i
; i = 1, , n
ceea ce tebuia demonstrat.
Multifunct ia F : [0, 1] ; R
2
denita prin F(x) = (t, xt); t > 0 este inferior
semicontinua dar nu este inferior semicontinua dupa cum arata Problema ??.
Sa prezentam acum not iunea de multifunct ie superior hemicontinua. Fie Y
spat iu normat, A o submult ime nevida a lui Y si
(A, y

) = supy

, y); y A, y

.
Funct ia y

(A, y

) pentru y

se numeste funct ia suport a mult imii A.


Fie F : X ; Y o multifunct ie tareslab superior semicontinua, adica F este
superior semicontinua cand consideram pe X topologia tare si pe Y topologia slaba.
Fie y

, x
0
X si > 0. Este clar ca
V = y Y ; y

, y) < (F(x
0
), y

) +
este o mult ime slab deschisa ce cont ine F(x
0
). Exista deci o vecinatate U a lui x
0
astfel ncat F(U) V . Aceasta implica faptul ca pentru x U avem
(F(x), y

) (F(x
0
), y

) +,
ceea ce spune ca funct ia x (F(x), y

) este superior semicontinua n x


0
. Acest
fapt conduce la
Denit ia 5 Fie X si Y spat ii normate si F : X ; Y o multifunct ie cu valori
nevide. Spunem ca F este superior hemicontinua n x
0
daca pentru ecare y

funct ia
x (F(x), y

)
este superior semicontinua n x
0
.
Am demonstrat mai sus ca daca F este tareslab superior semicontinua atunci
este superior hemicontinua. Reciproca are loc n condit ii suplimentare asupra lui F
si anume atunci cand F are valori convexe si slab compacte.
20
3 Incluziuni diferent iale pe mult imi nchise
Incepem aceasta sect iune cu o teorema de convergent a, utila n stabilirea existent ei
solut iilor unor incluziuni diferent iale prin metode aproximative.
Teorema 9 Fie F : X ;Y o multifunct ie superior hemicontinua cu valori convexe
si nchise, X si Y ind spat ii Banach. Fie I un interval n R si e sirurile de funct ii
masurabile x
n
: I X si y
n
: I Y satisfacand condit iile:
(i) Pentru aproape tot i t I si pentru orice V , vecinatate a originii n X Y ,
exista n
0
= n
0
(t, V ) astfel ncat pentru n n
0
avem
(x
n
(t), y
n
(t)) Graf(F) +V.
(ii) Sirul (x
n
) converge aproape peste tot (pe scurt, a.p.t.) la o funct ie x : I X.
(iii) Sirul (y
n
) L
1
(I, Y ) si converge slab la y L
1
(I, Y ).
In aceste condit ii, pentru aproape tot i t I avem (x(t), y(t)) Graf(F).
Demonstrat ie. Deoarece (y
n
) converge slab n L
1
(I, Y ) la y, exista un sir de
combinat ii convexe de forma
v
n
=

in
a
i
n
y
i
convy
i
; i n
astfel ncat v
n
converge tare la y. Exista deci un subsir (notat tot cu v
n
) astfel
ncat v
n
(t) y(t) a.p.t. t I. Fie acum t I astfel ncat x
n
(t) x(t), v
n
(t)
y(t) si are loc (i). Vom arata ca y(t) F(x(t)). Pentru aceasta, xam y

astfel ncat (F(x(t)), y

) < si e > (F(x(t)), y

). Deoarece F este superior


hemicontinua, exista U, vecinatate a lui 0 n X, astfel ncat (F(u), y

) < pentru
u x(t) +U. Fie k
0
astfel ncat pentru n k
0
avem
x
n
(t) x(t) +
1
2
U.
Din (i), daca xam > 0, exisa n
0
k
0
si (u
n
, w
n
) Graf(F) astfel ncat u
n

x
n
(t) +
1
2
U si
|y
n
(t) w
n
|
pentru n n
0
. Obt inem u
n
x(t) +U si
y
n
(t), y

) w
n
, y

) +|y

| (F(u
n
), y

) +|y

| +|y

|.
21
Multiplicand inegalitatea cu a
i
n
(vezi denit ia lui v
n
) si sumand obt inem
v
n
(t), y

) +|y

|
si apoi
y(t), y

) +|y

|.
Facem (F(x(t)), y

) si 0 si deducem
y(t), y

) (F(x(t)), y

).
Deoarece F(x(t)) este convexa si nchisa obt inem y(t) F(x(t)), ceea ce trebuia
demonstrat.
Amintim ca pentru o mult ime A convexa si nchisa ntr-un spat iu local convex
separat Y avem
A = y Y ; y, y

) (A, y

), y

,
fapt usor de dovedit folosind o teorema de separare a mult imilor convexe prin hiper-
plane [79, p.111].
Sa aplicam Teorema 7 la obt inerea unor rezultate de existent a pentru incluziuni
diferent iale pe mult imi nchise. Sa consideram incluziunea diferent iala
x

(t) F(x(t)), t 0, (9)


unde F : D ; R
n
este o multifunct ie cu valori nevide, D ind o submult ime a lui
R
p
. Prin solut ie a incluziunii diferent iale (9) nt elegem o funct ie x : [0, T] D
absolut continua si care satisface (9) aproape peste tot.
Teoria incluziunilor diferent iale si are originea n 1936 prin lucrarile lui Andre
Marchaud [63] si Stanislaw K. Zaremba [100]. Not iunea de solut ie utilizata de ei
difera de cea data mai sus. In 1961, Tadeusz Wa zewski [98] a demonstrat ca cele
doua not iuni de solut ie sunt echivalente.
Problema care dorim sa o discutam n continuare este cea a existent ei solut iilor
lui (9) n cazul cand D este mult ime nchisa.
Spunem ca D este domeniu de viabilitate pentru incluziunea diferent iala (9)
daca pentru orice x
0
D exista o solut ie a lui (9) cu x(0) = x
0
. Chiar daca F este
funct ie, problema nu se ncadreaza n teoria clasica de tip Peano. Este clar ca va
importanta comportarea lui F n punctele din Fr(D). Primul rezultat semnicativ
n aceasta direct ie apart ine lui Mitio Nagumo [71] n 1942, rezultat ce da o condit ie
necesara si sucienta de existent a pe mult imi nchise n cazul cand F este funct ie
continu a. Condit ia la care facem referire, numita condit ie de tangent a, foloseste
22
not iunea de con tangent n sensul lui Bouligand, not iune pe care o vom deni n
continuare. Pentru detalii si rezultate legate de conul tangent al lui Bouligand,
precum si alte conuri tangente, trimitem la [101].
Fie X un spat iu normat si D X o mult ime nevida. Conul tangent n sensul
lui Bouligand la D n punctul x D este mult imea
T
D
(x) = v; liminf
h0
1
h
d(x +hv, D) = 0.
Se verica usor ca T
D
(x) este con nchis iar daca x int(D) atunci T
D
(x) = X.
Rezultatul lui Nagumo arma ca daca F este o funct ie continua si D este nchisa,
atunci o condit ie necesara si sucienta pentru ca D sa e domeniu de viabilitate
pentru (9) este ca sa e ndeplinita condit ia de tangent a
F(x) T
D
(x), x D.
Pentru cazul cand F este multifunct ie, avem urmatorul rezultat stabilit de Jerrold
W. Bebernes si Jerry D. Schuur [13] n 1970.
Teorema 10 Fie D R
p
o mult ime nchisa si F : D ;R
p
o multifunct ie superior
semicontinua cu valori nevide compacte si convexe. Atunci D este domeniu de viabi-
litate pentru incluziunea diferent iala (9) daca si numai daca este ndeplinita condit ia
de tangent a
F(x) T
D
(x) ,= , x D. (10)
Demonstrat ie. Sa aratam mai ntai ca (10) este necesara ca D sa e domeniu
de viabilitate pentru (9). Pentru aceasta, sa observam ca, deoarece F este superior
semicontinua, exista un sir (t
n
) cu t
n
0, t
n
> 0, astfel ncat pentru t t
n
avem
F(x(t)) F(x
0
) +S(0, 1/2n),
unde x() este o solut ie pentru (9) cu x(0) = x
0
, x
0
ind xat n D. Avem asadar
x
0
+t
n
_
1
t
n
_
t
n
0
x

(s)ds
_
D.
Din cauza convexitat ii lui F(x
0
) avem
w
n
=
1
t
n
_
t
n
0
x

(s)ds F(x
0
) +B(0, 1/2n).
23
Prin urmare w
n
este de forma v
n
+ p
n
cu v
n
F(x
0
) si p
n
0. Deoarece F(x
0
)
este compacta, v
n
v F(x
0
) (eventual pe un subsir) si deci
x
0
+t
n
(v +v
n
v +p
n
) D.
Acest fapt implica v T
D
(x
0
) si deci v F(x
0
) T
D
(x
0
). Sa presupunem acum
ca are loc condit ia de tangent a (10), sa xam un x
0
D si sa aratam ca exista
o solut ie pentru (9) cu x(0) = x
0
. Fie r > 0 si K = D B(x
0
, r). Este clar ca
mult imea K este compacta si deci F(K) este marginita (chiar compacta dupa cum
rezulta din Problema 8). Exista L > 0 astfel ncat |y| L pentru y F(x) cu
x K. Vom arata ca exista o solut ie pentru (9) pe [0, T] unde T = r/(L + 1).
Ideea este de a construi un sir de solut ii aproximative si apoi, folosind Teorema 9
sa obt inem solut ia ceruta. Prezentamn continuare modul de construct ie a unui sir
de solut ii aproximative. Fie n = 1, 2, . Din condit ia de tangent a, pentru ecare
y D exista h
y
< 1/n si v
y
F(y) astfel ncat
d(y +h
y
v
y
, D) < h
y
/2n.
Consideram mult imile
V (y) = x R
p
; d(x +h
y
v
y
, D) < h
y
/2n ,
care sunt vecinatat i deschise ale lui y. Exista deci S(y,
y
) V (y) cu
y
< 1/n.
Mult imea compacta K poate acoperita de q astfel de sfere, S(y(j),
y(j)
). Pentru
simplitate, sa punem
j
=
y(j)
, h
j
= h
y(j)
, v
j
= v
y(j)
si h = minh
j
; j = 1, , q.
Fie acum x K. Exista j astfel ncat x S(y
j
,
j
) V (y
j
) si deci exista x
j
D
astfel ncat
|v
j

x
j
x
h
j
|
1
h
j
d(x +h
j
v
j
, D) +
1
2n

1
n
.
Sa notam u
j
= (x
j
x)/h
j
. Am demonstrat asadar ca pentru orice x K exista
h

[h, 1/n] si u X astfel ncat urmatoarele proprietat i sunt satisfacute:


(i) x +h

u D; u F(K) +B(0, 1);


(ii) Exista y D, v F(y) cu |x y| 1/n si |u v| 1/n.
Vom nota n continuare B = B(0, 1) si C = F(K) + B. Aplicam aceasta schema
pentru x
0
n loc de x si deducem ca exista h
0
[h, 1/n] si u
0
C astfel ncat
x
1
= x
0
+h
0
u
0
D si
(x
0
, u
0
) Graf(F) +
1
n
B B.
24
Mai mult, x
1
x
0
h
0
C, deci |x
1
x
0
| h
0
(L+1), ceea ce implica |x
1
x
0
| r
daca h
0
T, deci x
1
K. Repetam procedeul si deducem ca exista h
1
[h
0
, 1/n]
si u
1
C astfel ncat x
2
= x
1
+h
1
u
1
D,
(x
1
, u
1
) Graf(F) +
1
n
B B,
si x
2
x
0
(h
0
+h
1
)C. Prin urmare, |x
2
x
0
| (h
0
+h
1
)(L+1) si |x
2
x
0
| r
daca h
0
+ h
1
T. Am obt inut asadar ca x
2
K. Se continua procedeul si se
observa ca, deoarece h
j
[h, 1/n], exista un ntreg m astfel ncat
h
0
+h
1
+ +h
m
T < h
0
+h
1
+ +h
m+1
.
Punem
t
0
= 0, t
1
= h
0
, , t
m
= h
0
+ +h
m
, t
m+1
= T
si denim solut ia aproximativa x
n
: [0, T] R
p
prin
x
n
(t) = x
i1
+ (t t
i1
)u
i1
pentru t [t
i1
, t
i
], i = 1, , m + 1. Sa observam ca pentru t (t
i1
, t
i
) avem
[t t
i1
[ < 1/n. De asemenea, deoarece
(x
i1
, u
i1
) Graf(F) +
1
n
B B,
pentru t (t
i1
, t
i
) exista (y, v) Graf(F) astfel ncat
|x

n
(t) v| = |u
i1
v|
1
n
si
|x
n
(t) y| = |x
n
(t) x
i1
| +|x
i1
y|
1
n
|u
i1
| +
1
n

1
n
(L + 2).
Aici am folosit faptul ca u
i1
C si deci |u
i1
| L + 1. Am demonstrat asadar
ca pentru aproape tot i t [0, T] avem
(x
n
(t), x

n
(t)) Graf(F) +(n)B B
cu (n) 0 pentru n , deci condit ia (i) din Teorema 9 cu y
n
= x

n
este
ndeplinita. Avem, de asemenea, |x

n
(t)| L + 1 a.p.t. si x
n
(t) conv(K) pentru
orice t [0, T]. Din Teorema Arzel`a-Ascoli deducem ca, eventual pe un subsir, x
n
()
25
converge uniform pe [0, T] la o funct ie continua x(). Din Teorema lui Alaoglu [79,
p.145] deducem ca, eventual pe un subsir, x

n
() converge slabstelat n L

(0, T; R
n
)
si deci slab n L
1
(0, T; R
n
) la o funct ie y. In sfarsit, deoarece
x
n
(t) x
n
(s) =
_
t
s
x

n
()d,
avem
x(t) x(s) =
_
t
s
y()d,
deci y(t) = x

(t) a.p.t.
Prin urmare, toate ipotezele din Teorema 9 sunt ndeplinite si deci x

(t)
F(x(t)) a.p.t. In plus, este evident ca x(0) = x
0
. In sfarsit, deoarece [tt
i1
[ 1/n,
|u
i1
| L + 1, x
i1
D si mult imea D este nchisa, rezulta ca x(t) D pentru
orice t [0, T]. Demonstrat ia este ncheiata.
Sa remarcam ca ipoteza ca F sa aiba valori convexe este esent iala. Fie F : R ;
R denita prin F(x) = 1 pentru x > 0, F(0) = 1, 1 si F(x) = 1 pentru
x < 0. Multifunct ia F este superior semicontinua, are valori compacte, condit ia de
tangent a este vericata dar incluziunea diferent iala x

(t) F(x(t)), x(0) = 0, nu


are solut ie. Intr-adevar, x

(t) = 1 daca x(t) > 0, deci x(t) = t daca x(t) > 0,


ceea ce este absurd.
4 Select ii, parametrizari, aproximari
Fiind data o multifunct ie F : X ; Y , o select ie a sa este o funct ie care asociaza
ecarui x X un element din F(x). Existent a unei select ii este asigurata de
Axioma alegerii. In probleme concrete intereseaza existent a unor select ii cu anumite
proprietat i. Problema ?? ofera un exemplu (Problema mariajului) n care se pune
problema existent ei select iilor injective. Dandu-se X si Y doua mult imi nevide si
F : X ;Y o multifunct ie cu valori nevide si nite, atunci condit ia
card(A) card(F(A)), (11)
pentru orice mult ime nita A X, este sucienta pentru existent a select iilor in-
jective. Ca model, consideram urmatoarea problema a mariajului, numita astfel
de Hermann Weyl. Fie X mult imea barbat ilor (necasatorit i), Y mult imea femeilor
(necasatorite) si F(x) mult imea prietenelor barbatului x. Condit ia (11) spune ca,
pentru ecare grup de barbat i, numarul lor nu depaseste numarul femeilor prietene
cu ei. De exemplu, nu este posibil ca doi barbat i sa aiba cate o singura prietena
26
si aceea comuna. In aceasta situat ie, ecare barbat se poate casatori cu una din
prietenele sale. Vezi Problema ?? pentru rezolvare.
In continuare vom cerceta existent a select iilor cu anumite proprietat i de conti-
nuitate. Un alt aspect este acela de a se studia proprietat ile unor select ii obt inute
dupa reguli prescrise. De exemplu, daca Y este spat iu Hilbert si F : X ; Y are
valori nevide convexe si nchise, atunci se considera select ia minimala f : X Y
denita prin f(x) = m(F(x)), unde m(F(x)) noteaza elementul de norma minima
din mult imea convexa si nchisa F(x).
Teorema 11 Daca X este spat iu metric, Y este spat iu Hilbert si F : X ;Y este o
multifunct ie continua cu valori nevide convexe si nchise, atunci select ia minimala
f : X Y denita prin f(x) = m(F(x)) este continua.
Demonstrat ie. Fie x
0
X si > 0 xat i. Vom demonstra mai ntai ca, pentru
orice > 0, exista o vecinatate U a lui x
0
astfel ncat pentru x U avem
|f(x)|
2
|f(x
0
)|
2
+. (12)
Pentru aceasta, vom folosi proprietatea multifunct iei F de a inferior semicontinua.
Schimband eventual , vom demonstra de fapt ca pentru > 0 exista o vecinatate
U a lui x
0
astfel ncat pentru x U avem
|f(x)| |f(x
0
)| +.
Pentru a demonstra acest lucru ncepem prin a observa ca, pentru > 0, exista
y
0
F(x
0
) astfel ncat
|y
0
| < |f(x
0
)| +.
Aplicam acum Teorema 4 (ii) cu V = S(0, |f(x
0
)| + ) si deducem ca exista U,
vecinatate a lui x
0
, astfel ncat pentru orice x U avem
F(x) S(0, |f(x
0
)| +).
De aici rezulta
m(F(x)) S(0, |f(x
0
)| +)
pentru x U, ceea ce trebuia demonstrat.
Continuam demonstrat ia observand ca, daca f(x
0
) = 0, atunci (12) implica
faptul ca f este continua n x
0
. Daca |f(x
0
)| > 0, folosind proprietatea multifun-
ct iei F de a superior semicontinua, deducem ca exista W, vecinatate a lui x
0
,
astfel ncat pentru x W exista y
x
F(x
0
) cu
|f(x) y
x
| /|f(x
0
)|. (13)
27
Intr-adevar, folosind Denit ia 1 cu
V = F(x
0
) +S(0, /|f(x
0
)|)
deducem existent a unei vecinatat i W a lui x
0
astfel ncat pentru x W avem
F(x) F(x
0
) +S(0, /|f(x
0
)|),
deci
f(x) F(x
0
) +S(0, /|f(x
0
)|),
si ca atare are loc (13). Din (13) si inegalitatea lui Cauchy deducem
f(x
0
), f(x)) = f(x
0
), y
x
) +f(x
0
), f(x) y
x
)
f(x
0
), y
x
) .
Pe de alta parte, o caracterizare variat ionala a elementului de cea mai buna aprox-
imare pentru o mult ime convexa si nchisa n spat ii Hilbert da
f(x
0
), y f(x
0
)) 0
pentru orice y F(x
0
), ceea ce implica
f(x
0
), f(x) f(x
0
)) . (14)
In sfarsit, deoarece
|f(x)|
2
= |f(x
0
)|
2
+|f(x
0
) f(x)|
2
+ 2f(x
0
), f(x) f(x
0
)),
din (12) si (14) avem
|f(x
0
) f(x)|
2
2 |f(x
0
) f(x)|
2
+ 2f(x
0
), f(x) f(x
0
)) ,
deci
|f(x) f(x
0
)|
2
3.
Demonstrat ia este ncheiata.
Vom aplica Teorema 11 pentru stabilirea unui rezultat privind problema para-
metrizarii unei multifunct ii. Spunem ca multifunct ia F : X ;Y este parametrizata
daca se poate pune n evident a o mult ime U si o funct ie f : XU Y astfel ncat
F(x) = f(x, U).
Sa observam ca, daca F are o parametrizare continua, xand u
0
U, obt inem ca
funct ia x f(x, u
0
) este o select ie continua a lui F. Asadar, problema parametri-
zarii este mai dicila decat cea a existent ei select iilor continue.
28
Corolarul 3 Fie X un spat iu metric si F : X ; R
n
o multifunct ie continua cu
valori nevide convexe si compacte. Atunci exista o funct ie continua f : XB R
n
astfel ncat pentru orice x X avem F(x) = f(x, B), unde B este sfera unitate
nchisa de centru 0 si raza 1 din X.
Demonstrat ie. Notam
p(x) = max1, inf
yF(x)
|y|
si denim funct ia f : X B R
n
prin
f(x, u) = (F(x), p(x)u)
unde (F(x), p(x)u) noteaza proiect ia elementului p(x)u pe mult imea convexa si
compacta F(x). Este usor de vazut ca F(x) = f(x, B) pentru x X. Mai ramane
de aratat ca funct ia f denita mai sus este continua. Pentru aceasta se utilizeaza
Teorema 11 pentru a deduce ca funct ia p este continua si apoi Teorema 5.
Revenind la select ii, sa observam ca existent a select iilor continue este tipica
multifunct iilor inferior semicontinue. Exista multifunct ii superior semicontinue cu
valori convexe si compacte care nu au select ie continua. De exemplu, multifunct ia
F : R ; R denita prin F(x) = 1 pentru x < 0, F(x) = [1, 1] pentru x = 0
si F(x) = 1 pentru x > 0 nu are select ie continua.
Vom vedean continuare ca daca multifunct ia F : X ;Y are o select ie continua
ntr-o vecinatate a unui punct x
0
, atunci ea este inferior semicontinua n x
0
.
Denit ia 6 Spunem ca multifunct ia stricta F : X ;Y este local select ionabila n
x
0
X daca pentru y
0
F(x
0
) exista o vecinatate deschisa U a lui x
0
si o funct ie
continu a f : U Y astfel ncat f(x
0
) = y
0
si f(x) F(x) pentru orice x U.
Propozit ia 7 Daca multifunct ia F este local select ionabila n x
0
atunci ea este
inferior semicontinua n x
0
.
Demonstrat ie. Fie y
0
F(x
0
) si V o vecinatate deschisa a lui y
0
. Trebuie
sa arat am ca exista o vecinatate W a lui x
0
astfel ncat pentru x W avem
F(x) V ,= . Fie f : U Y o select ie locala, continua, cu F(x
0
) = y
0
si e
W U o vecinatate deschisa a lui x
0
astfel ncat f(x) V pentru x W. Avem
f(x) F(x) V pentru orice x W si demonstrat ia este ncheiata.
De asemenea, folosind partit ia unitat ii, n anumite condit ii existent a locala a
select iilor continue asigura existent a unei select ii continue.
29
Propozit ia 8 Fie X un spat iu metric, Y un spat iu liniar topologic si F : X ;Y o
multifunct ie cu valori nevide si convexe. Presupunem ca F este local select ionabila
n orice punct x
0
X. Atunci F are o select ie continua.
Demonstrat ie. Fiecarui x X i asociem un element y F(x) si o selec-
t ie continua (local) f : U
x
Y , U
x
ind o vecinatate deschisa a lui x. Familia
U
x
; x X este o acoperire deschisa a lui X. Fie V
i
; i I o ranare deschisa
local nita a sa. Pentru ecare i I exista x(i) X astfel ncat V
i
U
x(i)
.
Consideram p
i
; i I o partit ie a unitat ii subordonata familiei V
i
; i I si
denim
f(u) =

iI
p
i
(u)f
x(i)
(u).
Daca i este astfel ncat p
i
(u) > 0 atunci u V
i
U
x(i)
si deci f
x(i)
(u) F(u). Cum
F(u) este convexa deducem ca f(u) F(u) pentru orice u X.
Demonstram acum rezultatul central din teoria select iilor continue obt inut de
Ernest Michael [65] [66] n 1956.
Teorema 12 (Michael) Fie X un spat iu metric, Y un spat iu Banach si F : X ;Y
o multifunct ie inferior semicontinua cu valori nevide convexe si nchise. Atunci F
are o select ie continua.
Pentru demonstrat ie avem nevoie de
Lema 1 Fie X un spat iu metric, Y un spat iu normat si F : X ;Y o multifunct ie
inferior semicontinua cu valori nevide si convexe. Atunci, pentru r > 0 exista o
funct ie continua f : X Y astfel ncat d(f(x), F(x)) < r, pentru orice x X.
Demonstrat ie. Pentru ecare y Y e
U
y
= x X; d(y, F(x)) < r.
Mult imile U
y
sunt deschise deoarece
U
y
= x X; F(x) S(y, r) ,=
iar F este inferior semicontinua. Familia | = U
y
; y Y este o acoperire deschisa
a lui X. Fie 1 = V
i
; i I o ranare deschisa local nita a sa si p
i
; i I o
30
partit ie a unitat ii subordonata ei. Deci pentru ecare i I exista y(i) astfel ncat
V
i
U
y(i)
. Denim
f(x) =

iI
p
i
(x)y(i).
Este clar ca f este continua. In plus, daca p
i
(x) > 0 atunci x V
i
U
y(i)
si deci d(y(i), F(x)) < r. De aici, folosind convexitatea lui F(x), deducem ca
d(f(x), F(x)) < r.
Demonstrat ia Teoremei 12. Vom construi un sir de funct ii continue f
i
: X Y
astfel ncat pentru x X sa avem
(a) |f
k
(x) f
k1
(x)| < 2
k+2
, k 2;
(b) d(f
k
(x), F(x)) < 2
k
, k 1.
In acest caz, (a) implica faptul ca sirul de funct ii (f
n
) este uniform Cauchy si deci
este convergent la o funct ie continua f : X Y , iar din (b) rezulta imediat ca
f(x) F(x) pentru orice x X. Existent a lui f
1
satisfacand (b) rezulta din Lema
1. Presupunem ca am construit f
1
, f
2
, , f
n
si construim f
n+1
care sa satisfaca (a)
si (b). Pentru aceasta, denim multifunct ia F
n+1
: X ;Y prin
F
n+1
(x) = y F(x); |y f
n
(x)| < 2
n
.
Din ipoteza inductiva, F
n+1
(x) ,= pentru x X. Aratam ca F
n+1
este inferior
semicontinua. Pentru aceasta, e V deschisa n Y si e
U = x X; F
n+1
(x) V ,= .
Aratam ca U este deschisa. Fie x
0
U si y
0
F
n+1
(x
0
)V . Luam cu proprietatea
|y
0
f
n
(x
0
)| < < 2
n
si consideram mult imea
Q = y Y ; |y f
n
(x
0
)| < ,
care este evident nevida. Fie
U
1
= x X; F(x) V Q ,=
U
2
= x X; |f
n
(x) f
n
(x
0
)| < 2
n
.
Mult imea U
1
este deschisa pentru ca F este inferior semicontinua. Mult imea U
2
este
deschisa pentru ca f
n
este continua. Este usor de vericat faptul ca x
0
U
1
U
2

U, deci multifunct ia F
n+1
este inferior semicontinua.
31
Aplicam Lema 1 multifunct iei F
n+1
si determinam f
n+1
: X Y cu proprietatea
d(f
n+1
(x), F
n+1
(x)) < 2
n1
, x X.
Obt inem
|f
n+1
(x) f
n
(x)| < 2
n1
+ 2
n
= 2
n+1
,
care implica (a) si
d(f
n+1
(x), F(x)) d(f
n+1
(x), F
n+1
(x)) < 2
n1
,
care implica (b). Demonstrat ia este ncheiata.
Corolarul 4 Fie multifunct ia F ca n Teorema 12. Fie A X o mult ime nchisa
si e : A Y o funct ie continua cu (x) F(x) pentru orice x A. Atunci
poate extinsa la o select ie continua a lui F pe ntreg spat iul. In particular, daca
se xeaza x
0
si y
0
astfel ncat y
0
F(x
0
), atunci exista o select ie continua f a lui
F cu f(x
0
) = y
0
.
Demonstrat ie. Se considera multifunct ia
G(x) =
_
F(x) daca x / A
(x) daca x A
si se aplica Teorema 12. Vezi Problema ?? din care rezulta ca G este inferior
semicontinua.
Sa remarcam faptul ca Teorema 12 a lui Michael are loc si daca X este spat iu
compact. In demonstrat ie se foloseste faptul ca orice acoperire local nita are o
partit ie a unitat ii subordonata ei. De asemenea, Y poate spat iu local convex
metrizabil.
Sa prezentam o aplicat ie simpla a Teoremei 12. Este un exercit iu simplu faptul
ca daca X si Y sunt spat ii Hilbert, un operator surjectiv T L(X, Y ) are invers
la dreapta un operator S L(Y, X). Sa schit am demonstrt ia acestui fapt. Notam
cu X
1
= kerT si cu X
2
= X

1
. Denim operatorul S astfel: pentru y Y , luam
x X cu proprietatea ca Tx = y si |x| |y|, unde este o constanta data
de Teorema aplicat iilor deschise (vezi Capitolul 3). Elementul x X se scrie n
mod unic ca x = x
1
+ x
2
cu x
1
X
1
si x
2
X
2
. Denim S(y) = x
2
. Se verica
usor ca operatorul S este bine denit liniar si marginit. Pentru ultima proprietate
observam ca
|S(y)| = |x
2
| |x| |y|.
32
O problema naturala este aceea daca proprietatea de mai sus se ment ine n
cazul cand X si Y sunt spat ii Banach. Raspunsul este negativ. In demonstrat ia
de mai sus s-a folosit n mod esent ial faptul ca un subspat iu liniar nchis are un
complement. Precizam ca un subspat iu liniar nchis X
1
al lui X are complement
daca exista un subspat iu liniar nchis X
2
astfel ncat
X = X
1
X
2
.
Problema ?? arata ca aceasta proprietate este necesara pentru ca un operator liniar
continuu si surjectiv sa aiba invers la dreapta un operator liniar si continuu. Ori,
Joram Lindenstrauss si Lior Tzafriri [61] au demonstrat n 1971 ca un spat iu Ba-
nach care are proprietatea ca orice subspat iu nchis are un complement (subspat iu
nchis), este izomorf cu un spat iu Hilbert. Exemple de subspat ii nchise care nu au
complement au fost date mult mai nainte, ncepand cu Ralph S. Phillips [73] care
a aratat n 1940 ca c
0
nu are complement n l

. Totusi, Teorema 12 arata ca


Un operator liniar continuu si surjectiv n spat ii Banach are invers la dreapta o
funct ie continua.
Se pierde eventual liniaritatea. Intr-adevar, e T L(X, Y ) un operator surjectiv
si e multifunct ia F : Y ;X, F(y) = T
1
y. Problema ?? arata ca multifunct ia F
este inferior semicontinua. Este un exercit iu simplu faptul ca celelalte ipoteze din
Teorema 12 sunt vericate. Select ia ce rezulta este funct ia cautata. Problema ??
pune n evident a existent a unui invers la dreapta cu proprietat i suplimentare. Vezi
de asemenea Problema ?? pentru o aplicat ie n teoria incluziunilor diferent iale.
Dupa cum am vazut, exista multifunct ii superior semicontinue cu valori com-
pacte si convexe care nu au select ii continue. Pentru multifunct ii superior semi-
continue se pot obt ine rezultate de existent a a select iilor aproximative. Rezultate
semnicative n aceasta direct ie au fost obt inute de Arigo Cellina n anii 1970. Vezi,
de exemplu, [29].
Teorema 13 Fie X spat iu metric, Y spat iu Banach si F : X ;Y o multifunct ie
superior semicontinua cu valori nevide si convexe. Atunci, pentru orice > 0,
exista f

: X Y local lipschitziana cu proprietat ile


(i) f

(X) convF(X)
(ii) Graf(f

) Graf(F) +S(0, ).
Demonstrat ie. Este sucient sa presupunem ca multifunct ia F este superior
semicontinua. Prin urmare, pentru ecare x X exista (x) > 0 astfel ncat
F(S(x, (x))) F(x) +S(0, /2).
33
Putem lua (x) cu proprietatea (x) < /2. Familia
o = S(x, (x)/4); x X
este o acoperire deschisa a spat iului X. Fie | = U
i
; i I o ranare local nita
a sa si p
i
; i I o partit ie local lipschitziana a unitat ii subordonate ei. Pentru
ecare i I luam z
i
F(U
i
), apoi denim
f

(x) =

iI
p
i
(x)z
i
.
Sa arat am ca f

ndeplineste condit iile cerute. Este clar ca f

este bine denita,


local lipschitziana si ia valori n convF(X). Deoarece | este o ranare a lui o,
pentru ecare i I exista x
i
X astfel ncat
U
i
S(x
i
, (x
i
)/4).
Fie x X si e I(x) acei indici i pentru care p
i
(x) > 0. Deducem ca x U
i
si deci
x S(x
i
, (x
i
)/4) pentru i I(x). Fie (x
j
) = max(x
i
); i I(x). Notam cu
metrica pe X si observam ca
(x
i
, x
j
) (x
i
, x) +(x
j
, x)
(x
i
)
4
+
(x
j
)
4

(x
j
)
2
pentru i I(x). Prin urmare,
U
i
S(x
j
, (x
j
))
si deci
z
i
F(S(x
j
, (x
j
)) F(x
j
) +S(0, /2).
Avand n vedere ca mult imea F(x
j
) +S(0, /2) este convexa, rezulta ca
f

(x) F(x
j
) +S(0, /2).
In consecint a, exista y
j
F(x
j
) astfel ncat |f

(x) y
j
| < /2. Obt inem astfel
((x, f

(x)), (x
j
, y
j
)) (x, x
j
) +(f

(x), y
j
) ,
unde noteaza metrica pe spt iul produs X Y . Ca atare,
(x, f

(x)) Graf(F) +S(0, ),


ceea ce ncheie demonstrat ia.
Acest rezultat mpreuna cu Teorema de punct x a lui Schauder ne conduce la
o demonstrat ie a Teoremei de punct x a lui Kakutani n cadrul spat iilor Banach.
Vezi Capitolul 4.
34
Teorema 14 Fie K o mult ime convexa si compacta ntr-un spat iu Banach X si F :
K ;K o multifunct ie superior semicontinua cu valori nevide convexe si compacte.
Atunci exista x
0
K astfel ncat x
0
F(x
0
).
Demonstrat ie. Fie (f
n
) un sir de funct ii continue, f
n
: K X, astfel ncat
Graf(f
n
) Graf(F) +S(0,
n
)
si f
n
(K) F(K) K, dat de Teorema 13, unde
n
0. Aplicand Teorema
de punct x a lui Schauder deducem ca exista x
n
K astfel ncat f
n
(x
n
) = x
n
,
pentru orice n = 1, 2, . Sirul (x
n
) are un subsir (pe care-l vom nota tot cu (x
n
))
convergent la x
0
K. Vom arata ca acesta este punctul x cautat. Intr-adevar,
exista (p
n
, q
n
) Graf(F) astfel ncat
(x
n
, f
n
(x
n
)) (p
n
, q
n
) +S(0,
n
),
deci
|x
n
p
n
| +|x
n
q
n
|
n
.
Deducem ca p
n
x
0
, q
n
x
0
si deci x
0
F(x
0
).
Am vazut n Capitolul 1 ca o funct ie continua se poate aproxima uniform
prin funct ii local lipschitziene. Stabilim acum un rezultat de aceeasi natura pen-
tru multifunct ii. Ideea aproximarii multifunct iilor superior semicontinue n sensul
prezentat mai jos apart ine, n cazul nit dimensional, lui Stanislaw Zaremba [100].
Teorema 15 Fie X si Y spat ii Banach, D X si F : D ; Y o multifunct ie cu
valori nevide convexe si nchise. Atunci exista F
n
: D ;Y , n 1, cu urmatoarele
proprietat i
(a) F(x) F
n+1
(x) F
n
(x) convF(D S(x, 3
n
)) pentru orice x D, unde

n
= 3
n
;
(b) Daca F este local marginita atunci F
n
este local lipschitziana pentru n su-
cient de mare;
(c) Daca F este superior semicontinua atunci, pentru ecare x D,
(F
n
(x), F(x)) 0
pentru n .
Precizam ca (A, B) este distant a HausdorPompeiu denita n (5).
35
Demonstrat ie. Fie | = U
i
; i I o ranare local nita a acoperirii deschise a
lui D,
o = S(x,
n
) D; x D,
si e p
i
; i I o partit ie local lipschitziana a unitat ii subordonata ei. Pentru
ecare i I, e x
i
D astfel ncat U
i
S(x
i
,
n
). Punem
F
n
(x) =

iI
p
i
(x)C
i
,
unde
C
i
= convF(S(x
i
, 2
n
) D).
Sa demonstram (a). Daca p
i
(x) > 0 atunci x U
i
S(x
i
,
n
) si deci
S(x
i
, 2
n
) S(x, 3
n
).
De aici rezulta usor ca
F
n
(x) convF(S(x, 3
n
) D).
In plus avem
F(x) F
n
(x)
pentru orice n 1. Pentru a dovedi acest fapt, luam i astfel ncat p
i
(x) > 0,
deducem x S(x
i
, 2
n
) si F(x) C
i
. Cum F(x) este convexa, rezulta F(x)
F
n
(x). In sfarsit, sa dovedim ca
F
n+1
(x) F
n
(x).
Fie V
j
; i J, q
i
; j J, y
j
; j J si B
j
; j J obt inut i n acelasi mod ca
U
i
; i I, p
i
; i I, x
i
; i I si respectiv C
i
; i I n cazul n care
n
se
nlocuieste cu
n+1
. Fie, de asemenea,
F
n+1
(x) =

jJ
q
j
(x)B
j
.
Avem deci
B
j
= convF(S(y
j
, 2
n+1
) D).
Aratam mai ntai ca daca i si j sunt astfel ncat p
i
(x) > 0 si q
j
(x) > 0, atunci
B
j
C
i
. Intr-adevar, x U
i
, x V
j
, deci x S(x
i
,
n
) si x S(y
j
,
n+1
).
Obt inem astfel
|x
i
y
j
| <
n
+
n+1
,
36
deci S(y
j
, 2
n+1
) S(x
i
, 2
n
), ceea ce conduce la B
j
C
i
. Prin urmare B
j
F
n
(x)
pentru orice j pentru care q
j
(x) > 0 si deci F
n+1
(x) F
n
(x).
Sa demonstram acum (b). Fie x
0
D, e > 0 si M > 0 astfel ncat |y| M
pentru z B(x
0
, ) D si y F(z). Fie, n plus, < /2 astfel ncat p
i
sunt
lipschitziene pe B(x
0
, ). Deoarece | este local nita, exista indicii i
1
, , i
p
astfel
ncat
U
i
S(x
0
, ) ,=
pentru i i
1
, , i
p
iar daca i / i
1
, , i
p
avem p
i
(x) = 0 pentru x S(x
0
, ).
Sa aratam ca daca n este astfel ncat
n
< /2, i i
1
, , i
p
si y C
i
, avem
|y| M. Pentru aceasta este sucient sa aratam ca daca z S(x
i
, 2
n
) D si
y F(z) atunci |y| M. Este sucient sa aratam ca z B(x
0
, ). In acest scop,
e u
i
U
i
S(x
0
, ). Avem |u
i
x
0
| < /2 si deoarece U
i
S(x
0
,
n
), deducem
|x
i
x
0
| <
n
+/2.
In sfarsit,
|z x
0
| |z x
i
| +|x
i
x
0
| 2
n
+
n
+/2 < .
Obt inem astfel ca, daca x, y B(x
0
, ),
_
_
_
_
_

iI
p
i
(x)c
i

iI
p
i
(y)c
i
_
_
_
_
_
ML|x y|
pentru orice c
i
C
i
, unde L este o constanta Lipschitz pentru p
i
k
, k 1, , p,
pe B(x
0
, ). Acest fapt spune ca
F
n
(x) F
n
(y) +ML|x y|B(0, 1)
pentru x, y B(x
0
, ), ceea ce ncheie demonstrat ia punctului (b).
Sa demonstram (c). Datorita faptului ca F(x) F
n
(x), ramane sa aratam ca
pentru ecare x D, avem
sup
hF
n
(x)
d(h, F(x)) 0
pentru n . Deoarece F este superior semicontinua, pentru > 0 exista > 0
astfel ncat
F(S(x, )) F(x) +S(0, ),
deci, pentru n sucient de mare ncat 3
n
< , avem
F
n
(x) convF(S(x, 3
n
) D) F(x) +S(0, ).
37
Obt inem astfel
sup
hF
n
(x)
d(h, F(x)) ,
si demonstrat ia este ncheiata.
Observat ia 1 In demonstrat ia punctului (c) am dedus ca pentru ecare x D si
> 0 exista n(, x) N astfel ncat, pentru n n(, x),
F
n
(x) F(x) +S(0, ).
Acest fapt mpreuna cu (a) implica
F(x) =

nN
F
n
(x).
De asemenea, este clar ca ecare F
n
are o select ie continua.
Prezentam acum un rezultat de prelungire de tipul Teoremei lui Tietze de la
funct ii.
Teorema 16 Fie X si Y spat ii normate, A X o mult ime nchisa si nevida si F :
A ;Y o multifunct ie superior semicontinua cu valori nevide nchise marginite
si convexe. Atunci exista o extensie G : X ; Y , superior semicontinua cu
valori nevide nchise marginite si convexe si care, n plus, satisface
G(X) conv(F(A)).
Demonstrat ie. Deoarece mult imea A este nchisa, pentru ecare x XA exista
(x) > 0 astfel ncat S(x, (x)) A = . Familia
o = S(x, (x)/8); x X A
este o acoperire deschisa a mult imii XA. Fie | = U
i
; i I o ranare local nita
si p
i
; i I o partit ie local lipschitziana a unitat ii subordonata ei. Construim
F
1
(x) =
_
F(x) pentru x A

iI
p
i
(x)F(x
i
) pentru x X A,
unde x
i
A este astfel ncat
d(x
i
, U
i
) < 2 infd(x, A); x U
i
. (15)
38
Sa remarcam faptul ca pentru ecare i I exista x
i
A cu proprietatea (15).
Pentru aceasta, observam mai ntai ca
infd(x, A); x U
i
> 0.
Intr-adevar, deoarece | este o ranare a lui o, pentru ecare i I exista z
i
XA
astfel ncat
U
i
S(z
i
, (z
i
)/8) S(z
i
, (z
i
)) X A.
Daca x U
i
si y A, din prima incluziune de mai sus rezulta
|x z
i
| < (z
i
)/8,
iar din ultima incluziune rezulta
|y z
i
| (z
i
).
Obt inem astfel |x y| > (7/8)(z
i
) pentru orice x U
i
si y A. Asadar
infd(x, A); x U
i

7
8
(z
i
) > 0.
In particular,
diam(U
i
) infd(x, A); x U
i
. (16)
Deoarece
2 infd(x, A); x U
i
> infd(x, A); x U
i
,
exista x

U
i
astfel ncat
d(x

, A) < 2 infd(x, A); x U


i

si deci exista x
i
A astfel ncat
|x

x
i
| < 2 infd(x, A); x U
i
.
De aici rezulta (15).
Sa aratam ca multifunct ia F
1
construita mai sus este superior semicontinua.
Fie x
0
X A si V o vecinatate deschisa a lui x
0
astfel ncat V A = . Exista
un numar nit de elemente din |, U
i
k
, k = 1, , q, astfel ncat
U
i
k
V ,= .
Deoarece suppp
i
U
i
, rezulta ca pentru x V si i / i
1
, i
2
, , i
q
avem p
i
(x) = 0.
Deci pentru x V ,
F
1
(x) =
q

k=1
p
i
k
(x)F(x
i
k
).
39
Este clar ca F
1
este superior semicontinuan x
0
. Consideram acum cazul x
0
Fr(A).
Fie > 0 si
1
> 0 astfel ncat
F(x) F(x
0
) +S(0, ),
pentru orice x A cu |x x
0
| <
1
. Vom arata ca exista
2
> 0,
2
<
1
, astfel
ncat, daca x / A si |x x
0
| <
2
, avem
F
1
(x) F(x
0
) +S(0, ).
Pentru aceasta, observam ca daca p
i
(x) > 0 atunci x U
i
si, combinand (15) si
(16), obt inem
|x x
0
| < 3d(x, A).
Deoarece x
0
A, d(x, A) |x x
0
| si deci
|x
i
x
0
| 4|x x
0
|.
Prin urmare, considerand
2
=
1
/4 deducem ca pentru x X A cu |xx
0
| <
2
si pentru acei indici i pentru care p
i
(x) > 0,
F(x
i
) F(x
0
) +S(0, ).
De aici, si din convexitatea lui F(x
0
), obt inem
F
1
(x) F(x
0
) +S(0, ) = F
1
(x
0
) +S(0, ).
Am demonstrat asadar ca multifunct ia F
1
este superior semicontinua pe X.
Ea are valori convexe si marginite dar poate sa nu aiba valori nchise (pentru ca
suma a doua mult imi nchise poate sa nu e nchisa). Pentru a ncheia demonstrat ia
luam G = F
1
si aplicam Propozit ia 4.
References
[1] Aubin J.-P., Cellina A., Dierential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.
[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkhauser, 1990.
[3] Arzel`a C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti della
Cl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348
[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. dei
Lincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.
40
[5] Baire L. R., Sur les functions de variable reelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,
1899, 1-222.
[6] Banach S., Sur les opeerations dans les ensembles abstraits et leurs applications
aux equations integrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.
[7] Banach S., Sur les functionelles lineaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 si
223-239.
[8] Banach S.,

Uber die Bairesche Kategorie gewisser Funktionenmengen, Studia
Math., 3, 1931, 174-179.
[9] Banach S., Theorie des Operations lineaires, Monografje matematyczne, War-
saw, 1932.
[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularites,
Fund. Math., 9, 1927, 50-61.
[11] Barbu V., Semigrupuri de Contract ii Neliniare n Spat ii Banach, Editura
Academiei, Bucuresti, 1974.
[12] Barbu V., Metode Matematice n Optimizarea Sistemelor Diferent iale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1989.
[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wa zewski topological method for contingent
equations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.
[14] Begle E. G., A xed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.
[15] Bielecki A., Une remarque sur la methode de Banach- Caccioppoli-Tikhonov
dans la theorie des equations dierentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.
Cl. III, 4, 1956, 261-264.
[16] Birkho G. D., Proof of Poincares geometric theorem, Trans. Amer. Math.
Soc., 14, 1913, 14-22.
[17] Birkho G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.
Math. Soc., 23, 1922, 96-115.
[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependent
choices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.
41
[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to the
theory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,
1950.
[20] Borsuk K., Sur les retractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.
[21] Brezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-
tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.
[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,
Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.
[23] Browder F. E., The xed point theory of multi-valued mappings in topological
vector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.
[24] Brouwer L.E.J.,

Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,
1912, 97-115.
[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sullesistenza di elementi uniti in una
transformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.
[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,
Clarendon Press, Oxford, 1998.
[27] Carja O., Ursescu C., The characteristics method for a rst order partial dif-
ferential equation, An. Sti. Univ.Al.I.Cuza Iasi Sect . I a Mat., 39, 1993, 367
- 396.
[28] Carja O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear dierential
inclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.
[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and xed points theorems,
Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.
[30] Costinescu O., Elemente de topologie generala, Editura tehnica, Bucuresti,
1969.
[31] Deimling K., Multivalued Dierential Equations, Walter de Gruyter, 1992.
[32] Dieudonne J.A., Une generalisation des espaces compactes, J. Math. Pures
Appl., 23, 1944, 65-76.
[33] Dugundji J., An extension of Tietzes theorem, Pacic J. Math., 1, 1951, 353-
367.
42
[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.
[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-
353.
[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-
dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.
[37] Gheorghiu N., Introducere n Analiza Funct ionala, Editura Academiei, Bu-
curesti, 1974.
[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani xed theorem, with
application to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-
174.
[39] Goursat E., Sur la theorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,
31, 1903, 184-192.
[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.
[41] Groger K., A simple proof of the Brouwer xed point theorem, Math. Nachr.,
102, 1981, 293-295.
[42] Hahn H.,

Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,
3-88.
[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.
[44] Hausdor F., Grundz uge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.
[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,
419-432.
[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.
Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.
[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.
[48] Kakutani S., A generalization of Brouwers xed-point theorem, Duke Math.
J., 8, 1941, 457-459.
[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1986.
43
[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. Theory
Appl., 8, 1971, 161-168.
[51] Kelley J.L., The Tychono product theorem implies the axiom of choice, Fund.
Math., 37, 1950, 75-76.
[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,
New York, 1984.
[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans lespace des ensembles
fermes, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.
[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.
[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,
Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.
[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,
Academic Press, New York, 1972.
[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normed
linear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.
[58] Leray J, Schauder J., Topologie et equations fonctionnelles, Ann. Sci. Ecole
Norm. Sup., 51, 1934, 45-78.
[59] Lichtenstein L.,

Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methode
der unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.
[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradus
din Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77
[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, Israel
J. Math., 9, 1971, 263-269.
[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-
401.
[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,
Comp. math., 3, 1936, 89-127.
[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.
[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.
44
[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.
[67] Miranda C., Unosservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,
(2) 3, 1940, 527.
[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.
Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.
[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,
102-121.
[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacic J. Math., 30, 1969,
475-488.
[71] Nagumo M.,

Uber die Lage der Integralkurven gewonlicher Dierential-
gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.
[72] Ostrowski A.M., The round-o stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,
47, 1967, 77-81.
[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,
516-541.
[74] Picard E., Memoire sur la theorie des equations aux derives partielles et la
methode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-
210.
[75] Picone M., Lezioni di analizi innitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-
nia, Catania, Italy, 1923.
[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiza Funct ionala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[77] Precupanu A., Analiza Matematica. Funct ii Reale, Editura didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1976.
[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitat ii Al.I.Cuza
Iasi, Iasi, 1993.
[79] Precupanu T., Spat ii Liniare Topologice si Elemente de Analiza Convexa, Ed-
itura Academiei, Bucuresti, 1992.
[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.
Oper. Res., 1, 1976, 130-143.
45
[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.
Math. Soc., 20, 1969, 603.
[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-
571.
[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalraumen, Math.Z.,
26, 1927, 63-98.
[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalraumen, Studia Math., 2, 1930,
171-180.
[85] Schauder J.,

Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,
1930, 183-196.
[86] Stampacchia G., Formes bilineaires coercitives sur les ensemble convexes, C.
R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.
[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps and
retractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.
[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,
1948, 977-982.
[89] Tychono A.N.,

Uber die topologische Erweiterung von Raumen, Math. Anal.,
102, 1930, 544-561.
[90] Tychono A. N.,

Uber einen Funktionenraum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.
[91] Tychono A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,
[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,
1975, 438-441.
[93] Urysohn P.,

Uber die Machtigkeit der Zusammenhangenden Mengen, Math.
Ann., 94, 1925, 262-295.
[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,
Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-
man, 1995.
[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari si Aplicat ii, Editura Universitat ii
Al.I.Cuza, Iasi, 2001.
46
[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.
[97] Von Neumann J.,

Uber ein okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-
meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines Mathematischen
Kolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.
[98] T. Wa

zewski, Sur une condition equivalent `a lequation au contingent, Bull.


Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.
[99] Zabreko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,
3, 1969, 70-72.
[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,
139-160.
[101] Z alinescu C., Programare Matematica n Spat ii Innit Dimensionale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1999.
[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-
Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methods
and Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,
1984.
47
Lectiile 9 si 10, Principiul aplicat iilor deschise
Unul dintre cele mai profunde rezultate din teoria operatorilor liniari continui n
spat ii Banach este Principiul aplicat iilor deschise publicat de Juliusz Schauder [85]
n 1930 si de Banachn faimoasa sa carte Theorie des operations lineaires aparutan
1931 si tradusa n franceza [9] n 1932. Ca si Principiul marginirii uniforme obt inut
de Theophil H. Hildebrandt [46] n 1923, Principiul aplicat iilor deschise s-a dovedit
deosebit de util ntr-o varietate larga de probleme. Sa enunt am acest rezultat.
Teorema 1 Fie X si Y spat ii Banach si T L(X, Y ) un operator surjectiv. Atunci
urmatoarele armat ii (echivalente ntre ele) au loc.
(a) T este aplicat ie deschisa;
(b) Exista > 0 astfel ncat, pentru ecare y Y , exista x X cu Tx = y si
|x| |y|;
(c) Exista > 0 astfel ncat B(Tx, t) T(B(x, t)) pentru orice x X si t > 0.
(d) Exista > 0 astfel ncat, pentru orice (x, y) X Y ,
d(x, T
1
(y)) |y Tx|.
Desi armat iile de la (c) si (d) sunt interpretari imediate ale lui (b), le-am
enunt at aici pentru ca ele sunt esent iale n nt elegerea a ceea ce urmeaza n acest
capitol. Sa precizam ca marginea inferioara a valorilor pentru constantele , si
este |(A

)
1
|, fapt usor de aratat. Proprietatea enunt ata la (c) arma ca sfera
centrata n Tx si raza t este acoperita de imaginea prin T a unei sfere de raza t.
In literatura matematica, aceasta se numeste proprietatea de acoperire liniara n
(x, Tx) (daca se verica macar pentru t mic). Daca inegalitatea de la (d) se verica
pentru y = y
0
si x ntr-o vecinatate a lui x
0
cu (x
0
, y
0
) Graf T, se spune ca
T are proprietatea de regularitate metrica n (x
0
, y
0
). Aceasta terminologie a fost
introdusa Jean-Paul Penot n anii 1980.
Un principiu de baza n analiza neliniara (neteda) este acela ca o funct ie satis-
face local proprietat ile derivatei sale. Acest principiu, legat de Teorema aplicat iilor
deschise de mai sus, se regaseste n doua teoreme clasice ale analizei matematice:
teorema spat iului tangent demonstrata de Lazar A. Lyusternik [62] n 1934 si teo-
rema surject iei demonstrata de Lawrence M. Graves [40] n 1950, ecare ind legata
de cate una dintre cele doua interpretari ale Teoremei 1.
Astfel, teorema lui Lyusternik arma ca varietatea liniara tangenta la mult imea
f
1
(y
0
) n punctul x
0
f
1
(y
0
) este kerf

(x
0
) unde f : X Y este de clasa C
1
si
satisface condit ia de regularitate (sau condit ia Lyusternik)
Imf

(x
0
) = Y.
1
De fapt, demonstrat ia lui Lysternik conduce la faptul ca exista K > 0 astfel ncat
d(x, f
1
(y
0
)) K|y
0
f(x)|
pentru orice x x
0
+ker f

(x
0
) sucient de aproape de x
0
si, cu o usoara modicare
a demonstrat iei, pentru orice x X sucient de aproape de x
0
.
Teorema lui Graves arma, ntr-o forma particulara, ca daca f : X Y este de
clasa C
1
n x
0
si satisface condit ia de regularitate a lui Lyusternik Imf

(x
0
) = Y
atunci exista m > 0 astfel ncat, pentru t > 0 sucient de mic, imaginea prin f a
unei sfere centrata n x
0
de raza t cont ine sfera de raza mt centrata n f(x
0
). De
fapt proprietatea are loc pentru x ntr-o vecinatate a unui punct x
0
, deci are loc
proprietatea de acoperire liniara. Abia la nceputul anilor 1970, Alexander D. Ioe
si Vladimir M. Tikhomirov au demonstrat ca n condit iile teoremei lui Graves are
loc proprietatea de regularitate metrica. Vom reveni asupra acestor rezultate n
Sect iunea 4 a acestui capitol.
In continuare ne vom ocupa de o extindere a teoremei aplicat iilor deschise la
multifunct ii cu grac convex si nchis, stabilita n 1975 de Corneliu Ursescu [92] si,
independent, n 1976 de Stephen M. Robinson [80]. Acest rezultat a avut un impact
major si a determinat o direct ie de cercetare deosebit de prolica.
Teorema 2 (Robinson -Ursescu) Fie X si Y spat ii Banach si F : X ; Y o
multifunct ie convexa si nchisa. Fie y
0
int(ImF) si x
0
F
1
(y
0
). Atunci
(i) Exista > 0 astfel ncat
B(y
0
, ) F(B(x
0
, 1));
(ii) Exista > 0 astfel ncat, daca y B(y
0
, ), exista x F
1
(y) cu
|x x
0
|
1

|y y
0
|;
(iii) Exista > 0 astfel ncat, daca y B(y
0
, ), u Dom(F) si v F(u),
exista x F
1
(y) cu
|x u|
1

(1 +|u x
0
|)|y v|;
(iv) Exista > 0 (acelasi de la (iii)) astfel ncat, daca y B(y
0
, ) si u
Dom(F),
d(u, F
1
(y))
1

(1 +|u x
0
|)d(y, F(u)).
2
Se vede usor ca (iii) este o proprietate de acoperire liniara iar (iv) de regularitate
metrica. Dupa cum se va vedea mai jos, se demonstreaza ntai punctul (i), acesta
ind pasul cel mai dicil, apoi se demonstreaza (iii). Este clar ca (ii) este un caz
particular al lui (iii) daca se ia u = x
0
si v = y
0
. Avem deci:
Exista doua constante pozitive si astfel ncat pentru ecare y cu |yy
0
|
exista x F
1
(y) satisfacand
|x x
0
| |y y
0
|.
Inainte de a demonstra aceasta teorema sa facem cateva comentarii. In primul
rand sa observam ca o consecint a imediata este
Corolarul 1 In condit iile Teoremei 2, pentru orice V 1(x
0
) avem F(V ) 1(y
0
).
Demonstrat ie. Pentru V 1(x
0
) exista > 0 astfel ncat S(x
0
, ) V .
Considerand dat de (ii) si > 0 astfel ncat < si < , rezulta imediat
ca S(y
0
, ) F(V ).
Sa remarcam faptul ca n cazul unui operator liniar continuu si surjectiv T,
concluzia Corolarului 1 este echivalenta cu (c) si deci cu (a). Prin urmare, Teorema
1 este un caz particular al Teoremei 2. Acest rezultat se poate generaliza n forma
urmatoare.
Corolarul 2 Fie X, Y , Z spat ii Banach, T L(Z, Y ) si S L(X, Y ). Urmatoa-
rele armat ii sunt echivalente:
(i) T(Z) S(X);
(ii) Exista k > 0 astfel ncat T(B(0, 1)) S(B(0, k)).
Demonstrat ie. Implicat ia (ii) = (i) este imediata. Pentru a demonstra recip-
roca, lu am multifunct ia F = T
1
S si aplicam Teorema 2.
Observat ia 1 Proprietat ile enunt ate la (i) si (ii) au caracterizari duale deosebit
de utile n aplicat ii. Astfel, daca X este reexiv, (i) (ii) (iii) unde
(iii) |T

| k|S

| y

.
In general, (iii) este echivalent cu
(iv) T(z); |z| 1 Sx; |x| k|.
3
Daca T este operatorul identic (deci Z = Y ), atunci (i) (ii) (iii) fara condit ii
suplimentare. Acest fapt exprima ca un operator S L(X, Y ), unde X si Y sunt
spat ii Banach, este surjectiv daca si numai daca adjunctul sau are invers marginit
pe imaginea sa. Demonstrat ia acestor fapte o lasam ca exercit iu.
Sa observam ca armat ia (b) din Teorema 1 implica faptul ca multifunct ia F =
T
1
este lipschitziana de constanta Lipschitz , adica,
F(x
1
) F(x
2
) +|x
1
x
2
|B(0, 1) x
1
, x
2
X.
Rezultatul este adevarat si pentru procese convexe.
Corolarul 3 Fie X si Y spat ii Banach si F : X ; Y un proces convex nchis si
surjectiv, adica F(X) = Y . Atunci multifunct ia F
1
este lipschitziana.
Demonstrat ie. Luam n Teorema 2 x
0
= y
0
= 0. Prin urmare, exista , > 0
astfel ncat, pentru orice y Y cu |y| , exista x F
1
(y) astfel ncat
|x| |y|. Deoarece Graf(F) este con, exista L > 0 astfel ncat, pentru orice
y Y , exista x F
1
(y) cu |x| L|y|. Fixam acum y
1
, y
2
Y si luam
x
1
F
1
(y
1
) si t F
1
(y
2
y
1
) satisfacand |t| L|y
1
y
2
|. Avand n vedere
ca Graf(F) este con convex, deducem x
2
= x
1
+ t F
1
(y
2
), ceea ce ncheie
demonstrat ia.
Pentru demonstrat ia Teoremei 2 avem nevoie de cateva chestiuni preliminare.
Denit ia 1 Fie X un spat iu liniar topologic. O submult ime nevida a lui X se
numeste ideal convexa daca pentru orice sir marginit (x
n
) A si orice sir (
n
) cu

n
0 si

i=1

i
= 1, seria

i=1

i
x
i
ori este convergenta la un element din A ori
este divergenta.
Daca X este spat iu Banach, avandn vedere ca sirul (x
n
) este marginit, rezulta
ca seria

i=1

i
x
i
este chiar absolut convergenta. Deci n acest caz mult imea A
este ideal convexa daca suma seriei este un element din A.
Urmatoarea lema pune n evident a o proprietate remarcabila a mult imilor ideal
convexe, rezultat obt inut de Evgenij A. Lifshits (Lifsic) n 1970 [60].
Lema 1 Fie A o mult ime ideal convexa ntr-un spat iu Banach X. Atunci
intA = int(A).
4
Demonstrat ie. Aratam ca daca y int(A) atunci y intA. Este sucient sa
luam y = 0, altfel lucram cu A y n loc de A. Presupunem deci ca 0 int(A).
Exista > 0 astfel ncat
B(0, ) A B(0, ) A B(0, ) A B(0, ) +B(0, /2).
Am folosit aici urmatorul rezultat [79, p.14], [101]:
Pentru orice submult ime A a unui spat iu liniar topologic,
A =

V V
(A +V ),
unde 1 este un sistem fundamental de vecinatat i ale originii.
In consecint a, pentru ecare t > 0 avem
B(0, t) t(A B(0, )) +B(0, t/2).
Fie x B(0, /2). Pentru t = 1/2, exista x
1
A B(0, ) si y
1
B(0, /4) astfel
ncat
x =
1
2
x
1
+y
1
.
Continuand procedeul cu t = 1/2
2
, 1/2
3
, , 1/2
n
, obt inem sirurile (x
n
) A
B(0, ), (y
n
) B(0, /2
n+1
) cu proprietatea
y
n
=
1
2
n+1
x
n+1
+y
n+1
.
Avem
|x
n

i=1
1
2
i
x
i
| = |y
n
|

2
n+1
,
deci
x =

i=1
1
2
i
x
i
.
Deoarece A este ideal convexa, x A. Am aratat astfel ca B(0, /2) A, ceea ce
dovedeste ca 0 intA si astfel lema este demonstrata.
Lema 2 O mult ime convexanchisa si absorbantantr-un spat iu Banach este vecinatate
a originii.
5
Demonstrat ie. Fie A o mult ime convexa nchisa si absorbanta n spat iul Banach
X. Mult imea B = A(A) este convexa nchisa simetrica si absorbanta. Deoarece
B este absorbanta si convexa avem
X =
_
n1
nB.
Folosind Teorema lui Baire [37, p.102] (vezi si Propozit ia 3 (ii)), deducem ca exista
n
0
astfel ncat int(n
0
B) ,= , deci intB ,= . Vom arata ca mult imea B este
vecinatate a originii, deci si A este vecinatate a originii. Pentru aceasta, e x intB.
Obt inem x intB si, deoarece intB este mult ime convexa,
0 =
1
2
x +
1
2
(x) intB,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Demostrat ia Teoremei 2 Fara a restrange generalitatea putem presupune ca
(x
0
, y
0
) = (0, 0), altfel consideram multifunct ia a carui grac este Graf(F)(x
0
, y
0
).
Fie deci 0 int(Im(F)) si 0 F
1
(0). Consideram mult imea A = F(B(0, 1)) si
aratam ca este ideal convexa si 0 intA. Pentru aceasta, consideram sirurile
(y
n
) A (marginit) si (
n
) cu
n
0 si

n=1

n
= 1. Exista (x
n
) B(0, 1)
astfel ncat y
n
F(x
n
). In plus, seriile

n=1

n
x
n
si

n=1

n
y
n
sunt convergente.
Deoarece Graf(F) este mult ime convexa, avem
m

n=1

n
y
n
+
_
_

n=m+1

n
_
_
y
m+1
F
_
_
m

n=1

n
x
n
+
_
_

n=m+1

n
_
_
x
m+1
_
_
pentru orice m 1. Trecand la limita cu m si folosind faptul ca Graf(F) este
mult ime nchisa, deducem

n=1

n
y
n
F
_

n=1

n
x
n
_
.
Este usor de vazut ca

n=1

n
x
n
B(0, 1),
deci

n=1

n
y
n
A,
ceea ce arata ca A este ideal convexa.
6
Demonstram acum ca A este absorbanta. Consideram y Y si observam ca
exista > 0 astfel ncat y Im(F), deoarece 0 int(Im(F)). Exista deci x X
astfel ncat y F(x). Mai departe, exista (0, 1) astfel ncat x B(0, 1) si,
deoarece Graf(F) este convexa,
y = (y) + (1 )0 F(x + (1 )0) = F(x) F(B(0, 1)).
Asadar, mult imea A este convexa nchisa si absorbanta, deci este vecinatate a
originii conform Lemei 2. Am demonstrat astfel ca
0 intF(B(0, 1)).
Aplicam Lema 1 si deducem ca 0 intF(B(0, 1)). Exista deci > 0 astfel ncat
B(0, ) F(B(0, 1)) si deci are loc (i).
Sa demonstram (iii). Notam = /2 unde este dat de (i) si aratam ca acesta
este cerut de (iii). Fie deci y B(y
0
, ), u Dom(F) si v F(u). Fie de
asemenea
=
|y v|
+|y v|
.
Avem
|y +

|y v|
(y v) y
0
| .
Din (i), exista t Dom(F) cu proprietatea
y +

|y v|
(y v) F(t)
si |t x
0
| 1. Deoarece /|y v| = 1 , obt inem y +(1 )(y v) F(t)
care, mpreuna cu (1)v (1)F(u) si cu faptul ca multifunct ia F este convexa,
implica y F(t +(1 )u). Sa aratam ca x = t +(1 )u satisface inegalitatea
ceruta. Avem
|x u| = |t u|
|y v|

(|t x
0
| +|u x
0
|)
|y v|

(1 +|u x
0
|),
ceea ce ncheie demonstrat ia punctului (iii).
In sfarsit sa demonstram (iv). Pentru aceasta se modica put in demonstrat ia
punctului (iii). Daca d(u, F
1
(y)) = 0, demonstrat ia este terminata. Daca nu,
pentru > 0 consideram v F(u) astfel ncat
|v y| d(y, F(u))(1 +).
7
Mai departe se face rat ionamentul de la (iii) si se obt ine n nal
|x u|
|y v|

(1 +|u x
0
|)
d(y, F(u))(1 +)

(1 +|u x
0
|).
Deoarece x F
1
(y) iar este arbitrar, demonstrat ia se ncheie.
In particular obt inem
Corolarul 4 Fie multifunct ia F ca n Teorema 2. Atunci
(i) Exista constantele pozitive r, si astfel ncat, daca |ux
0
| < , |yy
0
| <
r si v F(u), exista x Dom(F) cu proprietat ile y F(x) si |x u| |y v|;
(ii) Multifunct ia F
1
este inferior semicontinua pe int(Im(F)).
O consecint a remarcabila a Teoremei 1 este Teorema gracului nchis.
Corolarul 5 Fie X si Y spat ii Banach si T : X Y un operator liniar si cu
grac nchis. Atunci T este continuu.
Avem mai general
Corolarul 6 Fie X si Y spat ii Banach si F : X ; Y un proces convex nchis cu
Dom(F) = X. Atunci F este multifunct ie lipschitziana.
Demonstrat ie. Se aplica Corolarul 3 procesului convex nchis si surjectiv F
1
.
Este clar ca daca F este operator liniar, condit ia Lipschitz se reduce la condit ia
de marginire si deci Corolarul 5 rezulta din Corolarul 6.
1 Teorema lui Baire
Demonstrat ia Teoremei 2 se bazeaza pe un rezultat fundamental din Analiza matem-
atica si anume Teorema lui Baire. Folosim acest prilej pentru a face cateva comen-
tarii referitoare la acest rezultat. El este frecvent utilizat n forma urmatoare (vezi,
de exemplu, [37, p.102], [101, p.11]).
Propozit ia 1 Fie X un spat iu metric complet si (X
n
) un sir de mult imi nchise
din X. Daca X =
nN
X
n
, exista n
0
N astfel ncat int X
n
0
,= .
Propozit ia 1 se poate deduce prin complementarietate din
8
Propozit ia 2 Fie X un spat iu metric complet si (X
n
) un sir de mult imi deschise
si dense din X. Atunci
nN
X
n
este densa n X.
Este interesant de observat ca Propozit ia 2 nu rezulta prin complementarietate
din Propozit ia 1. Totusi, se pot stabili unele echivalent e ntre diferite variante ale
propozit iilor enunt ate mai sus.
Propozit ia 3 Fie X un spat iu metric complet si (X
n
) un sir de mult imi nchise
din X.
(i) Daca mult imea
nN
X
n
are interior nevid atunci mult imea
nN
intX
n
este
nevida.
(ii) Daca X =
nN
X
n
atunci exista n
0
N astfel ncat int X
n
0
,= .
(iii) Daca X =
nN
X
n
atunci
nN
intX
n
este densa n X.
Propozit ia 4 Fie X un spat iu metric complet si (X
n
) un sir de mult imi deschise
si dense din X. Atunci
(a)
nN
X
n
este nevida;
(b)
nN
X
n
este densa n X.
Este usor de vazut ca, printr-un argument simplu folosind legile lui De Morgan
avem: (i) (b) si (ii) (a). De asemenea, sa observam ca (iii) rezulta din (i)
aplicat mult imilor nchise si cu interior vid, X
n
intX
n
. Se obt ine astfel egalitatea
int (X
n
intX
n
) =
care, mpreuna cu incluziunea
(X (X
n
intX
n
)) intX
n
,
ncheie demonstrat ia punctului (iii).
Propozit ia 4 a fost demonstrata de Louis Rene Baire [5] n 1899n cazul spat iului
R. Un rat ionament de acelasi tip se gaseste si la William F. Osgood n 1897. Felix
Hausdor publica demonstrat ia Teoremei lui Baire n cazul general n 1914. Este
interesant de precizat ca enunt urile prezentate mai sus sunt adevarate si n spat ii
compacte.
Vom prezenta acum doua rezultate mai generale decat Propozit iile 3 si 4 si care
sunt echivalente prin complementarietate. In spat ii metrice complete ele au fost
stabilite de Corneliu Ursescu (comunicare personala).
9
Teorema 3 Fie X un spat iu metric complet sau un spat iu compact. Fie (X
n
) un
sir de mult imi nchise din X. Atunci
_
n1
int X
n
= int
_
n1
X
n
.
Teorema 4 Fie X un spat iu metric complet sau un spat iu compact. Fie (X
n
) un
sir de mult imi deschise din X. Atunci
int

n1
X
n
= int

n1
X
n
.
Demonstrat ia Teoremei 4. Incluziunea
int

n1
X
n
int

n1
X
n
este evidenta. Pentru a demonstra incluziunea inversa este sucient sa demonstram
incluziunea
int

n1
X
n

n1
X
n
,
iar pentru aceasta este sucient sa aratam ca pentru orice mult ime nevida si deschisa
U din
n1
X
n
, mult imea U (
n1
X
n
) este nevida. Fie deci U o mult ime nevida
si deschisa din
n1
X
n
. Sa observam ca pentru ecare n N avem U X
n
, deci
U X
n
este o mult ime deschisa si nevida. Pentru a arata ca mult imea U (
n1
X
n
)
este nevida, consideram un proces inductiv alegand o mult ime nevida si deschisa V
1
astfel ncat
V
1
U X
1
.
In spat ii metrice alegem V
1
cu proprietatea suplimentara
diam(V
1
) 1
. Apoi, pentru ecare numar natural n > 2 alegem o mult ime nevida si deschisa V
n
astfel ncat
V
n
V
n1
X
n
.
In spat ii metrice alegem V
n
cu proprietatea suplimentara
diam(V
n
) 1/n.
Sa observam ca V
n
U X
n
.
10
Mai departe, aratam ca

n1
V
n
,= ,
de unde rezulta imediat ca U
n1
X
n
,= , ceea ce ncheie demonstrat ia.
Faptul ca
n1
V
n
,= se bazeaza pe argumente diferite n funct ie de natura
spat iului X. Daca X este spat iu metric complet atunci armat ia se bazeaza pe
faptul ca familia V
n
este formata din mult imi nchise ale caror diametre converg
la zero. Daca X este spat iu compact atunci familia V
n
are proprietatea intersect iei
nite.
Observat ia 2 Sa remarcam ca demonstrat ia de mai sus foloseste Axioma alegerii
dependente. Vezi Capitolul 5 pentru mai multe comentarii asupra aceste axiome.
Este interesant de subliniat can 1977 Charles E. Blair [18] a demonstrat ca Teorema
lui Baire implica Axioma alegerii dependente.
Cele doua leme de baza, Lema 1 si Lema 2, utilizate la demonstrat ia Teoremei
Robinson-Ursescu, conduc la un frumos rezultat stabilit de Petr P. Zabreko [99]
n 1969 si pe care l vom demonstra mai jos. Este interesant ca cele trei rezultate
fundamentale ale analizei funct ionale liniare, teorema aplicat iilor deschise, teorema
gracului nchis si principiul marginirii uniforme, se pot demonstra ntr-o maniera
unitara si simpla utilizand Lema lui Zabreko.
Lema 3 (Zabreko) Orice seminorma numarabil subaditiva pe un spat iu Banach
este continua.
Demonstrat ie. Seminorma p pe spat iul Banach X este numarabil subaditiva
daca p(

n
x
n
)

n
p(x
n
) pentru orice serie convergenta

n
x
n
din X. Este usor
de vazut ca, din proprietat ile seminormei, este sucient sa stabilim continuitatea
n origine. Pentru aceasta, consideram mult imea A = x; p(x) 1 si observam
ca este convexa si absorbanta. Prin urmare, A este nchisa convexa si absorbanta
deci, pe baza Lemei 2, este vecinatate a originii. Pe de alta parte, este usor de
aratat, utilizand proprietatea seminormei de a numarabil subaditiva, ca A este
ideal convexa. Se aplica Lema 1 si se deduce ca A este vecinatate a originii. Acest
fapt conduce la continuitatea n origine a seminormei p.
Sa demonstram acum cele trei rezultate fundamentale amintite mai sus, utilizand
Lema lui Zabreko.
Demonstrat ia Teoremei aplicat iilor deschise (Teorema 1) Se considera
seminorma pe Y
p(y) = inf|x|; x X, T(x) = y.
11
Pentru a demonstra ca este numarabil subaditiva, xam > 0, luam seria conver-
genta

n
y
n
n Y si construim seria absolut convergenta

n
x
n
n X astfel: luam
x
n
X astfel ncat |x
n
| < p(y
n
) + 2
n
pentru orice n. Facem precizarea ca am
presupus, fara a restrange generalitatea, ca

n
p(y
n
) este convergenta. Avem
p(

n
y
n
) |

n
x
n
|

n
|x
n
| <

n
p(y
n
) +.
Cum este arbitrar, deducem ca p este numarabil subaditiva. Aplicam Lema 3 si
deducem ca p este continua, ceea ce conduce usor la concluzia teoremei.
Observat ia 3 O consecint a remarcabila a Teoremei 1 este urmatorul rezultat demon-
strat pentru pima data de Banach n 1929.
Dac a X este spat iu Banach, orice operator bijectiv T L(X) este un izomor-
sm.
Urmatorul rezultat este Principiul marginirii uniforme, numit adesea Teorema
Banach-Steinhaus deoarece o demonstrat ie a sa a aparut ntr-o lucrare de Stefan
Banach si Hugo Steinhaus [10] din 1927. De fapt rezultatul a fost publicat mai
ntai n 1923 de Theophil Henry Hildebrandt [46] iar rezultate particulare obt inuse
mai nainte, n 1922, Hans Hahn [42] si Stefan Banach n teza de doctorat. Este
interesant ca Hahn demonstreaza teorema pentru funct ionale liniare continue printr-
o metoda care nu foloseste Teorema lui Baire si care funct ioneaza si n cazul general.
Teorema 5 Fie T
i
; i I o familie nevida de operatori din L(X, Y ), unde X este
spat iu Banach si Y este spat iu normat. Daca sup|T
i
x|; i X este nita pentru
ecare x din X atunci sup|T
i
|; i X este nita.
Demonstrat ie. Consideram seminorma
p(x) = sup|T
i
x|; i I.
Daca

n
x
n
este o serie convergenta n X avem
|T
i
(

n
x
n
)| = |

n
Tx
n
|

n
|Tx
n
|

n
p(x
n
)
pentru orice i I, de unde rezulta ca p(

n
x
n
)

n
p(x
n
). Deci p este continua,
fapt care conduce usor la concluzie.
In sfarsit, sa demonstram Teorema gracului nchis, stabilita de S. Banach n
1932 [9].
12
Teorema 6 Fie X si Y spat ii Banach si T : X Y un operator liniar si cu grac
nchis. Atunci T este marginit.
Demonstrat ie. Consideram seminorma pe X
p(x) = |Tx|
si aratam ca este numarabil subaditiva. Fie

n
x
n
o serie convergenta n X. Avem
de aratat ca |T(

n
x
n
)|

n
|Tx
n
|, deci putem presupune ca seria

n
|Tx
n
|
este convergenta, care mpreuna cu completitudinea lui Y implica faptul ca seria

n
Tx
n
este convergenta. Deoarece T are grac nchis, avem

n
Tx
n
= T(

n
x
n
).
Mai departe demonstrat ia este imediata.
Iata alte aplicat ii interesante ale teoremei lui Baire.
(1) Mult imea numerelor rat ionale nu este de tip G

, adica, intersect ie numarabila


de mult imi deschise. Vezi problema ??.
(2) Nu exista funct ii f : R R care sa e continue pe mult imea numerelor
rat ionale si discontinue pe mult imea numerelor irat ionale. Vezi Problema ??.
De fapt, mult imea punctelor n care o funct ie reala de variabila reala este con-
tinua este de tip G

. Este interesant ca exista funct ii care sa e continue exact pe


mult imea numerelor irat ionale, deci mult imea numerelor irat ionale este de tip G

.
Vezi Problema ??.
(3) Mult imea funct iilor f din C[0, 1], pentru care exista un punct x
f
n [0, 1) n
care f este derivabila la dreapta, este de prima categorie n C[0, 1]. Vezi Problema
??.
Amintim ca o mult ime este de prima categorie daca se poate scrie ca o reuniune
numarabila de mult imi rare (pentru care interiorul aderent ei lor este vid). Din
vremea lui Newton pana la nceputul secolului 19, majoritatea matematicienilor
presupuneau ca o funct ie reala denita pe un interval trebuie sa e derivabila pe
aproape tot domeniul de denit ie. In 1834, Bernard Bolzano a dat un exemplu
de funct ie reala continua pe un interval si nederivabila n orice punct din acel
interval. Aproape un secol dupa aceea matematicienii au tratat acea funct ie ca un
caz patologic. In 1931 [8] Stefan Banach a aratat, prin armat ia de mai sus, ca
marea majoritate a funct iilor reale continue denite pe un interval real nu sunt
derivabile n nici un punct.
(4) Fie X un spat iu Banach. O funct ie inferior semicontinua sau superior semi-
continua, denita pe X cu valori reale, este continua pe un rezidual (complementara
unei mult imi de prima categorie). Vezi Problema ??.
13
2 Aplicat ii la controlabilitatea
sistemelor liniare
Sa prezentam n continuare o aplicat ie a Corolarului 2 la studiul controlabilitat ii
sistemelor liniare innit dimensionale. Pentru aceasta avem nevoie de cateva el-
emente de teoria semigrupurilor liniare de clasa C
0
. Nu vom intra n detalii, ci
vom prezenta doar un minim necesar. Cititorul poate consulta [11] sau [95] pentru
detalii.
Sa ne amintim pentru nceput ca daca X si U sunt spat ii nit dimensionale iar
A : X X si B : U X sunt operatori liniari, atunci solut ia ecuat iei diferent iale
y

(t) = Ay(t) +Bu(t), y(0) = x, t 0 (1)


este data de formula variat iei constantelor
y(t) = S(t)x +
_
t
0
S(t s)Bu(s)ds, (2)
unde S(t) = e
At
, t 0, este solut ia fundamentala a ecuat iei z

(t) = Az(t).
Teoria semigrupurilor liniare n spat ii Banach extinde conceptul de solut ie fun-
damentala la spat ii Banach arbitrare si permite denirea cu ajutorul formulei (2)
a solut iei ecuat iei (1) n situat ii mai generale. O clasa larga de sisteme de control
guvernate de ecuat ii cu derivate part iale sunt cazuri particulare ale ecuat iei (1),
considerate n spat ii innit dimensionale.
Asadar, o familie S(t) : X X, t 0, formata din operatori liniari continui
care verica proprietatea semigrupala S(t + s) = S(t)S(s), t, s 0, S(0) = I si
satisface condit ia lim
t0
S(t)x = x, pentru x X, se numeste semigrup de clasa C
0
pe X. Legatura dintre A si S(t) este data de
Ax = lim
h0
S(h)x x
h
,
pentru x Dom(A). Operatorul nchis si dens denit A se numeste generatorul
innitezimal al semigrupului S(t). Daca S(t) este un semigrup de clasa C
0
atunci
funct ia t S(t)x este continua pe [0, ) pentru orice x X. In plus, exista
constantele R si M 1 astfel ncat
|S(t)| M exp(t), t 0.
In cele ce urmeaza ne vom referi la sistemul de control (1) cu solut ia (2) cu B
L(U, X). Controlul u() este din | = L

([0, ); U).
14
Spunem ca sistemul (1) este nul controlabil pe [0, t] daca pentru ecare x X
exista u | astfel ncat y() dat de (2) verica y(t) = 0, adica toate elementele
din X pot transferate n origine prin act iunea controalelor din |. Sa denim
operatorul V (t) : | X prin
V (t)u =
_
t
0
S(t s)Bu(s)ds.
Este usor de vazut ca V (t) este liniar si marginit. De asemenea, se observa ca
sistemul (1) este nul controlabil pe [0, t] daca
Im(S(t)) Im(V (t)).
Sa presupunem acum ca avem restrict ii asupra controlului, adica mult imea con-
troalelor admisibile este
U
ad
= u |; |u| ,
ind o constanta pozitiva xata. Aplicand Corolarul 2, deducem ca nula contro-
labilitate a sistemului (1) este echivalenta cu existent a unui > 0 astfel ncat
S(t)(B(0, )) V (t)(U
ad
),
adica o ntreaga sfera din jurul originii poate transferata n origine la timpul t
prin act iunea controalelor admisibile.
Pentru ecare t > 0 denim mult imea
R(t) = x X; u U
ad
, S(t)x = V (t)u,
adica mult imea starilor init iale care pot transferate n origine la timpul t cu con-
troale admisibile. Denim de asemenea domeniul de nula controlabilitate admisibila
R =
_
t>0
R(t)
si funct ia timp minimal
T(x) = inft; x R(t), x R.
Vom demonstra ca daca sistemul (1) este nul controlabil pe [0, t] pentru orice t > 0,
atunci R este deschisa si funct ia T() este continua pe R. Pentru aceasta demon-
stram mai ntai
15
Lema 4 Presupunem ca sistemul de control (1) este nul controlabil pe [0, ]. Atunci
(a) Exista () > 0 astfel ncat daca |x| () avem x R();
(b) Pentru orice x R(t) si y X care satisface
|y x|
()
M exp(t)
avem y R(t +).
Demonstrat ie. (a) Sistemul ind nul controlabil pe [0, ] avem
Im(S()) Im(V ()).
Considerand T = S() si S = V () n Corolarul 2, deducem usor (a). Pentru (b)
pornim de la egalitatea
S(t +)y = S()S(t)(y x) +S()S(t)x.
Deoarece |y x| ()/M exp(t), avand n vedere ca |S(t)x| M exp(t)|x|,
pentru orice t 0, obt inem|S(t)(yx)| (). Folosind (a), obt inemS(t)(yx)
R(). Exista deci u
1
U
ad
astfel ncat
S()S(t)(y x) = V ()u.
Pe de alta parte, deoarece x R(t), exista u
2
U
ad
astfel ncat S(t)x = V (t)u
2
.
Obt inem
S()S(t)x =
_
t
0
S(t s)Bu
2
(s)ds
si
S(t +)x =
_
t+
t
S(t + s)Bu
1
(s t)ds +
_
t
0
S(t + s)Bu
2
(s)ds.
Punand
u(s) =
_
u
2
(s) daca s [0, t]
u
1
(s t) daca s [t, t +],
deducem
S(t +)y = V (t +)u.
Deoarece u U
ad
, obt inem y R(t +), ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema 7 Presupunem ca sistemul (1) este nul controlabil pe [0, t] pentru orice
t > 0. Atunci R este deschisa si funct ia timp minimal T() este continua pe R.
16
Demonstrat ie. Faptul ca R este deschisa rezulta imediat din Lema 2(b). Observat ia
urmatoare va utila n demonstrat ie.
Pentru orice y R si > 0 avem y R(T(y) +).
Intr-adevar, aceasta rezulta din denit ia funct iei timp minimal si din faptul ca
R(s) R(t) pentru s < t.
Fie acum y
0
R si > 0 xat. Sa notam = (/2) dat de Lema 4(a),
(t) = M exp(t) si
K =
_
y X; |y y
0
|

2(T(y
0
) + 2)
_
.
Fie y
i
K, i = 1, 2. Deoarece () este crescatoare avem
|y
i
y
0
|

2(T(y
0
) +/2)
, i = 1, 2.
Avand n vedere ca y
0
R(T(y
0
) +/2), folosind si Lema 4(b), deducem
T(y
i
) T(y
0
) +, i = 1, 2.
Pe de alta parte,
|y
1
y
2
|

(T(y
0
) + 2)
si deci
|y
1
y
2
|

(T(y
i
) +/2)
.
Utilizamnca o data Lema 4(b) si obt inem y
1
R(T(y
2
)+) si y
2
R(T(y
1
)+),
ceea ce implica T(y
1
) T(y
2
) + si T(y
2
) T(y
1
) +. Am aratat astfel ca, pentru
orice > 0, exista

1
=
(/2)
2(T(y
0
) + 2)
care depinde de y
0
si , astfel ncat pentru orice y
1
, y
2
cu |y
i
y
0
|
1
, i = 1, 2,
avem
[T(y
1
) T(y
2
)[ .
Deci T este continua n y
0
.
Am discutat mai sus problema trasferului unei date init iale n origine. O prob-
lema naturala este aceea a controlabilitat ii exacte pe [0, t] a sistemului (1). Mai
precis, spunem ca sistemul (1) este exact controlabil pe [0, t] daca pentru ecare
z X exista un control u | astfel ncat y dat de (2) verica y(0) = 0 si y(t) = z.
17
Aceasta nseamna ca toate elementele din X pot atinse la timpul t prin act iunea
controalelor din |. Este clar ca sistemul (1) este exact controlabil pe [0, t] daca op-
eratorul V (t) este surjectiv. Pe baza principiului aplicat iilor deschise, deducem ca
proprietatea de controlabilitate exacta a sistemului (1) este echivalenta cu existent a
unui > 0 astfel ncat B(0, ) V (t)(U
ad
), adica punctele dintr-o ntreaga sfera
din jurul originii pot atinse la timpul t prin act iunea controalelor admisibile.
Observat ia 4 Controlabilitatea exacta n spat ii innit dimensionale este destul de
restrictiva. Daca B este compact (cazul ecuat iilor hiperbolice de ordinul al doilea)
sau semigrupul S(t) este compact (cazul ecuat iilor parabolice) [95] atunci operatorul
V (t) este compact (vezi Teorema ??) deci nu este surjectiv. Vezi si Observat ia ??.
3 Teorema de inversare locala si
Teorema Lyusternik - Graves
Prezentam n continuare un rezultat de aceeasi natura cu Principiul aplicat iilor
deschise n cazul funct iilor diferent iabile. Sa ne amintim Teorema 1:
Daca T L(X, Y ) este surjectiv, exista > 0 astfel ncat pentru orice y Y
exista x X cu Tx = y si |x| |y|.
In cele ce urmeaza, oricare din constantele > 0 cu proprietatea de mai sus se
va numi constanta de surjectivitate pentru operatorul surjectiv T.
Teorema 8 (Graves) Fie X si Y spat ii Banach, T L(X, Y ) un operator surjectiv
cu > 0 constanta de surjectivitate si 0 < < 1/. Fie U X o mult ime deschisa,
x
0
U si f : U Y o funct ie continua cu proprietatea
|f(u) f(v) T(u v)| |u v|
pentru orice u si v cu |u x
0
| < r si |v x
0
| < r. In aceste condit ii, daca
|y f(x
0
)| < r(1/ ), exista o solut ie a ecuat iei f(x) = y ce satisface
|x x
0
| (1/ )
1
|y f(x
0
)|.
Demonstrat ie. Construim inductiv un sir (
n
) astfel:
0
= 0 iar, pentru n 1,

n
este astfel ncat
T(
n

n1
) = y f(x
0
+
n1
) (3)
si
|
n

n1
| |y f(x
0
+
n1
)|. (4)
18
Deducem cu usurint a
T(
n

n1
) = T(
n1

n2
) f(x
0
+
n1
) +f(x
0
+
n2
),
deci
|
n

n1
| |
n1

n2
| (5)
daca |
n1
| < r si |
n2
| < r. Acest fapt este adevarat pentru orice n. Intr-adevar,
observam mai ntai ca din (3) si (4), |
1
| < r(1 ). Deoarece
0
= 0, avem (5)
pentru n = 2. De aici se obt ine
|
2
| = |
1
+
2

1
| |
1
|(1 +) < r
si deci are loc (5) pentru n = 3. Presupunem (5) adevarata pana la n si deducem
|
n
| |
1
|(1 + + + ()
n1
) < r, (6)
ceea ce implica (5) pentru n + 1. Mai departe, din (5) rezulta ca sirul (
n
) este
convergent la , din (3) deducem ca y = f(x
0
+), din (4) avem |
1
| |yf(x
0
)|
iar din (6) deducem
|| (1 )
1
|
1
| (1/ )
1
|y f(x
0
)|
si demonstrat ia este terminata.
Corolarul 7 Fie T L(X, Y ) un operator surjectiv cu constanta > 0. Daca
S L(X, Y ) este astfel ncat |S T| 1/2, atunci S este surjectiv cu constanta
2.
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 8 cu f = S si x
0
= 0. In particular, rezulta ca
mult imea operatorilor surjectivi este deschisa n L(X, Y ). Vezi si Problema ??.
Inainte de a prezenta urmatorul rezultat, sa amintim not iunea de diferent iabili-
tate Frechet. Fie X si Y spat ii normate, U X o mult ime deschisa si f : U Y o
funct ie. Spunem ca f este diferent iabila Frechet n x
0
U daca exista un operator,
notat f

(x
0
), cu proprietatea ca f

(x
0
) L(X, Y ) si
lim
h0
1
|h|
(f(x
0
+h) f(x
0
) f

(x
0
)h) = 0.
Spunem ca f este de clasa C
1
pe U daca f este diferent iabila Frechet si f

(privita
ca funct ie de la U n L(X, Y )) este continua n ecare punct din U.
19
Sa amintim de asemenea urmatoarea teorema de medie:
Daca f : U Y este diferent iabila Frechet n orice punct din segmentul [a, b]
U, atunci
|f(b) f(a)| sup
u]a,b[
|f

(u)||b a|.
Pentru demonstrat ia acestei teoreme precum si pentru alte rezultate legate de
diferent iabilitate n spat ii Banach trimitem la [101].
Teorema 9 (Lyusternik-Graves) Fie X si Y spat ii Banach, U X o mult ime
deschis a, x
0
U, f : U X o funct ie diferent iabila Frechet cu f

continua n
x
0
si f

(x
0
) surjectiva. In aceste condit ii, exista constantele pozitive r, si astfel
ncat, daca |p x
0
| < si |y f(x
0
)| < r, exista x ce satisface f(x) = y si
|x p| |y f(p)|.
Demonstrat ie. Deoarece f

este continua n x
0
, exista
1
> 0 astfel ncat, daca
|x x
0
| <
1
, avem |f

(x) f

(x
0
)| < 1/8, unde este o constanta de surjectiv-
itate pentru operatorul surjectiv f

(x
0
). Aplicand Corolarul 7 deducem ca, pentru
|px
0
| <
1
, f

(p) este surjectiv cu constanta 2. Din teorema de medie enunt ata


mai sus si aplicata funct iei x f(x) f

(p)x obt inem


|f(u) f(v) f

(p)(u v)| |u v| sup


t[a,b]
|f

(t) f

(p)|. (7)
Din (7), daca |p x
0
| <
1
, avem
|f(u) f(v) f

(p)(u v)|
1
4
|u v| (8)
pentru |u x
0
| <
1
si |v x
0
| <
1
. Pe de alta parte, exista
2
> 0 cu
2

1
/2
astfel ncat, daca |p x
0
| <
2
, avem
|f(p) f(x
0
)| <

1
16
.
Sa aratam ca =
2
, r =
1
/8 si = 4 verica toate cerint ele concluziei. Fie
deci |p x
0
| < si |y f(x
0
)| < r. Observam ca pentru |u p| <
1
/2 si
|v p| <
1
/2 avem |u x
0
| <
1
, |v x
0
| <
1
si deci (8) arata ca suntem n
condit iile Teoremei 8 cu T = f

(p) si 2 n loc de . Este clar ca daca |yf(x


0
)| < r
atunci |y f(p)| <
1
/8 si deci exista o solut ie a ecuat iei f(x) = y care satisface
|x p| 4|y f(p)|.
Demonstrat ia teoremei este ncheiata.
20
Observat ia 5 Concluzia Teoremei 9 arma, n particular, ca exista o vecinatate
deschisa V a lui x
0
, cont inuta n U, care are proprietatea ca pentru ecare p V
si ecare S
p
, sfera deschisa centrata n p si cont inuta n V , f(S
p
) este vecinatate
pentru f(p).
Observat ia 6 Estimarea = 4, unde este constanta de surjectivitate a oper-
atorului f

(x
0
), nu este cea mai buna. Aceasta provine din faptul ca am aplicat
Teorema 8 cu = 1/2. De fapt, marginea inferioara a valorilor lui pentru care
are loc teorema de mai sus este .
Lawrence M. Graves [40] a demonstrat n 1950 Teorema 8 si Corolarul 7. Lazar
Aronovich Lyusternik [62] (1934) a introdus condit ia ca f

(x
0
) sa e operator sur-
jectiv si procedeul iterativ prezentat n demonstrat ia Teoremei 8 pentru a obt ine
urmatorul rezultat.
Corolarul 8 (Lyusternik) Fie f ca n Teorema 9 si e f(x
0
) = 0. Atunci spat iul
tangent la f
1
(0) n x
0
este x
0
+ kerf

(x
0
).
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 9 cu y = 0 si p x
0
+ kerf

(x
0
) si se deduce
ca exista x f
1
(0) astfel ncat |x p| |f(p)|, adica
d(p, f
1
(0)) |f(p) f(x
0
) f

(x
0
)(p x
0
)|.
De aici se obt ine imediat
lim
px
0
px
0
+kerf

(x
0
)
d(p, f
1
(0))
|p x
0
|
= 0,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Teorema lui Graves se utilizeaza n obt inerea unor rezultate de existent a pen-
tru ecuat ii neliniare plecand de la rezultate similare pentru aproximari liniare ale
acestora. Unele probleme, de exemplu cele legate de controlabilitatea cu restrict ii
a sistemelor neliniare au impus urmatoarea varianta.
Teorema 10 Fie X si Y spat ii Banach, D X o mult ime deschisa, x
0
D,
L X un con convex nchis si f : D Y o funct ie diferent iabila Frechet cu f

continua n x
0
si cu proprietatea f

(x
0
)(L) = Y . Atunci exista o vecinatate V a
punctului f(x
0
) si o constanta > 0 astfel ncat, pentru ecare y V , ecuat ia
f(x) = y are o solut ie n x
0
+L care satisface inegalitatea |xx
0
| |y f(x
0
)|.
21
Demonstrat ie. Se procedeaza ca n Teorema 8 cu observat ia ca este obt inuta
aplicand Teorema aplicat iilor deschise procesului convex nchis F : X ; Y denit
prin
F(x) =
_
f

(x
0
)x daca x L
daca x / L.
Ipoteza f

(x
0
)(L) = Y asigura faptul ca F este surjectiv si deci exista > 0 ncat,
pentru y Y , exista x L cu f

(x
0
)x = y si |x| |y|.
Teorema 9 se mai numeste si Teorema surject iei, datorita condit iei ca f

(x
0
) sa
e surjectiv. Sa ne amintim ca pentru Teorema de inversare locala se cere ca f

(x
0
)
sa e si injectiv. Mai precis avem
Teorema 11 (Teorema de inversare locala ) Fie X si Y spat ii Banach, U X
o mult ime deschisa, x
0
U, f : U Y o funct ie de clasa C
1
cu proprietatea ca
f

(x
0
) este un operator bijectiv. Atunci exista o vecinatate W a lui f(x
0
) n Y si
o vecinatate V a lui x
0
n X astfel ncat pentru orice y W exista o solut ie unica
x V a ecuat iei f(x) = y. Mai mult funct ia f
1
este de clasa C
1
pe W si derivata
sa este data prin (f
1
)

(y) = (f

(x))
1
. Daca f este de clasa C
k
, k > 1, atunci f
1
este de clasa C
k
.
Demonstrat ie. Fara a restrange generalitatea, luam x
0
= 0 si f(x
0
) = 0. In
plus, este sucient sa discutam inversarea locala a funct iei f

(0)
1
f si deci suntem
condusi la a considera cazul n care f = I +g, unde g este de clasa C
1
si g

(0) = 0.
Aici I este operatorul identitate pe X. Fie r > 0 astfel ncat |g

(u)| < 1/2 pentru


|u| < r. Folosind teorema de medie deducem ca pentru orice u, v B(0, r) avem
|g(u) g(v)|
1
2
|u v|. (9)
Deci g este o contract ie si |g(u)| |u|/2 pentru |u| < r. Pentru v X xat,
punem
g
v
(u) = v g(u).
Este clar ca g
v
este o contract ie. Mai mult, pentru u B(0, r) si v B(0, r/2)
avem |g
v
(u)| r si deci, pentru v B(0, r/2), g
v
este o contract ie, duce B(0, r)
n ea nsasi, prin urmare are un punct x unic u B(0, r) care satisface
u = g
v
(u) = v g(u),
deci f(u) = v. Asadar, putem deni funct ia f
1
: B(0, r/2) B(0, r). Sa aratam
ca f
1
este de clasa C
1
. Pentru aceasta, aratam mai ntai ca f
1
este lipschitziana.
22
Punem p = f
1
(u) si q = f
1
(v), adica p + g(p) = u si q + g(q) = v. Folosind (9)
obt inem
|p q| |u v| +|g(p) g(q)| |u v| +
1
2
|p q|,
deci
|f
1
(u) f
1
(v)| 2|u v|.
Asadar f
1
este Lipschitz continua cu constanta 2.
Fie acum y W = B(0, r/2) si x = f
1
(y). Sa aratam ca
(f
1
)

(y) = (f

(x))
1
. (10)
Din x + g(x) = y avem f
1
(y) = y g(f
1
(y)). Avand n vedere ca funct ia g
este diferent iabila n 0 si g

(0) = 0 iar f
1
este lipschitziana, deducem usor ca
funct ia y g(f
1
(y)) are diferent iala n punctul 0 egala cu 0. De aici rezulta ca
(f
1
)

(0) = I. Aceasta implica (10) pe baza unor translat ii care sa duca x si y n


origine. Sa detaliem acest fapt. Consideram funct ia
h(u) = f

(x)
1
(f(u +x) y)
si observam ca h(0) = 0, h

(0) = 0 si deci, pe baza celor demonstrate mai sus,


(h
1
)

(0) = I. Aceasta, mpreuna cu faptul ca h


1
(v) = f
1
(y +f

(x)v) x, arata
ca (10) este adevarata. In sfarsit, pentru a arata ca f
1
este de clasa C
1
observam
ca (f
1
)

apare ca o compunere de trei funct ii continue si anume f


1
, f

si J, unde
operatorul J : Inv(X, Y ) L(Y, X) este denit prin J(A) = A
1
. Am notat cu
Inv(X, Y ) mult imea operatorilor A L(X, Y ) care sunt inversabili (bijectivi). Sa
subliniem faptul ca din Teorema aplicat iilor deschise (Teorema 1) rezulta ca daca
X si Y sunt spat ii Banach iar A L(X, Y ) este bijectiv atunci A
1
L(Y, X).
Operatorul J este de clasa C

.
Ultima armat ie din enunt se demonstreaza prin induct ie.
Observat ia 7 Teorema de inversare locala da condit ii n care, pentru orice y dintr-
o vecin atate a lui y
0
, ecuat ia f(x) = y poate rezolvata unic n xntr-o vecinatate a
lui x
0
. Demonstrat ia prezentata mai sus se bazeaza pe aplicarea Teoremei de punct
x a lui Banach funct iei x (f

(x
0
))
1
(y f(x)) +x si deci conduce la urmatoarea
procedura iterativa:
x
n+1
= x
n
+ (f

(x
0
))
1
(y f(x
n
)).
Se poate utiliza si metoda lui Newton:
x
n+1
= x
n
+ (f

(x
n
))
1
(y f(x
n
))
care da o convergent a mai rapida (vezi Problema ??).
23
Observat ia 8 In cazul n care kerf

(x
0
) admite un complement nchis X
1
, Teorema
9 se deduce din Teorema de inversare locala aplicata restrict iei lui f la x
0
+X
1
.
Teorema de inversare locala conduce imediat la
Teorema 12 (Teorema funct iilor implicite) Fie X, Y si Z spat ii Banach, D o
mult ime nevida si deschisa n X Y , F : D Z o funct ie de clasa C
p
, p 1,
(u
0
, v
0
) D astfel ncat F(u
0
, v
0
) = 0 si F

v
(u
0
, v
0
) este operator bijectiv. In aceste
condit ii, exista r > 0 si o vecinatate V a lui v
0
astfel ncat, daca |u u
0
| < r,
exista o unica solut ie v = v(u) n V a ecuat iei F(u, v) = 0. Mai mult, aplicat ia
u v(u) este de clasa C
p
si derivata este data de formula
v

(u) = (F

v
(u, v(u)))
1
F

u
(u, v(u)).
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 11 funct iei f : D X Z denita prin
f(u, v) = (u, F(u, v)).
Avem si o teorema a funct iilor implicite de tip surjectiv.
Teorema 13 Fie X, Y si Z spat ii Banach, D o mult ime nevida si deschisa n
X Y , F : D Z o funct ie diferent iabila Frechet cu F

continua n (u
0
, v
0
) D
astfel ncat F(u
0
, v
0
) = 0 si F

v
(u
0
, v
0
) este operator surjectiv. In aceste condit ii,
exista r > 0 si > 0 astfel ncat, daca |u u
0
| < r, exista v cu proprietatea
F(u, v) = 0 si |v v
0
| |u u
0
|.
Demonstrat ie. Se considera funct ia f : D X Z denita prin f(u, v) =
(u, F(u, v)). Avem
f

(u
0
, v
0
)(u, v) = (u, F

u
(u
0
, v
0
)u +F

v
(u
0
, v
0
)v).
Este clar ca sunt ndeplinite ipotezele Teoremei 9 cu x
0
= (u
0
, v
0
). Concluzia
Teoremei 9 cu p = x
0
, y = (u, 0) conduce la rezultat.
Observat ia 9 In condit iile Teoremei 13 putem deni o funct ie h pe S(u
0
, r), con-
tinua n u
0
, astfel ncat h(u
0
) = v
0
si F(u, h(u)) = 0 pentru u S(u
0
, r).
In Teorema 9 se presupune ca funct ia f este diferent iabila Frechet si f

este
continua n x
0
. O problema naturala este daca se poate presupune ca f este doar
diferent iabila in x
0
. Raspunsul este negativ n general dar este pozitiv n cazul cand
Y este de dimensiune algebrica nita. Mai precis, daca X este un spat iu Banach de
dimensiune innita, se poate construi o funct ie continua f : X X cu urmatoarele
proprietat i:
24
(a) f este diferent iabila Frechet n 0 si f

(0) = I;
(b) f(X) nu cont ine o vecinatate a originii;
(c) f nu este injectiva pe nici o vecinatate a originii.
O astfel de funct ie se poate construi astfel: e mult imile B = x X; |x| 1,
U = x X; |x| = 1 si p : B U o funct ie continua cu p(x) = x pentru
orice x U. Existent a funct iei p este data de Teorema ??. Extindem p la X prin
p(x) = x daca |x| > 1 si consideram elementul e X cu |e| = 1 si apoi sirurile
a
n
=
1
n
e, r
n
=
1
4n
2
, B
n
= x X; |x a
n
| < r
n
.
Funct ia denita prin
f(x) =
_
x daca x X
n
B
n
r
n
p(
xa
n
r
n
) +a
n
daca x B
n
verica (a), (b), (c).
Pentru a demonstra (a), observam mai ntai ca, daca x B
n
, avem
|f(x) x| r
n
+|x a
n
| 2r
n
.
Avand n vedere ca
|a
n
| |x| |x a
n
| r
n
,
obt inem
|f(x) x|
|x|

2r
n
|a
n
| r
n
0.
Fie > 0 si e n
0
cu proprietatea ca, pentru n n
0
,
2r
n
/(|a
n
| r
n
) < .
Un calcul simplu arata ca exista > 0 astfel ncat, daca x B
n
si |x| < , avem
n n
0
. Prin urmare, daca |x| < avem |f(x) x|/|x| < , ceea ce arata ca
funct ia f este diferent iabila Frechet in 0 si f

(0) = I.
Pentru (b) se demonstreaza mai ntai ca
f(X) = X
_
nN
B
n
.
Pentru aceasta este sucient sa dovedim ca pentru y B
m
nu exista x B
n
astfel
ncat
r
n
p(
x a
n
r
n
) +a
n
= y.
25
Aceasta rezulta din faptul ca
|r
n
p(
x a
n
r
n
) +a
n
a
m
| r
m
pentru orice m si n.
In sfarsit, pentru (c), se observa ca funct ia p nu este injectiva. Pentru aceasta
luam z cu |z| < 1 si observam ca ecuat ia p(x) = p(z) are cel put in doua solut ii
distincte, x = z si x = p(z). De aici rezulta ca funct ia f nu este injectiva pe nici un
B
n
. Cum orice vecinatate a originii cont ine B
n
pentru n sucient de mare, armat ia
de la (c) este dovedita.
Este interesant de subliniat ca, daca f este doar diferent iabila fara a de clasa
C
1
, proprietatea (c) de mai sus poate satisfacuta si de funct ii pentru care f

(x
0
)
este un operator bijectiv. Iata de exemplu funct ia f : R R, f(x) = x+2x
2
sin 1/x
pentru x ,= 0, f(0) = 0, are proprietat ile:
(i) f

(0) = I;
(ii) Exista un sir x
n
convergent la 0 astfel ncat f

(x
n
) = 0 si f

(x
n
) < 0.
Din (ii) rezulta ca f nu este injectiva pe o vecinatate a lui x
n
si deci pe nici o
vecinatate a originii.
Daca Y este nit dimensional avem
Teorema 14 Fie X si Y spat ii Banach cu Y de dimensiune algebrica nita, U X
o mult ime deschisa, x
0
U, f : U X o funct ie continua pe U, diferent iabila
Frechet n x
0
si astfel ncat operatorul f

(x
0
) este surjectiv. Atunci exista constan-
tele pozitive r si astfel ncat, daca |y f(x
0
)| < r, exista o solut ie a ecuat iei
f(x) = y cu proprietatea
|x x
0
| |y f(x
0
)|.
Demonstrat ie. Demonstrat ia se bazeaza pe Teorema de punct x a lui Brouwer.
Sa presupunem ca x
0
= f(x
0
) = 0. Deoarece f

(0) este operator surjectiv, exista o


funct ie continua H : Y X astfel ncat f

(0)H = I; vezi Problema ??. Din faptul


ca f este diferent iabila Frechet n 0 se deduce ca
lim
y0
f(Hy) y
|y|
= 0.
Exista deci r
0
astfel ncat
|f(Hy) y|
1
2
|y|
26
pentru |y| r
0
. Se aplica acum Teorema de punct x a lui Brouwer (vezi Problema
??) pentru a deduce ca, pentru orice r r
0
, avem
B(0, r/2) f(H(B(0, R))).
Pentru y Y cu |y| r
0
/2 folosim incluziunea de mai sus cu r = 2|y| si deducem
existent a unui z Y astfel ncat |z| r si f(Hz) = y. Este clar ca x = Hz
satisface cerint ele teoremei.
Incheiem aceasta sect iune cu o aplicat ie a Teoremei Lyusternik-Graves la teoria
multiplicatorilor lui Lagrange pentru problema de minim abstracta:
min f(x) cu restrict ia g(x) = 0, (11)
unde f : X R si g : X Y iar X si Y sunt spat ii normate. De altfel, acesta a
fost scopul principal al lui Lyusternik n [62].
Incepem cu un rezultat care scoate n evident a important a proprietat ii de reg-
ularitate metrica.
Teorema 15 Preupunem ca x
0
este solut ie a problemei de minim (11). Daca f
satisface condit ia Lipschitz ntr-o vecinatate a lui x
0
si g are proprietatea de regu-
laritate metrica n (x
0
, 0), atunci exista > 0 astfel ncat x
0
este punct de minim
local (fara restrict ii) a funct iei f(x) +|g(x)|.
Demonstrat ie. Din ipoteza exista K > 0, L > 0 astfel ncat
f(x) f(y) L|x y|, d(x, g
1
(0)) K|g(x)|
pentru x, y ntr-o vecinatate a lui x
0
. Luam un astfel de x si e u g
1
(x
0
) astfel
ncat |x u| (K + 1)|g(x)|. Atunci
f(x) f(u) L|x u| f(x
0
) Ld(x, g
1
(0)) f(x) L(K + 1)|g(x)|,
deci f(x) +L(K + 1)|g(x)| f(x
0
).
Observat ia 10 Rezultatul se poate extinde usor la spat ii metrice. De asemenea,
se pot considera restrict ii de forma 0 G(x) unde G este o multifunct ie.
Urmatoarea teorema este extinderea teoremei clasice a multiplicatorilor lui La-
grange la problema abstracta (11).
27
Teorema 16 Fie spat iile Banach X si Y si funct iile f : X R, g : X Y .
Presupunem ca f are un minim local n x
0
relativ la restrict ia g(x) = 0, f si g sunt
de clasa C
1
pe o vecinatate a lui x
0
si g

(x
0
) este operator surjectiv. Atunci
(i) f

(x
0
)h = 0 pentru acei h pentru care g

(x
0
)h = 0;
(ii) Exista y

astfel ncat f

(x
0
) +y

(g

(x
0
)) = 0.
Demonstrat ie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista h astfel ncat
g

(x
0
)h = 0 si f

(x
0
)h ,= 0. Atunci funct ia F : X R Y denita prin F(x) =
(f(x), g(x)) are proprietatea ca
F

(x
0
) = (f

(x
0
), g

(x
0
)) : X RY
este operator surjectiv. Intr-adevar, e (a, y) R Y . Deoarece g

(x
0
) este
operator surjectiv, exista u X ncat g

(x
0
)u = y. Exista R astfel ncat
f

(x
0
)h = a f

(x
0
)u. Este clar ca f

(x
0
)(u +h) = a si g

(x
0
)(u +h) = y. Deci
operatorul F

(x
0
) este surjectiv. Aplicam Teorema 9 si deducem ca, pentru orice
> 0, exista x cu |x x
0
| < si exista > 0 astfel ncat
F(x) = (f(x
0
) , 0),
ceea ce contrazice ipoteza de minim local. Prin urmare, armat ia de la (i) este
demonstrata.
Din (i) deducem ca f

(x
0
), care este un element din X

, este ortogonal pe
ker(g

(x
0
)). Dar
ker(g

(x
0
))

= Im(g

(x
0
)

).
Pe de alta parte, Im(g

(x
0
)

) este mult ime nchisa indca g

(x
0
) este surjectiv. De-
ducem astfel existent a unui element y

cu proprietatea
f

(x
0
) = g

(x
0
)

(y

) = y

(g

(x
0
)).
4 Aplicat ii la controlabilitatea
sistemelor neliniare
Prezentam o aplicat ie a Teoremei 9 la studiul controlabilitat ii sistemelor neliniare.
Consideram ecuat ia
y

(t) = Ay(t) +Fy(t) +Bu(t), t 0 (12)


28
cu condit ia init iala y(0) = x. Operatorul liniar A genereaza un semigrup de clasa
C
0
, S(t), t 0, pe spat iul Banach X, F este o aplicat ie neliniara de la X la X, iar
B L(U, X), U ind un spat iu Banach.
Presupunem ca F este lipschitziana pe X, astfel ca ecuat ia integrala
y(t) = S(t)x +
_
0
t
S(t s)F(y(s))ds +
_
0
t
S(t s)Bu(s))ds
are solut ie continua y : [0, T] X. Aici T > 0 si u() L

(0, T; U) sunt xat i.


Aceasta funct ie se considera drept solut ie a ecuat iei (12) pe [0, T]. In cele ce urmeaza
vom lua x = 0 si vom deni funct ia : L

(0, T; U) X, prin (u) = y(T), unde


y() este solut ia ecuat iei
y(t) =
_
0
t
S(t s)F(y(s))ds +
_
0
t
S(t s)Bu(s)ds, t [0, T].
Vom presupune ca F este de clasa C
1
pe X si F(0) = 0. Un calcul direct arata ca,
n aceste condit ii, funct ia este de clasa C
1
pe L

(0, T; U) si

(0)(v) = z(T),
unde z() este solut ia ecuat iei liniare
z

(t) = (A +F

(0))z(t) +Bv(t), (13)


cu z(0) = 0.
Spunem ca sistemul liniar (13) este global controlabil pe [0, T] daca, pentru
orice z
1
X, exista v L

(0, T; U) astfel ncat solut ia ecuat iei (13) cu z(0) = 0


sa verice z(T) = z
1
.
Corolarul 9 Presupunem ca F : X X este de clasa C
1
si F(0) = 0. Pre-
supunemn plus ca sistemul liniar (13) este global controlabil pe [0, T]. Atunci, pen-
tru > 0, exista r > 0 ncat pentru orice x
1
X cu |x
1
| < r exista u L

(0, T; U)
cu |u| astfel ncat solut ia ecuat iei (12) cu y(0) = 0 sa verice y(T) = x
1
.
Altfel spus, daca sistemul liniarizat este global controlabil atunci sistemul init ial
este local controlabil n jurul originii. Demonstrat ia Corolarului 9 este imediata
daca avem n vedere Teorema 9.
29
References
[1] Aubin J.-P., Cellina A., Dierential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.
[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkhauser, 1990.
[3] Arzel`a C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti della
Cl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348
[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. dei
Lincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.
[5] Baire L. R., Sur les functions de variable reelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,
1899, 1-222.
[6] Banach S., Sur les opeerations dans les ensembles abstraits et leurs applications
aux equations integrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.
[7] Banach S., Sur les functionelles lineaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 si
223-239.
[8] Banach S.,

Uber die Bairesche Kategorie gewisser Funktionenmengen, Studia
Math., 3, 1931, 174-179.
[9] Banach S., Theorie des Operations lineaires, Monografje matematyczne, War-
saw, 1932.
[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularites,
Fund. Math., 9, 1927, 50-61.
[11] Barbu V., Semigrupuri de Contract ii Neliniare n Spat ii Banach, Editura
Academiei, Bucuresti, 1974.
[12] Barbu V., Metode Matematice n Optimizarea Sistemelor Diferent iale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1989.
[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wa zewski topological method for contingent
equations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.
[14] Begle E. G., A xed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.
[15] Bielecki A., Une remarque sur la methode de Banach- Caccioppoli-Tikhonov
dans la theorie des equations dierentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.
Cl. III, 4, 1956, 261-264.
30
[16] Birkho G. D., Proof of Poincares geometric theorem, Trans. Amer. Math.
Soc., 14, 1913, 14-22.
[17] Birkho G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.
Math. Soc., 23, 1922, 96-115.
[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependent
choices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.
[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to the
theory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,
1950.
[20] Borsuk K., Sur les retractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.
[21] Brezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-
tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.
[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,
Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.
[23] Browder F. E., The xed point theory of multi-valued mappings in topological
vector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.
[24] Brouwer L.E.J.,

Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,
1912, 97-115.
[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sullesistenza di elementi uniti in una
transformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.
[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,
Clarendon Press, Oxford, 1998.
[27] Carja O., Ursescu C., The characteristics method for a rst order partial dif-
ferential equation, An. Sti. Univ.Al.I.Cuza Iasi Sect . I a Mat., 39, 1993, 367
- 396.
[28] Carja O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear dierential
inclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.
[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and xed points theorems,
Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.
31
[30] Costinescu O., Elemente de topologie generala, Editura tehnica, Bucuresti,
1969.
[31] Deimling K., Multivalued Dierential Equations, Walter de Gruyter, 1992.
[32] Dieudonne J.A., Une generalisation des espaces compactes, J. Math. Pures
Appl., 23, 1944, 65-76.
[33] Dugundji J., An extension of Tietzes theorem, Pacic J. Math., 1, 1951, 353-
367.
[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.
[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-
353.
[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-
dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.
[37] Gheorghiu N., Introducere n Analiza Funct ionala, Editura Academiei, Bu-
curesti, 1974.
[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani xed theorem, with
application to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-
174.
[39] Goursat E., Sur la theorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,
31, 1903, 184-192.
[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.
[41] Groger K., A simple proof of the Brouwer xed point theorem, Math. Nachr.,
102, 1981, 293-295.
[42] Hahn H.,

Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,
3-88.
[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.
[44] Hausdor F., Grundz uge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.
[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,
419-432.
32
[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.
Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.
[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.
[48] Kakutani S., A generalization of Brouwers xed-point theorem, Duke Math.
J., 8, 1941, 457-459.
[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1986.
[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. Theory
Appl., 8, 1971, 161-168.
[51] Kelley J.L., The Tychono product theorem implies the axiom of choice, Fund.
Math., 37, 1950, 75-76.
[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,
New York, 1984.
[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans lespace des ensembles
fermes, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.
[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.
[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,
Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.
[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,
Academic Press, New York, 1972.
[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normed
linear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.
[58] Leray J, Schauder J., Topologie et equations fonctionnelles, Ann. Sci. Ecole
Norm. Sup., 51, 1934, 45-78.
[59] Lichtenstein L.,

Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methode
der unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.
[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradus
din Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77
33
[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, Israel
J. Math., 9, 1971, 263-269.
[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-
401.
[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,
Comp. math., 3, 1936, 89-127.
[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.
[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.
[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.
[67] Miranda C., Unosservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,
(2) 3, 1940, 527.
[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.
Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.
[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,
102-121.
[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacic J. Math., 30, 1969,
475-488.
[71] Nagumo M.,

Uber die Lage der Integralkurven gewonlicher Dierential-
gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.
[72] Ostrowski A.M., The round-o stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,
47, 1967, 77-81.
[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,
516-541.
[74] Picard E., Memoire sur la theorie des equations aux derives partielles et la
methode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-
210.
[75] Picone M., Lezioni di analizi innitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-
nia, Catania, Italy, 1923.
34
[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiza Funct ionala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[77] Precupanu A., Analiza Matematica. Funct ii Reale, Editura didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1976.
[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitat ii Al.I.Cuza
Iasi, Iasi, 1993.
[79] Precupanu T., Spat ii Liniare Topologice si Elemente de Analiza Convexa, Ed-
itura Academiei, Bucuresti, 1992.
[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.
Oper. Res., 1, 1976, 130-143.
[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.
Math. Soc., 20, 1969, 603.
[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-
571.
[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalraumen, Math.Z.,
26, 1927, 63-98.
[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalraumen, Studia Math., 2, 1930,
171-180.
[85] Schauder J.,

Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,
1930, 183-196.
[86] Stampacchia G., Formes bilineaires coercitives sur les ensemble convexes, C.
R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.
[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps and
retractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.
[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,
1948, 977-982.
[89] Tychono A.N.,

Uber die topologische Erweiterung von Raumen, Math. Anal.,
102, 1930, 544-561.
[90] Tychono A. N.,

Uber einen Funktionenraum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.
35
[91] Tychono A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,
[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,
1975, 438-441.
[93] Urysohn P.,

Uber die Machtigkeit der Zusammenhangenden Mengen, Math.
Ann., 94, 1925, 262-295.
[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,
Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-
man, 1995.
[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari si Aplicat ii, Editura Universitat ii
Al.I.Cuza, Iasi, 2001.
[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.
[97] Von Neumann J.,

Uber ein okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-
meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines Mathematischen
Kolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.
[98] T. Wa

zewski, Sur une condition equivalent `a lequation au contingent, Bull.


Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.
[99] Zabreko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,
3, 1969, 70-72.
[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,
139-160.
[101] Z alinescu C., Programare Matematica n Spat ii Innit Dimensionale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1999.
[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-
Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methods
and Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,
1984.
36
Cursurile 11-14, Teoreme de punct x
Teoria punctelor xe a fost introdusa de Henri Poincare n anii 1880. El a
aratat ca solut iile unor importante probleme analitice pot studiate denindu-se o
mult ime X si o funct ie f : X X n asa fel ncat solut iile corespund punctelor xe
ale funct iei f, adica, punctelor x X pentru care f(x) = x. Teoria punctelor xe
a nceput deci, ca raspuns la nevoile analizei neliniare. Poincare a enunt at prima
teorema de punct x, ntr-o lucrare din 1911, n legatura cu solut iile periodice pentru
problema celor trei corpuri din mecanica cereasca, teorema ce a fost demonstrata
de George D. Birkho [16] n 1913. De fapt, analiza neliniara se bazeaza pe doua
teoreme de punct x:
Teorema de punct x a lui Banach, n cadrul spat iilor metrice complete;
Teorema de punct x a lui Brouwer, n cadrul mult imilor convexe si compacte.
Sigur c a exista numeroase variat ii sau extensii ale acestora (de exemplu teoremele de
punct x ale lui Schauder, Kakutani, Caristi) ori alte rezultate (de exemplu Teorema
lui Ekeland, Inegalitatea lui Ky Fan, Teorema Leray - Schauder) care reprezinta
instrumente de bazan studiul unor clase de probleme specice ale analizei neliniare.
In acest capitol ne vom ocupa de cele doua teoreme amintite mai sus precum si
de alte rezultate legate de acestea.
1 Teorema de punct x a lui Banach
Fie (X, ) un spat iu metric. Spunem ca funct ia F : X X este contract ie de
constanta (0, 1) daca pentru orice x, y X avem
(F(x), F(y)) (x, y).
Problema pe care dorim s-o rezolvam este ecuat ia
F(x) = x, x X,
utilizand metoda iterativa:
x
n+1
= F(x
n
), n 0, (1)
unde x
0
X. O solut ie a ecuat iei de mai sus se numeste punct x pentru funct ia
F.
1
Teorema 1 Fie (X, ) un spat iu metric complet si F : X X o -contract ie.
Atunci,
(i) F are punct x unic n X, adica, exista un singur element u X astfel ncat
F(u) = u;
(ii) Pentru ecare x
0
X sirul (x
n
) construit iterativ n (1) converge la unicul
punct x al funct iei F;
(iii) Pentru n 0 avem estimarea a priori
(x
n
, u)
n
(1 )
1
(x
1
, u)
si estimarea a posteriori
(x
n
, u) (1 )
1
(x
n
, x
n1
);
(iv) Viteza de convergent a este data de
(x
n+1
, u) (x
n
, u), n 0;
(v) Pentru orice x X avem
(x, u)
1
1
(x, F(x)). (2)
Demonstrat ie. Fixam un element arbitrar x X si consideram sirul dat de (1)
cu x
0
= x. Vom arata ca (x
n
) este sir Cauchy. Pentru k 1 avem
(x
k+1
, x
k
) = (F(x
k
), F(x
k1
)) (x
k
, x
k1
).
Aplicarea repetata a acestei inegalitat i implica
(x
k+1
, x
k
)
k
(x
1
, x).
Acum, folosind inegalitatea triunghiulara pentru m, n N, m > n, avem
(x
m
, x
n
) (
m1
+
m2
+ +
n
)(x
1
, x). (3)
De aici se obt ine usor ca (x
m
, x
n
)
n
(1)
1
(x
1
, x), ceea ce arata ca (x
n
) este
sir Cauchy, deci convergent la u X. Trecand la limita n egalitatea x
n+1
= F(x
n
),
obt inem F(u) = u. Unicitatea este imediata. Facem m n (3) si obt inem
estimarea a priori, iar pentru n = 0 obt inem (2). Pentru estimarea a posteriori,
facem m n inegalitatea
2
(x
n
, x
n+m
) ( +
1
+. . . +
m
)(x
n
, x
n1
).
Estimarea a priori determina numarul maxim de pasi ai iterat iei necesari pentru
obt inerea preciziei dorite, cunoscandu-se valoarea init iala x
0
si valoarea x
1
. Esti-
marea a posteriori ne permite sa folosim valorile x
n
si x
n1
pentru a determina
acuratet ea aproximarii x
n
. Experient a arata ca a doua metoda este mai ecienta.
Teorema 1, numita si principiul contract iilor, sau Teorema de punct x a lui
Banach a fost demonstrata de Stefan Banach [6] n 1922 n cadrul spat iilor nor-
mate complete. Ca o lema preliminara pentru demonstrarea teoremei funct iilor
implicite, Edouard Goursat a enunt at si a demonstrat un rezultat similar 20 de
ani mai devreme, n 1903 [39], pentru contract ii de la o sfera nchisa din R
n
n
ea nsasi. Ideea utilizarii aproximat iilor succesive n demonstrat ie provine de la
Joseph Liouville (1830), care a utilizat-o pentru prima data n studiul existent ei
solut iilor n teoria ecuat iilor diferent iale liniare. Emile Picard a folosit sistem-
atic metoda aproximat iilor succesive la studiul ecuat iilor neliniare, ordinare si cu
derivate part iale. Primul memoriu al lui Picard dedicat acestei teorii a fost publicat
n 1890 [74].
Demonstrat ia este constructiva, dandu-se un mod precis de aproximare a punc-
tului x. Iata o aplicat ie simpla. Fie f : R R o funct ie de clasa C
1
si u un punct
x pentru f pentru care [f

(u)[ < 1. Se verica usor ca se ndeplinesc condit iile


Teoremei 1 pentru X un interval nchis sucient de mic centrat n u. Deci u se
poate aproxima pornind cu un x
0
adecvat si considerand sirul de iterat ii prezentat
mai sus. Sunt situat ii cand printr-o modicare a funct iei se verica [f

(u)[ < 1. De
exemplu, ecuat ia x
3
+ x 1 = 0 are o singura solut ie u, punct x pentru funct ia
f(x) = 1 x
3
. Se vede usor ca [f

(u)[ > 1. Dar u este punct x si pentru funct ia


g(x) = (1/5)(3x + 2 2x
3
)
pentru care [g

(u)[ < 1.
In situat ii practice este necesar sa se aproximeze valorile lui F(x
n
) din sirul
iterat iilor. Apare astfel o problema reasca. Daca se nlocuieste sirul x
n
denit prin
(1) cu (y
n
) unde y
0
= x si y
n+1
aproximeaza F(y
n
), n ce condit ii avem lim
n
y
n
=
u, punctul x al lui F? Rezultatul urmator raspunde la aceasta problema si a fost
obt inut de Alexander M. Ostrowski [72] n 1967.
Teorema 2 Fie (X, ) un spat iu metric complet, F : X X o -contract ie si
u X punctul x al lui F. Fie (
n
) un sir de numere pozitive convergent la 0, e
3
y
0
X si presupunem ca sirul (y
n
) satisface
(y
n+1
, F(y
n
))
n
n 1.
Atunci lim
n
y
n
= u.
Demonstrat ie. Luam y
0
= x si consideram sirul (x
n
) dat de (1). Avem
(x
m+1
, y
m+1
) (F(x
m
), F(y
m
)) +(F(y
m
), y
m+1
)
(x
m
, y
m
) +
m

m

i=0

mi

i
,
(y
m+1
, u) (y
m+1
, x
m+1
) +(x
m+1
, u)
m

i=0

mi

i
+(x
m+1
, u).
Luam acum > 0. Exista k N astfel ncat pentru m k avem
m
. Atunci
m

i=0

mi

i

mk
k

i=0

ki

i
+
m

i=k+1

mi
.
Obt inem
lim
m
m

i=0

mi

i
(
k+1
/(1 ).
Cum > 0 este arbitrar iar lim
m
(x
m+1
, u) = 0 obt inem lim
m
y
m+1
= u.
Vezi Problema ?? pentru o demonstrat ie a Teoremei 1 pe baza principiului
variat ional al lui Ekeland.
Sa prezentam un exemplu pentru a ilustra utilitatea principiului contract iilor.
Consideram ecuat ia integrala Volterra
u(x) = f(x) +
_
x
0
g(x, y)u(y)dy, (4)
unde f si g sunt funct ii continue pe [0, a] respectiv [0, a] [0, a]. Denim operatorul
F : C[0, a] C[0, a] prin
F(u(x)) = f(x) +
_
x
0
g(x, y)u(y)dy
si observam ca pentru orice u, v C[0, a]
|F(u F(v)| aL|u v|,
4
unde L = sup[g(x, y)[; x, y [0, a]. Teorema de punct x a lui Banach se poate
astfel aplica pe orice interval pentru care se verica inegalitatea aL < 1. Aceasta
nu e o problema grava indca, prin metode standard de prelungire, se poate arata
existent a solut iei pe [0, a]. Pe de alta parte, Adam Bielecki n 1956 [15] a descoperit
o alta metoda de a remedia problema. El a introdus o noua norma pe C[0, a],
|u|

= sup
0xa
exp(x)[u(x)[,
echivalenta cu norma uniforma si fat a de care F este (L/)-lipschitziana si deci
contract ie daca este sucient de mare. O alta metoda consta n utilizarea ur-
matoarei variante a Teoremei 1, aparent mai tare. Vezi demonstrat ia Teoremei
19.
Corolarul 1 Fie sirul fe funct ii F
n
denit inductiv prin F
1
= F si F
n+1
= F F
n
.
Daca exista k 1 astfel ncat F
k
este contract ie, atunci F are punct x unic.
Demonstrat ie. Fie u punctul x pentru F
k
. Punem n (2) x = F(u) si obt inem
(u, F(u)) (1 )
1
(F
k
(F(u)), F(u)) = 0, si deci F(u) = u. Pentru unicitate,
daca y este punct x pentru F atunci el este punct x si pentru F
k
. Deci y = u.
Observat ia 1 Corolarul de mai sus este interesant si prin faptul ca funct ia F nu
este presupusa nici macar continua. Desi rezultatul a fost enunt atn forma abstracta
abia n anii 1960, el se regaseste ntr-o lucrare a lui Georg Hamel din 1922 privind
studiul solut iilor periodice pentru ecuat ia pendulului.
Urmatoarea teorema da o condit ie n care punctul x al unei contract ii depinde
continuu de un parametru.
Teorema 3 Fie (X, ) si (T, r) spat ii metrice, X complet. Fie g : X Y X
continua. Presupunem ca exista (0, 1) astfel ncat
(g(x, t), g(y, t)) (x, y)
pentru orice t T si x, y X. Daca (t) este unicul punct u pentru care g(u, t) =
u, atunci este continua de la T la X.
Demonstrat ie. Fie t
0
T si > 0. Continuitatea lui g n ((t
0
), t
0
) implica
existent a unui > 0 pentru care daca r(t, t
0
) < atunci
(g((t
0
), t), g((t
0
), t
0
)) = (g((t
0
), (t
0
)) < (1 ).
5
Fie r(t
1
, t
0
) < . Inegalitatea (2) implica
((t
0
), (t
1
))
((t
0
), g((t
0
), t
1
))
1
< ,
ceea ce trebuia demonstrat.
O aplicat ie interesanta a teoremei de mai sus, utilizata in demonstrat ia teoremei
de inversare locala, este urmatoarea.
Fie X spat iu Banach si f : X X o contract ie. Atunci funct ia x x + f(x)
este homeomorsm de la X la X.
Vezi Problema ?? pentru demonstrat ie. Incheiem aceasta sect iune cu o extensie
interesanta obt inuta de Renato Caccioppoli [25] n 1930.
Presupunem ca exista un sir (c
n
) astfel ncat

n=1
c
n
< si
(F
n
(x), F
n
(y)) c
n
(x, y) x, y X.
Atunci sirul iterat iilor (1) converge la unicul punct x al funct iei F.
2 Teorema de punct x a lui Brouwer
Teorema 4 (Brouwer) Fie B sfera unitate nchisa centrata n origine din spat iul
R
p
si f : B B o funct ie continua. Atunci exista x B astfel ncat f(x) = x.
Inainte de a demonstra Teorema 4, sa observam ca ea se poate extinde la cazul
cand se nlocuieste B cu orice spat iu topologic care este homeomorf cu B. Intr-
adevar, e g : B un homeomorsm si e f : o funct ie continua. Atunci
g f g
1
este continua pe B si ia valori n B. Exista deci y B astfel ncat
g f g
1
(y) = y.
Evident, x = g
1
(y) este punct x pentru f.
Situat ia cea mai simpla este cand este o sfera nchisa dintr-un spat iu normat
nit dimensional. Mai general, are loc urmatorul rezultat.
Corolarul 2 Fie o mult ime nevida convexa si compacta dintr-un spat iu normat
nit dimensional, si f : o funct ie continua. Atunci exista x astfel ncat
f(x) = x.
6
Demonstrat ia Corolarului 2 O prima demonstrat ie, pe care o vom schit a doar,
se bazeaza pe faptul ca o mult ime convexa nevida nit dimensionala (adica dimen-
siunea varietat ii liniare generate de ea este nita), are interiorul relativ nevid [79,
p.237]. Prin urmare, o mult ime convexa care are cel put in doua elemente distincte
este homeomorfa cu o mult ime convexa cu interior nevid dintr-un spat iu de tipul
R
p
cu p N. Deci, o mult ime convexa si compacta care nu se reduce la un punct
este homeomorfa cu o mult ime nchisa convexa marginita si cu interior nevid din
R
p
. Demonstrat ia se ncheie pe baza faptului ca ntr-un spat iu Banach o mult ime
convex a nchisa marginita si cu interior nevid este homeomorfa cu sfera unitate
nchisa centrata n origine [49, p.528].
Vom prezenta n continuare o demonstrat ie directa. Fara a restrange generali-
tatea, putem presupune ca spat iul de baza este R
p
. Daca este o sferanchisa, dupa
cum am remarcat deja, rezultatul este adevarat. Fie r > 0 astfel ncat B(0, r).
Fie P : B(0, r) denita prin P(x) = y unde y este unicul punct n cu
proprietatea
|x y| = inf|x z|; z .
Este cunoscut ca P este continua (chiar lipschitziana). Deci
f P : B(0, r) B(0, r)
are cel put in un punct x x B(0, r), adica f(P(x)) = x. Avand n vedere
ca f(P(x)) , rezulta ca x . Prin urmare, P(x) = x si deci f(x) = x.
Demonstrat ia Corolarului 2 este ncheiata.
Demonstrat ia Teoremei 4 se bazeaza pe urmatoarea lema datorata lui Karol
Borsuk [20] (1931).
Lema 1 Fie U = x R
p
; |x| = 1. Nu exista o funct ie continua f : B U
astfel ncat f(x) = x pentru orice x U.
Demonstrat ie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista o funct ie f cu
proprietat ile indicate. Prelungim f la o funct ie continua f
1
: R
p
U prin f
1
(x) =
x/|x| pentru orice x cu |x| > 1. Aplicand teorema de aproximare a lui Weierstrass,
exista f
2
: R
p
R
p
de clasa C
1
astfel ncat |f
2
(x) f
1
(x)| < 1 pentru orice x cu
|x| 2. Consideram funct ia f
3
: R
p
R
p
denita prin
f
3
(x) = (1 (|x|))f
1
(x) +(|x|)f
2
(x),
unde : R R este o funct ie de clasa C
1
vericand condit iile
0 (t) 1, (t) = 1 t 3/2, (t) = 0 t 2.
7
Se poate lua de exemplu
(t) =
1
16
t
3

21
64
t
2
+
9
16
t
5
16
pentru t (3/2, 2). Este usor de vazut ca f
3
este de clasa C
1
, f
3
(x) = x/|x| pentru
orice x cu |x| 2 si
|f
3
(x)| |f
1
(x)| (|x|) |f
2
(x) f
1
(x)| > |f
2
(x) f
1
(x)|(1 (|x|)) 0,
daca |x| < 2, deoarece
1 = |f
1
(x)| > |f
2
(x) f
1
(x)|.
Denim acum funct ia de clasa C
1
, f
4
: R
p
R
p
prin
f
4
(x) =
f
3
(2x)
|f
3
(2x)|
.
Se observa ca |f
4
(x)| = 1 pentru orice x R
p
si f
4
(x) = x/|x| pentru orice x cu
|x| 1. Este clar ca f
4
este lipschitziana pe B. Fie L constanta Lipschitz si e
t [0, 1/L). Vom arata n continuare ca
(I +tf
4
)B = (1 +t)B, (5)
unde I este aplicat ia identica. Intr-adevar, pentru x B avem
|x +tf
4
(x)| |x| +t|f
4
(x)| 1 +t,
iar pentru x , B avem
|x +tf
4
(x)| = |x +t
x
|x|
| = |x| +t > 1 +t.
Pe de alta parte, alegerea lui t implica faptul ca t|f

4
(x)| < 1 pentru x B si deci
I +tf

4
(x) este izomorsm iar
det(I +tf

4
(x)) > 0
pentru x B. Aplicand teorema de inversare locala deducem ca mult imea (I +
tf
4
)(B) este deschisa n B(0, 1 + t). Ea este si nchisa, ind compacta. Deoarece
B(0, 1 + t) este conexa, rezulta egalitatea (5). Asadar, funct ia I + tf
4
: B(0, 1)
8
B(0, 1 + t) este surjectiva. Ea este si injectiva deoarece, daca (I + tf
4
)(x) =
(I +tf
4
)(y) avem
|x y| = t|f
4
(x) f
4
(y)| tk|x y|.
Avand n vedere ca tk < 1, obt inem x = y. Folosim acum formula schimbarii de
variabila la integrala din R
p
si deducem
(1 +t)
p
_
B
dy =
_
B(0,1+t)
dy =
_
(I+tf
4
)(B)
dy =
_
B
det(I +tf

4
(x))dx = t
p
_
B
det f

4
(x)dx +P
n1
(t),
unde P
n1
(t) este o funct ie polinomiala de grad cel mult n 1. Prin identicare
obt inem
_
B
det f

4
(x)dx =
_
B
dy ,= 0. (6)
Pe de alta parte, |f
4
(x)|
2
= 1 implica (f

4
(x))

(f
4
(x)) = 0, unde (f

4
(x))

este adjunctul operatorului liniar f

4
(x). Deoarece f
4
(x) ,= 0 pentru orice x R
p
,
deducem ca det f

4
(x) = 0 pentru orice x R
p
, ceea ce contrazice (6)
Demonstrat ia Teoremei 4 Presupunem, prin reducere la absurd, ca f(x) ,= x
pentru orice x B. Se poate deduce cu usurint a ca exista o funct ie continua
h : B [1, ) astfel ncat, funct ia denita prin
g(x) = f(x) +h(x)(x f(x))
are proprietatea ca |g(x)| = 1 pentru x B. Mai precis, g(x) este punctul unde
semidreapta cu originea n f(x) si care cont ine x intersecteaza U. Aplicand Lema
1, presupunerea facuta este falsa.
Observat ia 2 In demonstrat ia Lemei 1 s-a utilizat teorema de aproximare a lui
Weierstrass care este bine cunoscuta n cazul unidimensional. Aici nsa este vorba
de funct ia f
1
: R
p
R
p
continua pe B(0, 2). Este clar ca problema se reduce la
aproximarea prin funct ii polinomiale ale funct iilor g : R
p
R continue pe B(0, 2).
Rezultatul este adevarat si se bazeaza pe Teorema Stone-Weierstrass [77, p.16].
In cazul unidimensional, demonstrat ia teoremei de punct x a lui Brouwer se
poate face pe baza teoremei valorilor intermediare, demonstrata de Bernard Bolzano
n 1817:
9
Daca o funct ie continua g : [1, 1] R are proprietatea ca g(1)g(1) 0
atunci exista c [1, 1] astfel ncat g(c) = 0.
O proprietate similara are loc si n cazul p-dimensional.
Teorema 5 Fie mult imea
C = x = (x
1
, ..., x
p
); [x
i
[ 1, i = 1, ..., p
si o funct ie continua g : C R
p
, g = (g
1
, g
2
, ..., g
p
). Presupunem ca
g
i
(x
1
, ..., x
i1
, 1, x
i+1
, ..., x
p
) 0
si
g
i
(x
1
, ..., x
i1
, 1, x
i+1
, ..., x
p
) 0,
pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
p
) C si pentru orice i = 1, ..., p. Atunci exista c C
astfel ncat g(c) = 0.
Pentru demonstrat ie, vezi Problema ??. Henri Poincare a enunt at acest rezultat
n 1883, pentru g diferent iabila, si a publicat o demonstrat ie trei ani mai trziu. Fap-
tul ca teorema p-dimensionala a valorilor intermediare este echivalenta cu teorema
lui Brouwer a fost stabilit de Carlo Miranda abia n 1940 [67].
Sa prezentam o alta demonstrat ie pentru Teorema lui Brouwer n cazul 2-
dimensional. Enunt ul prezentat mai jos este chiar o versiune usor mai tare.
Teorema 6 Fie U = x R
2
; |x| = 1 si B = x R
2
; |x| 1. Fie funct ia
f : B R
2
continua astfel ncat f(U) B. Atunci f are cel put in un punct x.
Demonstrat ie. Intr-o prima etapa se arata ca, daca o funct ie continua g : U U
este homotopa cu o funct ie constanta, atunci exista o funct ie continua u : U R
astfel ncat g(x) = exp(iu(x)) pentru orice x U. Vezi Problema ?? pentru
detalii. Am folosit forma complexa pentru usurint a scrierii. Precizam ca funct iile
continue f : X Y si g : X Y sunt homotope daca exista o funct ie continua
H : X [0, 1] Y astfel ncat H(x, 0) = f(x) si H(x, 1) = g(x) pe X. In etapa a
doua, se arata ca, mult imea U nu este contractibila, adica aplicat ia identica pe U
nu este homotopa cu o funct ie constanta pe U. Vezi Problema ??. Demonstrat ia
se ncheie observand ca, daca f nu are puncte xe atunci funct ia denita prin
H(x, t) =
_
r(x 2tf(x)) daca 0 t
1
2
r((2 2t)x f((2 2t)x)) daca
1
2
t 1,
unde r(x) = x/|x| pentru x ,= 0, arata ca funct ia identica pe U este homotopa cu
funct ia constanta r(f(0)) ceea ce contrazice faptul ca U nu este contractibila.
10
Observat ia 3 Sa remarcam ca daca U nu este contractibila atunci se poate demon-
stra usor ca nu este o retracta a lui B, adica are loc concluzia din Lema 1. Intr-
adevar, presupunand ca exista o funct ie continua f : B U astfel ncat f(x) = x
pentru orice x U, funct ia H : U [0, 1] U denita prin H(x, t) = r((1 t)x)
face U contractibila, adica H(x, 0) = x pentru x U si H(x, 1) = 0 pentru x U.
Rezultatul care urmeaza, cunoscut n literatura sub numele de Teorema Perron-
Frobenius, este o aplicat ie importanta a Teoremei lui Brouwer. Teorema pe care
o vom demonstra n cele ce urmeaza arma ca orice matrice patratica ale carei
elemente sunt nenegative are cel put in un vector propriu cu componente nenegative
corespunzator unei valori proprii nenegative. Precizam ca x
i
noteaza componenta
de rang i a vectorului coloana x R
n
.
Teorema 7 Fie A = (a
ij
) o matrice patratica de tipul nn cu elemente nenegative.
Atunci exista 0 si un vector nenul x R
n
, cu x
i
0 pentru i = 1, 2, , n,
astfel ncat Ax = x.
Demonstrat ie. Denim mult imea nevida convexa si compacta
K =
_
x R
n
; x
i
0i = 1, 2, , n,
n

i=1
x
i
= 1
_
.
Daca exista x
0
K astfel ncat Ax
0
= 0, atunci x
0
si = 0 rezolva problema.
Consideram acum cazul n care pentru orice x K avem Ax ,= 0. Cum A este
cu elemente nenegative, rezulta ca funct ia g : K R, denita prin
g(x) =
n

i=1
(Ax)
i
ia numai valori pozitive. Ca atare, putem deni funct ia continua F : K[toR
n
prin
F(x) =
1

n
i=1
(Ax)
i
Ax.
Aceasta aplica mult imea K n ea nsasi. Pentru aceasta, este sucient sa observam
ca (Ax)
i
0 pentru orice x K si ca
n

i=1
(F(x))
i
=
1

n
k=1
(Ax)
k
n

i=1
(Ax)
i
= 1.
11
Din Teorema de punct x a lui Brouwer, deducem ca exista x K cu F(x) = x.
Ultima egalitate se poate rescrie echivalent sub forma Ax = x cu =

n
i=1
(Ax)
i
,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Incheiem acest paragraf cu ment iunea ca Luitzen Egbertus Jan Brouwer a
publicat Teorema 4 n anul 1909 n cazul tridimensional, Jacques Hadamard a
demonstrat-o n anul urmator n cazul p-dimensional dar pentru funct ii diferen-
t iabile. De altfel, Hadamard o numeste deja Teorema de punct x a lui Brouwer,
ceea ce sugereaza ca rezultatul era deja faimos. Prima demonstrat ie pentru cazul
general a fost data de Brouwer n 1912 [24]. Demonstrat ia lui Brouwer se bazeaza
pe teoria gradului topologic, introdusa de el ca o alternativa la teoria indexului,
a lui Kronecker, utilizata de altfel de Henri Poincare la demonstrarea teoremei p-
dimensionale a valorilor intermediare. Faptul ca Lema 1 este echivalenta cu Teorema
lui Brouwer a fost observat de Karol Borsuk n 1931. Este interesant de precizat
ca exista un alt rezultat echivalent cu Teorema lui Brouwer, si foarte apropiat de
Lema lui Borsuk, care fusese dat de Piers Bohl n 1904 si demonstrat de el pentru
funct ii diferent iabile:
Nu exista o funct ie continua f : C R
p
0 cu proprietatea ca f(x) = x
pentru x din frontiera lui C,
unde C este cubul din R
p
, adica mult imea denita n Teorema 5.
Abia n 1930 rezultatul a fost extins de Juliusz Schauder la cazul spat iilor innit
dimensionale. In 1937 John von Neumann iar n 1941 Shizuo Kakutani extind
rezultatul la cazul multifunct iilor. In sect iunile urmatoare vom prezenta aceste
extinderi. Sa mai remarcam ca Lema 1 are multe demonstrat ii, cea prezentata aici
apart ine lui Konrad Groger si a fost publicata n 1981 [41]. In sfarsit, demonstrat ia
prezentata pentru cazul 2-dimensional (Teorema 6) a fost data de Robert F. Brown
n 1974 [24].
3 Teorema de punct x a lui Schauder
In spat ii innit dimensionale, Teorema de punct x a lui Brouwer nu are loc
Teorema 8 (Schauder) Fie K o mult ime convexa si compacta ntr-un spat iu nor-
mat X si f : K K o funct ie continua. Atunci exista x K astfel ncat f(x) = x.
Teorema de punct x a lui Schauder, enunt ata mai sus, este o extensie la spat ii
normate a Teoremei lui Brouwer. Ea a fost demonstratan 1927 de Juliusz Schauder
pentru spat ii Banach cu baza Schauder. Aceasta ipoteza a fost eliminata n 1930
[84]. Trebuie ment ionat ca ntr-o lucrare publicata n 1922 [17], George Birkho
12
si Oliver Kellogg extinsesera Teorema de punct x a lui Brouwer pentru funct ii
continue pe mult imi compacte si convexe din spat ii de funct ii de tipul C
k
([a, b]) sau
L
2
(a, b). Ei au aplicat teorema lor de punct x la studiul unor probleme la limita
neliniare. De altfel, Schauder a dat si el aplicat ii la problema Cauchy pentru ecuat ii
diferent iale ordinare si pentru anumite probleme la limita pentru ecuat ii cu derivate
part iale.
In literatura, Teorema lui Schauder apare si n alte variante. Amintim ca o
funct ie f : M X este compacta daca este continua si mult imea f(E) este relativ
compacta pentru orice mult ime marginita E M. Daca f este continua si f(M)
este relativ compacta atunci f este compacta.
Teorema 9 Fie M o mult ime nchisa marginita si convexa a spat iului normat X
si f : M M o funct ie compacta. Atunci exista x M astfel ncat f(x) = x.
Teorema 10 Fie A o mult ime convexa si nchisa n spat iul normat X si f o funct ie
continua de la A la o submult ime compacta a lui A. Atunci exista x A astfel ncat
f(x) = x.
Sa aratam ca cele trei variante prezentate mai sus sunt echivalente. Presupunem
ca este adevarata Teorema 8 si e A si f ca n Teorema 10. Avem f(A) A
1
(compacta), A
1
A. Deci f(A) conv(A
1
) A. Deoarece A
1
este compacta,
rezulta ca conv(A
1
) este compacta [49, p.84]. Aplicand Teorema 8 pentru K =
conv(A
1
), obt inem concluzia. Presupunem acum ca este adevarata Teorema 10 si
demonstram Teorema 9. Fie M si f ca n Teorema 9. Funct ia f ind compacta
si M ind marginita, rezulta ca f(M) este compacta. Deoarece M este nchisa,
f(A) M. Rezulta deci concluzia Teoremei 9. In sfarsit, daca presupunem ca este
adevarata Teorema 9, Teorema 8 rezulta usor avandn vedere ca mult imile compacte
sunt inchise si marginite, iar funct iile continue denite pe mult imi compacte sunt
compacte.
Demonstrat ia Teoremei 8 Mult imea K ind compacta, pentru ecare n N
exista o 1/n-ret ea nita S(a; 1/n); a A
n
, unde A
n
este nita, si cate o funct ie
continua
n
: K X, astfel ncat
|
n
(x) x| < 1/n x K.
Pentru a demonstra acest fapt, denim : K X prin
(x) =

aA

a
(x)a

aA

a
(x)
13
unde
a
(x) = 0 daca |x a| 1/n si
a
(x) = 1/n |x a| daca |x a| 1/n.
Sa arat am ca este continua si
|(x) x| < 1/n
pentru orice x K. Intr-adevar, sa observam mai ntai ca pentru orice x A avem

a
(x) 0
iar pentru orice x K avem

aA

a
(x) > 0.
Continuitatea lui rezulta din faptul ca ecare
a
este continua. Daca x K
atunci
(x) x =

aA

a
(x)(a x)

aA

a
(x)
.
Daca
a
(x) > 0 atunci |x a| < 1/n. Prin urmare
|(x) x|

aA

a
(x)|a x|

aA

a
(x)
< 1/n.
Este clar ca

n
(K) conv(K) = K.
Deci f
n
=
n
f are proprietatea ca f
n
(K) K. Avem n plus
|f
n
(x) f(x)| < 1/n, x K.
Fie acum X
n
nfasuratoarea liniara a mult imilor A
n
si e
n
= K X
n
. Spat iul
liniar X
n
este nit dimensional,
n
este convexa si compactan X
n
iar f
n
:
n

n
este continua. Din Corolarul 2 rezulta ca exista x
n

n
astfel ncat f
n
(x
n
) = x
n
.
Deoarece (f(x
n
)) este un sir din mult imea compacta K, exista un subsir convergent
(f(x
k
n
)) la x
0
K. T inand cont de faptul ca
f
k
n
(x
k
n
) = x
k
n
,
obt inem
|x
k
n
x
0
| |f
k
n
(x
k
n
) f(x
k
n
)| +|f(x
k
n
) x
0
| 1/k
n
+|f(x
k
n
) x
0
|,
ceea ce arata ca x
k
n
x
0
. Deoarece f este continua, f(x
0
) = limf(x
k
n
) = x
0
, ceea
ce ncheie demonstrat ia.
14
Observat ia 4 In demonstrat ia de mai sus, n locul funct iei
n
se poate considera
funct ia de proiect ie P
n
: X
n
. Problema care apare este ca aceasta funct ie este
bine denita si continua n cazul spat iilor strict normate. Amintim ca un spat iu
normat este strict normat daca |x+y| = |x| +|y| si x ,= 0 implica y = tx pentru
un t 0. Deoarece
n
este compacta, exista elemente
0

n
astfel ncat
|x
0
| = inf|x |;
n
.
Avand n vedere ca X este strict normat si
n
este convexa, rezulta unicitatea lui

0
. Dar pentru orice spat iu normat separabil X, exista o norma echivalenta fat a
de care X este strict normat. In sfarsit, condit ia de separabilitate nu deranjeaza n
problema noastra pentru ca se poate lucra cu nfasuratoarea liniara a mult imii K
n locul lui X, nfasuratoare care este spat iu separabil deoarece K este compacta.
Sa prezentamn continuare cateva exemple tipice de operatori compact i n spat ii
Banach innit dimensionale. Este usor de vazut ca n spat ii nit dimensionale
mult imea operatorilor compact i coincide cu cea a operatorilor continui. Rezultatul
central folosit n continuare este Teorema Arzel`a-Ascoli.
Teorema 11 (Arzel`a-Ascoli) O submult ime K n C([ a, b ]; X), unde X este spat iu
Banach, este relativ compacta daca si numai daca mult imea K este echicontinua
pe [ a, b ] si pentru ecare t [a, b] sect iunea lui K n t, adica mult imea K(t) =
f(t); f K, este relativ compacta n X. Rezultatul este adevarat daca mult imea
K(t) este relativ compacta pentru t ntr-o mult ime densa din [a, b].
In 1889 Cesare Arzel`a [3] a demonstrat necesitatea condit iei de compactitate iar n
1882-1883 Guido Ascoli [4] a demonstrat sucient a, ambelen C[a, b] = C([ a, b ]; R).
Rezultatul are loc si daca n loc de [a, b] avem un spat iu compact. In cazul X = R,
condit ia ca mult imile K(t) sa e relativ compacte este echivalenta cu marginirea n
C[a, b]. Demonstrat ia pentru cazul cand X este spat iu Banach este esent ial aceeasi
ca n cazul n care X = R. O submult ime S n C(K) este echicontinua daca pentru
orice x K si orice > 0 exista o vecinatate U
x,
a lui x astfel ncat
[f(y) f(x)[ <
pentru orice f S si y U
x,
.
Exemplul 1 Fie funct ia continua K : [a, b] [a, b] [R, R] R, unde a, b R si
R > 0. Fie M = x C[a, b]; |x| R unde pe C[a, b] consideram norma uzuala
|x| = sup[x(t)[; t [a, b]. Operatorii T, S : M C[a, b] denit i prin
(Tx)(t) =
_
b
a
K(t, s, x(s))ds, (Sx)(t) =
_
t
a
K(t, s, x(s))ds
15
sunt compact i. Vom face demonstrat ia pentru S.
Deoarece mult imea A = [a, b] [a, b] [R, R] este compacta, K este marginita
si uniform continua pe A. Exista > 0 cu [K(t, s, x)[ pentru (t, s, x) A si
pentru orice > 0 exista > 0 astfel ncat
[K(t
1
, s
1
, x
1
) K(t
2
, s
2
, x
2
)[ <
pentru (t
i
, s
i
, x
i
) A, i = 1, 2, cu
[t
1
t
2
[ +[s
1
s
2
[ +[x
1
x
2
[ < .
Deci
[(Sx)(t)[ (b a)
pentru orice t [a, b] si
[(Sx)(t
1
) (Sx)(t
2
)[ (b a +)
pentru
[t
1
t
2
[ min, .
Folosim Teorema Arzel`a-Ascoli si deducem ca mult imea S(M) este relativ com-
pacta. Proprietatea de continuitate a operatorului S rezulta prin trecere la limita
sub integrala.
Ca aplicat ie, consideram ecuat ia integrala neliniara
x(t) =
_
b
a
F(t, s, x(s))ds +
_
b
a
G(t, s, x(s))ds. (7)
Consideram A = (t, s, x); t, s [a, b], [x[ R, a, b, R > 0, si presupunem ca
funct iile F, G : A R sunt continue, cu [G(t, s, x)[ K[x[
p
pe A, p > 1, K > 0.
Atunci exista
0
> 0 astfel ncat ecuat ia (7) are solut ie continua pe [a, b] pentru
ecare cu [[
0
. Pentru demonstrat ie, se alege r sucient de mic astfel ncat,
notand
M = x C[a, b]; |x| R,
sa avem T(M) M, unde T este operatorul denit prin membrul drept al ecuat iei.
Compactitatea lui T si Teorema lui Schauder rezolva problema.
Exemplul 2 Fie X spat iu Banach, (t
0
, ) RX, a, b > 0, c (0, a] si
P = (t, x) RX; [t t
0
[ a, |x | b.
16
Presupunem ca f : P X este compacta si |f(t, x)| k pentru (t, x) P.
Operatorul F : M X, unde
M = x C([t
0
c, t
0
+c]; X); max
t[t
0
c,t
0
+c]
|x(t) | b,
denit prin
(Fx)(t) = +
_
t
t
0
f(s, x(s))ds
este compact. Intr-adevar, mult imea F(M) este relativ compacta:
|(Fx)(t) (Fx)(s)| k[t s[
pentru t, s [t
0
c, t
0
+c] iar valorile sunt n mult imea compacta
+ (t t
0
)convf(s, x(s)); s [t
0
c, t
0
+c].
Continuitatea este imediata.
O aplicat ie importanta a acestui fapt este Teorema lui Peano n spat ii Banach.
Se considera ecuat ia diferent iala n spat iul Banach X,
x

(t) = f(t, x(t)) x(t


0
) = . (8)
Rezultatul clasic al lui Peano arma ca, daca X = R
n
si f este continua, atunci
ecuat ia (8) are cel put in o solut ie. In spat ii innit dimensionale rezultatul nu mai
este adevarat fara condit ii suplimentare asupra lui f. O astfel de condit ie este ca
f sa e compacta.
Teorema 12 In condit iile date n Exemplul 2, luam c = mina, b/k. Atunci
ecuat ia diferent iala (8) are solut ie pe [t
0
c, t
0
+c].
Demonstrat ie. Se aplica Teorema de punct x a lui Schauder operatorului F
denit mai sus. Se constata cu usurint a ca F(M) M.
Exemplul 3 Fie X si U spat ii Banach, S(t), t 0, un semigrup de clasa C
0
pe X
si B L(U, X). Fixam T > 0, notam I = [0, T] si pentru p > 1 denim operatorii
F
T
: L
p
(I; X) X si G
T
: L
p
(I; U) X prin
F
T
x =
_
T
0
S(T s)x(s)ds, G
T
u =
_
T
0
S(T s)Bu(s)ds.
In teorema care urmeaza dam condit ii care asigura compactitatea operatorilor F
T
si G
T
.
17
Teorema 13 (i) Daca S(t) este operator compact pentru ecare t > 0 atunci op-
eratorul F
T
este compact.
(ii) Daca B este compact atunci operatorul G
T
este compact.
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia pentru p = 2, cazul general se adapteaza
usor. Sa demonstram (i). Este sucient sa demonstram ca mult imea F
T
(P) este
relativ compacta n X unde
P = x L
2
(I; X); |x| .
Notam K = F
T
(P),
K(t) =
__
t
0
S(t s)x(s)ds; x P
_
, 0 < t T
si observam ca exista > 0 astfel ncat |S(t)| pentru orice t I. Pentru
0 < < T denim
K

= S()K(T ).
Deoarece K(T ) este marginita n X si S() este operator compact, urmeaza ca
mult imea K

este relativ compacta. Acest fapt, mpreuna cu inegalitatea


|F
T
x
_
T
0
S(T s)x(s)ds|

arata c a mult imea K este total marginita, deci este relativ compacta n X.
Sa demonstram acum (ii). Pentru aceasta folosim un rezultat al lui Juliusz
Schauder din 1930:
Un operator liniar continuu de la un spat iu Banach la un spat iu Banach este
compact daca si numai daca adjunctul lui este compact.
Se vede usor ca
G

T
: X

L
2
(I; U

) (L
2
(I; U))

este dat de G

T
(y) = B

S()

y pentru orice y X

. Atragem atent ia ca nu iden-


ticam L
2
(I; U

) cu (L
2
(I; U))

. Ideticarea este posibila n condit ii suplimentare


pentru X (de exemplu, reexivitatea). De asemenea, S(t)

nu este numaidecat
semigrup de clasa C
0
. Totusi, funct ia t |B

S(t)

y| este masurabila si se verica


o inegalitate de tipul |S(t)

| M exp(t), deci operatorul G

este bine denit.


Cititorul poate gasi informat ii despre semigrupul adjunct n [95].
Sa aratam deci ca operatorul G

T
de la X

la L
2
(I; U

), denit mai sus, este


compact. Observam ntai ca funct ia t B

S(t)

(cu valori n L(X

; U

)) este
continua n orice punct t 0. Intr-adevar, avem
|B

S(t)

S(s)

| = |(S(t) S(s))B|
18
care tinde la zero pentru t s pentru ca
lim
ts
(S(t) S(s))x = 0
pentru orice x X, deci pe compacte convergent a este uniforma (n particular pe
Bu : |u| 1). Aratam acum ca mult imea J = G

T
y; y X

, |y| 1 este
relativ compacta n L
2
(I; U

), ceea ce este echivalent cu faptul ca are o -ret ea


nita pentru orice > 0. Din continuitatea funct iei t B

S(t)

, exista o divizare

1
, ,
n
a intervalului [0, T] astfel ncat
|B

S(t)

S(s)

| < /2

T
pentru orice t, s
i
, i = 1, , n. De aici se obt ine ca mult imea
J

= j(y) =
n

i=1
B

S(T t
i
)

i
; |y| 1, y X

este o /2-ret ea pentru J, unde t


i

i
sunt puncte xate. Ramane sa gasim o
/2-ret ea nita pentru J

. Pentru aceasta, observam ca aplicat ia


y (y) = (B

S(T t
1
)

y, , B

S(T t
n
)

y)
de la X

n spat iul U

este compacta. Deci exista o /2

T-ret ea
nita a mult imii (y); |y| 1, e aceasta (y
1
), , (y
m
). Pentru orice y X

cu |y| 1 exista k astfel ncat


|(y) (y
k
)| < /2

T,
ceea ce implica
|j(y) j(y
k
)|
L
2
(I;U

)
=
_
n

i=1
_

i
|B

S(T t
i
)

y B

S(T t
i
)

y
k
|
2
dt
_
1/2
< /2.
Prin urmare, j(y
i
); i = 1, , m este o -ret ea nita pentru J.
Observat ia 5 Se poate demonstra un rezultat mai general. Pentru p > 1, con-
sideram operatorii F : L
p
(I; X) C(I; X) si G : L
p
(I; U) C(I; X) denit i
prin
(Fx)(t) =
_
t
0
S(t s)x(s)ds, (Gu)(t) =
_
t
0
S(t s)Bu(s)ds.
Daca S(t) este compact pentru orice t > 0 atunci F este compact. Daca B este
compact atunci G este compact. Nu vom intra n detalii, doar precizam ca, din cele
19
aratate mai sus, mult imile (Fx)(t); x P sunt relativ compacte n X pentru
orice t [0, T]. Pentru a ncheia demonstrat ia, utilizam Teorema Arzel`a-Ascoli,
dar mai e nevoie de vericarea proprietat ii de echicontinuitate. Cititorul poate
obt ine detalii din [95, Teorema 6.2.1]. La fel se procedeaza si pentru G. Vezi si
Observat ia 10.
Observat ia 6 O proprietate remarcabila a operatorilor compact i V L(X, Y ),
unde X si Y sunt spat ii Banach, iar X este innit dimensional, este ca nu sunt
surjectivi. Intr-adevar, daca V este surjectiv atunci pe baza principiului aplicat iilor
deschise, Teorema ??, exista > 0 astfel ncat B(0, 1) V B(0, ). Compactitatea
lui V implica compactitatea mult imei B(0, 1), ceea ce este imposibil daca X este
innit dimensional. Acest fapt are implicat ii la controlabilitatea exacta a sistemelor
liniare innit dimensionale. Vezi Observat ia ??. O alta implicat ie este aceea ca
operatorul F
T
nu este compact pentru p = 1, deoarece este surjectiv pentru orice
semigrup S(t). Intr-adevar, avem
sup
t[0,T]
|S(t)

y| |y| y X

,
ceea ce exprima faptul ca adjunctul lui F
T
: L
1
(I; X) X are invers marginit pe
imaginea sa, deci F
T
este surjectiv. Vezi si Observat ia ??.
O alta aplicat ie a Teoremei de punct x a lui Schauder este urmatorul rezultat,
numit Principiul Leray-Schauder.
Teorema 14 Fie X un spat iu Banach si T : X X un operator compact. Pre-
supunem ca are loc estimarea a priori: exista r > 0 astfel ncat daca x = tTx cu
t (0, 1) atunci |x| r. In aceste condit ii, T are punct x.
Demonstrat ie. Denim funct ia f : B(0, 2r) B(0, 2r) prin
f(x) =
_
Tx daca |Tx| 2r
2r Tx
Tx
daca |Tx| > 2r.
Aratam ca funct ia f este compacta. Este clar ca putem aplica apoi Teorema 9
pentru a deduce ca exista x B(0, 2r) astfel ncat f(x) = x. Intr-adevar, daca
|Tx| 2r, atunci Tx = x. Cazul |Tx| > 2r este imposibil deoarece ar rezulta
f(x) = tTx = x cu t = 2r/|Tx|, ceea ce conduce la |x| r, din ipoteza, si
la |x| = |f(x)| = 2r, din denit ia lui f. Sa aratam asadar ca funct ia f este
20
compacta. Este evident continua. Fie (x
n
) B(0, 2r). Daca exista un subsir (y
n
)
pentru care |Ty
n
| 2r pentru orice n, din compactitatea lui T va exista un subsir
(z
n
) pe care T, si deci f, va converge. Daca exista un subsir (y
n
) pentru care
|Ty
n
| > 2r pentru orice n, atunci exista un subsir (z
n
) pentru care 1/|T(z
n
)| p
si T(z
n
) y. Prin urmare, f(z
n
) 2rpy.
Sa observam ca nu se presupune ca ecuat ia x = tTx are o solut ie pentru 0 < t <
1. Sa observam, de asemenea, ca estimarea a priori este satisfacuta n cazul n care
mult imea T(X) este marginita. Teorema de mai sus a fost demonstrata n 1934 [58]
de Jean Leray si Juliusz Schauder. Ea corespunde urmatorului principiu: Estimari
a priori conduc la existent a. Ca aplicat ie, n [58] se dau rezultate de existent a
pentru problema Dirichlet
A
11
u
xx
+ 2A
12
u
xy
+A
22
u
yy
= 0 pe D, u = g pe Fr(D),
unde A
ij
sunt funct ii de forma A
ij
= A
ij
(x, y, u, u
x
, u
y
). Pentru a aplica o teorema
de punct x, se considera A
ij
= A
ij
(x, y, z, z
x
, z
y
) cu z xat si se obt ine o ecuat ie
liniara n u cu solut ia u = Tz. Un punct x pentru T este solut ie a problemei
neliniare. Pentru a aplica Teorema 14 se introduce parametrul t (0, 1) prin
condit ia la frontiera u = tg pe Fr(D), astfel ca problema init iala se reduce la
rezolvarea ecuat iei u = tTu pentru t = 1.
Incheiem aceasta sect iune cu
Teorema 15 (Ky Fan) Fie K o mult ime convexa si compacta n spat iul Banach
X si f : X X R o funct ie care satisface condit iile
(i) Pentru orice y K funct ia f(, y) este inferior semicontinua;
(ii) Pentru orice x K funct ia f(x, ) este concava;
(iii) Pentru orice y K avem f(y, y) 0.
Atunci exista u K astfel ncat
f(u, y) 0, y K.
Demonstrat ie. Prin reducere la absurd, presupunem ca pentru orice x K
exista y K astfel ncat f(x, y) > 0. Mult imea K se poate acoperi cu mult imile
deschise
D
y
= x K; f(x, y) > 0.
21
Deoarece mult imea K este compacta, ea se poate acoperi cu un numar nit D
y
i
, i =
1, , n. Fie p
i
, i = 1, , n o partit ie a unitat ii subordonate acestei acoperiri si
e funct ia g : K X denita prin
g(x) =
n

i=1
p
i
(x)y
i
.
Aplicand Teorema 8, exista v K astfel ncat g(v) = v. Din (ii) deducem
f(v, v) = f(v,
n

i=1
p
i
(v)y
i
)
n

i=1
p
i
(v)f(v, y
i
).
Este clar ca daca i este astfel ncat p
i
(v) > 0 atunci v D
y
i
si deci f(v, y
i
) > 0. Se
contrazice astfel (iii).
Observat ia 7 Rezultatul prezentat mai sus, demonstrat n [56] (1972) si cunoscut
n literatura sub numele Inegalitatea lui Ky Fan. poate interpretat ca un rezultat
de existent a pentru o inegalitate variat ionala (generalizata). Vezi si Teorema ??
unde Inegalitatea lui Ky Fan se utilizeaza pentru demonstrat ie. Dupa cum s-a
vazut, demonstrat ia se bazeaza pe Teorema de punct x a lui Schauder. Este
interesant ca n spat ii Hilbert se poate demonstra usor si reciproca: Inegalitatea
lui Ky Fan implica Teorema 8. Intr-adevar, daca h : K K este continua atunci
funct ia denita prin f(x, y) = h(x) x, y x) satisface ipotezele din Inegalitatea
lui Ky Fan. Rezulta ca exista x K astfel ncat f(x, y) 0, pentru orice y K.
Se deduce de aici ca x este punct x pentru h. Precizam ca se poate obt ine un
rezultat aparent mai tare si anume:
In condit iile (i) si (ii) avem
min
xX
sup
yX
f(x, y) sup
xX
f(x, x).
Sa prezentam o aplicat ie simpla n matematica economica. Consideram un sis-
tem economic cu n producatori, P
1
, , P
n
. Producatorul P
i
fabrica un numar a
i
de
produse G
i
cu pret ul p
i
pentru ecare. Fie D
ij
(p) cererea de catre producatorul P
i
pentru produsul G
j
. Dorim sa gasim un sistem rezonabil de pret uri p = (p
1
, , p
n
),
n ipoteza
p
i
a
i
=
n

j=1
p
j
D
ij
(p), D
ii
(p) = 0, i = 1, , n.
Condit ia de mai sus spune ca producatorii folosesc toate veniturile ca sa obt ina alte
produse. Avem urmatorul rezultat:
22
Exista un sistem de pret uri p > 0 astfel ncat
a
j

n

i=1
D
ij
(p) j = 1, , n.
Interpretarea este urmatoarea: exista un sistem de pret uri pentru care cererea este
mai mica sau egala cu oferta. Pentru demonstrat ie, se considera
X = p R
n
; p 0,
n

i=1
p
i
= 1
F
j
(p) =
n

i=1
D
ij
(p), f(p, q) = p, F(q)) p, q).
Ipoteza pusa asigura ca f(p, p) = 0 pentru orice p X, deci exista p X cu
f(p, q) 0 pentru orice q X. Acest fapt conduce la F(p) a, ceea ce trebuia
demonstrat.
4 Teoreme de punct x pentru multifunct ii
Incepem aceasta sect iune cu o generalizare a Teoremei de punct x a lui Banach.
Amintim ca
(A, B) = maxsup
xA
d(x, B), sup
xB
d(x, A)
deneste metrica Pompeiu-Hausdor.
Teorema 16 Fie F : X ; X o multifunct ie cu valori nevide si nchise pe spat iul
metric complet (X, ). Presupunem ca exista 0 < k < 1 astfel ncat pentru orice
x, y X avem
(F(x), F(y)) k(x, y).
Atunci F are cel put in un punct x u X (adica u F(u)).
Demonstrat ie. Alegem un r astfel ncat k < r < 1, luam x
0
X si apoi alegem
x
1
F(x
0
) cu (x
0
, x
1
) > 0. Avem
d(x
1
, F(x
1
)) (F(x
0
), F(x
1
)) < r(x
0
, x
1
),
deci exista x
2
F(x
1
) cu (x
2
, x
1
) < r(x
0
, x
1
). Repetand procedeul, determinam
un sir (x
n
) astfel ncat
x
n+1
F(x
n
), (x
n
, x
n+1
) < r
n
(x
0
, x
1
), n N.
23
De aici, prin procedeul standard utilizat n demonstrat ia Teoremei 1, obt inem ca
sirul (x
n
) este convergent la un element u X. Sa aratam ca acesta este punctul
x cautat. Intr-adevar, aceasta rezulta din
d(x
n+1
, F(u)) (F(x
n
), F(u)) k(x
n
, u) 0
si din faptul ca mult imea F(u) este nchisa.
Teorema de mai sus a fost demonstrata de Sam B. Nadler Jr. n 1969 [70]. Este
interesant ca, spre deosebire de cazul funct iilor, punctul x poate sa nu e unic.
Cazul banal este cand F este constanta, dar Jean Saint Raymond a demonstrat n
1994 [82] urmatorul rezultat:
Fie C este o submult ime convexa si nchisa a unui spat iu Banach X si contract ia
F : C ; C cu valori nchise. Daca x
0
este punct x si F(x
0
) are cel put in doua
elemente, atunci exista un punct x al lui F diferit de x
0
.
Continuam cu Teorema de punct x a lui Kakutani. Inainte de a da aceasta
importanta teorema, sa amintim cateva lucruri despre sirurile generalizate. Pentru
detalii se poate consulta [79, p.225]. Daca pe I este denita o preordine (relat ie
reexiva si tranzitiva) atunci, spunem ca I este dirijata daca pentru i
1
, i
2
I exista
i
3
I ncat i
1
_ i
3
si i
2
_ i
3
. Un sir generalizat n X este o funct ie de la o mult ime
dirijata de indici la X. Se noteaza (x
i
)
iI
sau doar (x
i
). Sirurile generalizate se mai
numesc siruri Moore-Smith dupa numele celor care le-au introdus n 1922: Eliakim
H. Moore si Henry L. Smith [69]. Teoria generala a limitelor dezvoltata de Moore si
Smith a fost facuta independent si de Mauro Picone ntr-o carte care a aparut anul
urmator [75]. Termenul englezesc este net utilizat pentru prima data de John L.
Kelley n 1950. Un element x
0
X este punct limita pentru sirul (x
i
), daca pentru
ecare vecinatate V a lui x
0
si pentru ecare i I exista j I cu i _ j astfel ncat
x
j
V . Amintim urmatorul rezultat:
O mult ime K este compacta daca si numai daca ecare sir generalizat din K
are un punct limita n K.
Teorema 17 Fie K o mult ime convexa si compacta dintr-un spat iu local convex
separat X. Fie F : K ; K o multifunct ie superior semicontinua cu valori nevide
nchise si convexe. Atunci exista x
0
K astfel ncat x
0
F(x
0
).
Demonstrat ie. Fie V
i
; i I un sistem fundamental de vecinatat i deschise
convexe echilibrate si absorbante pentru originea lui X. Pentru i xat, deoarece
K este compacta, exista J(i), mult ime nita, si x
ij
, j J(i) astfel ncat familia
x
ij
+V
i
; j J(i) este o acoperire deschisa a lui K. Fie p
ij
; j J(i) o partit ie a
24
unitat ii subordonate ei, si e funct ia f
i
: K X denita prin
f
i
(x) =

jJ(i)
p
ij
(x)y
ij
,
unde y
ij
este un element oarecare n F(x
ij
). Mult imea
K
i
= convy
ij
; j J(i)
este convexa si compacta n spat iul nit dimensional generat de y
ij
; j J(i), f
i
este continua, f
i
(K
i
) K
i
, si deci, aplicand Teorema de punct x a lui Brouwer,
exista x
i
K
i
cu f
i
(x
i
) = x
i
. Se obt ine astfel un sir generalizat (x
i
)
iI
, unde
pe I introducem ordinea i _ j daca V
j
V
i
. Din proprietat ile sistemului de
vecinatat i, rezulta usor ca I este dirijata. Deoarece mult imea K este compacta,
sirul generalizat (x
i
) are un punct limita x
0
K. Vom arata ca acesta este punctul
x cautat. Prin reducere la absurd, presupunem ca x
0
, F(x
0
). Aplicam o teorema
de separare a mult imilor convexe prin hiperplane [79, p.111], [101, p.24] si deducem
ca exista o mult ime convexa si deschisa W, cu W F(x
0
) si x
0
, W. Se aplica
acum proprietatea de semicontinuitate a multifunct iei F si deducem ca exista V ,
vecinatate a lui x
0
, astfel ncat F(x) W pentru x V . Se poate evident lua V si
cu proprietatea
V W = .
Mai departe, V x
0
este vecinatate a originii si deci exista i I astfel ncat
V
i
+V
i
V x
0
.
Folosim acum proprietatea ca x
0
este punct limita pentru sirul (x
i
) si deducem ca
exista j _ i (prin urmare V
j
V
i
) cu x
j
x
0
+V
i
. Deci
x
j
+V
j
x
0
+V
i
+V
i
V.
Ret inem deci ca exista j I cu x
j
+ V
j
V . Vom arata ca x
j
W, ceea ce este
fals. Intr-adevar, avem
x
j
= f
j
(x
j
) =

J(j)
f
j
(x
j
)y
j
W
deoarece, daca f
j
(x
j
) > 0, atunci x
j
x
j
+ V
j
, deci x
j
V si deci y
j
W iar
W este convexa. Demonstrat ia este terminata.
Shizuo Kakutani a demonstrat acest rezultat n 1941 n cazul nit dimensional
[48]. Trebuie ment ionat nsa ca o versiune echivalenta cu cea a lui Kakutani fusese
25
obt inut a n 1937 de John von Neumann [97] (vezi Problema ??). In cazul spat iilor
local convexe ea a fost obt inuta independent n 1952 de Ky Fan [55] si Irving L.
Glicksberg [38]. Demonstrat ia lui Glicksberg se bazeaza pe rezultatul lui Kakutani.
Ment ionam ca Glicksberg pune ipoteza ca multifunct ia F sa aiba grac nchis ceea
ce, n condit iile date, este echivalenta cu semicontinuitatea superioara (vezi Capi-
tolul 2). Ment ionam de asemenea ca Frederic Bohnenblust si Samuel Karlin [19]
(1950) demonstreaza o varianta a acestei teoreme n spat ii Banach. Toate aceste
rezultate sunt cazuri particulare ale unei teoreme obt inute de Edward G. Begle [14]
n 1950, ntr-un cadru mai general, chiar neconvex.
Corolarul 3 (Bohnenblust si Karlin) Fie M o mult ime nevida nchisa si convexa
n spat iul Banach X, F : M ;M o multifunct ie superior semicontinua cu valori
nevide nchise si convexe si F(M) relativ compacta. Atunci F are punct x.
Demonstrat ia este imediata daca aplicam Teorema 17 mult imii
K = convF(M) M.
In cazul cand F este funct ie, se regaseste Teorema de punct x a lui Tikhonov
publicata n 1935 [91].
Corolarul 4 (Tikhonov) Fie f : K K o funct ie continua, unde K este nevida
compacta si convexa ntr-un spat iu local convex separat. Atunci f are punct x.
Cand K este submult ime a unui spat iu Banach, rezultatul apart ine lui Schauder,
obt inut n 1930 [84] (vezi Teorema 9). Este interesant de ment ionat ca Schauder
obt ine n 1927 [83] o varianta apropiata de cazul local convex si anume
Corolarul 5 Fie X un spat iu Banach reexiv si separabil, e M X o mult ime
nevida convexa nchisa si marginita si e f : M M o funct ie slab secvent ial
continua. Atunci f are punct x.
Demonstrat ia se poate face aplicand Corolarul 4 cand X estenzestrat cu topolo-
gia slaba. In acest cadru M este slab compacta, topologia slaba pe M este metriz-
abila iar f este continua.
Prezentam acum un rezultat, al lui Felix E. Browder din 1968 [23], util la demon-
strarea existent ei solut iilor unor inegalitat i variat ionale (Problema ??) sau n prob-
leme de minimax (Teorema ??).
26
Teorema 18 (Browder) Fie K o mult ime nevida compacta si convexa a unui spat iu
liniar topologic X si e F : K ; K o multifunct ie cu valori nevide si convexe.
Presupunem ca F
1
(y) este deschisa n K pentru orice y K. Atunci F are punct
x.
Demonstrat ie. Deoarece mult imea K este compacta, exista y
1
, y
2
, , y
n
puncte
n K astfel ncat familia F
1
(y
i
), i = 1, 2, , n este o acoperire pentru K. Fie
p
i
; i = 1, 2, , n o partit ie a unitat ii subordonate ei,
K
0
= convy
1
, y
2
. . . , y
n

si
f(x) =
n

i=1
p
i
(x)y
i
, x K
0
.
Funct ia f este continua, f(K
0
) K
0
, deci putem aplica Teorema de punct x a
lui Brouwer n spat iul nit dimensional generat de y
1
, y
2
, y
n
. Fie x
0
K
0
astfel
ncat f(x
0
) = x
0
. Vom arata ca x
0
F(x
0
) dovedind ca f(x) F(x) pentru
x K
0
. Intr-adevar, daca p
i
(x) > 0 atunci x F
1
(y
i
), deci y
i
F(x). Cum F(x)
este convexa rezulta ca f(x) F(x), ceea ce ncheie demonstrat ia.
Observat ia 8 Demonstrat ia teoremei de mai sus poate face apel si la Teorema de
punct x a lui Schauder. Mai precis, funct ia f este de fapt o select ie continua a lui
F, select ie ce ndeplineste condit iile Teoremei lui Schauder.
5 Ecuat ii semiliniare n spat ii Banach
In acest paragraf vom prezenta rezultate de existent a pentru ecuat ii semiliniare n
spat ii innit dimensionale, folosind teoreme de punct x.
Fie X un spat iu Banach, A generatorul unui semigrup de clasa C
0
pe X, notat
S(t), t 0, si funct ia f : X X. Consideram ecuat ia diferent iala
y

(t) = Ay(t) +f(y(t)), y(0) = x. (9)


O funct ie y C(I; X), unde I = [0, T], se numecte solut ie continua (pe scurt,
solut ie) a ecuat iei (9) daca y satisface ecuat ia integrala
y(t) = S(t)x +
_
t
0
S(t s)f(y(s))ds, t I.
27
Teorema 19 Daca f este lipschitziana pe X atunci, pentru orice x X si orice
T > 0, ecuat ia (9) are solut ie unica pe [0, T].
Demonstrat ie. Fixam x X si T > 0, notam I = [0, T] si denim operatorul F
pe C(I, X) prin
(Fy)(t) = S(t)x +
_
t
0
S(t s)f(y(s))ds. (10)
Pentru y, z C(I; X) si t I, denim

t
(y, z) = sup
s[0,t]
|y(s) z(s)|.
Fie L constanta Lipschitz pentru f si K o constanta pentru care are loc
sup
tI
|S(t)| K.
Este usor de vericat ca, pentru n N si t I, avem

t
(F
n
y, F
n
z)
(LKt)
n
n!

t
(y, z).
De aici rezulta ca, pentru n sucient de mare, F
n
este o contract ie. Din Corolarul
1 rezulta ca F are punct x unic n C(I, X), care este unica solut ie a ecuat iei (9).
Observat ia 9 Deoarece T este arbitrar, solut ia poate continuata pe [0, ).
Ment ionam ca, utilizand aceeasi tehnica de demonstrat ie, se pot obt ine variante
mai generale. De exemplu, daca f este lipschitziana pe mult imi marginite, atunci
se obt ine solut ie locala. De asemenea, se poate considera f depinzand si de t (con-
tinuu), sau se poate perturba ecuat ia (9) cu o funct ie g L
1
loc
([0, ), X).
In cazul n care X este reexiv si x D(A), solut ia data de Teorema 19 este
clasica.
Teorema 20 Fie X spat iu Banach reexiv, f lipschitziana pe X, x D(A),
T > 0 si y C([0, T]; X) o solut ie a ecuat iei (9). Atunci y C([0, T]; D(A))
C
1
([0, T]; X) si y

(t) = Ay(t) +f(y(t)) pentru orice t [0, T].


28
Demonstrat ie. Nu vom intra n detalii ci vom prezenta doar etapele importante.
Se verica mai ntai ca y : [0, T] X este lipschiziana si deci f u : [0, T] X
este lipschiziana. Rezulta ca f u W
1,
([0, T]; X) ceea ce conduce la concluzie.
Pentru detalii se poate consulta [95, cap.6] sau [26].
Revenind la Teorema 19, ipoteza ca f este lipschitziana poate slabita, daca
se impune o ipoteza mai tare asupra semigrupului. Mai precis, daca S(t) este
semigrup compact, adica daca operatorul S(t) este compact pentru orice t > 0,
atunci se poate aplica teorema de punct x a lui Schauder operatorului F denit
mai sus.
Teorema 21 Presupunem ca A genereaza un semigrup compact iar f este continua
si marginita pe mult imi marginite. Atunci, pentru ecare x X, exista T > astfel
ncat ecuat ia (9) are o solut ie y C([0, T]; X).
Demonstrat ie. Din ipoteza, exista > 0 astfel ncat |f()| pentru
B(x, 1). In plus, din proprietat ile semigrupului, exista > 0 astfel ncat |S(t)x
x| < 1/2 pentru orice t [0, ], si exista 1 astfel ncat |S(t)| pentru orice
t [0, ]. Denim T = min, 1/2, I = [0, T] si
M = y C(I; X); y(t) B(x, 1), t [0, T].
Este imediat ca M este submult imenchisa marginita si convexa a spat iului C(I; X).
Denim operatorul F pe M prin (10) si observam ca F(M) M iar F este funct ie
continua. Pentru a arata ca F are punct x, utilizam Teorema 10. Mai avem de
aratat ca F(M) este relativ compacta n C(I; X). Vom utiliza Teorema Arzel`a-
Ascoli. Pentru aceasta, notam K = F(M) si K(t) = (Fy)(t); y M si aratam
ca ecare K(t) pentru t I este relativ compacta n X, iar K este echicontinua.
Vezi Teorema 11. Deoarece K(0) = x, este sucient sa consideram cazul t > 0.
Pentru 0 < < t T, denim
K

(t) = S(t)x +S()K(t ).


Deoarece K(t ) este marginita n X si S() este operator compact, urmeaza ca
mult imea K

(t) este relativ compacta pentru t (, T].


Acest fapt, mpreuna cu inegalitatea
|(Fy)(t) S(t)x
_
t
0
S(t s)f(y(s))ds| MK,
arata c a pentru t > 0 mult imea K(t) este total marginita, deci este relativ compacta
n X.
29
Pentru echicontinuitate observam mai ntai ca, pentru t > > 0, h > 0 si
y M avem
(Fy)(t +h) (Fy)(t) = S(t)(S(h)xx) +
_
t
0
(S(t +hs) S(t s))f(y(s))ds+
_
t
t
(S(t +h s) S(t s))f(y(s))ds +
_
t+h
t
S(t +h s)f(y(s))ds.
De aici se deduce
|(Fy)(t +h) (Fy)(t)| |S(h)x x| +
_
t
0
|S(t +h s) S(t s)|ds+
2 +h,
pentru orice y M. In plus,
|(Fy)(h) (Fy)(0)| |S(h)x x| +h, y M.
Ultimele doua inegalitat i, impreuna cu armat ia (vezi [95]):
Daca S(t) este un semigrup compact atunci |S()| este funct ie continua pe
(0, ),
arata c a mult imea F(M) este echicontinua si astfel demonstrat ia este terminata.
Observat ia 10 Demonstrat ia de mai sus arata, n particular, ca operatorul x
P(x) de la L
p
(0, T; X) n C([0, T]; X), p > 1, denit prin
P(x)(t) =
_
t
0
S(t s)x(s) ds
este compact.
References
[1] Aubin J.-P., Cellina A., Dierential Inclusions, Springer-Verlag, 1984.
[2] Aubin J.-P., Frankowska H., Set-Valued Analysis, Birkhauser, 1990.
[3] Arzel`a C., Funzioni di linee, Atti della R. Accad. dei Lincei Rendiconti della
Cl.Si. Fis. mat. Nat., (4) 5, 1889, 342-348
[4] Ascoli G., Le curve limite di una varieta data di curve, Atti della R. Accad. dei
Lincei Memorie della Cl. Sci. Fis. Mat. Nat. (3) 18, 1882-1883, 521-586.
30
[5] Baire L. R., Sur les functions de variable reelles, Ann. Mat. Pura Appl., (3) 3,
1899, 1-222.
[6] Banach S., Sur les opeerations dans les ensembles abstraits et leurs applications
aux equations integrales, Fund. Math., 3, 1922, 133-181.
[7] Banach S., Sur les functionelles lineaires, Studia Math., 1, 1929, 211-216 si
223-239.
[8] Banach S.,

Uber die Bairesche Kategorie gewisser Funktionenmengen, Studia
Math., 3, 1931, 174-179.
[9] Banach S., Theorie des Operations lineaires, Monografje matematyczne, War-
saw, 1932.
[10] Banach S, Steinhaus H., Sur le principe de la condensation de singularites,
Fund. Math., 9, 1927, 50-61.
[11] Barbu V., Semigrupuri de Contract ii Neliniare n Spat ii Banach, Editura
Academiei, Bucuresti, 1974.
[12] Barbu V., Metode Matematice n Optimizarea Sistemelor Diferent iale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1989.
[13] Bebernes J. W., Schuur J.D., The Wa zewski topological method for contingent
equations, Ann. Mat. Pura Appl., (4) 87, 1970, 271-279.
[14] Begle E. G., A xed point theorem, Ann. of Math., (2) 51, 1950, 544-550.
[15] Bielecki A., Une remarque sur la methode de Banach- Caccioppoli-Tikhonov
dans la theorie des equations dierentielles ordinaires, Bull. Acad. Polon Sci.
Cl. III, 4, 1956, 261-264.
[16] Birkho G. D., Proof of Poincares geometric theorem, Trans. Amer. Math.
Soc., 14, 1913, 14-22.
[17] Birkho G. D., Kellogg O. D., Invariant points in functin space, Trans. Amer.
Math. Soc., 23, 1922, 96-115.
[18] Blair C. E., The Baire category theorem implies the principle of dependent
choices, Bull. Acad. Polon. Sci., 25, 1977, 933-934.
31
[19] Bohnenblust H., Karlin S., On a theorem of Ville, In: Contributions to the
theory of games, Kuhn and Tucker Eds., 155-160, University Press, Princeton,
1950.
[20] Borsuk K., Sur les retractes, Fund. Math., 17, 1931, 152-170.
[21] Brezis H., Browder F., A general principle on ordered sets in nonlinear func-
tional analysis, Adv. in Mathematics, 21, 1976, 355-364.
[22] Brown R.F., Elementary cosequences of the noncontractibility of the circle,
Amer. Math. Monthly, 81, 1974, 247-252.
[23] Browder F. E., The xed point theory of multi-valued mappings in topological
vector spaces, Math. Ann., 177, 1968, 283-301.
[24] Brouwer L.E.J.,

Uber Abbildung von Mannigfaltigkeiten, Math. Ann., 71,
1912, 97-115.
[25] Caccioppoli R., Una teorema generale sullesistenza di elementi uniti in una
transformazione funzionale, Ren. Accad. Naz Lincei, 11, 1930, 794-799.
[26] Cazenave T., Haraux A., An Introduction to Semilinear Evolution Equations,
Clarendon Press, Oxford, 1998.
[27] Carja O., Ursescu C., The characteristics method for a rst order partial dif-
ferential equation, An. Sti. Univ.Al.I.Cuza Iasi Sect . I a Mat., 39, 1993, 367
- 396.
[28] Carja O., Vrabie I. I., Some new viability results for semilinear dierential
inclusions, NoDEA, 4, 1997, 401-424.
[29] Cellina A., Approximation of set-valued functions and xed points theorems,
Ann. Mat. Pura Appl., 82, 1969, 17-24.
[30] Costinescu O., Elemente de topologie generala, Editura tehnica, Bucuresti,
1969.
[31] Deimling K., Multivalued Dierential Equations, Walter de Gruyter, 1992.
[32] Dieudonne J.A., Une generalisation des espaces compactes, J. Math. Pures
Appl., 23, 1944, 65-76.
[33] Dugundji J., An extension of Tietzes theorem, Pacic J. Math., 1, 1951, 353-
367.
32
[34] Dugundji J., Topology, Allyn and Bacon, Boston, 1966.
[35] Ekeland I., On the variational principle, J. Math. Anal. Appl., 74, 1974, 324-
353.
[36] Feferman S., Independence of the axiom of choice from the axiom of indepen-
dence choices, J. Sym. Logic, 29, 1967, 226.
[37] Gheorghiu N., Introducere n Analiza Funct ionala, Editura Academiei, Bu-
curesti, 1974.
[38] Glicksberg I.L., A further generalization of the Kakutani xed theorem, with
application to Nash equilibrium points, Proc. Amer. Math. Soc., 3, 1952, 170-
174.
[39] Goursat E., Sur la theorie des fonctions implicites, Bull. Soc. Math. France,
31, 1903, 184-192.
[40] Graves L.M., Some mapping theorems, Duke Math. J., 17, 1950, 111-114.
[41] Groger K., A simple proof of the Brouwer xed point theorem, Math. Nachr.,
102, 1981, 293-295.
[42] Hahn H.,

Uber Folgen linearen Operationen, Monatsh. math. Phys., 32, 1922,
3-88.
[43] Halmos P., Vaughan H., The marriage problem, 72, 1950, 214-215.
[44] Hausdor F., Grundz uge der Mengenlehre, Verlag von Veit, Leipzig, 1914.
[45] Hill L.S., Properties of certain aggregate functions, Amer. J. Math., 49, 1927,
419-432.
[46] Hildebrandt T. H., On uniform limitedness of sets of functional operators, Bull.
Amer. Math. Soc., 29, 1923, 309-315.
[47] Holmes R., Geometric Functional Analysis and its Applications, Springer, 1975.
[48] Kakutani S., A generalization of Brouwers xed-point theorem, Duke Math.
J., 8, 1941, 457-459.
[49] Kantorovici L.V., Akilov G.P., Analiza Funct ionala, Editura Stiint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1986.
33
[50] Karamardian S., Generalized complementarity problem, J. Optim. Theory
Appl., 8, 1971, 161-168.
[51] Kelley J.L., The Tychono product theorem implies the axiom of choice, Fund.
Math., 37, 1950, 75-76.
[52] Klein E., Thompson A.C., Theory of Correspondences, John Wiley & Sons,
New York, 1984.
[53] Kuratowski K., Les fonctions semi-continues dans lespace des ensembles
fermes, Fund. Math., 18, 1932, 148-180.
[54] Kuratowski K., Topology, Academic Press, New York, 1966.
[55] Ky Fan, Fixed-point and minimax theorems in locally convex linear spaces,
Proc. Nat. Acad. Sci., 38, 1952, 121-126.
[56] Ky Fan, A minimax inequality and applications, in: Inequalities III, 103-113,
Academic Press, New York, 1972.
[57] Ky Fan, Glicksberg I., Some geometric properties of the spheres in a normed
linear space, Duke Math. J., 25, 1958, 553-568.
[58] Leray J, Schauder J., Topologie et equations fonctionnelles, Ann. Sci. Ecole
Norm. Sup., 51, 1934, 45-78.
[59] Lichtenstein L.,

Uber einige Existenzprobleme der Variationsrehnung. Methode
der unendlichvielen Variabeln, J. Reine Angew. Math., 145, 1915, 24-85.
[60] Lifshits E.A., Ideally convex sets, Funct. Anal. Appl., 4, 1970, 330-331, tradus
din Funkts. Anal. Prilozh., 4, 1970, 76-77
[61] Lindenstrauss J, Tzafriri L, On the complemented subspaces problem, Israel
J. Math., 9, 1971, 263-269.
[62] Lyusternik L.A., Conditional extrema of functionals, Mat. Sb., 41, 1934, 390-
401.
[63] Marchaud A., Sur les champs continus de demi-cones convex et leur integrales,
Comp. math., 3, 1936, 89-127.
[64] Megginson R. E., An Introduction to Banach Spaces Theory, Springer, 1998.
[65] Michael E., Continuous selections I, Ann. Math., 63, 1956, 361-382.
34
[66] Michael E., Continuous selections II, Ann. Math., 64, 1956, 562-580.
[67] Miranda C., Unosservazione su un teorema di Brouwer, Boll. Un. Mat. Ital.,
(2) 3, 1940, 527.
[68] Moore R. L., Concerning upper semicontinuous collections of continua, Trans.
Amer. Math. Soc., 27, 1925, 416-428.
[69] Moore E. H., Smith H. L., A general theory of limits, Amer. J.Math., 44, 1922,
102-121.
[70] Nadler S. B. Jr., Multivalued contraction mappings, Pacic J. Math., 30, 1969,
475-488.
[71] Nagumo M.,

Uber die Lage der Integralkurven gewonlicher Dierential-
gleichungen, Proc. Phys. Math. Soc. Japan, 24, 1942, 551-559.
[72] Ostrowski A.M., The round-o stability of iterations, Z. Angew. Math. Mech.,
47, 1967, 77-81.
[73] Phillips R. S., On linear transformations, Trans. Amer. Math. Soc., 48, 1940,
516-541.
[74] Picard E., Memoire sur la theorie des equations aux derives partielles et la
methode des approximations successives, J. Math. Pures Appl. 6, 1890, 145-
210.
[75] Picone M., Lezioni di analizi innitesimale, vol. 1, Circolo Matematico di Cata-
nia, Catania, Italy, 1923.
[76] Popa E., Culegere de Probleme de Analiza Funct ionala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[77] Precupanu A., Analiza Matematica. Funct ii Reale, Editura didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1976.
[78] Precupanu A., Bazele Analizei Matematice, Editura Universitat ii Al.I.Cuza
Iasi, Iasi, 1993.
[79] Precupanu T., Spat ii Liniare Topologice si Elemente de Analiza Convexa, Ed-
itura Academiei, Bucuresti, 1992.
[80] Robinson S., Regularity and stability for convex multivalued functions, Math.
Oper. Res., 1, 1976, 130-143.
35
[81] Rudin M.E., A new proof that metric spaces are paracompact, Proc. Am.
Math. Soc., 20, 1969, 603.
[82] Saint Raymond J., Multivalued contractions, Set-Valued Anal., 2, 1994, 559-
571.
[83] Schauder J., Zur Theorie stetiger Abbildungen in Funktionalraumen, Math.Z.,
26, 1927, 63-98.
[84] Schauder J., Der Fixpunktsatz in Funktionalraumen, Studia Math., 2, 1930,
171-180.
[85] Schauder J.,

Uber lineare, vollstetige funktionaloperationen, Studia Mat., 2,
1930, 183-196.
[86] Stampacchia G., Formes bilineaires coercitives sur les ensemble convexes, C.
R. Acad. Sci. Paris, 258, 1964, 4413-4416.
[87] Steinlein H., On two results of J. Dugundji about extensions of maps and
retractions, Proc. Amer. Math. Soc., 77, 1979, 289-290.
[88] Stone A.H., Paracompactness and product spaces, Bull. Amer. Math. Soc., 54,
1948, 977-982.
[89] Tychono A.N.,

Uber die topologische Erweiterung von Raumen, Math. Anal.,
102, 1930, 544-561.
[90] Tychono A. N.,

Uber einen Funktionenraum, Math. Ann., 111, 1935, 767-776.
[91] Tychono A. N., Ein Fixpunktsatz, Math. Ann., 111, 1935,
[92] Ursescu C., Multifunctions with closed convex graph, Czech. Math. J., 25,
1975, 438-441.
[93] Urysohn P.,

Uber die Machtigkeit der Zusammenhangenden Mengen, Math.
Ann., 94, 1925, 262-295.
[94] Vrabie I. I., Compactness Methods for Nonlinear Evolutions, Second Edition,
Pitman Monographs and Surveys in Pure and Applied Mathematics 75, Long-
man, 1995.
[95] Vrabie I. I., Semigrupuri de Operatori Liniari si Aplicat ii, Editura Universitat ii
Al.I.Cuza, Iasi, 2001.
36
[96] Von Neumann J., Zur Theorie der Gesellschaftsspiele, Math. Ann., 100, 1928.
[97] Von Neumann J.,

Uber ein okonomisches Gleichungssystem und eine Verallge-
meinerung des Browerschen Fixpunktsatzes, Ergebnisse eines Mathematischen
Kolloquiums, Vienna 8, 1937, 73-83.
[98] T. Wa

zewski, Sur une condition equivalent `a lequation au contingent, Bull.


Acad. Polon. Sci. Ser. Sci. Math. Astr. e Phys., 9 (1961), pp. 865-867.
[99] Zabreko P.P., A theorem for semiadditive functionals, Functional Anal. Appl.,
3, 1969, 70-72.
[100] Zaremba S.K., Sur les equations au paratingent, Bull. Sci. Math., 60, 1936,
139-160.
[101] Z alinescu C., Programare Matematica n Spat ii Innit Dimensionale, Editura
Academiei, Bucuresti, 1999.
[102] Zeidler E., Nonlinear Functional Analysis and its Applications; Part I: Fixed-
Point Theorems, Part II: Monotone Operators, Part III: Variational Methods
and Optimization, Parts IV/V: Applications to Mathematical Physics, Springer,
1984.
37